Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 1128/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 1128
Ședința publică de la 08 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Ionescu
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de partea civilă împotriva încheierii din 4.11.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: pentru partea civilă recurentă lipsă, avocat ales, pentru asigurătorul SC Asigurări - Sucursala T, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată depuse la dosar prin registratură, precizări, de către partea responsabilă - civilmente SC " I" De asemenea, tot prin registratura instanței, au fost depuse la dosar motivele de recurs de către partea civilă recurentă.
Instanța văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul ales al părții civile recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat în scris, împotriva încheierii de ședință. Pentru admiterea recursului solicită coroborarea art.195 C.P.P. cu art.2813Civilă Cod Penal, în vederea asigurării dreptului la un recurs efectiv, conform art.13 din CEDO. Susține că a formulat recurs pe cele două motive pe cele două motive arătate în scris, nu și cu privire la daunele morale. De asemenea, a constatat că cererea de îndreptare a erorii materiale nu se află la dosar și solicită ca instanța să stabilească calea de atac. Motivele de recurs, arătate în scris, sunt întemeiate, este o cerere de îndreptare a erorii materiale, conform art.195
C.P.P.Procurorul arată că, prin DP nr.887/R/25.09.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, a fost soluționat acest recurs, că între minută și dispozitiv nu există nici o eroare materială, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat și având în vedere DP nr.887/R/25.09.2008, a Curții de APEL TIMIȘOARA, solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
Reprezentantul asigurătorului SC Asigurări - Sucursala T, consilier juridic, solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 4.11.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-, în temeiul art. 195 Cod procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul deciziei penale nr. 220/A pronunțată la data de 04.07.2008 de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, formulată de partea civilă apelantă -, prin apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
În baza art. 196 Cod procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de înlăturare a omisiuni vădite din dispozitivul deciziei penale nr. 220/A pronunțată la data de 04.07.2008 de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, formulată de partea civilă apelantă -, prin apărător ales, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș la data de 19.09.2008 cu privire la dosarul nr- al Tribunalului Timiș, partea civilă apelantă -, prin apărător ales, a solicitat, în baza art. 195 Cpp, îndreptarea erorii materiale din dispozitivul deciziei penale nr. 220/A pronunțată la data de 04.07.2008 de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, referitoare la daunele morale acordate de instanța de apel către partea civilă în dispozitivul deciziei penale ca fiind de 34.000 lei, în loc de 340.000 lei, după cum reiese din considerentele deciziei penale pronunțate în apel.
S-a arătat că în considerente deciziei penale, tribunalul a menționat expres că "imprejurarea ca pana in prezent leziunile suferite nu sunt vindecate si mai este necesara o interventie chirurgicala, precum si temerea partii civile ca exista posibilitatea de a ramane cu o infirmitate fizica constand in scurtarea femurului, alaturi de cele retinute deja de prima instanta sunt aspecte care justificaacordarea in totalitate a despagubirilor morale solicitate de partea civilasi constituie totodată un considerent pentru care tribunalul a apreciat întemeiata critica părții civile cu privire la cuantumul despagubirilor morale acordate", aspect susținut și de consemnările din încheierea de ședință din data de 30.06.2008, de cuprinsul deciziei penale nr. 220/A/04.07.2008 în care se menționează constituirea de parte civilă și cuantumul daunelor morale și al despăgubirilor materiale solicitate, de concluziile scrise depuse în cursul soluționării apelului, de precizarea motivelor de apel depuse în fața instanței de apel, precum și din cuprinsul sentinței penale apelate unde prima instanța a reținut că partea civilă a solicitat daune morale în cuantum de 340.000 lei.
De asemenea, s-a solicitat, în baza art. 196 Cpp, și înlăturarea omisiunii vădite din dispozitivul aceleiași decizii penale, în sensul menționării faptului că inculpatul apelant este obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata daunelor morale către partea civilă apelantă.
S-a arătat că instanța de apel în mod corect a reținut temeiul de drept privind obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente, respectiv dispozițiile art. 14 și 346 Cpp raportat la art. 998 și următoarele Cod civil, însă nu a menționat în mod expres obligația solidară a inculpatului și a părții responsabile civilmente de a achita daunele morale, împrejurare care are importanță sub aspectul punerii în executare a hotărârii judecătorești.
Având a se pronunța asupra celor două cereri formulate de partea civilă apelantă, tribunalul s-a pronunțat în următoarea modalitate:
Privitor la cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei penale din apel, pe considerentul că suma acordată în dispozitiv cu titlu de daune morale nu corespunde solicitării părții și motivării, instanța de apel a arătat că rezultatul deliberării este consemnat în minută și dispozitivul deciziei penale, potrivit art. 309 Cod procedură penală. Eventuala neconcordanță între considerente și dispozitiv constituie un motiv de exercitare a căii de atac a recursului și era necesar ca partea civilă apelantă, în condițiile în care a înțeles să atace decizia penală din apel, să o invoce și să solicite îndreptarea în urma aprecierii instanței de control judiciar. S-a constatat că, deși a uzat de calea de atac a recursului, partea civilă apelantă nu a invocat acest aspect.
Totodată, instanța de apel a arătat că situația reclamată de partea civilă apelantă nu se circumscrie conținutului unei erori materiale, în sensul prevăzut de art. 195 Cpp, întrucât nu poate fi reținută evidența erorii materiale din moment ce atât în minuta deciziei, cât și în dispozitivul acesteia este menționat același cuantum al daunelor morale acordate părții civilă apelante, rezultând că aceasta a fost dispoziția completului de judecată.
Cu privire la solicitarea de înlăturare a omisiunii vădite din dispozitivul și minuta deciziei penale din apel referitoare la obligarea în solidar a inculpatului și părții responsabile civilmente la plata daunelor morale, instanța de apel a reținut de asemenea că este o situație ce nu poate fi îndreptată pe calea prevăzută de art. 196 Cod procedură penală. S-a reținut totodată că motivul arătat a fost invocat de partea civilă apelantă în recurs și a primit răspunsul acestei instanțe de control judiciar, care a precizat că, față de împrejurarea că instanța de apel a menținut în rest dispozițiile sentinței judecătoriei, este subînțeles faptul că a menținut și acele dispoziții cu privire la obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T la achitarea tuturor despăgubirilor civile ce ar putea cădea în sarcina acestuia, în condițiile în care instanța de apel nu a făcut decât să majoreze cuantumul daunelor morale acordate părții civile apelante.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins ca neîntemeiate cererile de îndreptare a erorii materiale și de înlăturare a omisiunii vădite din dispozitivul deciziei penale nr. 220/A/04.07.2008 pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, formulate de partea civilă apelantă, prin apărător ales.
Împotriva acestei încheierii a declarat recurs partea civilă, arătând că identitatea dintre minută și dispozitivul deciziei penale recurate nu a fost contestat de partea civilă, iar identitatea între minută și dispozitivul deciziei penale nu are nici o legătură logică cu faptul că, deși instanța de apel a acordat în totalitate daunele morale solicitate părții vătămate ( 340.000 lei) aspect menționat explicit în expozitivul hotărârii penale, iar dispozitivul ei precizează doar un cuantum de 34.000 lei, cu titlu de daune morale acordate părții vătămate, identitatea între minută și dispozitivul deciziei penale nu înlătură posibilitatea ca ambele să conțină aceeași eroare materială.
Se mai arătată în motivarea recursului că, din afirmațiile făcute în expozitivul hotărârii fac ca eroarea materială strecurată în dispozitiv să fie evidentă, în sensul art.195 C.P.P. iar cererea de îndreptare a erorii materială era singurul mijloc juridic de remediere a dispozitivului hotărârii.
Recurentul a mai arătat că motivul de recurs prev.de art.3859pct.9 C.P.P. se referă la situațiile în care eroare afectează conținutul actului procedural și prin urmare nu pot fi îndreptate prin procedura prev.de art.195
C.P.P.Printr-un alt script care completează motivele de recurs și care se află la filele 15 - 17 se invocă asigurarea dreptului la un recurs efectiv, potrivit art.13 din CEDO.
Examinând încheierea penală recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de partea civilă este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.
Cu privire la excepția inadmisibilității recursului, formulat de către partea civilă, invocată de către reprezentanții parchetului și asigurătorului, în cauză, instanța apreciază că, această excepție este nefondată deoarece trebuie puse în aplicare dispozițiile art.13 din CEDO, respectiv dreptul la un recurs efectiv.
Cererea de îndreptare a erorii materiale, a fost formulată după soluționarea recursului, adică a cauzei pe fondul ei, astfel că această încheiere cu privire la îndreptarea erorii materiale, nu mai era supusă unei căi de atac ordinare împreună cu fondul cauzei, astfel că trebuia asigurată aceea cale de atac de care beneficia în cazul în care încheierea cu privire la îndreptarea erorii materiale era pronunțată până la judecarea recursului pe fond, astfel că observațiile făcute de către partea civilă, în acest sens, sunt fondate.
Recursul însă nu este fondat în ceea ce privește fondul cauzei, deoarece instanța de apel, Tribunalul Timiș, prin încheierea dată în camera de consiliu, la data de 04 noiembrie 2008, făcut o apreciere corectă cu privire la cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de către partea civilă -.
Este de necontestat faptul că în expozitivul hotărârii de fond, respectiv în decizia penală nr.220/A/04 iulie 2008 Tribunalului Timiș, se arată că sunt justificate în totalitate daunele morale solicitate de către partea civilă, însă în deliberare, conform minutei, care este rezultatul deliberării instanței s-au acordat 34.000 lei și nu 340.000 lei, așa cum a solicitat partea civilă.
Se observă că între minuta și dispozitivul hotărârii nu este nici un fel de diferență, astfel că prin procedura îndreptării erorii materiale, reglementată de art.195 C.P.P. această neconcordanță între expozitivul hotărârii, respectiv minuta și dispozitivul hotărârii, nu poate fi reglementat. Această neconcordanță arătată trebuia criticată și reglementată în calea de atac a recursului, potrivit dispozițiilor art.3859pct.9 din Codul d e Procedură Penală, însă acest lucru nu s-a întâmplat, iar instanța nu a luat-o în discuție din oficiu, deoarece nu face parte din motivele care sunt puse în discuție din oficiu de către instanță, potrivit dispozițiilor art.3959alin.3
C.P.P.Pentru aceste considerente, văzând că nu există motive de casarea încheierii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de către partea civilă -.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b p Cod Penal respinge, ca nefondat, recursul formulat de partea civilă împotriva încheierii din 4.11.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosar nr-.
În baza art.192 al.2 p Cod Penal obligă partea civilă recurentă la 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 08 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
GREFIER
- -
RED: GB/17.12.2008
Dact: 2 exempl/17 2008
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Jud:
Apel: Tribunalul Timiș
Jud:
Președinte:Victor IonescuJudecători:Victor Ionescu, Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky
