Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 462/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 192 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 462
Ședința publică din 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Ghertner Ioan Artur
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror
de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
La ordine, pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpații al lui, al lui și G și de partea vătămată al lui G, împotriva deciziei penale nr. 128 din 14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 09 decembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când pentru a da posibilitatea apărătorului titular al inculpatului să depună concluzii scrise la dosar, pronunțarea a fost amânată pentru data de 14 decembrie 2009, apoi din lipsă de timp pentru deliberare pentru astăzi 16 decembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 844/28.11.2008 a Judecătoriei Rădăuțis -a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare din infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art.181 al.1 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al.2 Cod penal, privind pe inculpații G, al lui și al lui (fapta din data de 11 iunie 2006).
S-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare din infracțiunile de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 al. 1 Cod penal (fapta din 22 mai 2006), vătămare corporală, prev. de art. 181 al.1 Cod penal (fapta din 11 iunie 2006) și violare de domiciliu, prev. de art. 192 al.2 Cod penal (fapta din 11 iunie 2006), cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, privind pe inculpatul al lui în infracțiunile de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 al.1 Cod penal (fapta din 22 mai 2006), vătămare corporală, prev. de art. 181 al.1 Cod penal (fapta din 11 iunie 2006) și violare de domiciliu, prev. de art. 192 al.2 Cod penal (fapta din 11 iunie 2006), cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal
În baza disp.art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod proc.penală a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 al.2 Cod penal, parte vătămată fiind al lui G (fapta din data de 22 mai 2006).
În baza art.11. pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod proc. penală a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 al.2 Cod penal, parte vătămată fiind al lui G (fapta din data de 22 mai 2006).
A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 al.1 Cod penal, parte vătămată fiind al lui G (fapta din 11 iunie 2006).
A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 al.2 Cod penal, parte vătămată fiind al lui G (fapta din data de 11 iunie 2006).
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art.71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 al.5 Cod penal s-a suspendat pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, executarea pedepsei accesorii.
I s-au pus în vedere inculpatului disp.art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 al.2 Cod penal, parte vătămată fiind al lui G (fapta din data de 11 iunie 2006).
A fost condamnat inculpatul al lui la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 al.1 Cod penal,parte vătămată fiind al lui G (fapta din 11 iunie 2006).
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a - II - și lit. b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 5 ani, termen de încercare stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 al.5 Cod penal, s-a suspendat pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, executarea pedepselor accesorii.
I s-a pus în vedere inculpatului disp. art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 113 Cod penal a fost obligat inculpatul al lui să se prezinte în mod regulat la tratament medical până la însănătoșire.
I s-au pus în vedere inculpatului că în caz de neprezentare la tratament medical se poate dispune internarea medicală.
A fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 al. 1 Cod penal, parte vătămată fiind al lui G (fapta din 22 mai 2006), cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
A fost condamnat inculpatul al lui la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 al.1 Cod penal, parte vătămată fiind al lui G (fapta din data de 11 iunie 2006), cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
A fost condamnat inculpatul al lui la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 al.2 Cod penal, parte vătămată fiind al lui G (fapta din data de 11 iunie 2006) cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
S-a constatat că prin decizia penală nr.546/3 decembrie 2007 Curții de APEL SUCEAVAs - anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 252/28 februarie 2005 Judecătoriei Rădăuți.
În baza disp. art. 36 lit. a, raportat la art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele de 2 luni, 1 (un) an și 4 (patru) ani închisoare aplicate prin sentința de față cu pedepsele de 3 (trei) ani închisoare și 1 (un) an închisoare aplicate inculpatului prin decizia penală nr. 546/3 decembrie 2007 Curții de APEL SUCEAVA, precum și cu pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 252/28 februarie 2005 Judecătoriei Rădăuți și i s-a aplicat inculpatuluipedeapsa cea mai grea, de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 15 aprilie - 19 aprilie 2004.
În baza disp. art. 36 al.3 Cod penal s-a scăzut din durata pedepsei închisorii de 4 ani perioada executată din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin decizia penală nr. 546/3 decembrie 2007 Curții de APEL SUCEAVA, începând cu data de 30 martie 2008 și până la zi.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 467/3 decembrie 2007 emis de Judecătoria Suceava și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 71 Cod penal i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a - II -a și lit. b Cod penal.
În baza art. 346 Cod proc. penală raportat la art. 998 și 1003 Cod civil, au fost obligați, în solidar, inculpații G, al lui și al lui să plătească părții vătămate al lui G suma de 10.000 de lei, din care 2250 lei reprezintă daune materiale și suma de 7750 lei, reprezintă daune morale.
S-a pus în vedere inculpaților G și al lui disp. art.84 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărâre.
S-a constatat că Spitalul Municipal R nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți nr. 1392/P/2006 din data de 08 mai 2007, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin.2 Cod penal și vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, parte vătămată fiind a lui G și scoaterea de urmărire penală a învinuiților a lui, a lui și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin.2 Cod penal și vătămare corporală, prevăzută de art. 181 Cod penal.
Prin încheierea din data de 30 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Rădăuția fost admisă în parte plângerea formulată de petentul a Gî mpotriva ordonanței nr.1199/II/2/2007 din 12 septembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți în dosarul nr.1392/P/2006 față de intimații a, a și, s-a desființat în parte ordonanța nr. 1199/II/2/2007 din 12 septembrie 2007 pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, desființându-se în parte soluțiile de scoatere de sub urmărire penală a învinuiților a lui, a lui și, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin.2 Cod penal și de vătămare corporală, prev. de art. 181 Cod penal și aplicarea sancțiunii administrative, cuprinse în rechizitoriul întocmit la data de 08 mai 2007 în dosarul nr.1392/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți. De asemenea, s-a reținut cauza spre rejudecare, în calitate de inculpați fiind citați a lui, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 Cod penal (fapta din 11 iunie 2006), respectiv a infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin.2 Cod penal (fapta din 11 iunie 2006); a lui, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 alin.1 Cod penal (fapta din 22 mai 2006), a infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 Cod penal (fapta din 11 iunie 2006) și a infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin.2 Cod penal (fapta din 11 iunie 2006), cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal;, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin.2 Cod penal (fapta din 22 mai 2006) și în calitate de parte vătămată, a lui
Prin încheierea de ședință din data de 08 aprilie 2008 Judecătoriei Rădăuțis -a dispus, în conformitate cu disp. art. 34 lit.a și d Cod proc. penală, conexarea dosarului nr- la prezenta cauză.
În baza art. 334 Cod proc. penală, instanța a respins schimbarea încadrării juridice din art. 181 alin.1 în art. 182 alin.2 Cod proc. penală, având în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit de către Institutul de Medicină Legală
De asemenea, la termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2008, instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare privind pe inculpatul a - încheierea din data de 30 ianuarie 2008 dată în dosar nr- al Judecătoriei Rădăuți, cu reținerea recidivei prev. de art. 37 lit.b în loc de 37 lit.
În baza art. 334 Cod proc. penală, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul celor arătate, având în vedere că prin decizia penală nr.546 din data de 03 decembrie 2007 Curții de APEL SUCEAVAa fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.252/28 februarie 2005 Judecătoriei Rădăuți, această pedeapsă fiind contopită cu pedepsele aplicate prin respectiva decizie.
În această situație nemaiputându-se reține că săvârșirea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în cauza de față a avut loc înăuntrul termenului de încercare, prima instanță a reținut starea de recidivă post-executorie având în vedere fișa de cazier a inculpatului din care a rezultat că prin sentința penală nr.2470/1998 a Judecătoriei Botoșania fost contopită pedeapsa de 2 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr.694/1998 cu pedeapsa de 3 ani și 4 luni aplicată prin sentința penală nr.781/1997.
Cu privire la infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.2 Cod penal privind pe inculpații și G, prima instanță a reținut următoarele:
Partea vătămată a arătat că în ziua de 22 mai 2006 inculpații și G au fost la domiciliul său, unde au găsit-o doar pe soția sa și au intrat fără drept în curte și în casă, înjurând și amenințând, căutând-o pe partea vătămată.
Declarații în acest sens au dat (fila 21 - fiica părții vătămate), (fila 23 - soția părții vătămate) care au arătat că au fost de față când cei doi inculpați au intrat fără drept în casa părții vătămate.
De asemenea și martorii și au dat declarații în acest sens, cu deosebirea importantă că nu au fost de față la data când s-ar fi săvârșit faptele, ci acestea le-au fost relatate de către (filele 27-30).
Inculpații au declarat că nu au intrat în curtea și în casa părții vătămate în ziua de 22 mai 2006, ci numai au stat de vorbă cu soția acesteia, în legătură cu incidentul în care a fost implicat fiul inculpatului, respectiv.
Declarații în sensul celor arătate de către inculpați, au dat numiții (filele 35-36), precum și (fila 198).
Date fiind declarațiile contradictorii ale părților și martorilor anterior arătate cu privire la acest aspect, instanța a reținut că există îndoială cu privire la fapta reclamată, cu atât mai mult cu cât martorii ce susțin declarația părții vătămate sunt rudele acesteia (soția și fiica).
Pe de altă parte, acestea au arătat că inculpații ar fi intrat cu mașina în gardul de la casa părții vătămate, distrugându-
Or, nu există nici o dovadă în acest sens (fotografii, constatări ale organelor de poliție).
Nefiind administrate probe temeinice care să răstoarne prezumția de nevinovăție care există în favoarea inculpaților și având în vedere că orice dubiu profită acestora, conform principiului "in dubio pro reo", prima instanță, în baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod proc. penală, a achitat pe inculpații și G, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 al.2 Cod penal (fapta din data de 22 mai 2006).
Referitor la celălalt incident din data de 22 mai 2006, prima instanță a reținut că, în această dată, în spatele casei părții vătămate, a avut loc un incident între aceasta și inculpații a și G, partea vătămată fiind lovită de către ei, aspect ce rezultă din declarația părții vătămate care se coroborează cu declarația martorei (filele 26, 141).
Referitor la incidentul din data de 11 iunie 2006, prima instanță a reținut că inculpații a, G și a lui au pătruns, fără drept, în curtea părții vătămate, fiind înarmați cu o furcă, un par și un topor și au lovit-o pe aceasta, inculpatul G secționându-i un deget cu toporul.
Deși inculpații nu au recunoscut săvârșirea acestor fapte, starea de fapt astfel cum a fost reținută de către instanță rezultă cu certitudine din declarația părții vătămate și a martorilor, și, precum și din concluziile certificatului medico-legal și a expertizelor ce au fost efectuate în cauză.
Astfel toți acești martori au asistat nemijlocit la săvârșirea faptelor, i-au văzut pe inculpați intrând în curtea părții vătămate înarmați, adresându-i injurii și amenințări, au auzit strigătele de ajutor ale copiilor ei: "Nu-l omorâți pe ".
Faptele săvârșite de către inculpați - a reținut prima instanță - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin.1 Cod penal (inculpatul a - fapta din data de 22 mai 2006), vătămare corporală prev. de art. 181 alin.1 Cod penal și violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin.2 Cod penal ( a, a și G - faptele din data de 11 iunie 2006).
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, s-a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal și anume gradul de pericol social ridicat al faptelor rezultat din modul de săvârșire, urmările grave produse și comportarea nesinceră a inculpaților.
În ceea ce îl privește pe inculpatul G, s-a avut în vedere că acesta nu are antecedente penale, iar referitor la inculpatul aar eținut instanța că acesta nu are antecedente penale și a săvârșit faptele cu discernământ critic diminuat, după cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. S/5725 din data de 01 februarie 2007 întocmit de către Institutul de Medicină Legală
Prin prisma acestor considerente, s-a considerat că pentru reeducarea acestor doi inculpați se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientate către minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite.
Având în vedere că inculpatul G nu are antecedente penale, iar inculpatul a a săvârșit fapta cu discernământ critic diminuat, instanța a considerat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, motiv pentru care, în baza art. 81 Cod penal a suspendat condiționat executarea pe un termen de încercare stabilit conform art. 82 Cod penal.
A apreciat instanța că din cauza bolii de care suferă și având în vedere și faptele săvârșite, inculpatul a prezintă pericol pentru societate, astfel că a luat față de acesta măsura obligării la tratament medical, conform art. 113 Cod penal.
Referitor la inculpatul a lui, instanța a reținut, pe lângă criteriile avute în vedere anterior și faptul că acest inculpat a săvârșit infracțiunile în stare de recidivă post-executorie prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal, astfel că pedepsele ce i-au fost aplicate au avut un cuantum mai ridicat.
S-a constatat că prin decizia penală nr.546/03 decembrie 2007 Curții de APEL SUCEAVAs -a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 252/28 februarie 2005 Judecătoriei Rădăuți.
A reținut instanța că infracțiunile au fost săvârșite de către inculpat înainte de rămânerea definitivă a sentinței penale nr.253/2006 a Judecătoriei Suceava (definitivă prin decizia penală nr.546 a Curții de APEL SUCEAVA ), astfel că în baza art. 36 raportat la art. 33 lit.a, 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele de 2 luni, 1 an și 4 ani închisoare aplicate prin sentința de față cu pedepsele de 3 ani închisoare și 1 an închisoare aplicate inculpatului prin decizia penală nr. 546/3 decembrie 2007 Curții de APEL SUCEAVA, precum și cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 252/28 februarie 2005 Judecătoriei Rădăuți, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea.
Referitor la latura civilă a cauzei, a reținut instanța că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 de lei daune morale și 50 de lei pentru fiecare zi de îngrijire medicală, reprezentând beneficiul nerealizat.
În cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel că instanța, în baza art. 346 Cod proc. penală raportat la art. 998 și 1003 Cod civil, a obligat, în solidar, inculpații G, al lui și al lui să plătească părții vătămate suma de 2250 de lei daune materiale reprezentând beneficiul nerealizat în perioada de îngrijiri medicale (45 de zile conform certificatului medico-legal și a expertizei medico-legale), martora arătând că partea vătămată este și câștigă în jur de 50 de lei pe zi.
A obligat aceiași inculpați, în solidar, să plătească părții vătămate suma de 7750 lei daune morale, separate pentru suferințele fizice și disconfortul fizic și psihic pricinuite.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel în termen inculpații și partea vătămată.
Iinculpatul a lui a arătat că este nevinovat, nu a comis faptele care i se impută întrucât la data de 11.06.2006 el era la lucru în comuna de și nu a fost la domiciliul părții vătămate, fiind condamnat fără nicio probă.
Inculpații a lui, a lui și G au arătat că nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu și nici de vătămare corporală decât a lui care a aruncat cu toporul în partea vătămată secționându-i degetul de la o mână, situație confirmată de partea vătămată (fila 111 din dosar). Partea vătămată a dat declarații diferite, și ei au formulat plângere penală pentru lovire împotriva părții vătămate dar l-au iertat și au fost obligați în mod nejustificat la plata daunelor morale. La termenul de judecată din data de 2.02.2009, inculpații au depus o completare la motivele de apel arătând în esență următoarele: instanța de fond nu a administrat toate probele necesare pentru stabilirea corectă și indubitabilă a situației de fapt și nici nu a analizat complet și convingător probele administrate, argumentându-și soluția doar pe baza declarației părții vătămate, a actelor medico-legale și a declarațiilor martorilor care îi sunt rude sau afini, reținându-se greșit că toți martorii au asistat nemijlocit la săvârșirea faptelor. Chiar din declarațiile respective rezultă că la incidentul din data de 11.06.2006 au fost de față doar soția și fiica minoră a părții vătămate, ceilalți martori fiind indirecți iar declarațiile date de partea vătămată nu sunt constante sub aspectul descrierii modului de desfășurare a evenimentelor, care nu se coroborează perfect cu cele ale soției și fiicei sale. Nu s-a făcut referire în hotărâre la declarațiile martorilor propuși în apărare pentru a dovedi momentul inițial al incidentului din 11.06.2006, care a avut loc în unde pășuna vitele, când partea vătămată l-a agresat pe a lui, moment ce constituie o provocare din partea acesteia. Instanța trebuia să releve toate circumstanțele producerii infracțiunii de lovire din 22.05.2006, respectiv faptul că înainte cu puțin timp de producerea incidentului, partea vătămată l-a lovit cu pumnii în cap pe nepotul lor, aspect pe care l-a recunoscut, copilul suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale și fiind spitalizat o zi la Spitalul municipal R, atitudinea violentă a acesteia fiind o provocare pe care prima instanță nu a reținut- În ceea ce privește faptele din 11.06.2006, probele administrate nu au conturat cu certitudine săvârșirea de către cei trei inculpați a infracțiunii de violare de domiciliu, iar referitor la infracțiunea de vătămare corporală, din aceleași probe nu se poate reține că a fost săvârșită ca și coautori de a lui și a lui, în condițiile în care chiar partea vătămată a relatat că inculpații au venit pe grădina sa (care nu este în totalitate îngrădită), că a încuiat poarta de la curte, moment în care Gaa runcat asupra sa mai întâi cu furca, lovind-o în piept, apoi a aruncat cu toporul lovind-o peste deget, secționându-l, abia ulterior cei trei inculpați deschizând poarta au venit la el, a lui lovindu-l cu parul iar G cu muchia toporului în spatele capului. Coroborând aceste declarații cu actele medico-legale rezultă că cele două echimoze la nivelul regiunii pectorale și fractura deschisă cominutivă a falangei II, deget V drept au fost provocate de G prin aruncarea furcii și a toporului, înainte de a pătrunde în curte, când se afla în grădină, iar excoriația de la nivelul regiunii scapulare stângi i-a fost provocată tot de acesta când a lovit-o în spatele capului cu muchia toporului, de această dată în curte. Și în plângerea penală, partea vătămată a arătat că Gal ovit-o cu toporul tăindu-i degetul mic de la mâna dreaptă. Soția părții vătămate, martora a susținut că inculpații au pătruns mai întâi în curtea locuinței și apoi au lovit partea vătămată, declarație care nu se coroborează nici cu cea a fiicei părții vătămate, acestea fiind singurele martore oculare, aflate în grade de rudenie apropiate, declarațiile lor fiind subiective. Există dubii cu privire la pătrunderea inculpaților în curtea părții vătămate, dubii care profită acestora. Prima instanță nu a reținut ca circumstanțe atenuante faptul că a lui suferă de o boală psihică care a determinat diminuarea discernământului critic la data incidentului, că Gaa vut o conduită bună, neavând antecedente penale, iar cu privire la a lui, chiar dacă s-ar reține vinovăția sa, pedepsele aplicate sunt prea aspre față de circumstanțele faptelor și contribuția sa efectivă, nefiind justificate numai datorită stării de recidivă postexecutorie care i s-a reținut. Soluția primei instanțe este greșită și sub aspectul laturii civile, despăgubirile materiale nu au fost dovedite, singura declarație în aceste sens fiind dată de cumnata părții vătămate, aflată în dușmănie cu ei, și nu poate fi luată în considerare, fiind părtinitoare, în condițiile în care veniturile din ie în agricultură nu sunt permanente. Nu s-a avut în vedere venitul net, rezultat ca urmare a scăderii cheltuielilor de întreținere, iar pe de altă parte avându-se în vedere pentru comparație venitul minim pe economie. În privința daunelor morale, acestea nu se justifică față de starea de provocare din partea părții vătămate; oricum suma acordată este nejustificat de
În motivarea apelului declarat, partea vătămată a arătat că toți inculpații au comis faptele reclamate, aspect dovedit cu declarațiile martorilor audiați în cauză. Față de suferința încercată, cuantumul daunelor morale la care aceștia au fost obligați a le achita este unul mult prea redus.
Prin decizia penală nr. 128/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații G, al lui și al lui, precum și cel declarat de partea vătămată al lui
Pentru a decide astfel, a reținut instanța de control judiciar că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, încadrările în drept, iar pedepsele aplicate inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată au fost corespunzător dozate prin prisma criteriilor de individualizare prev. de art. 72 Cod penal, după cum și modalitățile de executare au fost just alese, respectiv în regim neprivativ de libertate pentru inculpații G și a lui, care au îndeplinit condițiile legale pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, și în regim privativ de libertate pentru inculpatul a lui, având în vedere starea sa de recidivă.
În primul rând, cu privire la incidentele din 22.05.2006, prima instanță a făcut în mod corect aplicarea principiului de dreptin dubio pro reo, achitând pe inculpații și G pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 al. 2.pen. atât timp cât declarațiile soției și fiicei părții vătămate erau contrazise de declarațiile martorilor și, care au susținut că ei nu au intrat în curtea și casa părții vătămate, astfel cum susținuseră martorele. Prin probele administrate în cauză nu s-a răsturnat prezumția de nevinovăție a celor doi inculpați, prevăzută de art. 52și art. 66 din C.P.P. art. 23 al. 11 din Constituția României, art. 6 pct. 2 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale. Prezumția de nevinovăție nu este anulată decât prin certitudinea dovedită a vinovăției inculpatului și orice îndoială îi profită. În cauză nu există dovezi convingătoare privind vinovăția inculpaților menționați în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu la data de 22.05.2006 iar o condamnare a acestora ar însemna o încălcare a principiului prezumției de nevinovăție.
În ceea ce privește al doilea incident, desfășurat în aceeași zi, din probele administrate în cauză rezultă într-adevăr că inculpații a lui și G au pătruns în grădina părții vătămate care se afla la prășit, ambii lovind-o, fără a se putea însă stabili numărul de zile de îngrijiri medicale, în lipsa unui certificat medico-legal. Deși inculpații au negat comiterea acestei infracțiuni, situația de fapt menționată rezultă din declarațiile martorilor oculari, soția părții vătămate, și care se coroborează și cu declarația martorei, fiica părții vătămate, dată în apel, martorele relatând aceeași situație de fapt. De remarcat este faptul că inculpatul G nu a fost trimis în judecată pentru această faptă, astfel încât nu a fost condamnat pentru aceasta, deși s-a reținut faptul că și el a lovit partea vătămată.
Într-adevăr, martorii audiați sunt rude cu partea vătămată însă declarațiile lor nu pot fi înlăturate doar pentru acest motiv, atât timp cât audierea este permisă de Codul d e procedură penală. Declarațiile lor puteau fi înlăturate dacă ar fi existat alte probe care să le infirme sau ar fi fost contradictorii. În legătură cu acest aspect trebuie menționat faptul că nu există o contradicție în ceea ce privește reținerea declarațiilor martorelor și cu privire la un incident din data de 22.05.2006 și nereținerea lor cu privire la celălalt incident din aceeași dată. Astfel cum s-a arătat în legătură cu primul incident, instanța nu a apreciat declarațiile acelorași martore ca nesincere, ci doar că nu se poate stabili care din martori prezintă situația de fapt reală, făcându-se aplicarea principiului de dreptin dubio pro reo.
Inculpații, care au negat comiterea faptei, au solicitat să se rețină scuza provocării dat fiind faptul că, anterior, partea vătămată l-ar fi lovit pe nepotul lor, care a venit acasă și le-a povestit ce i s-a întâmplat. Acesta a fost audiat ca martor în apel susținând că a fost lovit cu pumnii peste cap de partea vătămată în timp ce se în cu fiica acestuia, depunându-se la dosarul de fond (fila 121) un certificat medico-legal care atestă producerea unor leziuni în data de 22.05.2009. Instanța nu a reținut acest fapt întrucât singurul care afirmă că a fost lovit de partea vătămată din acest dosar este chiar persoana vătămată, în condițiile în care fiica părții vătămate, martora, indicată chiar de ca fiind prezentă în, a susținut că ea a fost lovită cu palma, cu biciul, trasă de păr de către, tatăl său s-a îndreptat spre el dar acesta a fugit. Prin urmare, nu se poate stabili cu certitudine situația de fapt anterioară acestui conflict, cine a început incidentul din, la ce interval de timp după acest incident au pătruns cei doi inculpați în grădina părții vătămate, pentru a se analiza dacă sunt întrunite condițiile legale pentru a se reține scuza provocării.
Un al doilea conflict a avut loc între părți în data de 11.06.2009, situația de fapt fiind corect stabilită de prima instanță. Inculpații au susținut în motivarea cererii de apel fie că doar a lui, fie că doar G ar fi cel care a agresat partea vătămată. Inculpatul a lui a susținut pentru prima dată în cererea de apel formulată că la aceeași dată el se afla în altă localitate, respectiv la lucru în satul de.
Este real faptul că la conflictul care a avut loc în curtea părții vătămate au fost de față doar soția și fiica acestuia, care au fost audiate ca martore, precum și fiul ei minor, care nu a fost audiat. Însă ceilalți martori, chiar dacă nu au asistat la conflict în mod nemijlocit, au perceput prin propriile simțuri diverse aspecte care confirmă prezența inculpaților în curtea părții vătămate, agresarea ei de către aceștia, care a determinat pe copiii să strige după ajutor. Astfel martorele și au arătat că la data de 11.06.2009 i-au văzut pe cei trei inculpați înarmați cu furcă, topor și par care au trecut prin curtea lor, au sărit în livada părții vătămate, după care au auzit scandal în curtea acesteia, iar pe copiii ei strigând: "nu-l omorâți pe ". Aceste obiecte aflate asupra inculpaților au fost folosite pentru aol ovi pe partea vătămată, fapt care rezultă din declarațiile sale coroborate cu cele ale soției și fiicei, precum și cu mențiunile din certificatul medico-legal privind producerea de leziuni părții vătămate cu mijloace contondente și corp tăietor. Prin urmare nu există niciun motiv pentru a aprecia că declarațiile soției și fiicei părții vătămate sunt nesincere, iar coroborate cu declarațiile victimei și cea a celor două martore menționate mai demonstrează că cei trei inculpați, în coautorat, au agresat-o pe acesta, suferind mai multe leziuni, descrise în certificatul medico-legal nr. 712/E/20.06.2006 eliberat de Serviciul de Medicină Legală S, la nivelul regiunii pectorale drepte, al regiunii scapulare stângi, pe hemitoracele drept postero-lateral, pe brațul stâng, la nivelul falangei auriculare drepte (fractură), toate aceste leziuni necesitând pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale și nu doar leziunea suferită ca urmare a secționării degetului. Faptul că martora se contrazice în cele două declarații date în cauză (urmărire penală și apel) cu privire la locul unde se afla în momentul în care inculpații au pătruns în curtea părții vătămate nu poate duce la concluzia nesincerității acesteia întrucât aceasta a dat declarații identice cu privire la momentele esențiale ale desfășurării conflictului, iar a doua declarație a fost dată la aproximativ trei ani de la data incidentului.
Inculpatul a lui a propus în apărare, în apel, proba testimonială, fiind audiat martorul -, cumnatul inculpaților, care a susținut că în fapt, la data de 11.06.2006, acest inculpat se afla la el la hram, fiind M, el locuind în de. Instanța de apel a apreciat însă că această declarație este nesinceră pentru următoarele motive: inculpatul a lui a susținut pentru prima dată în cererea de apel formulată că la aceeași dată el se afla în altă localitate, respectiv la lucru în satul de, iar nu la hram în satul de; deși cei trei inculpați au fost audiați pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești nici unul din ei nu a invocat faptul că inculpatul a lui ar fi fost plecat în altă localitate la data incidentului; martorele și confirmă prezența acestui inculpat în localitate la data incidentului și faptul că împreună cu ceilalți doi a pătruns în curtea părții vătămate.
Și cu privire la acest conflict inculpații apelanți au susținut că prima instanță, în mod greșit, nu a reținut scuza provocării, în condițiile în care, în aceeași zi, dar anterior, partea vătămată l-a agresat pe inculpatul Într-adevăr mai mulți martori respectiv, (soția și respectiv mama inculpaților) atestă existența acestui conflict, faptul că partea vătămată se bătea cu inculpatul, că l-a amenințat pe acesta cu un cuțit, că inculpatul a mușcat pe partea vătămată de deget, însă nici unul din martori nu a asistat la tot conflictul și nu a precizat cine l-a început, fapt important pentru a se vedea dacă atitudinea violentă a părții vătămate nu a fost determinată de o agresiune anterioară a inculpatului. Atât timp cât în acest conflict ambele părți au avut un comportament agresiv, nu se poate stabili cine a început conflictul, iar între părți exista o tensiune permanentă (fapt susținut de toate părțile) nu se poate reține că infracțiunile de violare de domiciliu și vătămare corporală au fost săvârșite sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții determinate de acțiunea violentă a părții vătămate asupra inculpatului
În favoarea inculpaților - a apreciat instanța de apel - nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante judiciare, în condițiile în care pedepsele stabilite au fost orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru faptele comise.
În ceea ce privește latura civilă, daunele cuvenite părții vătămate pentru prejudiciul material și moral suferit ca urmare a faptei inculpaților au fost corect stabilite de prima instanță. Într-adevăr martora este cumnata părții vătămate, dar acest fapt nu constituie un motiv pentru a aprecia în mod automat că este nesinceră, ci trebuie administrate alte probe care să infirme susținerile acesteia. Or, inculpații nu au propus nici o contraprobă. Prin urmare se justifică acordarea sumei de 2250 lei reprezentând beneficiu nerealizat. Referitor la daunele morale acordate, contestate de asemenea de către inculpați, în primul rând trebuie menționat că nici prima instanță și nici Tribunalul nu au reținut o stare de provocare din partea părții vătămate. Chiar dacă ar fi fost reținută, acest fapt ar fi dus la diminuarea, iar nu la neacordarea daunelor morale.
Vătămarea integrității corporale a unei persoane îi creează un prejudiciu moral întrucât o lipsește de posibilitatea de a participa la viața socială în perioada necesară refacerii sănătății și de a se bucura direct și efectiv de binefacerile acestei participări. provocată de vătămarea suferită l-a cauzat o stare de disconfort fizic și psihic.
Întrucât în stabilirea daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, cuantumul acestora rămâne la latitudinea instanței, Tribunalul apreciind că suma de 7750 lei, acordată de prima instanță, este rezonabilă față de vătămările suferite și numărul de zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea vătămată al lui G și inculpații al lui, al lui și
Partea vătămată nu și-a motivat în scris, în condițiile prevăzute de art. 385/10 alin. 1 Cod procedură penală, recursul declarat în cauză.
Oral, în instanță, la termenul de judecată din data de 28.09.2009, a precizat că recursul declarat nu îl vizează și pe inculpatul, aspect de la care a revenit prin concluziile scrise depuse la dosar, cauza fiind repusă pe rol pentru acest considerent.
În motivarea orală și prin concluziile scrise a recursului declarat, partea vătămată a solicitat reținerea în sarcina inculpaților, cât privește incidentul din data de 11.06.2009, a circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. a Cod penal, în condițiile în care a fost agresată concomitent de către inculpații G, al lui și al lui, cu cauzarea unor leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 45 de zile de îngrijiri medicale și 11 zile de spitalizare (ce trebuie avute în vedere cumulat).
Cât privește incidentele din data de 22.05.2006, la acea dată, G și au pătruns în domiciliul său, amenințându-o pe partea vătămată și creând în rândul membrilor familiei, ei comițând astfel infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal.
În plus, dat fiind aspectul că, în nenumărate rânduri, inculpații au amenințat cu moartea partea vătămată, se impune sancționarea lor și pentru comiterea acestei infracțiuni.
În latura civilă a cauzei, față de suferința fizică și psihică încercată, cuantumul daunelor morale pe care recurenții au fost obligați a le achita părții vătămate este unul mult prea redus, impunându-se majorarea lui la suma de 10.000 lei, astfel cum a solicitat prin cererea de constituire parte civilă.
În motivarea recursului declarat, inculpatul al lui și al lui au arătat, în principal, că nu au comis faptele reținute în sarcina lor, primul nefiind de față la incident.
Ceilalți doi inculpați recurenți, dar și inculpatul al lui - în subsidiar - au solicitat instanței a se reține în favoarea lor circumstanța atenuantă legală a provocării, prev. de art. 73 lit. b Cod penal, întrucât au comis faptele pe fondul atitudinii anterior manifestată de către partea vătămată prin agresarea unui copil rudă a lor, la data de 22.05.2006, și a inculpatului a, și bolnav de epilepsie, la data de 11.06.2006, care le-a cauzat o puternică stare de tulburare.
De asemenea, pedepsele au fost stabilite în alte limite decât cele legale și prin aceea că instanțele de fond și apel nu au reținut în favoarea inculpaților circumstanțe atenuante judiciare.
Inculpații al lui și al lui au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina lor din infracțiunea prev. de art. 181 Cod penal în cea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, întrucât potrivit raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză, dar și probelor administrate, se relevă faptul că acțiunile agresive exercitate asupra părții vătămate nu au fost concomitente, ci succesive, ele necesitând pentru vindecare un număr de 4 - 5 zile de îngrijiri medicale.
În latura civilă a cauzei, pe fondul reținerii stării de provocare, dar și având în vedere limitele dovedirii acestora, inculpații au solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor materiale și înlăturarea/diminuarea obligării la plata daunelor morale.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 pct. 14, 18 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 385/9 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
Atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Astfel, în datele de 22.05.2006 și 11.06.2006, între inculpați și partea vătămată au avut loc incidente, astfel:
1. La data de 22.05.2006, partea vătămată al lui Gaa vut un conflict cu minorul. Urmare a acestuia, inculpații G al lui și (tatăl minorului) s-au deplasat la domiciliul părții vătămate, pentru a clarifica neînțelegerile intervenite.
Din coroborarea declarațiilor martorilor și cu celelalte probe administrate reiese că cei doi inculpați nu au intrat în curte, discuțiile fiind purtate la poartă, cu soția acestuia,.
În mod corect instanța de apel a înlăturat ca nesincere declarațiile soției și fiicei părții vătămate, respectiv martorii și, părți interesate în cauză, întrucât veneau în contradicție cu relatările unor martori oculari neutri, neimplicați în vreun fel în incident.
În mod nelegal însă instanța de fond a dispus, iar instanța de apel a menținut achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, din data de 22.05.2006.
Astfel, prin rechizitoriul nr. 1392/P/2006 din data de 08.05.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuțis -a dispus, printre altele, scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, în conformitate cu dispozițiile art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală și aplicarea unei amenzi administrative.
Plângerea părții vătămate al lui G, care a făcut obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Rădăuți, în conformitate cu dispozițiile art. 278/1 alin. 8 lit. b Cod procedură penală, a fost admisă, desființându-se în parte soluția de scoatere de sub urmărire penală. în ceea ce privește inculpatul, iar cauza a fost reținută pentru rejudecare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, faptă din data de 22.05.2006.
Ulterior, dosarul de mai a fost conexat la prezentul dosar, cauza, în întregul ei, fiind soluționată prin sentința penală nr. 844/2008 a Judecătoriei Rădăuți.
În lipsa unei plângeri a inculpatului împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală dispusă prin rechizitoriu, nu i se putea cauza părții vătămate, în propria ei plângere, o situație juridică mai grea, în condițiile în care în sarcina inculpatului reținându-se vinovăția sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal.
Așadar, temeiul corect al achitării, ce trebuia menținut de către instanțele de fond și de apel, era cel prevăzut de art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală.
Neprocedând astfel, soluția a fost pronunțată cu încălcarea legii, făcându-se o greșită aplicare a ei.
Acest motiv de recurs se circumscrie însă cazului de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 pct. 17/1 Cod procedură penală, care însă (chiar și urmare a declarării ca neconstituțională a prevederilor art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006, prin care acesta fusese abrogat) nu se ia în considerare din oficiu (în condițiile în care dispozițiile art. 385/9 alin. 3 Cod procedură penală prevăd, expres și limitativ, aceste cazuri).
Cum partea vătămată nu a motivat în termenul prevăzut de art. 385/10 alin. 1 Cod procedură penală recursul declarat, instanța de recurs nu poate schimba, sub acest aspect, soluția criticată.
Constată însă Curtea că prin încheierea din data de 30 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr-, printre altele, s-a desființat în parte soluția din rechizitoriul nr. 1392/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, reținându-se spre rejudecare cauza privind pe inculpatul a pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal, faptă din data de 22.05.2006.
Or, din analiza dispozitivului rechizitoriului aici menționat nu rezultă că față de acest inculpat s-ar fi dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii de mai.
Așadar, instanța de fond nu a fost legal sesizată sub acest aspect, fiind dat cazul de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 pct. 2 Cod procedură penală, obligatoriu a fi luat întotdeauna în considerare din oficiu.
Prin urmare, Curtea va înlătura atât dispoziția din încheierea despre care s-a făcut aici vorbire, cât și cea de condamnare a inculpatului al lui pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal din data de 22.05.2006.
2. La data de 11.06.2006 între partea vătămată, pe de o parte și inculpații al lui, al lui și Gaa vut loc un nou conflict.
Prin interpretarea coroborată a declarațiilor martorilor ( 113 dosar fond), ( 114 dosar fond), ( 115 dosar fond), ( 127 dosar fond), ( 128 dosar fond), ( 196 dosar fond), ( 197 dosar fond), ( 200 dosar fond), ( 48 - 49 dosar apel), avându-se în vedere și împrejurările recepționării evenimentului, după cum de altfel în mod temeinic au procedat și instanțele de fond și de apel, Curtea reține că la data critică, acest conflict a avut două etape.
Într-o primă fază, în, inculpatul al lui s-a încăierat cu partea vătămată G, fără a se putea stabili cu precizie cine a inițiat actele de agresiune verbală și fizică.
Ulterior, cei trei inculpați, respectiv G, al lui și al lui, înarmați cu topor, furcă și par, au intrat în curtea părții vătămate și au agresat-o pe aceasta.
Din același material probator coroborat și cu declarațiile părții vătămate, reiese că, într-adevăr, toți inculpații au prezentat intenții agresive la momentul pătrunderii în curtea ei, motiv pentru care se impune a se reține în sarcina lor circumstanța agravantă legală prev. de art. 75 lit. a Cod penal, fiind dat cazul de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, obligatoriu a fi luat în considerare întotdeauna din oficiu.
Așadar, sub acest aspect, recursul declarat de partea vătămată este întemeiat.
Totodată, se constată că fiecare dintre inculpați a acționat diferit asupra părții vătămate, nedovedindu-se existența vreunei înțelegeri prealabile sau concomitente între aceștia în sensul de a-i cauza o vătămare ce a necesitat un număr de 45 zile îngrijiri medicale și nici o colaborare la producerea, de către inculpatul G, a acestor consecințe.
Prin urmare, și cum prin Avizul Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico-Legale al I nr. 19584/09.10.2009 s-a stabilit că actele agresive ale inculpatului al lui și al lui au cauzat părți vătămate leziuni ce au necesitat un număr de 4 - 5 zile îngrijiri medicale, consecințe mai grave cauzându-se exclusiv de către inculpatul G, Curtea va dispune, în conformitate cu dispozițiile art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina celor dintâi inculpați, din infracțiunile prev. de art. 181 Cod penal în cele prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, urmând a fi condamnați pentru săvârșirea acestora.
A susținut inculpatul al lui că la data critică nu a participat la incident, fiind plecat din localitate. Or, prin declarația martorului - (cumnat) nu a putut răsturna probele de vinovăție existente la dosar, în condițiile în care acest martor a fost propus și audiat, pentru prima dată, la circa trei ani de la incident, inculpatul reformulându-și anterior apărarea în acest sens.
Au mai solicitat inculpații reținerea în favoarea lor a stării de provocare, întrucât actele agresive au fost exercitate urmare a manifestării violente a părții vătămate, în, la adresa inculpatului a, persoană în vârstă și bolnavă.
Or, după cum mai s-a arătat, nu s-a putut determina fără îndoială cine a declanșat conflictul din, părțile implicate lovindu-se reciproc. Dată fiind și starea lor de dușmănie preexistentă și de toate părțile întreținută, nu se poate reține că acțiunea agresivă a inculpaților a fost determinată de o puternică stare de tulburare cauzată de atitudinea provocatoare a părții vătămate.
Așadar, Curtea nu va reține, în favoarea celor trei inculpați, circumstanța atenuantă legală a provocării, prev. de art. 73 lit. b Cod penal.
A mai susținut partea vătămată că inculpații G, a și a se impun a fi condamnați și pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, în condițiile în care, la data de mai, au amenințat-o cu moartea.
Or, avându-se în vedere limitele în care instanța a fost investită și în lipsa aplicării dispozițiilor art. 336 alin. 1 Cod procedură penală, această solicitare nu poate fi primită, fiind inadmisibil a se proceda la condamnarea inculpaților, în calea de atac a recursului, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de amenințare.
În mod corect s-a reținut în sarcina celor trei inculpați săvârșirea, la data de 11.06.2006, a infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, din același material probator rezultând pătrunderea lor în curtea împrejmuită a părții vătămate, în a doua etapă a incidentului de la acea dată.
Inculpații G și a nu au antecedente penale, motiv pentru care Curtea va reține în favoarea lor circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, dându-i efectele prev. de art. 76 alin. 1 lit. c, respectiv art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal.
Cât privește inculpatul a, acesta este un element tânăr, cu certe posibilități de reeducare și reintegrare socială, aspecte ce vor fi reținute în favoarea lor ca circumstanțe atenuante legale, în accepțiunea art. 74 alin. 2 Cod penal, cu aceleași efecte anterior arătate.
Așadar, Curtea va stabili în sarcina inculpaților a și a câte o pedeapsă cu amendă penală pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal (cu reținerea în sarcina inculpatului aas tării de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal în condițiile reglementate de prevederile art. 72 Cod penal), reducând celelalte pedepse stabilite inculpaților sub minimul special prev. de lege pentru faptele comise, efect al reținerii în favoarea lor de circumstanțe atenuante.
Cât privește inculpații G și a, îndeplinite fiind cerințele art. 81 Cod penal, Curtea va suspenda condiționat pedepsele aplicate, stabilind termenul de încercare calculat în condițiile art. 82 Cod penal.
Relativ la inculpatul a, aflat în executarea altei pedepse aplicată prin hotărâre definitivă, Curtea constată că instanța de fond nu a efectuat, în prealabil aplicării dispozițiilor art. 36 Cod penal, descontopirea pedepsei rezultante aplicată prin decizia penală nr. 546/2007 a Curții de APEL SUCEAVA și repunerea în individualitatea lor a pedepselor aici stabilite, precum și a celei aplicate prin sentința penală nr. 252/2005 a Judecătoriei Rădăuți, sens în care se impune a se proceda de către prezenta instanță, urmând a face ulterior aplicarea dispozițiilor art. 36 alin. 1, 2 Cod penal.
În latura civilă a cauzei, în mod corect instanțele de fond și de apel au constatat că prin faptele lor culpabile, inculpații au cauzat părții vătămate un prejudiciu material și moral, îndeplinite fiind condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prev. de art. 998 Cod civil.
Cuantumul despăgubirilor materiale la care au fost obligați a fost corect determinat, prin raportare la numărul total de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării și la contravaloarea beneficiului nerealizat ca urmare a incapacității de muncă.
Astfel, părții vătămate i-au fost necesare un număr de 45 zile de îngrijiri medicale (incluzându-se aici și zilele de spitalizare) pentru vindecarea degetului tăiat, iar pentru celelalte leziuni, un număr de 4 - 5 zile îngrijiri medicale.
Producerea acestor din urmă consecințe se impune a fi reținută exclusiv în sarcina inculpatului G, motiv pentru care se justifică a fi obligat individual la plata de despăgubiri pentru fapta sa.
Cât privește inculpații a și a, aceștia vor fi obligați în solidar la plata despăgubirilor civile, în cuantumul necesar acoperirii prejudiciului cauzat.
Din materialul probator administrat în latură civilă și prin apreciere cu privire la cuantumul despăgubirilor morale, apreciază curtea că obligarea în solidar a inculpaților a și a la plata către partea vătămată a sumelor de 200 lei daune materiale și 500 lei daune morale și a inculpatului G la plata sumei de 2050 lei daune materiale și 4.000 lei daune morale se impune, fiind de natură a acoperi prejudiciul produs acesteia prin faptele lor culpabile.
Suma totală de 4.500 lei cu titlu de daune morale este necesară, dar totodată și suficientă, alături de pronunțarea hotărârii de condamnare a inculpaților, la repararea prejudiciului moral încercat de către partea vătămată, cuantumul acordat de către instanța de fond, apreciază Curtea, fiind prea M în raport de toate împrejurările cauzei.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând întemeiate recursurile declarate, în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, le va admite.
Va casa în totalitate decizia penală atacată și în parte atât încheierea din data de 30.01.2008 a Judecătoriei Rădăuți din dosarul nr-, cât și sentința penală nr. 844/28.11.2008 a Judecătoriei Rădăuți din dosarul nr- și, în rejudecare, va proceda în sensul celor mai arătate.
Cum inculpatul a s-a aflat în executarea pedepsei aplicată prin decizia penală nr. 546/2007 a Curții de APEL SUCEAVA în toată perioada de la soluționarea cauzei în primă instanță și până în prezent, Curtea va deduce, în continuare, din pedeapsa aplicată acestui inculpat și durata executării de la 28.11.2008 la zi, conform dispozițiilor art. 36 alin. 3 Cod penal.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3, 193 Cod procedură penală, dar și dispozițiile art. 3 din Protocolul privind stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de partea vătămată al lui G și de inculpații G, al lui și al lui împotriva decizia penală nr. 128 din data de 14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Casează în totalitate decizia mai -menționată, în parte sentința penală nr. 844 din data de 28.11.2008 a Judecătoriei Rădăuți (dosar nr-) și in parte încheierea din data de 30.01.2008 a Judecătoriei Rădăuți din dosar nr- și în rejudecare:
Înlătură, din încheierea din data de 30.01.2008, dispoziția de rejudecare a cauzei cât privește pe inculpatul al lui sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire, prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal (faptă din data de 22.05.2006).
Înlătură, din sentința penală, aplicarea disp. art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, relativ la inculpații: G, al lui și al lui, precum și a disp. art. 36 lit. a Cod penal relativ la acest din urmă inculpat.
Înlătură, din aceeași sentință, și dispozițiile de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului al lui din infracțiunea prev. de art. 180 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal în cea prev. de art. art. 180 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și de condamnare a inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni (faptă din 22 mai 2006).
Condamnă pe inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 06.04.1977 în com. S M, jud. S, cu același domiciliu, casa nr. 253, CNP -, la o pedeapsă de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală (faptă din 11 iunie 2006), prev. de art. 181 al.1 Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a, art.74 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal, parte vătămată fiind al lui G (în loc de 6 luni închisoare).
Condamnă pe inculpatul la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (faptă din data de 11 iunie 2006), prev. de art. 192 al.2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal, parte vătămată fiind al lui G (în loc de 3 ani închisoare).
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
Condamnă pe inculpatul al lui, fiul lui și, născut la data de 27.05.1947 în com. S M, jud. S, cu același domiciliu, casa nr. 253, CNP -, la o pedeapsă de 1000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (faptă din 11 iunie 2006), prev. de art. 180 alin 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a, art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal, parte vătămată fiind al lui G (în loc de 6 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal).
Condamnă pe inculpatul al lui la o pedeapsă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (faptă din data de 11 iunie 2006), prev. de art. 192 al.2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a, art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal, parte vătămată fiind al lui G (în loc de 3 ani închisoare).
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. d Cod penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 82 Cod penal, stabilește termen de încercare pentru fiecare dintre inculpații G și al lui pentru o durată de câte 3 (trei) ani și 6 (șase) luni (în loc de câte 5 ani).
Condamnă pe inculpatul al lui, fiul lui și, născut la data de 02.05.1973 în com. S M, jud. S, cu același domiciliu, casa nr. 253,în prezent deținut în Penitenciarul Botoșani, CNP -, la o pedeapsă de 1500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (faptă din 11 iunie 2006), prev. de art. 180 alin 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 75 alin. 1 lit. a, art.74 alin. 2, art.76 alin.1 lit.e Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, parte vătămată fiind al lui G (în loc de 1 an închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal).
Condamnă pe inculpatul al lui la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu (faptă din data de 11 iunie 2006) prev. de art. 192 al.2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, art. 74 alin. 2, art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal, parte vătămată fiind al lui G (în loc de 4 ani închisoare).
Descontopește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului al lui prin decizia penală nr. 546/3 decembrie 2007 Curții de APEL SUCEAVA și repune în individualitatea lor pedepsele de:
- 3 (trei) ani închisoare și 1 (un) an închisoare aplicate inculpatului prin decizia penală nr. 546/3 decembrie 2007 Curții de APEL SUCEAVA;
- 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 252/28 februarie 2005 Judecătoriei Rădăuți.
În temeiul disp. art. 36 alin. 1, 2 Cod penal raportat la art. 33 lit. a și 34 lit. e Cod penal, contopește pedepsele de 1500 lei amendă penală și 2 (doi) ani închisoare stabilite prin prezenta hotărâre cu pedepsele de 3 (trei) ani închisoare și 1 (un) an închisoare aplicate inculpatului prin decizia penală nr. 546/3 decembrie 2007 Curții de APEL SUCEAVA, precum și cu pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 252/28 februarie 2005 Judecătoriei Rădăuți înpedeapsa cea mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.
Pedeapsă de executat pentru inculpatul al lui = 3 (trei) ani închisoare (în loc de 4 ani închisoare).
Înlătură, din, dispoziția de obligare a inculpaților, în solidar, la plata sumei totale de 10.000 lei către partea vătămată, cu titlu de daune (materiale și morale).
În temeiul art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 și 1003 Cod civil, obligă, în solidar, pe inculpații al lui și al lui să plătească părții vătămate al lui G suma de 200 lei cu titlu de daune materiale și suma de 500 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, obligă pe inculpatul G să plătească părții vătămate al lui G suma de 2050 lei cu titlu de daune materiale și suma de 4000 lei cu titlu de daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii și sentinței care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Respinge cererea formulată de partea vătămată de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare din apel, ca nefondată.
Deduce din pedeapsa de 3 (trei) ani aplicată inculpatului al lui și durata de la 28.11.2008 la zi.
Respinge cererea formulată de partea vătămată de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare din recurs, ca nefondată.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial avocat oficiu inculpat intimat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnoredact.
3 ex./22.12.2009
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Ghertner Ioan Artur
