Infractiuni rutiere OG 195 2002 Cod rutier sanctiuni. Decizia 484/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 484/
Ședința publică din 8 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 2: Milan Danilov
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea recursul declarat de inculpatul-recurent împotriva deciziei penale nr. 29 din 13.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul din oficiu al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât pedepsele aplicată inculpatului au fost orientate spre minimul prevăzut de lege, iar inculpatul se afla în stare de recidivă.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 505 din 20.12.2007 pronunțată în dosar nr- de Judecătoria Reșița, în baza art. 85 al. 1 din nr.OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 85 alin. 2 din OUG195/2002 republicată, cu aplicarea art. 74 lit. c, art. 37 lit. a Cod penal, art. 80 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.
S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 306/21.06.2007 a Judecătoriei Reșița este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatului i s-a aplicat pedeapsa prin această hotărâre.
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 306/21.06.2007 a Judecătoriei Reșița, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultată de 2 ani închisoare.
S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendare condiționată, prin sentința penală nr. 491/13.10.2005 a Judecătoriei Reșița este concurentă cu infracțiunea pentru care același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendare condiționată, prin sentința penală nr. 12/12.01.2006 pronunțată de către Judecătoria Reșița.
În baza art. 36 alin. 2 Cod penal, rap. la art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite pedepsele arătate în alineatul precedent și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 83 alin. 1 Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată privind pedeapsa de 3 ani închisoare pe care a adăugat-o la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 5 ani închisoare.
Conform art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a-c Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 36 al. 3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata executată de la 14.08.2007 la zi.
A fost anulat mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1222/2007/09.08.2007 emis de către Judecătoria Reșița și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare pe numele inculpatului.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 191 al. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a dispus virarea sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul C-
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În data de 25.03.2007, în jurul orei 20,10, inculpatul a condus autoturismul marca Ford Orion cu nr. de înmatriculare CS 05210 pe strada - din Reșița, unde a fost oprit în trafic de către organele poliție rutiere pentru control.
Inculpatul a declarat că nu posedă permis de conducere auto, iar autovehiculul nu este înmatriculat.
Din adresa nr. 40596/03.04.2007 emisă de către Serviciul Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor din cadrul Instituției Prefectului C-S, rezultă că inculpatul nu figurează în evidențele acestui serviciu ca fiind posesor al permisului de conducere auto și nici că e declarat admis la examenul pentru obținerea permisului până la data de 02.04.2007, inclusiv. De asemenea, prin adresele nr. 40596/05.04.2007 se arată că autoturismul condus de către inculpat nu figurează înmatriculat în baza de date auto-moto a județului C-S, în timp ce numărul provizoriu de înmatriculare CA 05210 nu a fost atribuit vreunui autovehicul.
Inculpatul a recunoscut în faza urmăririi penale că a fost surprins de către organele de poliție pe str. - din Reșița, în data de 25.03.2007, conducând autoturismul marca Ford Orion, având aplicat numărul de înmatriculare CS 05210 și că nu posedă permis de conducere. Mai arată că a cumpărat autoturismul în vara anului 2006, însă nu l-a înmatriculat în circulație din cauza lipsei de bani. cu numărul de înmatriculare CS 05210 fost găsită de către inculpat la fier vechi, iar acesta a montat-o pe mașină pentru a se putea deplasa cu autoturismul după fier vechi.
Declarația de recunoaștere a faptelor a fost menținută în fața instanței de judecată, aceea de conducere fără permis în întregime, fără rezerve, iar în privința celorlalte două fapte, inculpatul a arătat că poartă vinovăție și persoana de la care a achiziționat autoturismul, vehiculul având aplicat la cumpărare numărul de înmatriculare fals. Inculpatul cunoștea, însă, că numărul de înmatriculare nu aparținea vehiculului condus, dat fiind faptul că acesta nu era înmatriculat nici provizoriu, nici definitiv în circulație.
S-a constatat că această declarație de recunoaștere a faptelor se coroborează cu declarația martorului asistent care l-a auzit pe inculpat cum a spus organelor poliției că nu are permis de conducere și nici acte de înmatriculare a vehiculului, precum și cu adresele emise de către Serviciul Regim Permise3 de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor din cadrul Instituției Prefectului C-
În baza acestor probe, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului, în drept fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice autoturismul marca Ford Orion neînmatriculat în circulație întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 85 al. 1 din OUG 195/2002.
Pe latura subiectivă, instanța de fond a reținut intenția ca formă a vinovăției.
Fapta aceluiași inculpat de a conduce pe drumurile publice autoturismul marca Ford Orion având aplicat un număr fals de înmatriculare s-a considerat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 85 al. 2 din OUG 195/2002 republicată.
Pe latură subiectivă, instanța de fond a reținut intenția ca formă a vinovăției.
Fapta aceluiași inculpat, de a conduce pe drumurile publice autoturismul marca Ford Orion, fără a poseda permis de conducere auto, s-a considerat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 republicată.
Pe latură subiectivă, instanța de fond a reținut intenția ca formă a vinovăției.
Totodată, s-a apreciat că urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat a constat în crearea unei stări de pericol pentru siguranța participanților la traficul rutier.
La individualizarea judiciară a pedepsei prima instanță a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal, care arată că la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanța de fond a reținut faptul că inculpatul este recidivist și a săvârșit mai multe infracțiuni aflate în concurs ideal, ambele situații constituind cauze legale de agravarea pedepsei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, arătând în motivare că în mod greșit a fost condamnat la două pedepse de câte 5 ani închisoare fiecare și s-au emis pe numele său două mandate de executare a pedepsei însumând 10 ani.
La judecarea în fond a cauzei în fața instanței de apel, inculpatul a arătat prin apărătorul său din oficiu că solicită și redozarea pedepsei.
În apel au fost administrate probe noi cu înscrisuri.
Prin decizia penală nr. 29 din 13 martie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, a fost respins ca nefundat apelul declarat de apelantul-inculpat împotriva sentinței penale nr. 505/20.12.2007 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-, iar în baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală a fost obligat apelantul-inculpat la 150 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel, verificând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 3856Cod procedură penală, a constatat că recursul declarat de inculpatul este nefondat și prin urmare a fost respins, pentru următoarele considerente:
Astfel, în legătură cu primul motiv de apel invocat, tribunalul a reținut că prin sentința atacată inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pedeapsă ce a rezultat din cumularea pedepsei rezultante aplicate pentru infracțiunile săvârșite cu pedeapsa aplicată pentru infracțiuni săvârșite anterior.
S-a apreciat de către tribunal că prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 36 alin. 1, art. 36 alin.2, art. 33 lit.b, art. 34 alin. 1 lit. b și art. 83 alin. 1 Cod penal.
Instanța de apel a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea, în data de 25.03.2007 a unei infracțiuni de conducere a unui autoturism pe drumurile publice, fără a poseda permis de conducere, infracțiune prev. și ped. de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată și a unei infracțiuni de conducere pe drumurile publice a unui autoturism cu număr fals de înmatriculare, infracțiune prev. și ped. de art. 85 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, cele două infracțiuni aflându-se în concurs ideal, conform dispozițiilor art. 33 lit. b Cod penal.
S-a considerat că prima instanță a reținut corect că cele două infracțiuni pentru care inculpatul a fost trimis în judecată se află în concurs cu cele pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 306/21.06.2007 a Judecătoriei Reșița și că acestea din urmă se află în concurs cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 12/12.01.2006 a Judecătoriei Reșița.
Prin urmare, temeinic și legal prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 36 alin. 1 Cod penal și a contopit pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.306/21.06.2007 a Judecătoriei Reșița cu pedepsele de 1 an și respectiv 2 ani închisoare aplicate pentru infracțiunile săvârșite în prezenta cauză și apoi a făcut aplicarea dispozițiilor art. 36 alin. 2 Cod penal, contopind pedeapsa de 6 luni închisoare (sentința penală nr. 306/21.06.2007 a Judecătoriei Reșița) cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prins sentința penală nr. 12/12.01.2006 a Judecătoriei Reșița.
S-a considerat, de asemenea, că în mod corect prima instanță a observat că infracțiunile pentru care s-a constatat vinovăția inculpatului în prezenta cauză au fost săvârșite în cursul termenului de încercare stabilit pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 12/12.01.2006 a Judecătoriei Reșița și s-a făcut aplicarea art. 83 al. 1 Cod penal, dispunându-se cumulul aritmetic al pedepsei rezultate de 2 ani închisoare aplicată prin sentința atacată cu cea de 3 ani închisoare pentru care s-a dispus suspendarea.
S-a reținut astfel că, prin sentința atacată s-a dispus o singură pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, și nu două pedepse de câte 5 ani închisoare fiecare.
Totodată, s-a constatat că din fișa de cazier a inculpatului a rezultat că împotriva acestuia s-a pus în mișcare acțiunea penală într-un alt dosar (dosar nr. 509/P/20078 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița), tot pentru infracțiuni la legea circulației, în cererea de apel inculpatul referindu-se la acest din urmă dosar, în care a intervenit o nouă condamnare prin sentința penală nr. 476/06.12.2007 a Judecătoriei Reșița, sentință care a fost apelată, apelul fiind deja soluționat, astfel încât acest aspect se poate rezolva numai ulterior rămânerii definitive a celor două sentințe, pe calea unei cereri de contopire a pedepselor în condițiile art. 36 al. 2 Cod penal.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, s-a reținut de către instanța de apel că și acesta este neîntemeiat.
S-a constatat că prima instanță a aplicat corect criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 Cod penal, având în vedere la stabilirea cuantumului pedepselor aplicate, atât cauzele de agravare a pedepsei (săvârșirea a două infracțiuni în concurs ideal, în stare de recidivă postcondamnatorie și în timpul termenului de încercare, perseverența inculpatului în săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni rezultată din faptul că acesta a mai suferit condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni la legea circulației), cât și cele de atenuare a pedepsei (atitudinea sinceră a inculpatului).
Având în vedere criteriile mai sus menționate, tribunalul a concluzionat că prima instanță a stabilit pedepsele pentru infracțiunile săvârșite într-un cuantum care este de natură a răspunde scopului preventiv educativ al acestora, neexistând temeiuri pentru a se dispune redozarea lor.
Împotriva deciziei penale nr.29 din 13.03.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr- a declarat recurs în termen inculpatul, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 9.04.2008.
Recursul nu a fost motivat în scris ci doar oral solicitând admiterea recursului, casare sentinței penale recurate și aplicarea unei pedepse sub cuantumul minim prevăzut de art.53 pen luându-se în considerarea că a avut o atitudine sinceră recunoscând fapta.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârilor penale pronunțate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică în deplină concordanță cu ansamblul probator administrat în privința pedepsei aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel care este corect individualizată raportat la criteriile generale de individualizare a pedepselor reglementate de art.72 pen.
În mod judicios prima instanță a analizat și interpretat probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de judecată, probe în temeiul cărora a procedat la aplicarea pedepsei rezultantă de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, raportat la antecedența penală a inculpatului recurent, fapta din prezentul dosar fiind săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, astfel că instanța de recurs apreciază că, în speță cuantumul pedepsei este bine dozat și adaptat gravității infracțiunii comise. S-a avut în vedere că inculpatul a condus în data de 25.03.2007 autoturismul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, autoturismul fiind neînmatriculat și cu număr fals de înmatriculare, faptă recunoscută de acesta și confirmată de probele administrate, respectiv martorul asistent
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
În mod corect instanța de fond nu a aplicat circumstanțe atenuante inculpatului, raportat la gradul de pericol social al faptei comise, la urmările acesteia și ansamblul condițiilor în care fapta a fost comisă și nu s-a ajuns la coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru aceste deoarece s-a luat în considerare starea de agravare a pedepsei ce decurge din reținerea stării de recidivă postcondamnatorie în care se afla inculpatul în momentul comiterii faptei și care decurge din comiterea unor alte fapte penale pentru care s-au aplicat pedepse cu închisoarea prin sentința penală nr. 306/21.06.2007, nr.491 din 13.10.2005 a Judecătoriei Reșița și nr.12/12.01.2006 a aceleiași instanțe. Pedeapsa aplicată de instanța de fond este rezultatul evaluării tuturor probelor administrate în procesul penal și este în măsură să realizeze reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de către acesta a unor noi fapte antisociale fiind corect aleasă și modalitatea de executarea a acesteia, inculpatul neputând beneficia de posibilitatea aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei din lipsa întrunirii condiției prevăzute de art.81 al.1 lit.b penal.
Este de remarcat că, anterior comiterii faptei pentru care s-a dispus condamnarea inculpatul a săvârșit o faptă similară, ceea ce duce la concluzia că pedeapsa aplicată nu a fost în măsură să atingă scopul prevăzut de art.52 pen. adică reeducarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de către acesta a unor noi fapte antisociale. Aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei pentru fapte de aceeași natură nu au produs în conștiința inculpatului temerea că, prin comiterea acestor fapte produce o stare de pericol pentru participanții la trafic, persistând în conduita ilicită.
Astfel, În baza art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 29/3.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 3504/290/07.
Va obligă inculpatul să plătească statului suma de 160 lei cheltuieli judiciare în care se include și 60 lei onorariu pentru apărător oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 29/3.03.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr. 3504/290/07.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 160 lei cheltuieli judiciare în care se include și 60 lei onorariu pentru apărător oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 8.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Prima instanță -
Instanța de apel -,
Red.
Tehnored.CU - 15.05.2008
Președinte:Laura BogdanJudecători:Laura Bogdan, Milan Danilov, Anca Nacu
