Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 464/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 239 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 464
Ședința publică din 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Ghertner Ioan Artur
Judecător - -
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
La ordine, pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 03 martie 1954 în comuna, județul B, domiciliat în municipiul B,-,. 13,. 4, județul B, fără forme legale în satul, comuna, județul B, împotriva deciziei penale nr. 145 din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
Dezbaterile asupra cauzei în fond au avut loc în ședința publică din 09 decembrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când pentru a da posibilitatea apărătorului inculpatului să depună la dosar declarația despre care a făcut vorbire la termenul de astăzi, precum și concluzii scrise, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 16 decembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.3092 din 8 decembrie 2008 Judecătoriei Botoșani, a fost condamnat inculpatul G, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.239 alin.1, 2 Cod penal la pedeapsa de 9 luni închisoare.
În temeiul art.83 Cod penal a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2759 din 21 octombrie 2005 Judecătoriei Botoșani, modificată și rămasă definitivă la data de 18 octombrie 2006 prin decizia penală nr.521 a Curții de APEL SUCEAVA, adăugând această pedeapsă la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând a executa pedeapsa totală de 12 luni închisoare.
S-a făcut în cauză aplicațiunea art.71, 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A reținut prima instanță că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani din 19 noiembrie 2007 fost trimis în judecată inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzute și pedepsite de art.239 alin.1 și 2 Cod penal, fapta comisă prin aceea că în ziua de 18 februarie 2007, în intervalul orar 13-14, amenințat-o în mod nemijlocit pe partea vătămată, șeful Postului de Poliție, județul B, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu și i-a aplicat mai multe lovituri peste față și corp, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 4-5 zile îngrijiri medicale.
Verificând și analizând probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, prima instanță a stabilit ca temeinic dovedită următoarea situație de fapt:
În ziua de 18 februarie 2007, în jurul orelor 13,00 deși se afla în stare de ebrietate, inculpatul s-a deplasat la locuința numitei din comuna, județul B, persoană cu care se afla în conflict de mai multă vreme, sub pretext că dorește să vadă starea imobilului, întrucât are calitate de moștenitor testamentar asupra acestei case.
Cum inculpatul a început să facă scandal de îndată ce a intrat în curte, numita, care se afla în vizită la o vecină, a chemat telefonic organele de poliție.
La fața locului s-au deplasat - agent șef de poliție al Postului de Poliție și agent de poliție cu autoturismul din dotare. Aceștia erau îmbrăcați în uniforme și se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Ajuns la locuința numitei, partea vătămată a încercat să aplaneze conflictul dintre inculpat și numita, dar și-a dat seama că inculpatul era sub influența băuturilor alcoolice. Pe acest fond, inculpatul a început să amenințe șeful de post în sensul că-l va da afară din poliție, iar apoi că-l va omorî, a proferat cuvinte injurioase, folosind un limbaj extrem de vulgar.
La un moment dat, inculpatul a devenit violent, s-a repezit la șeful de post, l-a prins cu mâna de gât, l-a lovit în piept și în umăr, l-a îmbrâncit, împrejurare în care a rupt unul din buzunarele de la vestonul părții vătămate.
Întrucât inculpatul a refuzat să-i însoțească pe polițiști la postul de poliție, partea vătămată a încercat să cheme ajutoare prin telefon, dar în acel moment a fost lovit peste mână, astfel că telefonul a căzut, fiind recuperat de agent.
Aceasta a chemat ajutoare și după sosirea altor doi polițiști s-a reușit încătușarea inculpatului care a fost condus la sediul Inspectoratului de Poliție Județean
În urma agresiunii exercitate de inculpat, partea vătămată suferit leziuni traumatice vindecabile în 4-5 zile îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr.161 din 19 februarie 2007.
Derularea conflictului dintre inculpat și partea vătămată a fost observată de martorii, aceștia percepând direct atitudinea agresivă, atât verbală, cât și fizică a inculpatului. Martorii confirmă și atitudinea perfect legală a părții vătămate în împrejurările date, o conduită în conformitate cu atribuțiile de serviciu și cu dispozițiile ordinului nr.130 din 10 septembrie 2004 emis de Inspectoratul General al Poliției Române, privind folosirea forței și a mijloacelor din dotare de către polițiști.
Prima instanță a analizat și declarațiile martorului (fila 116 dosar) - fratele inculpatului, dar a reținut că aceasta trebuie privită cu rezerve pentru că vine în totală contradicție cu declarațiile celorlalți martori.
Atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, inculpatul a susținut că este nevinovat (fila 51 dosar), că partea vătămată este de fapt cea care a declanșat conflictul, că în acele împrejurări a fost lovit de partea vătămată și că nu a agresat-o nici un moment.
A reținut prima instanță că susținerile inculpatului sunt însă infirmate de ansamblul probator administrat în cauză. Astfel, declarațiile părții vătămate (filele 12, 13, 52 dosar) se coroborează cu certificatul medico-legal nr.161 din 19 februarie 2007 (fila 3), declarațiile martorilor (filele 14, 117 dosar), (fila 15), (fila 16), - (filele 17, 100), - (fila 18), (filele 19, 20, 99), - (fila 22), (filele 23, 24, 76), (filele 25, 26, 77 dosar), (filele 27, 78 dosar), (filele 28, 29) și (fila 129 dosar), buletin de analiză toxicologică alcoolemie (fila 32), planșe foto (filele 54-59 dosar).
Cum probele administrate în cauză confirmă pe deplin vinovăția inculpatului și cum în drept fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prevăzute și pedepsite de art.239 alin.1 și 2 Cod penal, prima instanță l-a condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare, luând în considerare criteriile de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.
Întrucât inculpatul posedă antecedente penale, în baza art.83 Cod penal s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.2759 din 21 octombrie 2005 Judecătoriei Botoșani, adiționând această pedeapsă la cea aplicată prin prezenta sentință.
Totodată instanța a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Deși în motivele scrise depuse la fila 9 dosar, inculpatul a solicitat înlocuirea pedepsei închisorii cu pedeapsa amenzii, în declarația luată în apel (fila 19 dosar), inculpatul a negat în continuare comiterea faptei, susținând că el a fost cel agresat de partea vătămată.
În susținerea nevinovăției, inculpatul a solicitat reaudierea martorilor și. Celelalte probe solicitate au fost respinse motivat prin încheierea din 30 aprilie 2009 (fila 20 dosar).
la termenul din 25 iunie 2009, martorele au menținut aceleași declarații date atât la urmărirea penală, cât și la prima instanță, declarații din care rezultă fără dubii atitudinea agresivă a inculpatului la sosirea lucrătorilor de poliție, iar mai apoi comportarea violentă a acestuia în momentul în care s-a încercat încătușarea lui.
Prin decizia penală nr. 145 din data de 25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșanis -a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că deși în mod constant inculpatul a negat comiterea faptei, probele administrate în cauză dovedesc fără echivoc vinovăția acestuia.
Conflictul declanșat de inculpat dar mai ales comportarea violentă a acestuia la sosirea lucrătorilor de poliție, precum și atacul exercitat asupra părții vătămate, au fost percepute direct de martorii oculari:, și.
Astfel, martora (fila 99 dosar) a ieșit din curte și a fost de față când inculpatul înjura și amenința șeful de post; (fila 100) a ieșit din curtea casei cumnatului său și a văzut atitudinea agresivă a inculpatului, precum și faptul că acesta a fost imobilizat cu ajutorul unor persoane ce treceau prin zonă pentru a fi urcat în mașina poliției; (fila 78 dosar) a văzut momentul în care inculpatul a lovit peste mână pe șeful de post, acesta scăpând telefonul mobil; (fila 77 dosar) a văzut când inculpatul a rupt uniforma părții vătămate și l-a lovit la un deget.
Declarațiile martorilor se coroborează cu declarațiile părții vătămate, cu celelalte probe aflate la dosarul cauzei (certificat medico-legal și planșe foto), astfel că tribunalul a constatat că prima instanță a stabilit corect vinovăția inculpatului și funcție de gravitatea faptei comise, dar și de persoana făptuitorului, cunoscut cu antecedente penale pentru infracțiuni de insultă și amenințare (cazier fila 35 dosar), a individualizat judicios pedeapsa aplicată, motiv pentru care a procedat în consecință.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, arată că hotărârea de condamnare s-a întemeiat pe o apreciere eronată a probelor, pe constatări de fapt denaturate, neconforme cu realitatea.
Astfel, în mod greșit instanța a avut în vedere desfășurarea evenimentelor numai din momentul în care partea vătămată i-a solicitat inculpatului în mod nejustificat să-l însoțească la sediul poliției, opoziție care a fost motivată. Susține că intervenția organelor de poliție nu era necesară, în condițiile în care nu avea interdicție de a intra în gospodăria unchiului său, manifestându-și opoziția doar în momentul în care i s-a solicitat să urce în mașina poliției fără a i se oferi explicații.
Se pretinde că ar fi lovit partea vătămată, însă leziunile nu sunt datorate loviturilor sale, partea vătămată lovindu-se efectiv în cătușă.
În împrejurările menționate, susține că atitudinea părții vătămate nu a fost justificată și în aceste condiții actele sale nu mai pot fi considerate ca acte ale autorității, situându-se în afara protecției pe care legea i-o acordă.
În situația în care instanța va proceda la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 239 alin. 1, 2 Cod penal în infracțiunile prev. de art. 193, 189 Cod penal, solicită aplicarea art. 18/1 Cod penal.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 385/9 alin. 3 Cod procedură penală, curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept a faptei, dând o justă interpretare probelor administrate în cauză.
Astfel, la data de 18 februarie 2007, în jurul orelor 13.00, inculpatul s-a deplasat la locuința martorei și care la acel moment se afla la numita.
Fiind anunțată de prezența inculpatului în curtea gospodăriei sale, martora a sunat la Postul de Poliție al comunei comunicând faptul că inculpatul a intrat fără drept în locuința sa, solicitând intervenția lucrătorilor de poliție.
Arată martora că odată ajunsă în apropierea locuinței sale, l-a auzit pe inculpat, care se afla sub influența băuturilor alcoolice, adresând părții vătămate cuvinte jignitoare, amenințându-l totodată că îl va da afară din poliție. Deși partea vătămată l-a invitat pe inculpat să urce în mașină pentru a se deplasa la postul de poliție în vederea purtării unei discuții, împreună cu ea, inculpatul a reacționat violent, în sensul că a început să exercite acte de violență asupra lucrătorului de poliție. L-a prins cu mâna de gât, l-a lovit în piept și umăr, după care l-a îmbrâncit, reușind să-i rupă unul din buzunarele de la vestonul părții vătămate. Partea vătămată a încercat să cheme ajutoare cu ajutorul telefonului mobil, însă inculpatul l-a lovit peste mână. Telefonul a căzut, fiind recuperat de numita care a reușit să cheme ajutoare.
După sosirea altor doi polițiști, s-a reușit imobilizarea inculpatului și încătușarea lui, fiind condus la sediul B.
Inculpatul nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa. Arată că nu a lovit partea vătămată și nici nu a amenințat-o, acest lucru fiind practic imposibil dat fiind că aceasta era însoțită de alte 3 persoane. Recunoaște că a intrat în curtea locuinței martorei, care nu se afla la domiciliu. În momentul în care a ieșit din curte partea vătămată a început să-l înjure, solicitând unui coleg să-l încătușeze, iar în momentul în care a încercat să reintre în curte, partea vătămată l-a lovit cu un obiect contondent peste cap. Mai susține că în timp ce încerca să scape de partea vătămată, la fața locului au venit alți agenți de poliție, cu ajutorul cărora a fost încătușat și introdus în mașină, ocazie cu care s-a lovit la picior.
Susținerile inculpatului cu privire la desfășurarea evenimentului sunt însă infirmate de martorii - ( 17 up, 103 dosar instanță fond), - ( 18 ), ( 19, 99 dosar instanță fond), ( 27, 78 dosar instanță fond), ( 7, 77 dosar instanță fond), ( 21 ), a ( 28, 38 dosar instanță apel), ( 23, 76 dosar instanță fond), martori care au urmărit incidentul de la început și care confirmă situația de fapt reținută de instanța de fond și cea de apel.
Apărarea inculpatului, în sensul că nu era necesară intervenția inculpatului, iar încătușarea sa s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 34 din Statutul Polițistului, este contrazisă de probele administrate în cauză.
Astfel, deplasarea organelor de poliție la fața locului s-a făcut ca urmare a apelului telefonic, martora solicitând intervenția acestora, întrucât inculpatul a intrat în gospodăria unde locuia de peste 15 ani. Aspectul că inculpatul reclamă un drept asupra acestui imobil nu are relevanță. Lucrătorul de poliție are potrivit art. 31 din Legea nr. 218/2002 dreptul "să conducă la sediul poliției pe cei care periclitează viața persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, precum și persoanele suspecte de săvârșirea unor fapte ilegale; în cazurile nerespectării dispozițiilor date de polițist, acesta este îndreptățit să folosească forța".
Potrivit art. 34 din același act normativ pentru descurajarea, împiedicarea și neutralizarea acțiunilor agresive ale persoanelor care tulbură ordinea și liniștea publică, polițiștii pot folosi, printre altele, cătușe, dacă aceste acțiuni nu au putut fi anihilate prin utilizarea altor mijloace,
În virtutea acestor prevederi și dat fiind comportamentul violent al inculpatului, curtea concluzionează că partea vătămată a acționat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, intervenind pentru a descuraja manifestarea agresivă a inculpatului, acționând în limite legale, aspect dealtfel analizat și de Judecătoria Botoșani la pronunțarea nr.664/14.03.2008, rămasă definitivă prin nerecurare.
Față de cele mai sus reținute, curtea constată că fapta reținută în sarcina inculpatului și care a făcut obiectul condamnării la prima instanță există și a fost săvârșită cu vinovăție.
La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, apreciind că aplicarea unei pedepse în cuantum de 9 luni închisoare este suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Având în vedere vârsta inculpatului, împrejurările concrete de săvârșirea a faptei, curtea apreciază că în favoarea acestuia poate fi reținută circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. 2 Cod penal, dându-i efectele prev. de art. 76 Cod penal, o pedeapsă în cuantum de 3 luni închisoare (în loc de 9 luni închisoare) fiind de natură a asigura realizarea scopului prev. de art. 52 Cod penal.
În temeiul art. 83 Cod penal se va adăuga pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2759/21.10.2005 a Judecătoriei Botoșani, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 521/18.10.2006 a Curții de APEL SUCEAVA, la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, acesta urmând să execute pedeapsa totală de 6 luni închisoare (în loc de 12 luni închisoare).
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală raportat la art. 385/9 alin. 1 pct. 14 Cod procedură penală, va admite recursul declarat de inculpat, va casa în totalitate decizia penală atacată și în parte sentința penală, iar în rejudecare va proceda în sensul celor mai sus reținute.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, art. 3 din Protocolul nr. 61573/2008 privind stabilirea onorariilor pentru avocații care acordă asistență juridică în materie penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatulG,-, fiul lui și, născut la data de 3 martie 1954 în comuna, județul B, studii 8 clase și 3 ani școală profesională, căsătorit, fără copii minori, tâmplar la Spitalul Județean "" B, cu antecedente penale, domiciliat în municipiul B,-,.13,.4, județul B, în satul, comuna, județul B, împotriva deciziei penale nr. 145A din data de 25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-.
Casează în totalitate decizia penală mai sus-menționată și în parte sentința penală nr.3092 din data de 08.12.2008 pronunțată de Judecătoria Botoșani și în rejudecare:
Condamnă pe inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. de art.239 alin.1, 2 Cod penal cu aplicarea art.74 alin.2, art.76 lit. e Cod penal la pedeapsa de 3(trei) luni închisoare (în loc de 9 luni închisoare).
În temeiul art.83 Cod penal adaugă pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată inculpatului G prin sentința penală nr.2759/21.10.2005 a Judecătoriei Botoșani, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr.521/18.10.2006 a Curții de APEL SUCEAVA, la pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul urmând a executa pedeapsa totală de 6(șase) luni închisoare (în loc de 12 luni închisoare).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, din care suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial avocat oficiu inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnoredact.
2 ex. /21.12.2009
Jud. fond:
Jud. apel: /
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Ghertner Ioan Artur
