Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 374/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR--26.02.2009

DECIZIA PENALĂ NR.374/

Ședința publică din data de 09.04.2009

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

JUDECĂTOR 3: Codrina Iosana

GREFIER:

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.

Pe rol se află judecarea recursului formulat de inculpatul G, împotriva deciziei penale nr.9 din 19.01.2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă partea civilă intimată A asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar, pentru inculpatul recurent G lipsă, se prezintă avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind partea responsabilă civilmente SC SRL, și partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Județean

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.

Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și în rejudecare diminuarea pedepsei și aplicarea prevederilor art.81 Cod penal cu reținerea prev.art.73 lit.b Cod penal. În susținerea celor solicitate arată că ambele instanțe au ignorat elementele importante în scopul stabilirii gradului de pericol social concret, împrejurările în care s-a consumat fapta dedusă judecății, în ce măsură agresiunea inculpatului a reprezentat o ripostă într- stare de tulburare, faptul să inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, că la data săvârșirii faptei era angajat în muncă.

Apărătorul ales al părții civile solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluțiilor date atât în latura penală cât și cea civilă a cauzei.

Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției dată de prima instanță ca legală și temeinică.

Partea civilă intimată este de acord cu cele spuse de apărător.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele:

prin sentința penală nr. 2595 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Arad, în dosarul nr-, n baza art.182 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul G, fiul lui G și, născut la data de 12.08.1984 în A, județul A, domiciliat în A-,. 20,. B,. 7, județ A, CNP: 1.84.08.12.-, la 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.

Pe durata și în condițiile stabilite de art.71 Cod penal - interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și drepturilor prevăzute de art.64 lit. b) Cod penal.

În baza art.88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei durata de 24 ore reprezentând reținerea din 04.09.2006.

În baza art.346 Cod procedură penală admite s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul clinic de urgență județean A și în consecință a fost obligat inculpatul la plata către această parte a sumei de 4659,53 lei la care se va aplica dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății.

S-a respins cererea formulată de Spitalul clinic de urgență județean A privind instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor inculpatului.

S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă A - născut la data de 03.02.1975, având CNP: 1.75.02.03.-, domiciliat în B, strr. nr. 95,. 54,. C,. 1,. 42, județ B, cu reședința în mun. A, str. A I. 532,. B,. 8, județ A și în consecință a fost obligat inculpatul la plata către această parte a sumei de 30.000 euro sau echivalentul în lei la data plății

-au respins ca nefondate restul pretențiilor formulate de această parte civilă cu titlu de daune morale și materiale.

S-a respins cererea formulată de partea civilă A de obligare a părții responsabile civilmente SC SRL cu sediul în A,-.1-2 la plata în solidar a despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 750 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în noaptea de 12/13.08.2008 partea vătămată era într-o stare avansată de ebrietate și fiind însoțit de martorul a intenționat să intre în Clubul, club ce-și are sediul pe din localitatea La intrarea în club li s-a interzis accesul pe motivul lipsei ținutei impuse de club. Partea vătămată a fost nemulțumită de interzicerea accesului în club motiv pentru care a ripostat verbal. Inculpatul, care deși nu era responsabil cu accesul persoanelor în club, i-a răspuns cu același limbaj. Martorul a început o discuție cu martorul, timp în care partea vătămată s-a deplasat pe o alee înspre clubul unde anterior a consumat băuturi alcoolice, vociferând aspect ce l-a determinat pe inculpat să-l urmărească. Inculpatul l-a ajuns din urmă pe partea vătămată aproximativ la jumătatea distanței dintre clubul și clubul, acestea fiind învecinate pe partea a aleii, în fața discotecii. Inculpatul G i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu în cap, pe la spate, acesta dezechilibrându-se, căzând și lovindu-se cu capul de bordura aleii. În urma loviturii primite partea vătămată a suferit leziuni corporale a căror vindecare au necesitat un număr de 80-90 zile îngrijiri medicale, cauzând în același timp infirmitate fizică permanentă, prejudiciu estetic, viața acesteia fiind pusă în primejdie, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză.

În privința acțiunii civile exercitată de partea civilă Spitalul Clinic de urgență, prima instanță constatat că aceasta este întemeiată, fiind îndeplinite în totalitate condițiile menționate, întinderea prejudiciului fiind dovedită prin nota de calcul și foaia de observație clinică generală. Față de aceste considerente instanța în baza art.346 Cod procedură penală a admis acțiunea civilă exercitată de această parte civilă și în consecință a obligat inculpatul la plata către această parte a sumei de 4659,53 lei la care se va aplica dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății. Instanța a respins cererea formulată de Spitalul clinic de urgență județean A privind instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor inculpatului întrucât partea nu a făcut dovada existenței în patrimoniul inculpatului a vreunui bun.

Cu privire la acțiunea civilă exercitată de partea civilă prima instanță a reținut că această parte a solicitat suma totală de 65.000 euro cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând 20000 euro cu titlu de dauna materiale constând în cheltuieli pentru plata unui însoțitor, transportul la fizioterapie în localitate și apoi pentru investigații în Ungaria, costul tratamentului injectabil cu produse din, 45000 euro cu titlu de daune morale, pentru urmările cauzate prin săvârșirea faptei: - pierderea locului de muncă, afectarea vieții și suferința cauzată.

În privința acțiunii civile exercitată de partea civilă instanța apreciat că aceasta este întemeiată, însă numai în parte.

Cu privire la daunele materiale instanța a constatat că partea civilă nu a indicat întinderea prejudiciului pentru fiecare motiv indicat. Astfel deși a solicitat plata efectuată pentru un însoțitor nu a indicat nici măcar suma globală pe care ar fi plătit-o sau deși a invocat că ar fi efectuat plată suplimentară pentru transport nu a indicat nici numărul transporturilor și nici plata pe care a efectuat-o iar, în cazul tratamentului pe care susține că l-a urmat nu a indicat că ar fi avut vreo recomandare în acest sens, denumirea medicamentului, cantitatea achiziționată, pentru a se putea efectua verificări în privința costului acestuia. În aceste condiții prima instanță nu a putut analiza întinderea prejudiciului material și a respins cererea de obligare la plata acestor daune.

În privința daunelor morale solicitate de domnul, instanța a observat că fapta inculpatului a avut consecințe deosebite asupra sănătății și integrității corporale a părții civile. Leziunile pricinuite acestei părți civile au necesitat un număr de 80-90 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, vindecarea acestor făcându-se cu sechele definitive iar, viața i-a fost pusă în primejdie.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul G fără a fi motivat în scris și prin concluziile orale puse de apărătorul său a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și reținând în favoarea acestuia circumstanța atenuantă a scuzei provocării prevăzută de art.73 lit. b Cod penal, reducerea pedepsei aplicate și având în vedere lipsa antecedentelor penale suspendarea condiționată a executării acesteia. De asemenea, a criticat soluționarea laturii civile a cauzei prin obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în euro și nu în moneda națională.

Tribunalul Arad prin decizia penală nr. 9 din 19.01.2009, pronunțată în dosar nr-, a respins apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 2595 din 27 octombrie 2008, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-.

Examinând apelul declarat în cadrul dat de dispozițiile art.378 Cod procedură penală prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu conform art.371 alin.2 Cod procedură penală tribunalul a constatat că prima instanță pe baza probelor de la dosar și anume - proces verbal de sesizare, declarațiile părții vătămate A, planșa foto, raport de constatare medico-legală, raport de expertiză medico-legală, raport de constatare tehnico - științifică, proces verbal de recunoaștere, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpatului instanța, în mod corect a reținut vinovăția inculpatului G în comiterea infracțiunii pentru care l-a condamnat și căreia i-a dat încadrarea juridică legală.

Fapta inculpatului G de a-l lovi cu în zona capului pe partea vătămată A, acesta dezechilibrându-se a căzut și s-a lovit cu capul de bordură, suferind leziuni pentru care a necesitat 80-90 zile îngrijiri medicale, viața fiindu-i pusă în primejdie constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal.

victimei A constând în riposte verbale și vociferări pe un ton ridicat, dar fără insulte, adresate inculpatului, pe fondul nemulțumirii legate de interzicerea accesului său în club, nu are semnificația unor acte insultătoare apte să creeze în psihicul inculpatului o stare efectivă de puternică tulburare, cu consecința reducerii posibilităților de evaluare exactă a faptei comise. Așadar, instanța a considerat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.73 lit. b Cod penal, respectiv circumstanța atenuantă a scuzei provocării, respingând solicitarea inculpatului în acest sens.

Tribunalul a considerat că prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, la stabilirea căreia a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise precum și persoana inculpatului. Acesta a avut o bună conduită anterior comiterii faptei, aspect ce rezultă din fișa de cazier judiciar, este necăsătorit, la data comiterii faptei era încadrat în muncă. S-a reținut că inculpatul în faza de urmărire penală nu a recunoscut comiterea faptei iar în fața instanței nu s-a prezentat, părăsind țara.

Tribunalul a apreciat că în cuantumul și modalitatea stabilită de prima instanță pedeapsa este aptă în realizarea scopului preventiv -educativ al acesteia astfel cum este prevăzut de art.52 Cod penal.

Referitor la critica adusă soluționării acțiunii civile tribunalul a constatat că daunele morale sunt menite să contribuie la reducerea compensatorie a suferințelor fizice și psihice cauzate părții vătămate prin activitatea infracțională a inculpatului și cuantumul acordat de prima instanță este pe deplin justificat. În privința stabilirii acestora în "euro" instanța a constatat că este legală, executarea hotărârii urmând a se face în această monedă sau contravaloarea în lei la data executării.

Împotriva deciziei penale nr.9 din 19.01.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul - a declarat recurs, inculpatul recurent G, în termenul prevăzut de lege, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 26.02.2009 sub nr-.

Inculpatul a depus la data de 03.04.09 motivele de recurs arătând că instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepsei neținând cont de împrejurările săvârșirii faptei, de lipsa antecedentelor penale, de faptul că avea un loc de muncă la data comiterii faptei.

În ceea ce privește latura civilă, inculpatul a arătat că in mod greșit cuantumul despăgubirilor privind daunele morale s-au acordat în euro și nu în monedă națională.

Din analiza deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Situația de fapt stabilită de prima instanță și de cea de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în faza de urmărire penală și în instanță, din care rezultă faptul că în noaptea de 12/13.08.2008 inculpatul a lovit-o pe partea vătămată A cu în zona capului, iar aceasta s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se cu capul de bordură și având nevoie de 80-90 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Atitudinea părții vătămate față de inculpat, așa cum a fost probată în cauză nu este de natură să determine aplicarea circumstanței atenuante privind scuza provocării prevăzută de art. 73 lit. b Cod Penal

În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora. Ca măsură de constrângere și mijloc de reeducarea pedeapsa aplicată de prima instanța este just stabilită față de modul de săvârșire al faptei, personalitatea inculpatului și natura infracțiunii comise.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de recurs apreciază că aceasta este corect soluționată, stabilirea daunelor morale în euro nu este de natură să ducă la imposibilitatea executării creanței, aceasta putând a se executa în euro sau în lei la cursul de schimb al din ziua plății.

Având în vedere cele expuse în baza art. 385¹⁵pct.1 lit. b pr.pen va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent G împotriva deciziei penale nr.9 din 19.01.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosarul -.

Potrivit art.192 al.2 pr.pen va obliga pe inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul prevederilor art. 385¹⁵alin. 1, pct. 1, lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 9/ 19.01.2009, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosar nr-.

În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,obligă inculpatul recurent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 09 aprilie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red. 13.04.2009

Tehnored.

2ex/15.04.2009

Prima inst.

Inst. apel.,