Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 89/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 89/2010
Ședința publică din 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 3: Leontin
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 248/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul recurent, aflat în stare de deținere, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat, lipsă fiind părțile vătămate intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care inculpatul arată că nu este vinovat de faptul că ar fi amenințat organul de poliție.
Instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie redozată pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis și amenințare. Cu privire la infracțiunea de furt arată că plângerea prealabilă a fost retrasă, iar cu privire la infracțiunea de ultraj solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, apreciind că vinovăția inculpatului cu privire la săvârșirea tuturor infracțiunilor este deplin dovedită. Cu privire la infracțiunea de ultraj arată că vinovăția inculpatului este dovedită prin rapoartele întocmite de ofițerul de poliție și declarațiile martorilor oculari. Raportat la reducerea cuantumului pedepsei arată că instanța a aplicat o pedeapsă apropiată de minim pentru faptele comise, motiv pentru care apreciază că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că este vinovat, dar nu și pentru amenințarea unui organ de poliție și nici pentru că ar fi furat mașina tatălui său.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 349/24.06.2009, Judecătoria Sibiu în baza art. 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de către inculpatul fiul lui și, născut la 16.11.1988 în Sibiu, cetățenia română, studii 7 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, cu antecedente penale, cu. în,-, jud. Sibiu, CNP - din infracțiunea prev. de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2.(2 acte materiale din datele de 11.11.2008 și 12.11.2008) în două infracțiuni prev. de art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002(faptele din datele de 11.11.2008 și 11.12.2008).
În baza art. 334 Cod procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârșite de către inculpat din două infracțiuni prev. de art. 239 alin. 1. și o infracțiune prev. de art. 11alin. 1 din Legea nr. 61/1991 în două infracțiuni de ultraj prev. de art. 239 alin. 1.(faptele din data de 11.11.2008).
În baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. h Cod procedură penală cu aplicarea art. 131 alin. 2 Cod penal, s-a încetat procesul penal pornit la plângerea penală prealabilă a părții vătămate sen. cu. în -, jud. Sibiu formulată împotriva inculpatului jun. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. i rap. la art. 210. ca urmare a retragerii plângerii penale prealabile.
În baza art. 239 alin. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 1 an închisoare(fapta din data de 05/06.05.2008, parte vătămată ).
În baza art. 239 alin. 1 Cod penal inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare(fapta din data de 05/06.05.2008, parte vătămată ).
În baza art. 239 alin. 1 Cod penal același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare (fapta din data de 11.11.2008, parte vătămată ).
În baza art. 239 alin. 1 Cod penal inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare (fapta din data de 11.11.2008, parte vătămată ).
În baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1an închisoare (fapta din data de 11.11.2008).
În baza art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1an închisoare (fapta din data de 12.11.2008).
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, sporită la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Prin aceeași sentință s-a constatat că partea vătămată senior nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar în baza art. 14, 346 alin. 1 Cod procedură penală au fost respinse acțiunile civile ale părților civile și.
S-a mai constatat că părțile vătămate și nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 118 lit. b Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului înregistrat în registrul corpurilor delicte la poziția nr. 4/2009 iar în baza art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, partea vătămată a fost obligat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria a reținut că în noaptea de 5/6.05.2008, în jurul orei 0,00, numitul senior a sesizat o patrulă de poliție care se afla în patrulare pe str. - din orașul, despre faptul că fiul său în vârstă de 19 ani, în timp ce se afla cu o tânără în locuința comună de pe- din, l-a amenințat cu bătaia, alungându-l din locuință.
Ca urmare a sesizării, polițiștii și s-au deplasat la domiciliul inculpatului jr. Acolo, senior l-a apelat telefonic pe inculpat, după care, acesta a ieșit la geamul locuinței.
La solicitarea organelor de poliție să coboare în curtea casei pentru a fi legitimat, inculpatul jr. i-a amenințat cu bătaia și cu distrugerea autoturismelor personale, susținând că știe unde sunt parcate, după ce în prealabil i-a înjurat și le-a adresat cuvinte obscene.
În data de 11.11.2008, subofițerii de poliție și în timp ce se aflau în executarea serviciului de patrulare și control a siguranței circulației orașului, s-au sesizat despre faptul că jr. conducea autoturismul marca 1310 de culoare -galben, cu nr. de înmatriculare -, cunoscând faptul că acesta nu deține permis de conducere auto și că autoturismul era furat, furtul fiind reclamat de tatăl său.
Inculpatul a condus autoturismul pe mai multe străzi din orașul, fiind urmărit de echipajul de poliție.
În cele din urmă, inculpatul jr. a oprit autoturismul sustras în fața blocului K8 de pe str. - din și după ce a coborât de la volan s-a deplasat pe trotuar, lângă un grup de persoane aflate în fața blocului.
În momentul în care polițiștii care l-au urmărit i-au solicitat inculpatului să le prezinte documentele și cheile autoturismului, acesta a refuzat să facă acest lucru, ba mai mult s-a deplasat la autoturismul tatălui său, de unde a luat un cuțit cu care a intenționat să îi intimideze pe polițiști.
Observând cuțitul, polițiștii i-au solicitat inculpatului să-l arunce, dar acesta a refuzat, amenințându-i că îi omoară, că le incendiază locuințele și autoturismele.
La un interval de o zi, respectiv în data de 12.11.2008, în jurul orei 16.00, după ce s-a deplasat cu un taxi pe ruta Sibiu -, în momentul în care a ajuns la domiciliul său, inculpatul a refuzat să achite contravaloarea cursei, după care s-a urcat în autoturismul tatălui său și cu cheile de rezervă pe care le avea asupra sa, a condus autoturismul marca, înmatriculat sub nr. - pe mai multe străzi din orașul. Datorită vitezei excesive cu care inculpatul a condus autoturismul descris mai sus pe străduțele dintre blocuri, taximetristul nu a reușit să îl urmărească.
Starea de fapt astfel cum mai sus enunțată a fost stabilită de către instanță pe baza analizei coroborate a probelor administrate în cauză.
Săvârșirea infracțiunii de furt calificat pedepsită la plângerea prealabilă s-a desprins din declarația părții vătămate (tatăl inculpatului) declarație coroborată cu declarația inculpatului prin care a recunoscut luarea autoturismului și cu declarația martorilor, și.
Săvârșirea celor două infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere a fost atestată nu numai de declarația inculpatului care cu sinceritate a recunoscut că a condus autoturismul deși nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule dar și de adresa Serviciului Poliției Rutiere Sibiu (fila 31 dos. urm. pen.) din care a rezultat că inculpatul nu poseda permis de conducere. În fine, martorii oculari mai sus citați au atestat faptul că l-au văzut pe inculpat conducând autoturismul prin oraș și fiind oprit de către organele de poliți, a coborât de la volanul acestuia.
În fine, săvârșirea infracțiunilor de ultraj (4 infracțiuni din datele de 05/06.05.2008 și 11.11.2008) a fost atestată nu numai de rapoartele și declarațiile ofițerilor de poliție ultragiați dar și de depozițiile martorilor oculari, și care au auzit atât amenințările proferate de către inculpat la adresa polițiștilor aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu(amenințări cu moartea, cu incendierea locuințelor și a mașinilor) dar au văzut și cuțitul cu care inculpatul i-a amenințat pe polițiști după ce în prealabil l-a scos din torpedoul autoturismului pe care îl condusese fără permis și pe care îl sustrăsese din posesia tatălui său. Inculpatul a recunoscut și el parțial săvârșirea faptei negând doar amenințarea cu ajutorul cuțitului, aspect contrazis însă de depozițiile martorilor la care mai sus am făcut referire.
În drept instanța a arătat că faptele inculpatului jr. care, în noaptea de 5/6.05.2008 și în data de 11.11.2008 a amenințat subofițeri din cadrul Poliției Orașului, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu moartea, cu incendierea locuințelor și autoturismelor precum și cu un cuțit de vânătoare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 239 al. 1 Cp ( 4 infracțiuni ).
Faptele aceluiași inculpat, de a conduce un autoturism pe străzile din orașul fără a poseda permis de conducere, după ce în prealabil l-a sustras de la domiciliul tatălui său senior, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 86 al. 1din OUG 195/2002 republicată ( 2 infracțiuni ) și art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. i rap. la art. 210 al. 1 Cp.
Dat fiind faptul că la termenul de judecată din data de 01.04.2009 partea vătămată sen. tatăl inculpatului, a arătat că înțelege să-și retragă plângerea penală prealabilă formulată împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat din data de 11.11.2008 instanța în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. h Cpp. cu aplicarea art. 131 alin. 2. a încetat procesul penal pornit la plângerea penală prealabilă a părții vătămate sen. cu. în,-, jud. Sibiu formulată împotriva inculpatului jun. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. i rap. la art. 210. ca urmare a retragerii plângerii penale prealabile.
La individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 alin. 1. și anume dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Dat fiind faptul că inculpatul a săvârșit aceste infracțiuni mai înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, în baza art. 33 lit. a cu aplicarea art. 34 lit. b pen. s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, sporită la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 alin. 2. s-au interzis inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie deși art. 71 alin. 2. impune interzicerea automată a drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a, b și c. în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, instanța a avut în vedere Decizia nr. 74/05.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție în recurs în interesul legii. Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art. 4142alin.3 Cpp., dispozițiile art. 71 Cp referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a - c Cp nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3. Recursul în interesul legii pronunțat de instanța supremă în materie s-a arătat că este în deplină concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst Marii Britanii.
Ca atare, în prezenta cauză, instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului au dus la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și lit. b., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat - activități ce presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exercițiul autorității -, motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei. Față de aceste dispoziții și analizând circumstanțele concrete ale prezentei cauze, instanța a apreciat că în speță nu se impune interzicerea dreptului de a alege prevăzut de dispozițiile art. 64 lit. a teza I pen.
Prin aceeași hotărâre s- constatat că inculpatul este arestat în altă cauză iar partea vătămată sen. nu s-a constituit parte civilă în cauză, recuperându-și integral bunul sustras de către inculpat.
Aceeași atitudine procesuală au avut-o și părțile vătămate și care au învederat instanței faptul că nu înțeleg să se constituie părți civile în cauză.
În ce privește părțile vătămate și, Judecătoria a apreciat că în cauză lipsește cerința existenței unui prejudiciu cert ca și condiție a răspunderii civile delictuale și prin urmare a respins acțiunea civilă formulată.
În baza art. 118 lit. c Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuțitului înregistrat în registrul corpurilor delicte la poziția nr. 4/2009.
Dată fiind culpa sa procesuală constând în generarea unui proces la care ulterior a renunțat și implicit a unor cheltuieli instanța în baza art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c Cpp. obligat partea vătămată sen. la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Dată fiind culpa sa infracțională în baza art. 191 alin. 1 Cpp. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Împotriva sentinței mai sus menționate, inculpatul a declarat în termen legal, apel. Calea de atac nu a fost motivată în scris, însă la susținerea orală, apelantul a solicitat reducerea pedepselor aplicate, întrucât infracțiunea de ultraj nu există iar pentru infracțiunea de furt, tatăl inculpatului și-a retras plângerea prealabilă formulată.
Prin decizia penală nr.248/2009 Tribunalul Sibiua respins apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 16.11.1988 în Sibiu, CNP -, studii 7 clase, fără ocupație, necăsătorit, fără copii minori, cu antecedente penale, cu domiciliu în,-, jud. Sibiu, împotriva sentinței penale nr. 349 din 24.06.2009 a Judecătoriei Sibiu.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a constat că judecătorul fondului a reținut o corectă stare de fapt care concordă cu materialul probator administrat în cauză și că acesta a realizat o justă încadrare juridică a faptelor conformă cu starea de fapt relevată.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a constat că Judecătoria a realizat o judicioasă proporționalizare și dozare a pedepselor, luând în considerare criteriile reglementate de prevederile art. 52, 72 Cod penal. Așa fiind s-a motivat că pe de o parte că instanța de fond a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, ca urmare a retragerii plângerii prealabile formulate de partea vătămată - tatăl inculpatului apelant; pe de altă parte însă, tribunalul a constat că din mijloacele de probă administrate în cauză (și în special rapoartele și declarațiile ofițerilor de poliție care se coroborează cu declarațiile martorilor oculari, și ), vinovăția inculpatului la comiterea infracțiunilor de ultraj a fost pe deplin dovedită iar pedepsele au fost temeinic stabilite.
Tribunalul a considerat că individualizarea judiciară realizată de instanța de fond este judicioasă având în vedere numărul infracțiunilor pentru care apelantul a fost cercetat, modul și mijloacele concrete de comitere a faptelor (cu violență, întrebuințând un cuțit împotriva unor reprezentanți ai autorităților), valorile sociale lezate ( relațiile sociale privind patrimoniul persoanei dar și cele referitoare la respectul datorat autorității de stat), persoana inculpatului (care deși este tânăr, nu este la prima confruntare cu legea penală, atitudinea sa nesinceră.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul solicitând casarea hotărârilor atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie redozată pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis și amenințare. Cu privire la infracțiunea de furt a arat că plângerea prealabilă a fost retrasă, iar cu privire la infracțiunea de ultraj s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385 indice 9 alin 3 din codul d e procedură penală Curtea reține că acesta este nefundat pentru considerentele ce vor fi expuse:
Instanțele au stabilit o corectă stare de fapt și au dat acesteia o încadrare juridică legală.
Săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului a fost indubitabil probată. În ceea ce privește susținerea inculpatului în sensul că nu ar fi săvârșit infracțiunea de ultraj aceasta este nefondată. Din probele administrate pe parcursul procesului penal, declarațiile martorilor, coroborate cu rapoartele și declarațiile ofițerilor de poliție ultragiați rezultă fără dubiu că inculpatul a amenințat pe polițiștii aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aceasta s-a realizat în mod judicios ținându-se seama de criteriile prevăzute de art.72 din codul penal.
Instanța a avut în vedere, la stabilirea pedepselor pentru cele 4 infracțiuni de ultraj atât gradul de pericol al acestora, pentru care legea prevede o pedeapsă maximă cu închisoarea de 2 ani, cât și condițiile concrete în care au fost săvârșite - prin exercitare de amenințări cu moartea și incendierea locuințelor și a autoturismelor la adresa organelor de poliție aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
De asemenea în mod corect a fost individualizată și pedeapsa aplicată inculpatului pentru cele două infracțiuni de conducere fără permis prevăzute de art.86 alin.1 din OUG195/2002.
În condițiile în care au fost supuse contopirii 4 pedepse de câte 1 an închisoare și 2 pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare sporul aplicat de instanță de 1 an nu este excesiv.
Circumstanțele personale invocate de inculpat, faptul că a recunoscut săvârșirea infracțiunilor la legea circulației și că are o vârstă tânără au fost suficient avute în vedere de instanțe atunci când nu au orientat pedepsele aplicat inculpatului spre maximul special al acestora.
Reducerea mai semnificativă a pedepselor ar conduce la minimalizarea gravității infracțiunilor săvârșite cu consecințe negative în planul realizării scopului educativ și preventiv al pedepsei astfel cum este el reglementat de art. 52 din codul penal.
Față de cele ce preced în temeiul art.385 indice 15 alin1. pct.1 lit.b din codul d e procedură penală Curtea va respinge ca nefundat recursul inculpatului.
În temeiul art. 192 alin.2 din codul d e procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 280 lei cu titlu de cheltuieli avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorarul avocatului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 248/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 280 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. / Tehnored.
2 ex./22.02.2010
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Maria Elena Covaciu, Leontin
