Infractiuni drepturi de autor Legea 8 1996 Spete. Decizia 10/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 10/A/2010
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
Grefier - -
Prezentul complet a fost constituit potrivit prevederilor art.95 și urm. din Regulamentul de Ordine Internă a Instanțelor Judecătorești
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 144/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 21 ianuarie 2010 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Se constată că inculpatul apelant a depus la dosar concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față:
Prin rechizitoriul întocmit la data de 12.04.2007 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 1399din Lg. nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, de art. 1396alin. 2 din Lg. nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și de art. 1396alin. 4 din Lg. nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a
Cod PenalÎn fapt, s-a reținut că inculpatul în calitate de administrator al SC. SRL din Sibiu a folosit și stocat în format digital în cadrul societății, programe de calculator fără acordul titularului de drepturi, a închiriat calculatoarele fundației pe care o coordona către diverse persoane fizice în scopul rulării programelor reproduse pe acestea fără a avea consimțământul titularilor de drepturi și că a vândut sisteme de calcul pe care erau reproduse programe de calculator fără consimțământul titularilor de drepturi.
Prin sentința penală nr. 75/ 23 aprilie 2008, Tribunalul Sibiu în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c a C.P.P. achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1399din Lg. nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 33 lit. a, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d a C.P.P. achitat pe același inculpat pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 1396alin. 2 din Lg. nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 33 lit. a și Cod Penal prev. de art. 1396alin. 4 din Lg. nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 33 lit. a
Cod PenalÎn baza art. 14, 346.C.P.P. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă, iar cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a relevat, în esență, că prin probele administrate în cauză nu s-a dovedit că infracțiunea prev. de art. 1399din Lg. nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, a fost săvârșită de inculpatul, iar acțiunea penală se poate exercita doar împotriva celui care a săvârșit infracțiunea; că deși inculpatul ar fi vândut un calculator cu soft preinstalat, fără a avea licență, nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi implicat in instalarea soft-ului personal sau că ar fi dat altcineva indicații în acest sens și prin urmare, faptei îi lipsește intenția; că, de asemenea, în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 1396alin. 4 din Lg. nr. 8/1996 modificată, faptei îi lipsește latura subiectivă întrucât inculpatul nu a avut cunoștință despre împrejurarea că pe calculatoarele fundației erau reproduse programe fără licență și nici nu a realizat vreun profit personal în urma acestor închirieri.
Consecință a soluțiilor de achitare pronunțate, Tribunalul a respins și acțiunea civilă formulată de către partea civilă, în temeiul art. 14, 346.
C.P.P.Împotriva sentinței penale mai sus menționate, au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, cât și partea civilă.
Prin decizia penală nr. 78/A/ 11 septembrie 2008, Curtea de APEL ALBA IULIAa respins ca nefondate cele două apeluri promovate, apreciind, în principal, că motivele invocate de cei doi apelanți nu au fost în măsură a înlătura puternicul dubiu rezultat din ansamblul actelor de la dosar, că aspectele critice invocate erau vădit nefondate.
Împotriva acestei din urmă decizii, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și partea civilă au declarat în termenul legal, recursuri.
În susținerea recursului său, Parchetul a invocat art. 385 alin. 1 pct. 18.C.P.P. constând în comiterea unei grave erori de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare. S-a susținut în recurs că, din probele administrate a rezultat că inculpatul avea calitatea de asociat unic și administrator al SC. SRL, fiind singura persoană cu drept de decizie în firmă, calitate în care a achiziționat licențe de programe în mod separat de componente hard și a dispus decontarea facturilor prin care s-au achiziționat acestea, astfel încât, în mod cert, acesta cunoștea diferența și sensul unei componente hard sau a unei componente soft.
Din declarațiile martorului și ale inculpatului a rezultat că martorul i-a solicitat inculpatului să-i vândă un calculator pe care să instaleze programele necesare vizionării și ascultării de fișiere multimedia (filme și muzică). În fața instanței de fond, inculpatul și-a modificat declarația, în sensul că el a solicitat reprezentanților firmei, de la care a comandat să configureze un calculator cu componentele hardware capabile să ruleze filme, muzică etc. în scopul de a induce în eroare instanța de judecată. Cu toate acestea, prin dispoziția dată, este evident că inculpatul avea reprezentarea că se vor instala de către angajați programe fără licență și prin urmare că se încalcă legea dreptului de autor, astfel încât, se face vinovat de distribuire de mărfuri pirat, în scop comercial.
Apărarea inculpatului, luată în considerare ca fiind credibilă, de către cele două instanțe, în sensul că nu a avut cunoștință despre faptul că sistemele de calcul vândute prin firma pe care o administra se vând cu programe instalate fără licență a fost evidentă de rea-credință.
Nu s-a putut accepta o astfel de apărare, deoarece inculpatul în calitatea sa de administrator era direct răspunzător pentru activitatea firmei, astfel încât, avea obligația de a depune diligență în desfășurarea activității în limitele legale și pentru că era singura persoană interesată material în numărul de vânzări în condiții cât mai atractive pentru clienți, respectiv în vânzarea de calculatoare cu programe instalate, la un preț care nu includea și valoarea licenței pentru aceste programe.
S-a considerat a fi lipsit de sens, a se crede că niște simpli angajați ai firmei, ar instala din proprie inițiativă, fără dispoziția administratorului, programe pe calculatoarele vândute clienților, așa cum au stabilit instanțele de fond și de apel.
Prin urmare, s-a apreciat că vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1366alin. 2 din Lg. nr. 8/1996 a fost pe deplin dovedită.
Cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 1399și ale art. 1396alin. 4 din Lg. nr. 8/1996, s-a arătat că din probatoriul administrat s-a făcut dovada săvârșirii acestor infracțiuni de către inculpat, cu vinovăție.
În cauză, s-a constatat că atât pe calculatoarele SC. SRL, cât și pe cele aparținând Fundației erau instalate programe de calculator fără licență, iar inculpatul administra ambele societăți.
Chiar dacă, în cauză, nu s-au putut stabili persoanele care au instalat programele pe calculatoarele aparținând atât societății cât și fundației, inculpatul în calitatea sa de președinte și administrator de drept al acestora, prin faptul că nu a luat măsuri active pentru intrarea în legalitate, fie prin achiziționarea licențelor pentru programe, fie prin desemnarea unui angajat cu cunoștințe în domeniu care să verifice legalitatea instalării și utilizării programelor pentru calculator, se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 1399din Lg. nr. 8/1996.
Față de cele arătate, subzistând motivul de recurs precizat, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârilor și rejudecarea cauzei, pronunțându-se o soluție de condamnare a inculpatului.
Numita, în recursul declarat a invocat motivele de recurs prev. de art. 3859, alin. 1 pct. 10, 17 și 18 din
C.P.P.În motivarea recursului s-a arătat că "Nici un calculator nu poate funcționa fără sistem de operare (cum ar fi Windows, etc.). Nici un alt fel de program pentru calculator (cum sunt aplicațiile pentru redactare de documente - pentru vizionare de filme sau pentru a asculta muzică - Media, BSE. etc. jocurile pentru calculator) nu pot rula pe un calculator dacă pe acel calculator nu se află un sistem de operare, adică un sistem de bază.
Pentru faptele de pre-instalare de programe pentru calculator fără licență pe calculatoarele vândute prin SC. SRL și apoi de distribuire a acestor programe fără licență (care constituie "mărfuri pirat" în înțelesul art. 1396alin. 8 din Lg. nr. 8/1996) către clienții cumpărători de calculatoare de la SC. SRL.
Instanța de fond a pronunțat în mod greșit achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 1396alin. 2 din Lg. nr. 8/1996 în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d din C.P.P. considerând că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
S-a spus că instanța a apreciat greșit că faptei îi lipsește un element constitutiv al infracțiunii și că "inculpatul nu a avut reprezentarea sau cunoștința caracterului și a urmărilor faptei, cât și voința de aos ăvârși". pe baza declarației martorului s-a arătat că din moment ce anterior se comandau, pentru a fi vândute, calculatoarele cu licențe, este evident că inculpatul cunoștea faptul că pentru a fi utilizate legal programele de calculator, necesită licențe.
În sfârșit, s-a criticat nediscutarea în considerente a infracțiunii prev. de art. 1399din Lg. nr. 8/1996, respectiv a faptei de instalare și stocare de programe pentru calculator fără licență pe calculatoarele vândute clienților - cumpărători de la SC. SRL.
Conchizând asupra hotărârii atacate, partea civilă a arătat că din întreaga motivare a hotărârii a rezultat că instanța de fond a reținut în mod greșit, atât situația de fapt învederată de partea civilă, cât și rezultată din rechizitoriu și probatoriul administrat, cât și argumentele de drept aduse în sprijinul învinuirii și a acțiunii civile, ceea ce a condus la o soluție netemeinică și nelegală.
Prin decizia penală nr. 903/ 13.03.2009, a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și de partea civilă, a casat decizia penală nr. 78/A/2008 a Curții de APEL ALBA IULIA și sentința penală nr. 75/2008 a Tribunalului Sibiu și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.
Onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu în cuantum de 25 lei, s-a achitat din fondurile Ministerului justiției.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut că instanța a pronunțat hotărâri criticabile sub aspectul art. 3859alin. 1 pct. 10.C.P.P. nedispunând în considerente și nepronunțându-se prin dispozitiv asupra infracțiunii prev. de art. 1399din Lg. nr. 8/1996 modificată, constând în fapta de instalare și stocare de programe pentru calculator, fără licență, pe calculatoarele vândute clienților cumpărători de la SC. SRL, că n-a analizat și nu s-a pronunțat asupra probelor invocate în rechizitoriu și de partea civilă, și când, interpretându-le trunchiat ori superficial, a ajuns la soluțiile de achitare întemeiate pe art. 10 lit. c sau art. 10 lit. d
C.P.P.De asemenea, s-a mai reținut că instanța a pronunțat hotărâri criticabile sub aspectul art. 3859alin. 1 pct. 17.C.P.P. atât atunci când nu a reținut ca infracțiune distinctă, cu încadrarea juridică corespunzătoare a faptei asupra căreia a omis a se pronunța, cât și atunci când instanța a omis să pună în discuția părților cazul infracțiunii prev. de art. 1396alin. 2 din Lg. nr. 8/1996 și a alin. 3.C.P.P. activitatea desfășurată de inculpat fiind fără discuție o activitate comercială.
S-a mai reținut că hotărârile sunt criticabile și pe cale de consecință, casabile și pentru că soluțiile de achitare pronunțate sunt rezultatul unei erori grave de fapt a instanței, în aprecierea, coroborarea și interpretarea faptelor și probelor dosarului, cu consecința reținerii greșite a lipsei caracterului penal al faptelor și a lipsei tragerii la răspundere penală a inculpatului, deși a comis cu intenție, faptele ce i se impută.
Casarea s-a realizat conform art. 38515alin. 1 pct. 2 lit. c C.P.P. cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, pentru a da posibilitatea inculpatului de a se apăra, în raport de încadrările juridice ale faptelor imputate și de a nu-l lipsi de vreun grad de jurisdicție. S-a mai decis ca, în rejudecare, să se audieze inculpatul cu privire la fiecare dintre faptele ce i se impută și să se aibă în vedere toate motivele de recurs, invocate de parchet și de partea civilă.
După casare, cauza a fost din nou înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr-.
În fața instanței de fond a fost audiat inculpatul, iar la dosarul cauzei se găsesc procesele-verbale de control întocmite de Sibiu; constituirea de parte civilă formulată de; procedura specială a mandatarului titularului drepturilor de autor, factura fiscală și chitanța privind achiziționarea calculatorului de către; fișa a SC. SRL din Sibiu; contractele de vânzare - cumpărare cu plata în rate; statutul Fundației " " Sibiu; declarațiile martorilor,.
Instanța de fond a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 1396alin. 2 din Lg. nr. 8/1996, modificată cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal în infracțiunea prev. de art. 1396alin. 2 și 3 din Lg. nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal Atât instanța, cât și celelalte părți au apreciat că alin. 3.C.P.P. consemnat în decizia, reprezintă o eroare materială și că în realitate instanța supremă se referea la aliniatul 3 al art. 1396din Lg. nr. 8/1996 modificată.
Partea vătămată, conform notelor înaintate la dosar, s-a constituit parte civilă cu suma totală de 15.000 dolari SUA, respectiv 39.195 RON (calculat la cursul BNR valabil pentru data plângerii și constituirii de parte civilă ) reprezentând despăgubiri materiale (13.797 dolari SUA) și daune morale (1.203 dolari SUA).
Prealabil examinării pe fond a cauzei, instanța s-a pronunțat asupra a două aspecte:
- admisibilitatea aprecierii materialului probator, în condițiile limitelor deciziei de casare, statuând că această apreciere este admisibilă deoarece până la pronunțarea unei soluții definitive de condamnare inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție
S-a concluzionat, în acest context, că vinovăția inculpatului nu a fost încă stabilită, iar tribunalul trebuie să analizeze materialul probator existent la dosar pentru a verifica dacă prezumția de nevinovăție a inculpatului a fost răsturnată.
- temeinicia cererilor inculpatului de a constata nelegalitatea sesizării, a lipsei calității reprezentantei de a formula plângere prealabilă pentru și tardivitatea plângerii prealabile formulate față de inculpatul.
Aceste cereri au fost considerate neîntemeiate de către instanță pentru următoarele considerente.
Prin abrogarea art. 144 din Legea nr. 8/1996 de către art. XII din nr.OUG 190/2005, punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile deduse judecății nu se realizează la plângerea prealabilă a persoanei vătămate în sensul art. 221 alin. 2.C.P.P. art. 279.C.P.P. Așa fiind, nu se poate pune în discuție nici formularea tardivă a plângerii astfel cum a pretins inculpatul.
Față de susținerea inculpatului, potrivit căreia societatea nu a formulat în mod legal, cerere de constituire de parte civilă, tribunalul a constat că, în conformitate cu dispozițiile art. 174.C.P.P. părțile dintr-un proces penal (prin urmare și partea vătămată) pot fi reprezentate, iar mandatul fiind un contract de natură civilă, regulile reprezentării sunt guvernate de legea civilă, inclusiv de legea procedural civilă.
Examinând "procura specială" dată de din perspectiva art. 1535.civil, rezultă că mandatul reprezentantei părți civile este special, fiind acordat pentru un anumit tip de drepturi care aparțin, și anume, pentru protejarea drepturilor de proprietate intelectuală ce îi aparțin, fiind respectate astfel și dispozițiile art. 1391alin. 1 din Lg. nr. 8/1996 modificată. Conținutul procurii speciale concordă și cu dispozițiile aliniatului 2 al art. 1391ce stipulează că "mandatul se consideră special, dacă este dat pentru reprezentarea titularului de drepturi de autor sau de drepturi conexe, în orice situație de încălcare a drepturilor sale".
Referirea inculpatului la sintagma "neconstituiri de parte civilă" ( 19 ) nu poate fi interpretată în sensul că reprezentanta părții civile nu este împuternicită să introducă acțiuni civile, ci dimpotrivă, astfel cum rezultă și din modul de redactare și concepere a procurii, între paranteze fiind trecute diferite variante posibile, alternative, aceasta are latitudinea de a se constitui sau nu parte civilă în funcție de diverse circumstanțe concrete.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a dispus:
În baza art. 334.C.P.P. a fost admisă cererea formulată de reprezentantul Ministerului Public și s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 1396alin. 2 din Legea nr. 8/1996 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal în infracțiunea prev. de art. 1396alin. 2 și 3 din Legea nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal și în consecință:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c a C.P.P. fost achitat inculpatul de sub învinuirea comiterii infracțiunii prev. de art. 1396alin. 2 și 3 din Legea nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42.
Cod PenalÎn baza art. 1396alin. 4 din Legea nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42.Cod Penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. c a Cod Penal fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de:
- 1 an închisoare.
În baza art. 1399din Legea nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42.Cod Penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. d a Cod Penal fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de:
- 8 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b a Cod Penal fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
În baza art. 71.Cod Penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b
Cod PenalÎn baza art. 81, 82.Cod Penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare.
În baza art. 359.C.P.P.s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prev. de art. 83.
Cod PenalÎn baza art. 71 alin. 5.Cod Penal s-a dispus ca pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei să se suspende și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 14, 346.a C.P.P. fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă prin reprezentant legal și în consecință,a fost obligat inculpatul la plata sumei totale de 12022 dolari SUA sau contravaloarea acestora în lei calculată la data formulării plângerii, din care 11322 dolari SUA cu titlu de despăgubiri materiale și 700 dolari SUA cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 alin. 1, art. 192 C.P.P. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare parțiale avansate de către stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Din materialul probator administrat în cauză rezultă că la data de 03.11.2006, organele de poliție din cadrul Sibiu - Serviciul de Investigare a Fraudelor, s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în cadrul - societate al cărei administrator și asociat unic este inculpatul, sunt comercializate calculatoare pe care sunt instalate programe de calculator, fără a fi achiziționate și licențe.
La data de 06.11.2006, conform procesului verbal de la fila 9 dosar urmărire penală, s-a procedat la sediul Sibiu la verificarea calculatorului achiziționat de către de la Sibiu, constatându-se că pe acesta erau instalate Windows XP Professional și Professional 2003, deși calculatorul a fost achiziționat fără licențe.
Din actele de la dosar mai rezultă că numitul a achiziționat calculatorul în cauză la data de 25.10.2006 cu factura fiscală seria - - nr. -, plătind suma de 1096 RON ( 27-29 ).
Din declarația martorului dată în fața primei instanțe reiese că în ziua de 25 octombrie 2006, după ce a ieșit din magazin, cu calculatorul în cutie, mergând pe stradă a fost oprit de un echipaj de poliție, după care, cu toții s-au deplasat la secția de poliție; cu toate acestea, potrivit procesului - verbal ( 9 ) doar în data de 6 noiembrie 2006 s-a procedat la verificarea calculatorului sub aspectul programelor reproduse, s-au efectuat capturi de ecran și listarea acestora și abia după alte 9 zile, organele de poliție s-au prezentat la sediile SC. SRL și ale Fundației " ".
Prin urmare, între data de 25 octombrie 2006 și 6 noiembrie 2006 nu s-au administrat probe certe, care să se coroboreze unele cu altele și care să incrimineze fără urmă de dubiu, persoana care a instalat programele pe calculatorul martorului și cu atât mai puțin, pe calculatoarele celorlalți cumpărători, ce au fost audiați ca martori în cauză.
Nu poate fi contestată împrejurarea că pe calculatoarele martorilor au fost instalate anumite programe fără acordul titularului de drepturi, dar în cauză nu există mijloace de probă sigure, certe, complete, care coroborate, să răstoarne cu efecte "erga omnes" prezumția de nevinovăție a inculpatului sau care să stabilească exacta formă de participație a inculpatului (autor, complice sau instigator, astfel cum a sesizat și partea civilă ).
Pe factura întocmită martorului ( 28 ) nu a fost menționată ora predării calculatorului, iar martorul nu a indicat ora la care a pretins că ulterior ar fi fost oprit de organele de poliție; mai mult, susținerea acestui martor că în aceeași zi a fost dus la sediul Poliției, pe lângă faptul că nu se regăsește și în depozițiile sale date în faza de urmărire penală, nici nu se coroborează cu vreun alt mijloc de probă de la dosar, și nici nu rezultă dintr-un alt act de urmărire penală. Pe lângă toate acestea, faptul că unii cumpărători (de pildă, martorul ) și-au ridicat calculatoarele direct de la Computers SRL și nu de la SC. SRL, sunt împrejurări care confirmă caracterul nesigur și incomplet al probelor administrate și care nu permit stabilirea cu certitudine a autorului instalării programelor pe fiecare calculator cumpărat în parte, respectiv cine a fost acesta: inculpatul, angajați ai SC. Computers SRL, înșiși cumpărătorii, alte persoane?
În cauză nu s-a putut face aplicarea nici a dispozițiilor art. 332.C.P.P. vizând restituirea dosarului pentru refacerea urmăririi penale, deoarece împrejurarea că acum aproape 3 ani de zile de la sesizarea din oficiu, nu s-au administrat (toate) probele care să stabilească fără putință de tăgadă persoana vinovată, contribuția acesteia, nu poate să atragă în mod automat, o soluție de condamnare a inculpatului.
La pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției făptuitorului pe bază de probe sigure, nu pe bănuieli, presupuneri, iar în speța de față, probele de acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive și nici complete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința persoanei ce a comis fapta și în special a formei sale de participație, motiv pentru care tribunalul a făcut aplicarea principiului "in dubio pro reo".
Neputând fi reținute în sarcina inculpatului comiterea actelor cuprinse în infracțiunea de reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculatoarele vândute prev. de art. 1399din Lg. nr. 8/1996 modificată, implicit nu a fost reținută în sarcina inculpatului nici comiterea infracțiunii de vânzare de sisteme de calcul pe care erau reproduse programe de calculator fără consimțământul titularului de drepturi, în scop comercial, prev. de art. 1396alin. 2 și 3 din Lg. nr. 8/1996 modificată cu aplic. art. 41 alin. 2, 42.
Cod PenalInstanța a constată că și pe calculatoarele aparținând SC. SRL și fundației " " și utilizate de acestea, au fost instalate programe de calculator fără a fi achiziționate licențe, iar aceste acte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 1399din Lg. nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42.
Cod PenalSoluția preconizată se impune față de probele dosarului (procesele verbale întocmite în data de 15 noiembrie 2006 și anexele acestora; fișa a SC. SRL din care rezultă că inculpatul este asociatul unic la firmei dar în același timp și unicul ei administrator).
S-a motivat că Statutul Fundației - conform căreia inculpatul este directorul general și unicul administrator care asigură coordonarea și activitatea operațională a fundației, care are răspunderea de a asigura baza materială din cadrul fundației, declarațiile inculpatului care a recunoscut cele anterior menționate dar și faptul că nu a întocmit fișa postului pentru salariați în care să menționeze interdicția de a instala programe fără licență - 84 verso, dovedesc vinovăția inculpatului, având în vedere că în calitatea pe care o avea - atât la societate, cât și la fundație - de președinte, asociat unic și de administrator unic de drept și de fapt, în condițiile în care nu a desemnat o altă persoană cu cunoștințe în domeniu, căreia să îi delege anumite atribuții de control și verificare, înseamnă că este direct răspunzător.
De asemenea, având în vedere: ● dispozițiile art. 143 din Lg. nr. 8/1996 potrivit cărora prin "închiriere" se înțelege "punerea la dispoziție spre utilizare pentru un timp limitat și pentru un avantaj economic sau comercial, direct sau indirect"; ● dispozițiile art. 1396alin. 9 din aceeași lege - conform cărora prin "scop comercial" se înțelege "urmărirea obținerii, direct sau indirect, a unui avantaj economic sau material", iar potrivit art. 1396alin. 10, "scopul comercial se prezumă dacă marfa pirat este identificată la sediu ."; ● căunicul obiect de activitateal fundației îl reprezenta instruirea sau școlarizarea persoanelor doritoare a utiliza calculatorul în exercitarea profesiei lor; ● că însuși inculpatul a recunoscut că pentru aceste cursuri se percepeau taxe de școlarizare ( 41 dos.), instanța a concluzionat că în speță sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii continuate prev. de art. 1396alin. 4 din Legea nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal
Susținerea inculpatului că nu avea cunoștință despre împrejurarea că, pe calculatoarele puse la dispoziția cursanților au fost instalate programe fără licență, a fost înlăturată, avându-se în vedere dubla sa calitate de director general și unic administrator, în contextul în care nu rezultă din nici o probă că atribuțiile sale pe această linie au fost încredințate altei persoane. De asemenea, nici textul incriminator nu impune vreo condiție specială subiectului activ al infracțiunii.
Totodată fost subliniat faptul că instanța supremă s-a pronunțat în sensul că instalarea pe calculatoare și punerea la dispoziție pe o perioadă de timp a unor mărfuri pirat, în schimbul unor sume de bani, întrunește atât elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 1396alin. 4 din Lg. 8/1996, constând în închirierea de mărfuri pirat, cât și elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 1399din Lg. 8/1996 constând în reproducerea neautorizată pe sisteme de calculator a programelor pentru calculator, cu consecința condamnării inculpatului - asociat al firmei.
La individualizarea judiciară a pedepselor stabilite pentru faptele reținute în sarcina inculpatului și prevăzute de art. 1396alin. 4 din Legea nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42.Cod Penal, art. 1399din Legea nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42.Cod Penal, instanța a avut în vedere criteriile impuse de legiuitor prin dispozițiile art. 72, 52.Cod Penal și anume: limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului (care nu prezintă antecedente penale, este în vârstă de 60 ani, s-a prezentat la proces).
Totodată, față de faptul că inculpatul nu mai încălcat legea penală, tribunalul consideră că în favoarea sa se impune a se reține circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a
Cod PenalInstanța a dispus separat achitarea pentru actele materiale (constând în reproducerea neautorizată a programelor pe calculatoarele vândute martorilor - cumpărători, audiați în cauză), având în vedere că aceste acte materiale erau cuprinse în conținutul infracțiunii prev. de art. 1399din Lg. nr. 8/1996 cu aplicarea art. 41 alin. 2.Cod Penal, unitatea infracțională neputând fi aptă de a primi, în același timp, două tratamente juridice diferite, unul de condamnare pentru actele dovedite și unul de achitare pentru actele care nu au fost probate. Având în vedere că faptele au fost comise de inculpat înainte de a fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanța a făcut aplicarea și a art. 33 lit. a, 34 lit. b
Cod PenalÎn baza art. 71.Cod Penal, având în vedere natura infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat, valoarea socială lezată - încălcarea normelor privind drepturile de autor, jurisprudența în materie ( cu referire la cauzele Hirst contra Marii Britanii, Cumpănă și, și Pârcălab contra României), instanța a dispus interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b
Cod PenalConstatând că sunt îndeplinite cerințele prtev. de art. 81.Cod Penal și apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei, tribunalul a dispus suspendarea condiționată a pedepsei rezultante pe o durată de 3 ani, ce constituie termen de încercare conform art. 83.
Cod PenalSub aspectul laturii civile, având în vedere notele depuse de partea civilă în toate fazele judecății și etapele procesului, în conformitate cu dispozițiile art. 14, 346.C.P.P. și în raport de infracțiunile care au fost reținute în sarcina sa, tribunalul a dispus admiterea în parte a acțiunii civile formulate de partea civilă și obligarea inculpatului la plata sumei totale de 12022 dolari SUA sau contravaloarea acestora în lei calculată la data formulării plângerii, din care 11322 dolari SUA cu titlu de despăgubiri materiale și 700 dolari SUA cu titlu de daune morale ( daunele morale fiind apreciate de instanță prin raportare la pericolul - generat și asumat de inculpat prin punerea la dispoziția cursanților de copii neautorizate de programe de calculator - de afectare încrederii în calitatea produselor ). Cuantumul despăgubirilor materiale a fost stabilit prin raportare la notele părții civile (în primul rând, cele de la 17, 18 ) și adresele de prețuri înaintate la dosar.
Solicitarea inculpatului de a respinge pretențiile civile ca fiind nedovedite, prețurile depuse emanând de la însăși partea civilă, a fost înlăturată cu motivarea că infracțiunile deduse judecății se referă la programe de calculator aparținând companiei și prin urmare dovada prețului (contravalorii) acestora nu se putea realiza în alt mod, decât prin liste de prețuri emanând de la firma proprietară; mai mult, se constată din adresa părții civile că este vorba de prețuri recomandate (și prin urmare, minime), în cuantum neschimbat față de cele pretinse în ianuarie 2007.
Împotriva acestei soluții au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpatul.
În apelul său parchetul a adus soluției instanței de fond critici de nelegalitate și netemeinicie solicitând desființarea ei și pronunțarea unei soluții legale.
Sub un prim aspect critic apelantul a arătat că soluțiile de achitare sunt netemeinice fiind rezultatul interpretării eronate a probatoriului administrat. S-a arăta că din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat fără dubiu că inculpatul le-a promis vânzarea calculatoarelor cu programele soft instalate și că aceștia au avut convingerea că în prețul calculatorului este inclusă și licența pentru program. De asemenea s-a motivat că este lipsit de relevanță cine a realizat în mod efectiv instalarea programelor pirat atâta vreme cât în virtutea funcției deținute inculpatul este responsabil pentru activitatea societăților.
Sub un al doilea aspect critic s-a susținut că în mod nelegal instanța nu a dispus și obligarea părții responsabile civilmente în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile.
În al treilea rând s-a arătat că în mod nelegal nu s-a dispus obligarea părții responsabile civilmente Fundația la suportarea despăgubirilor civile datorate.
În apelul său inculpatul a solicitat, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât latura civilă nu a fost pronunțată și în contradictoriu cu părțile responsabile civilmente SRL și Fundația " ".
În subsidiar inculpatul a solicitat desființarea hotărârii și în rejudecare, achitarea sa pentru infracțiunile pentru care prima instanță a dispus soluții de condamnare.
În motivarea cererii subsidiare se susține că:
- din probele administrate nu rezultă că inculpatul a introdus pe calculatoarele folosite în cadrul fundației programe de calculator fără licență
- inculpatul beneficiază de prevederile art.33 pct.2 lit.d din lege deoarece programele au fost utilizate în scop de învățământ
- în ce privește infracțiunea prevăzută de art.139 indice 4 din Legea 8/1996 s-a arătat că nu se poate vorbi despre o închiriere în sensul legii deoarece inculpatul nu a avut nici un avantaj patrimonial din această activitate
În un al doilea subsidiar inculpatul a solicitat aplicarea unei pedepse cu amenda.
În ceea ce privește latura civilă s-a solicitat respingerea acesteia cu motivarea că nu au fost dovedite nici daunele materiale nici cele morale.
Deliberând asupra apelurilor prin prisma motivelor invocate, și din oficiu în limitele prevăzute de art.371 din codul d e procedură penală Curtea reține următoarele:
Criticile parchetului și ale inculpatului referitoare la modul de soluționare a laturii penale sunt nefondate.
În mod corect instanța de fond a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 1396alin. 2 și 3 din Legea nr. 8/1996 modificată cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 42.Cod Penal reținând că în cauză nu au fost administrate probe certe de vinovăție a acestuia.
Declarațiile martorilor invocate de parchet nu conduc la concluzia indubitabilă în sensul că inculpatul ar fi săvârșit aceste infracțiuni.
Declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală, care au susținut că pe calculatore le-a fost instalate softuri de către inculpat, respectiv de către angajații firmei acestuia, nu se coroborează cu nici o altă probă. În condițiile în care acești martori aveau un interes evident de a declara că nu ei au fost cei care și-au instalat fără licență programe pe calculatoarele personale susținerile lor nu pot fi primite drept probe certe de vinovăție a inculpatului. De asemenea modalitatea de derulare a raporturilor comerciale între firma inculpatului și cea cu care avea raporturi de colaborare, în temeiul căreia de multe ori clienții ridicau direct de la SC COMPUTERS SRL calculatoarele ridică dubii justificate asupra autorului instalării softurilor fără licență. Din declarația martorului - fila 71 dos. rezultă că inculpatul nu avea cunoștințe suficiente în domeniul informatic astfel că atunci când comanda un calculator nu prezenta cerințele de configurare ale hardului în limbaj specific ci se exprima arătând în ce scop urmează să fie folosit calculatorul - pentru vizionări de filme, jocuri etc. În aceste condiții este explicabilă confuzia pe care cumpărătorii o puteau face între configurarea calculatorului și existența softurilor necesare rulării diverselor programe. Nici probele administrate în fața instanței de fond nu au fost de natură să înlăture acest dubiu, astfel martorul -angajat la Computers arată că "apariția softurilor pe calculatoare mi-o explic prin faptul că aceștia și-l instalau după cumpărare" și ", inclusiv de la firma noastră, ar fi putut instala programe pe calculator"- fila 140 dos. fond. De asemenea martorul - fila 142 declarat că a ridicat calculatorul, pe care a constatat instalarea programului pirat,de la Computers deși a fost achiziționat de la SC SRL, în același sens este și declarația martorului G care arată că numiții și au ridicat calculatorul de la - fila 169 dos. fond, a martorului - fila 194.
Întrucât nu s-a stabilit cu certitudine că inculpatul, prin firma sa a fost cel care a instalat programele fără licență pe calculatoarele martorilor în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea principului " in dubio pro reo" și a dispus achitarea inculpatului pentru aceste infracțiuni. În plus însăși existența faptei poate fi pusă la îndoială în condițiile în care nu s-a realizat verificarea calculatoarelor martorilor de către Serviciul de Investigare a fraudelor din cadrul Sibiu.
În mod corect instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.139 indice 9 și art. 139 indice 6 alin.4 din lege, constând în instalarea de programe fără licență pe calculatoarele SC SRL și ale Fundației și închirierea de mărfuri pirat având în vedere statutul pe care inculpatul îl avea în cadrul acestor două persoane juridice - asociat unic și unic administrator, respectiv director general și unic administrator. In această calitate inculpatul avea obligația de a lua toate măsurile pentru a preîntâmpina instalarea și folosirea de programe neautorizate pe calculatoarele persoanelor juridice.
Susținerea inculpatului în sensul că în ceea ce privește programele instalate pe calculatoarele fundației nu se poate vorbi despre o "închiriere" în sensul legii deoarece inculpatul nu a avut nici un avantaj patrimonial este nefondată.
Potrivit art. 143din Legea 8/ 1996 " Prin închiriere, în sensul prezentei legi, se înțelege punerea la dispoziție spre utilizare, pentru un timp limitat și pentru un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere."
Potrivit art. 139 indice 6 alin(9) "În sensul prezentei legi, prin scop comercial se înțelege urmărirea obținerii, direct sau indirect, a unui avantaj economic ori material.
(10) Scopul comercial se prezumă dacă marfa pirat este identificată la sediul, la punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele de transport utilizate de operatorii economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea sau transportul de produse purtătoare de drepturi de autor ori de drepturi conexe."
În ceea ce privește programele instalate le firma SC SRL având în vedere că obiectul de activitate al acesteia era comercializarea de calculatoare este evident scopul comercial al utilizării produselor pirat, precum și avantajul material direct obținut prin utilizarea unor programe fără plata licenței.
În privința fundației Curtea constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de alin.10 al art. 139 indice 6. Atâta vreme cât marfa pirat a fost găsită la sediul firmei inculpatului, iar între activitățile fundației se afla și aceea de instruire în domeniul operării pe calculator, ceea ce presupunea utilizarea pe timp limitat a programelor informatice - respectiv, închirierea, în sensul legii, scopul comercial este prezumat și în consecință este irelevant dacă inculpatul, personal a avut sau nu vreun beneficiu. În plus, în speță este necontestat că activitatea de instruire care se desfășura în cadrul fundației un avea un caracter gratuit, percepându-se taxe de școlarizare. Faptul că aceste taxe cuprindeau doar remunerația cuvenită profesorilor nu înlătură ideea unui avantaj material dobândit prin folosirea programelor pirat ci, dimpotrivă o susțin - în condițiile utilizării unor programe cu licență costurile cursurilor ar fi fost cu siguranță mai mari astfel că ar fi scăzut atractivitatea lor din punct de vedre financiar pentru beneficiari, cu consecințe asupra activității fundației.
De asemenea nici susținerea inculpatului referitoare la faptul că, întrucât activitatea desfășurată de fundație era una de învățământ, în speță sunt incidente dispozițiile art.33 pct.2 lit.d din lege referitoare la limitele exercitării dreptului de autor nu este fondată.
Potrivit dispozițiilor art.81 din Legea 8/1996 dispozițiile capitolului VI al titlului I nu se aplică programelor de calculator. Art. 33 din lege este subsumat capitolului VI titlul I astfel că limitările exercitării dreptului de autor invocate de apelant nu sunt incidente în speță.
În ceea ce privește pedeapsa aceasta a fost corect individualizată de către instanța de fond care a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 din codul penal. Prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea sub minimul special, consecință a reținerii circumstanțelor atenuante, și acordarea beneficului suspendării condiționate a executării pedepsei instanța de fond a dat eficiență deplină tuturor circumstanțelor personale favorabile inculpatului.
Reducerea pedepsei sub aceste limite, ori aplicarea unei pedepse cu amenda ar avea consecințe negative în planul realizării scopului educativ și preventiv al pedepsei astfel cum este prevăzut de art.52 din codul penal.
În consecință criticile în ceea ce privește modul de soluționare a laturii penale a cauzei aduse de apelanți sunt nefondate.
În ceea ce privește criticile referitoare la soluționarea laturii civile Curtea constată că sunt întemeiate susținerile parchetului privitoare la neobligarea părților responsabile civilmente în solidar cu inculpatul. În condițiile în care inculpatul a acționat ca prepus al acestora în temeiul art. 1000 din codul civil răspunderea civilă trebuia să fie stabilită în solidar. Susținerea inculpatului în sensul că soluția nu s-a dat în contradictoriu cu părțile responsabile civilmente este nefondată. Părțile responsabile civilmente au fost legal citate pe tot parcursul procesului, faptul că instanța de apel nu a dispus obligarea lor la suportarea despăgubirilor civile a reprezentat un motive de nelegalitatea hotărârii care nu conduce la trimiterea spre rejudecare ci la reformarea sa de către instanța de apel în temeiul art.379 alin.1 pct.2 lit. a din codul d e procedură penală.
Criticile apelantului referitoare la modul de stabilire a despăgubirilor materiale și morale sunt nefondate. În mod corect a arătat instanța de fond că pretențiile părții civile reprezintă chiar prețul de vânzare al programelor și că acest preț este cel practicat pe piață. Deasemenea cuantumul daunelor morale este justificat raportat la valoarea lezată. Acest mod de cuantificare al despăgubirilor datorate ca urmare a încălcării dreptului de autor este în deplină concordanță cu dispozițiile art.139 alin.2 din Legea 8/1996.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 379 alin.1 pct.2 lit.a din codul d e procedură penală Curtea va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva sentinței penale nr. 144/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- și în consecință va desființa sentința atacată numai sub aspectul laturii civile, în ceea ce privește neobligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile, și în consecință:
Inculpatul va fi obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL Sibiu la plata sumei de 2322 dolari SUA despăgubiri materiale și 500 dolari SUA daune morale, în favoarea părții civile, sumă aferentă utilizării pe 17 calculatoare a programelor informatice fără licență.
Inculpatul va fi obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente Fundația, la plata sumei de 9.000 dolari SUA despăgubiri materiale și 200 dolari SUA daune morale, în favoarea părții civile, sumă aferentă utilizării pe un calculator a programelor informatice fără licență.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Instanța va respinge ca nefondat apelul inculpatului declarat împotriva aceleiași hotărâri.
În temeiul art.192 alin.2 din codul d e procedură penală inculpatul apelant va fi obligat la plata sumei de 360 lei cheltuieli judiciare, din care, suma de 200 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva sentinței penale nr. 144/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- și în consecință:
Desființează sentința atacată numai sub aspectul laturii civile, în ceea ce privește neobligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor civile, și în consecință,
Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL Sibiu la plata sumei de 2322 dolari SUA despăgubiri materiale și 500 dolari SUA daune morale, în favoarea părții civile.
Obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Fundația la plata sumei de 9.000 dolari SUA despăgubiri materiale și 200 dolari SUA daune morale, în favoarea părții civile.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Respinge ca nefondat apelul inculpatului declarat împotriva aceleiași hotărâri.
Obligă inculpatul apelant la plata sumei de 360 lei cheltuieli judiciare, din care, suma de 200 lei onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu celelalte părți.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red./tehnored. -
2 ex/ 19.02.2010
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Oana Maria Călian
