Vătămarea corporală gravă (art. 182). Decizia 718/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 718/R/2008
Ședința publică din data de 4 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Monica Șortan Chitidean Valentin
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 286/A/15.10.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 alin. 2.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av. G, fără delegație avocațială la dosar și partea civilă, asistată de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind partea civilă Spitalul Municipal
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că inculpatul a fost audiat la fond, însă deși a fost prezent la fiecare termen de judecată în apel, nu s-a procedat la audierea acestuia.
Inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că nu are nimic în plus de declarat, cu mențiunea că a arătat pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză, modul de derulare a presupusei fapte, respectiv că el a fost atacat de fiu și mama acestuia. Nu apreciază necesară audierea sa, deoarece declarația de la nivelul instanței este completă, nu mai are de adăugat nimic, iar toate motivele de nemulțumire le-a indicat pe parcursul cercetărilor prin înscrisurile depuse.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și rejudecând, în principal solicită achitarea inculpatului, întrucât nu este întrunită latura subiectivă a infracțiunii, respectiv nu există intenție. În subsidiar, solicită a se constata incidența dispozițiilor art. 44.pen. respectiv legitima apărare este depășită, întrucât inculpatul a fost suspus unui atacat din partea fiului părții vătămate.
Apreciază că instanța de fond a apreciat greșit probele administrate în cauză. Este cert că a existat un incident între persoana care o însoțea pe partea vătămată și fiul vitreg al inculpatului, iar după acest incident partea vătămată și fiul acesteia s-au întors la domiciliu, unde fiul s-a înarmat și s-au dus la domiciliul inculpatului. Inițial, declarațiile părții vătămate au susținut poziția inculpatului, însă ulterior, pe parcursul cercetărilor partea vătămată și fiul acesteia au arătat că cele două incidente s-au petrecut în același timp și că au fost trași din căruță. Solicită a se avea în vedere că din declarațiile martorilor audiați în cauză și primele declarații ale părții vătămate, rezultă cu certitudine că au existat două incidente, al doilea fiind provocat de partea vătămată și fiul acesteia, iar inculpatul a încercat doar să se apere, pentru că fiul părții vătămate era înarmat. În opinia sa, instanța trebuie să rețină măcar o stare de provocare chiar din partea părții vătămate, care a adresat injurii, a aruncat cu pietre și chiar dacă nu l-a lovit pe inculpat, l-a însoțit pe fiul său. Este cert atunci că și daunele trebuie reduse corespunzător raportat la participația tuturor și la culpa părților, apreciind că dacă nu s-ar fi deplasat înarmat fiul părții vătămate, nu ar fi avut loc acest incident.
În subsidiar, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se stabili exact cum s-a întâmplat, respectiv dacă partea vătămată și fiul acesteia au fost atacați pe drum, trași din căruță sau este așa cum susține inculpatul. Fără cheltuieli judiciare.
Astfel, solicită achitarea inculpatului, în principal, pentru legitimă apărare, chiar dacă instanța de apel a apreciat că inculpatul nu este în măsură să reclame incidentul, pentru că el este cel care l-a provocat, însă solicită a se avea în vedere că inculpatul s-a apărat, iar atacul fiului părții vătămate asupra inculpatului a avut efect asupra părții vătămate. În subsidiar, solicită reaudierea martorilor oculari, care pot descrie dacă a avut loc atacul și dacă atunci s-au produs leziunile.
Pe latură civilă, solicită rejudecarea acesteia, diminuarea pretențiilor civile, considerând că daunele morale sunt exagerate, raportat la gradul de participație a părților și la faptul că fiul părții vătămate a generat incidentul.
Apărătorul părții vătămate solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză și menținerea deciziei penale atacate, considerând că motivarea invocată de apărare nu se încadrează în dispozițiile art. 385/9 pr.pen. Solicită a se avea în vedere că atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească, cel puțin sub aspectul martorilor audiați, probatoriul administrat este relevant și suficient pentru a se ajunge la pronunțarea hotărârii de instanța de fond, iar apoi de instanța de apel. Apreciază că în cauză nu pot fi incidente prevederile art. 44 alin. 2.pen. privind legitima apărare, deoarece inculpatul nu s-a aflat în fața unei apărări, deoarece din probele administrate rezultă că declarațiile inculpatului sunt contrazise în totalitate, inclusiv cele pe care acesta le-a menținut, respectiv ale pătrunderii părții vătămate și a fiului acesteia în imobilul inculpatului. De asemenea, consideră că martorii audiați în cauză nu se impune a fi reaudiați și că nu ne aflăm în prezența unei stări de provocare, nefiind întrunite dispozițiile art. 73 lit. b pen. așa cum și instanța de apel a reținut, cât timp inculpatul nu s-a arătat tulburat în sensul descris de art. 73.pen. raportat și la declarația martorului.
Consideră, totodată, că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă, iar sub aspectul laturii civile daunele acordate sunt doar o reparație simbolică, fiind vorba de un prejudiciu estetic, o traumă psihică și fizică, care rezultă din actele medicale de la dosar, respectiv din certificatele medicale, conform cărora partea vătămată a suferit o intervenție chirurgicală pe creier, având nevoie de 80-90 de zile de îngrijiri medicale tocmai datorită complicațiilor. În acest sens solicită a se avea în vedere declarația martorei a arătat că partea vătămată nu mai poate presta munci în gospodărie sau la câmp și urmează tratament.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli judiciare conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că din ansamblul materialului probator rezultă fără dubiu că între cele două familii existau neînțelegeri mai vechi, condiții în care are loc o altercație la întoarcerea de la câmp cu unul dintre membrii familiei inculpatului. În fața curții inculpatului, acesta și membrii familiei sale au așteptat partea vătămată înarmați, martora declarând că a văzut de pe deal cum familia inculpatului a ieșit și a lovit partea vătămată și fiul acesteia, iar incidentul a avut loc în stradă. Considerând că situația a fost lămurită și clarificat în faza de urmărire penală, solicită a se constata că nu se ridică probleme juridice în cauză.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că nu-i stă în caracter să aibă probleme cu alte persoane și că familia părții vătămate este vecină cu fiul său vitreg, iar între cele două familii există neînțelegeri. Arată că fiul său a fost atacat de partea vătămată și fiul acesteia, iar după două ore, noaptea, s-a trezit cu aceștia în curte, adresând injurii și aruncând cu pietre. Fiul părții vătămate l-a lovit în cap de peste gard, iar în timp ce se ridica l-a împins, acesta l-a lovit, a căzut peste el și i-a rupt mâna. Solicită a se avea în vedere că nu se simte vinovat pentru comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, întrucât s-a apărat împotriva fiului părții vătămate, care a recunoscut în declarații că poate a atins-o și pe mama sa.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 175/21.05.2008 a Judecătoriei Turda, în baza art. 182 alin. 2.pen, cu aplicarea art. 74 alin. 2.pen. art. 76 lit. d pen. (în urma respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 73 lit. a pen și în infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2.pen. cu aplicarea art. 73 lit. b pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut în data de 15.04.1949, în, C, român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, T, str. -, 4/34, C; T, Hotar, 4, C, CNP -, fără antecedente penale - la o pedeapsa de 7 luni închisoare;
- s-a făcut aplicarea art. 71.pen. art. 64 lit. a, b pen.;
- în baza art. 81.pen. art 82.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru 2 ani 7 luni termen de încercare;
- conform art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului, asupra prevederilor art. 83.pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei;
- s-a făcut aplicarea art. 71 alin ult. pen.;
- în baza art. 14.pr.pen. art. 346.pr.pen. art. 998.civ. art. 999.civ. a fost obligat inculpatul la 3204.16 lei despăgubiri materiale către Spitalul mun. T și dobânda din ziua următoare externării părții civile până în momentul plății;
- s-a constatat că Spitalul mun. C-N nu s-a constituit parte civilă;
- în baza art. 14.pr.pen. art. 346.pr. pen. art. 998.civ. art. 999. civ. a fost obligat inculpat la 177,44 lei daune materiale și 30.000 lei daune morale către partea civilă - T,-, -. 46, C;
- în baza art. 193.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli de judecată către partea civilă;
- în baza art. 191 alin. 1.pr.pen. a fost obligat inculpatul la 760 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2.pen. deoarece în data de 23.07.2006 a lovit-o pe partea vătămată cauzându-l leziuni care au necesitat pentru vindecare 80-90 zile îngrijiri medicale, care i-au pus în primejdie viața.
Această stare de fapt s-a reținut conform actelor medico-legale, declarațiilor inculpaților, părții vătămate, martorilor.
Partea vătămată Spitalul Județean C nu s-a constituit parte civilă.
Partea vătămată Spitalul T s-a constituit parte civilă cu suma de 3204,16 lei și dobânda din ziua următoare externării părții vătămate (02.09.2006 si 21.09.2006 - fila 59).
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 45.000 lei daune morale și suma de 5.000 lei daune materiale, reprezentând cheltuielile părții civile pe parcursul spitalizărilor.
Analizând materialul probator al cauzei instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul are o locuința în locul Hotar,
În data de 23.07.2006, partea civilă și martorul mergeau cu căruța pe drumul care trece prin fața locuinței inculpatului.
Pe drum s-au întâlnit cu martorul.
Între martorul și a izbucnit o ceartă, cei doi lovindu-se, au fost despărțiți de martorul, fratele ultimului. Amândoi martorii sunt fiii soției inculpatului. Martorii au revenit la locuința inculpatului, și-au luat soțiile și au plecat la locuințele lor.
În timpul disputei, partea civilă a plecat mai departe, lăsându-i pe martorii și să se lovească în drum. A trecut prin fața locuinței martorului G căruia i-a spus să cheme poliția. A trecut prin fața locuinței inculpatului și mai departe s-a întâlnit cu fiul său, martorul.
Împreună au revenit la locuința inculpatului, în fața căreia s-au oprit, înjurându-l pe acesta și aruncând cu pietre. Inculpatul s-a apropiat de ei.
Martorul avea un par în mână cu care a încercat să-l lovească pe inculpat.
Inculpatul a luat o bară metalică, cu care asigura poarta și a îndreptat-o spre martorul. Acesta s-a aplecat și a lovit-o pe partea civilă, aflată în spatele său.
Partea civilă a căzut la pământ.
Inculpatul și martorul s-au lovit, fiind despărțiți de martorii și filele. Martorul se afla la fața locului, lângă locuința inculpatului; martorul a sosit deodată cu lucrătorii de poliție.
La fața locului au sosit lucrătorii de poliție, aceștia fiind chemați de martorul
Instanța de fond a mai reținut că între martorul și familia părții civile exista o relație mai apropiată, determinată de împrejurarea că martorul lucrează pentru familia părții civile, astfel încât instanța a reținut că, într-o mică măsură, declarația sa a fost influențată de acest aspect: astfel martorul a arătat că atât el, cât și partea civilă, au fost loviți de întreaga familie a inculpatului. În privința acestui aspect, însă, s-a ținut seama de declarația martorilor și care au descris conflictul cu martorul.
De asemenea, între martora, familia ei și familia inculpatului exista neînțelegeri, evidențiate de înscrisurile depuse ( Sentința penală nr. 634/2005 a Judecătoriei Turda, adresa nr.-/2006 a Poliției T - între părți au existat plângeri penale). Din acest motiv, declarația martorei a fost înlăturată în parte, în privința mențiunilor că martorul și partea civilă au fost loviți de întreaga familie a inculpatului, situația de fapt fiind descrisă de martorii și.
Martorul a fost de față în momentul în care partea civilă a sosit în fața locuinței inculpatului, în care aceasta, împreună cu martorul, a înjurat și a aruncat cu pietre. Astfel, martorul a putut să observe starea pishică a inculpatului, efectul acțiunii părții civile asupra psihicului său. Martorul nu a evidențiat nici o emoție, tulburare, și a arătat că inculpatul a cerut părții civile și martorului "să plece deoarece este târziu". De altfel, nici inculpatul în declarația sa, fila 17, nu arată că s-ar fi aflat sub stăpânirea unei tulburări, emoții puternice.
S-a reținut că fapta a avut loc în afara terenului inculpatului, partea civilă fiind căzută în drum.
Partea civilă a fost transportata la spital, unde a fost internata în perioada 24.07.2006 - 03.08.2006, 03.08.2006 - 11.08.2006, 22.08.2006 - 01.09.2006 și în perioada 04.09.2006 - 20.09.2006, suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare 80-90 zile îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața. Partea civilă a fost în comă de gradul I, a fost supusă unei intervenții chirurgicale în data de 24.07.2006, pentru evacuarea unui hematom. A suferit o fractură temporo parietala stânga, în urma căreia partea civilă a rămas cu o cicatrice în forma de U, cu laturi de 6 cm, respectiv de 8 cm. A suferit, de asemenea, fractura coronara la doi dinți 2.1 și 2.2; s-au constatat resturi radiculare 3.4 și 3.5.
Fapta inculpatului care în data de 23.07.2006 a lovit-o pe partea civilă cu o bară metalică provocându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața constituie infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin 2.pen.
Inculpatul a comis fapta cu intenție indirectă, prin îndreptarea bării metalice către martorul dorind să îl lovească pe acesta, fiind conștient că este posibil să lovească pe altcineva - fiind prezentă și partea civilă, acceptând acest posibil rezultat.
În cauză nu sunt incidente prev. art. 73 lit b pen. provocarea, inculpatul neaflându-se sub stăpânirea unei puternice tulburări, emoții.
În ceea ce privește acțiunea părții civile, de a înjura nu poate fi calificată ca un atac în sensul art. 44.pen. atacul trebuind a fi material. În ceea ce privește împrejurarea că a aruncat cu pietre, instanța de fond a reținut că acțiunea inculpatului de a ridica metalică a fost îndreptata împotriva martorului, astfel încât nu sunt incidente prev. art. 44.pen, potrivit cărora apărarea se desfășoară împotriva atacului și fiind proporțională cu acesta. Acțiunea inculpatului nu se încadrează astfel în limitele unei "apărări" conform art. 44.pen deoarece a fost îndreptată împotriva martorului, nu împotriva părții civile, nu a fost proporțională cu acțiunea părții civile. Totodată nu s-a desfășurat pentru a respinge o pătrundere fără drept în terenul său - partea civilă aflându-se în drum.
Nefiind incidente prev. art. 44.pen, lipsind un atac și o apărare nu sunt incidente prev. art. 73 lit a pen, depășirea limitelor legitimei apărări.
La individualizarea judiciară a pedepsei, conform art. 72.pen. prima instanță a avut în vedere dispozițiile părții generale a codului penal, limitele speciale ale pedepsei, persoana inculpatului (fără antecedente penale, în vârstă de 59 de ani, împrejurări care s-au reținut conform art. 74 alin. 2.pen, circumstanțe atenuante judiciare), împrejurările concrete ( partea civilă a înjurat și aruncat cu pietre înspre locuința inculpatului - împrejurări care le-a reținut conform art. 74 alin 2.pen. circumstanțe atenuante judiciare), urmările faptei (viața părții civile a fost pusă în primejdie).
În baza art. 14.pr.pen. art. 346.pr.pen. art. 998.civ, art. 999.civ. instanța de fond l-a obligat pe inculpat la 3204.16 lei despăgubiri materiale către Spitalul mun. T și dobânda din ziua următoare externării și a constatat că Spitalul mun. C-N nu s-a constituit parte civilă.
Ținând seama de leziunile descrise anterior, de împrejurarea că părții civile i s-au recomandat tratamente și control medical, de împrejurarea că viața sa a fost afectata (nu mai poate să lucreze, are dureri, a pierdut doi dinți) instanța de fond a constatat că suferința acesteia a fost intensă, de lungă durată, menținându-se până în prezent, însă la o intensitate mai redusă. Pentru repararea acestei suferințe care constituie un prejudiciu moral este necesară acordarea de daune morale. În privința cheltuielilor efectuate de partea civilă a reținut că a cheltuit suma de 177,44 lei (filele 90, 73). În ceea ce privește solicitarea sumei de 4400 euro, valoarea a 20 de dinți de ceramica, 8 implante (fila 73) a constatat că prin raportul de expertiză medico-legală se face referire la fractura coronara a doi dinți și de existenta resturilor radiculare a alți doi dinți. Astfel, instanța de fond a reținut că nu exista raport de cauzalitate între necesitatea efectuării unei astfel de lucrări dentare și fapta inculpatului.
În baza art. 14.pr.pen, art. 346.pr.pen, art. 998. civ, art 999. partea civilă. prima instanță l-a obligat pe inculpat la 177,44 lei daune materiale și 30.000 lei daune morale către partea civilă.
Împotriva acestei hotărâri au promovat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda, inculpatul și partea civilă, declarațiile lor fiind înregistrate la Judecătoria Turda, la datele de: 28 mai 2008 ( parchetul și inculpatul) și respectiv la 2 iunie 2008.
În motivarea apelului său, Parchetul, apreciază că hotărârea pronunțată în cauză este netemeinică sub aspectul pedepsei aplicate, deoarece raportat la gravitatea faptei, împrejurările în care a fost săvârșită și urmările produse este insuficientă pentru a se atinge scopul coercitiv și preventiv al pedepsei.
În motivarea apelului său inculpatul solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând cauza să se dispună achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 al.1 lit.d pr.pen. deoarece faptei în lipsesc elementele constitutive ale acestei infracțiuni și exonerarea sa de la plata daunelor civile solicitate de partea civilă ca nedovedite și nedatorate.
Astfel, în sentința atacată s-a reținut că partea vătămată, deși a trecut de locuința inculpatului, s-a întors însoțită de fiul său, martorul, la domiciliul său, fără nici un motiv, au început să-l înjure și să arunce cu pietre. De asemenea, în momentul în care s-a apropiat de aceștia, martorul a încercat să-l lovească cu parul pe care îl avea în mână. S-a reținut că inculpatul a luat metalică ce asigura poarta și a îndreptat-o înspre martorul, care s-a aplecat, iar a lovit-o pe partea vătămată. În subsidiar a solicitat instanței să facă aplic.art.73 lit.b Cod penal referitoare la circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării.
În motivarea apelului, partea civilă, apreciază sentința atacată ca netemeinică și nelegală atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate cât mai ales în ceea ce privește modul în care a fost soluționată latura civilă a cauzei.
Sub aspectul laturii penale a cauzei, consideră că față de gravitatea infracțiunii săvârșite de către inculpat, împrejurările în care a fost săvârșită și urmările produse, pedeapsa ce i s-a aplicat inculpatului este prea redusă, astfel că nu-și atinge scopul. Instanța de fond nu a administrat în mod corespunzător întreg materialul probator din dosarul cauzei și nu a procedat la o corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, considerând în mod nejustificat că sunt incidente în ce-l privește pe acesta prev. art.74 alin.1 și art.76 lit.d Cod penal. Partea civilă arată că inculpatul a lovit-o violent cu o bară metalică în zona capului, punându-i viața în pericol, nu s-a interesat de starea sa de sănătate pe perioada spitalizării sau ulterior, nu a făcut vreun efort ca să repare prejudiciul cauzat, nu a conștientizat gravitatea faptei săvârșite, iar pedeapsa aplicată nu este în măsură să atingă scopul preventiv și coercitiv al pedepsei. Mai mult, inculpatul a încercat să invoce în apărarea sa o așa-zisă stare de provocare sau de legitimă apărare, despre care însă nici nu putea fi vorba în speță. Mai arată că este nemulțumită și de modul greșit în care a fost soluționată latura civilă a cauzei, cuantumul daunelor materiale acordate de instanță nefiind în concordanță cu probele existente la dosarul cauzei, ținând seama că nu i s-au acordat nici măcar despăgubirile dovedite prin chitanțe. Si despăgubirile de natură morale sunt insuficiente și inapte reparării prejudiciului de această natură suferit de partea civilă.
Prin decizia penală nr.286 din 15.10.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, n temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, a fost admis apelul declarat de partea civilă,. în T,-,.46, jud.C, împotriva sentinței penale nr.175/21.05.2008 a Judecătoriei Turda care va fi desființată cu privire la acțiunea civilă exercitată de apelantă împotriva inculpatului și anume cu privire la cuantumul daunelor materiale cuvenite acestei părți civile și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:
În baza art.14 al.3 lit.b rap. la art.346 al.1 Cod procedură penală și la art.998 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile apelante suma de 477,44 lei cu titlu de daune materiale, respingând restul pretențiilor formulate de partea civilă.
Au fost menținute dispozițiile instanței de fond referitoare la cuantumul daunelor morale la care este obligat inculpatul în favoarea părții civile apelante.
Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală au fost respinse ca nefondate apelurile declarate împotriva aceleiași sentințe penale de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda și inculpatul,. în T,-, -.1,.34, jud.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul apelant să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, urmând ca celelalte cheltuieli avansate de stat cu ocazia soluționării prezentelor apeluri să rămână în sarcina acestuia.
În baza art.193 al.6 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Tribunalul a constatat că apelurile au fost promovate în termenul de 10 zile prev. de art.363 alin.1 Cod procedură penală, termen ce a curs pentru toți cei trei apelanți prezenți la dezbaterea judiciară a fondului cauzei, de la pronunțarea soluției și anume 21 mai 2008, conform art.363 alin.2 și 3 Cod procedură penală.
Verificându-se hotărârea atacată pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei și prin prisma temeiurilor invocate de apelanți s-a apreciat că prima instanță a administrat, în ceea ce privește latura penală, un probatoriu complet, prin interpretarea coerentă și interdependentă a căruia a fost fundamentată o stare de fapt corespunzătoare adevărului judiciar, care rezultat direct al dovezilor existente în cauză.
În mod just, instanța de fond, a arătat că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prev. de art.44 Cod penal neaflându-ne în fața unei apărări care să răspundă unui atac material, direct, iminent și injust, întrucât partea vătămată nu s-a aflat nici un moment în situația de a-l ataca pe inculpat în condițiile art.44 alin.2 Cod penal.
Judecătoria Turdaa stabilit în mod corect că partea vătămată și fiul acesteia martorul au venit la gardul ce împrejmuia curtea inculpatului și au adresat cuvinte obscene și au aruncat cu pietre, însă declarația inculpatului este deosebit de relevantă sub aspect subiectiv, din aceasta rezultând că nici inculpatul și nici martorul, care se afla împreună cu inculpatul, nu știau cui se adresează partea vătămată și fiul său.
S-a mai reținut de către Judecătoria Turda că partea vătămată și fiul său nu au pătruns în curtea inculpatului, iar la un moment dat cât inculpatul s-a apropiat de gard iar fiul părții vătămate a ridicat asupra sa un băț, inculpatul a luat metalică ce asigura poarta de la curte și intenționând să-l lovească pa, a lovit-o pe partea vătămată. Nici în această a doua etapă nu ne aflăm în prezenta condițiilor art.44 Cod penal, deoarece chiar acceptând că inculpatul s-ar fi aflat în prezența unui atac imediat și injust îndreptat împotriva sa, nu s-a făcut dovada că acest atac punea în pericol grav persoana inculpatului. Pe de altă parte atacul nu provenea de la partea vătămată, astfel încât, inculpatul lovind-o pe aceasta chiar și din eroare (aberatio ictus),a acceptat eventualitatea vătămării corporale a părții vătămate, chiar dacă nu a urmărit expres acest rezultat.
Așa cum în mod temeinic a arătat instanța de fond în considerentele hotărârii atacate, în cauză nu se poate reține nici existența scuzei provocării atâta timp cât inculpatul nu s-a arătat tulburat puternic în sensul stării de spirit descrisă de art.73 lit.b Cod penal, când partea vătămată și fiul său proferau cuvinte obscene și aruncau cu pietre, inculpatul nerealizând cine este vizat de această acțiune a celor doi: el sau martorul.
Instanța de fond făcând o analiză minuțioasă a probatoriului existent în dosarul cauzei, a stabilit în final corect starea de fapt, iar această stare de fapt a primit în drept încadrarea juridică cuvenită.
S-a apreciat că Judecătoria Turdaa procedat în mod riguros și atunci când a individualizat pedeapsa aplicabilă inculpatului, stabilind cu exactitate circumstanțele reale și cele personale, relevante conform disp. art.72 Cod penal. Astfel, instanța de fond a constatat just că vârsta inculpatului și lipsa antecedentelor sale penale pe de o parte, și împrejurările concrete în care fapta a fost comisă, raportat la atitudinea părții vătămate anterioară comiterii faptei se constituie în circumstanțe atenuante judiciare în sensul art.74 alin.2 Cod penal, iar pedeapsa stabilită în final de către prima instanță realizează un echilibru real între cele două scopuri subsumate în disp. art.52 Cod penal, și anume cel punitiv, sancționator și cel preventiv, reeducator.
S-a apreciat, însă, că instanța de fond a apreciat greșit întinderea despăgubirilor de ordin material apte să repare în întregime prejudiciul de această natură suferit de partea vătămată. Astfel, din scriptele existente la filele 47-49 din dos. Judecătoriei Turda rezultă că partea civilă a achitat suma de 90 lei reprezentând costul unui examen tomograf, cheltuieli ce se află în raport direct de cauzalitate cu leziunile suferite de partea vătămată. La fila 73 din același dosar, rezultă că partea vătămată a achiziționat medicamente în sumă de 47,81 lei și de 39,63 lei. Este real că în dosarul instanței de fond există mai multe rețete din care rezultă medicația ce a fost prescrisă părții vătămate, însă prescrierea acestor medicamente nu este echivalentă însă cu achiziționarea lor, pe de altă parte, partea civilă nu a făcut dovada că a achitat efectiv aceste medicamente ori că nu a intrat întru-un program de compensare total sau parțială a acestor medicamente.
Martora a arătat în fața primei instanțe că partea vătămată a cheltuit lunar 100 lei pentru achiziționarea medicamentelor prescrise. Apreciem că această sumă este în raport direct de cauzalitate cu fapta dedusă judecății numai pe perioada celor 90 de zile de îngrijiri medicale ce rezultă din raportul de constatare medico-legală, astfel c această sumă se justifică practic pentru un interval de 3 luni de zile.
Prin urmare daunele materiale suferite de partea civilă se cifrează la 477,44 lei (90 lei + 47,81 lei + 39,63 lei + 300 lei).
În fața instanței de apel partea civilă a depus chitanțe din care rezultă că a achitat suma de 3000 lei pentru tratamente stomatologice, lucrări protetice, extirpări nervi, proteze mobilizabile, coronamente.
Din raportul de constatare medico-legală efectuat în cauză rezultă, pe linia afecțiunilor de natură stomatologică că partea vătămată a prezentat diagnosticul "Pe rgr. și dentară se constată fractură coronară 1/3 ocluzală la 2.1 și 2.2; resturi radiculare 3.4 și 3.5.", acest diagnostic a fost constatat prin buletinul de analize medicale nr.1914/21.09.2006 a Clinici Radiologie Stomatologică C-N, deci la aproape 2 luni de zile de la data comiterii faptei (23.07.2007).
Prin urmare, în cauză nu rezultă în mod neechivoc legătura de cauzalitate dintre aceste afecțiuni de natură stomatologică și fapta inculpatului, existând posibilitatea și agravării unui eventual diagnostic în legătură cu fapta ca urmare a culpei părții vătămate.
Drept urmare, existând dubiile mai sus amintite, și care sunt de natură a-i profita inculpatului, tribunalul nu a acordat despăgubirile solicitate și care rezultă din efectuarea acelor tratamente stomatologice.
S-a apreciat că daunele de natură morală au fost judicios evaluate în raport de criteriile evidențiate de instanța de fond pe baza probelor existente în dosarul cauzei.
Pentru toate aceste motive, tribunalul, în temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală, a admis apelul declarat de partea civilă, împotriva sentinței penale nr.175/21.05.2008 a Judecătoriei Turda pe care o va desființa cu privire la acțiunea civilă exercitată de apelantă împotriva inculpatului și anume cu privire la cuantumul daunelor materiale cuvenite acestei părți civile și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:
În baza art.14 al.3 lit.b rap. la art.346 al.1 Cod procedură penală și la art.998 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile apelante suma de 477,44 lei cu titlu de daune materiale, respingând restul pretențiilor formulate de partea civilă.
Au fost menținute dispozițiile instanței de fond referitoare la cuantumul daunelor morale la care este obligat inculpatul în favoarea părții civile apelante.
S-au menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate împotriva aceleiași sentințe penale de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda și inculpatul.
În temeiul art.192 al.2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul apelant să plătească suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului, urmând ca celelalte cheltuieli avansate de stat cu ocazia soluționării prezentelor apeluri să rămână în sarcina acestuia.
În baza art.193 al.6 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial, conform chitanțelor de la dosar.
Împotriva mai sus menționatei decizii a formulat recurs inculpatul solicitând admiterea căii de atac promovate și dispunerea rejudecării de către instanța de fond pentru a administra probe în vederea stabilirii existenței sau inexistenței intenției sale de a-i provoca părții vătămate vreo vătămare, iar în subsidiar să fie reținută cauza spre rejudecare, cu consecința achitării sale în baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. d Cpp și exonerarea de plata daunelor civile solicitate de către partea civilă.
Analizând recursul declarat, din prisma motivelor invocate și a probatoriului administrat, Curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanțele ierarhic inferioare au reținut o stare de fapt conformă cu realitatea fundamentată pe un vast material probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și cu ocazia cercetării judecătorești constând în aceea că în data de 23.07.2006 partea civilă și martorul se deplasau cu căruța pe drumul ce trece prin fața casei inculpatului. Pe drum, între martorul și martorul a izbucnit un conflict cei 2 adresându-și reciproc injurii și lovituri până la intervenția martorului.
Trebuie de menționat faptul că cei doi frați sunt fiii soției inculpatului.
Pe fondul acestei stări conflictuale partea civilă și fiul acesteia s-au apropiat de gardul ce împrejmuia curtea inculpatului și au adresat cuvinte jignitoare acestuia din urmă, fără însă a pătrunde în curte. Inculpatul s-a înarmat cu o bară metalică și, încercând să agreseze pe martorul care avea asupra sa un par, a lovit-o pe partea civilă cauzându i leziuni ce au necesitat 80-90 zile de îngrijire și i-au pus în primejidie viața.
Din probele administrate nu a reieșit existența stării de legitimă apărare deaorece atacul direct, material și injust nu a fost de natură a pune în pericol grav persoana inculpatului, cu atât mai mult cu cât martorul era înarmat cu un par iar inculpatul cu o bară metalică și între cei 2 era gardul despărțitor.
Nu poate fi primită apărarea inculpatului că nu a avut intenția de a vătăma integritatea corporală a părții civile în condițiile în care a agitat metalică deasupra capului și a îndreptat-o înspre cei doi. Doar întâmplarea a făcut că martorul s-a ferit la timp astfel, că lovitura a aprimit o, în plină partea civilă. ictus nu este de natură a exonera de răspundere penală atacatorul.
Pedeapsa aplicată inculpatulului a fost just individualizată având în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită și urmările deosebit de grave pe care le-a produs, persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale dar și conduita pe care a avut- o pe parcursul întreguluio proces penal.
Latura civilă a cauzei a fost în mod legal și temeinic soluționată având în vedere materialul probator administrat în cauză și numărul mare de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea vătămată în vederea vindecării. Daunele morale au fost echitabil cuantificate de către instanțele ierarhic inferioare raportându-ne la suferințele pe care le a suportat partea civilă ca urmare a agresiunii inculpatului.
Constatând că nu există motive de nelegalitatea sau netemeinicie a hotărârilor atacate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, potrivit art.38515pct. 1 lit. b și conform dispozitivului.
Văzând și prevederile art.192 alin. 2 și art.193 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul, domiciliat în T,-, -1,.34 și fără forme legale în T, cătun nr.4, împotriva deciziei penale nr. 286/A din 15 octombrie 2008 Tribunalului Cluj.
Stabilește in favoarea Baroului de avocați C, suma de 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească părții civile suma de 1000 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 4 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
3 ex./08.12.2008
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Monica Șortan Chitidean Valentin
