Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.85/2009
Ședința publică de la 5 FEBRUARIE 2009 Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adrian Bogdan JUDECĂTOR 2: Ștefan Nimineț JUDECĂTOR 3: Silviu Anti
GREFIER - - - &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău Reprezentat legal prin procuror
La ordine a venit spre recursul formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.449/A din 23.10.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că recursul nu a fost motivat de recurent, însă din lecturarea dosarului apreciază că se impune redozarea pedepsei aplicate și coborârea acesteia spre minimul special prevăzut de lege.
De asemenea, arată că recurentul inculpat a colaborat cu organele de cercetare, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, fapt pentru care solicită a se da o mai mare eficientă circumstanțelor atenuante.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul arată că recurentul-inculpat este recidivist, a suferit multe condamnări, fiind anterior condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, instanța de fond aplicând o soluție legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.239 din 12.05.2008 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr-, s-a dispus, n baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.h proc pen, încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, domiciliată în,-, jud B împotriva inculpatului, fiul lui G și, născut la data de 09.07.1960 în orașul, CNP -, pentru infracțiunea prevăzută de art.180 alin 1 pen, infracțiunea de lovire, ca urmare a împăcării părților.
În baza art. 193 pen cu aplicarea art 37 lit. b Cp en, a fost condamnat inculpatul, cu datele de stare civilă menționate mai sus, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 192 alin 1,2 pen cu aplicarea art. 37 lit. b, a fost condamnat inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 09.07.1960 în orașul, CNP -, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art 11pct 1 din Legea 61/1991 cu aplicarea art. 37 lit. b, a fost condamnat inculpatul fiul lui G și, născut la data de 09.07.1960 în orașul, CNP - la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a pen. rap la art. 34 lit. b pen. s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 71.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a teza a-II-a și b pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art 118 lit f Cp en, s-a confiscat de la inculpat un cuțit de bucătărie cu lungime totală de 25,5 cm, cu plasele de lemn de culoare maro, având lungimea lamei de 14,5 cm, ascuțită și cu vârf tăietor înțepător.
S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.
În baza art.192 pct.2 lit.b Cod de procedura penală, a fost obligat atât inculpatul cât și partea vătămată la plata a câte 40 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat pentru cercetările efectuate pentru stabilirea vinovăției inculpatului pentru fapta de lovire, la plângerea prealabilă a părții vătămate.
În baza art. 191 alin. 1.proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În noaptea de 13.09.2007 partea vătămată, împreună cu fiica sa partea vătămată și martorul se aflau într-o încăpere din imobilul aparținând părții vătămate uitându-se la televizor, când, pe la ora 22,50 au auzit cum o persoană a pătruns în curte și ulterior în încăperea în care se aflau. Această persoană era inculpatul care a pătruns în interiorul încăperii și a cerut numărul de telefon al fiicei sale din Spania. Atât martorul cât și partea vătămată i-au spus că nu sunt în posesia acestui număr de telefon, iar partea vătămată i-a cerut să părăsească locuința. Inculpatul s-a enervat, a scos un cuțit și, punându-l la gâtul martorului,l-a amenințat că îl omoară. După aceea l-a lovit cu palma și pe partea vătămată. În aceste condiții, auzind scandal, în casă a pătruns și martorul care a încercat să-i despartă pe cei trei care între timp începuseră să se lovească reciproc, iar martorul a chemat organele de poliție telefonic. Auzind că au fost chemați polițiștii, inculpatul împreună cu martorul au plecat, însă inculpatul s-a întors, a amenințat cu moartea din nou pe martorul și pe partea vătămată. Au venit din nou organele de poliție care i-au depistat pe cei doi, respectiv pe inculpat și pe martorul în apropierea imobilului părții vătămate și au fost duși la Poliție pentru a li se lua declarație. Asupra inculpatului a fost găsit un cuțit de bucătărie cu lungimea de 25,5 cm și lama de 14,5 cm, aspect consemnat de organele de poliție într-un proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante care se află depus la dosarul cauzei. Martorul nu a formulat plângere împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare.
Această situație de fapt a fost dovedită cu declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor și, precum și procesul verbal de constatare al infracțiunii flagrante încheiat de agenții constatatori în data de 13.09.2007.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor și a declarat că în data de 13.09.2007, pe la orele 8,30-9.00, seara a fost la domiciliul socrului său, respectiv partea vătămat, pentru a-i solicita numărul de telefon al fiicei sale care este plecată în Spania. A bătut la poartă, i-a dat drumul, a pătruns în casă însă solicitările sale de a primi numărul de telefon al fiicei sale precum și fotografii ale acesteia au fost respinse, ba mai mult, la ieșirea din încăpere a fost lovit de socrul său cu o în cap iar martorul l-a tras de păr. Martorul a chemat poliția care a venit imediat cu o dubă și a fost dus sediul poliției. Acolo a apărut pur și simplu un cuțit lângă el, cuțit pe care nu a recunoscut că l-ar fi avut asupra sa în momentul în care a intrat în locuința părții vătămate. De asemenea, a arătat că nu a lovit pe nimeni și nu a amenințat pe nimeni, că a fost de multe ori în locuința părții vătămate și nu i s-a interzis accesul în această locuință.
Instanța a înlăturat declarațiile inculpatului întrucât sunt contrazise de declarațiile martorilor, ale părților vătămate și de conținutul procesului verbal de constatare al infracțiunii flagrante.
Astfel, martorul a arătat că între cei trei a avut loc o ceartă, că martorul a chemat organele de poliție, iar el a intervenit și i-a despărțit.
Partea vătămată a declarat că într-o seară, în timp ce se afla la televizor împreună cu părinții ei, și, precum și cu concubinul său, inculpatul a dat peste ei în casă, cerând numărul de telefon al fiicei sale din Spania. Martorul i-a răspuns că nu îl cunoaște. Atunci inculpatul a solicitat tatălui său partea vătămată băutură și țigări, iar partea vătămată i-a cerut să plece din locuința sa. Inculpatul i-a amenințat pe toți cu moartea în timp ce flutura cuțitul prin aer. De asemenea, inculpatul l-a lovit pe tatăl său cu pumnul, iar tatăl său l-a lovit pe inculpat. De asemenea, după ce au fost chemate organele de poliție cei doi au plecat (respectiv inculpatul și martorul ), inculpatul revenind după un interval de timp și amenințând-o cu moartea.
Martorul a declarat că în timp ce se uita la televizor împreună cu prietena sa și cu, inculpatul a pătruns în casă și a solicitat numărul de telefon al fiicei sale din Spania. Partea vătămată i-a cerut inculpatului să părăsească locuința, însă inculpatul a refuzat și a spus că mai rămâne. Inculpatul avea asupra sa un cuțit și cu acest cuțit l-a amenințat cu moartea în timp ce i l-a pus la gât. De asemenea, l-a lovit pe partea vătămată, care la rândul său a ripostat. A chemat poliția care au găsit un cuțit asupra inculpatului.
Partea vătămată, audiată în fața instanței de judecată, a declarat că s-a împăcat cu inculpatul și că l-a iertat pentru toate faptele pe care le-a făcut.
Având în vedere această declarație, instanța a dispus încetarea procesului penal cu privire la fapta de lovire.
Partea vătămată a declarat că a fost amenințată de inculpatul. Astfel, a declarat că inculpatul a intrat în locuință, l-a amenințat pe concubinul său martorul cu cuțitul, l-a bătut pe tatăl său, iar pe ea a amenințat-o că o omoară și o violează. După ce organele de poliție au venit însă cei doi au fugit, inculpatul a revenit și a amenințat-o din nou cu moartea, organele de poliție fiind din nou chemate.
Partea vătămată, în fața organelor de urmărire penală, a declarat că în noaptea de 13.09.2007 a venit la domiciliul său inculpatul care a pătruns în locuința sa fără consimțământul său, a amenințat pe martorul cu cuțitul, iar pe fiica sa cu moartea și cu faptul că o violează. După aceea i-a cerut martorului să plece și iar acesta l-a lovit. Despre revenirea inculpatului după plecarea organelor de poliție a declarat că inculpatul s-a întors, l-a întrebat unde sunt copiii, iar el i-a izbit ușa în.
Martorul a declarat în faza de urmărire penală că după 10 minute de la plecarea organelor de poliție inculpatul a revenit și l-au amenințat atât pe el cât și pe partea vătămată că îi omoară dacă pățesc ceva pentru că ei au chemat Poliția.
Instanța a înlăturat declarațiile părții vătămate date în faza de urmărire penală ca nefiind concludente și a reținut în sarcina inculpatului, ca fiind dovedită doar fapta de amenințare săvârșită asupra părții vătămate după plecarea organelor de poliție și revenirea acestora la solicitarea părților vătămate.
Săvârșirea acestei fapte a rezultat din declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile martorului, date în faza de urmărire penală. Instanța a ținut seama de declarația dată de martor în faza de urmărire penală deoarece se situează în timp mai aproape de data săvârșirii faptelor și se coroborează cu atitudinea părților vătămate de a chema din nou organele de poliție la domiciliul lor.
S-a apreciat că, faptele inculpatului care, în noaptea de 13.09.2007 a pătruns fără drept în locuința părții vătămate și a refuzat să părăsească această locuință în momentul în care i s-a solicitat în mod expres acest lucru, a lovit pe partea vătămată și a amenințat pe partea vătămată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, lovire și amenințare, și avut asupra sa în tot acest timp un cuțit cu care l-a amenințat pe martorul prevăzută de art. 192 alin 1,2 pen, art 193 pen, art 180 pen. și art 11din Legea 61/1991.
În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 1 și 2.pen. instanța a reținut că elementul material constă în pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, fapta săvârșindu-se în timpul nopții. Totodată, instanța a reținut prevederile art. 27 alin. 1 din Constituție în sensul că nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reședința unei persoane fără învoirea acesteia, precum și dispozițiile art. 8 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ( ratificată de România prin Legea nr. 30 din 18.05.1994) în sensul că orice persoană are dreptul la respectarea domiciliului său.
Sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă în accepțiunea art. 19 pct 1 lit.a CP.
La termenul din data de 12.05.2008, partea vătămată, audiată în fața instanței de judecată, a declarat că s-a împăcat cu inculpatul și că l-a iertat pentru toate faptele pe care le-a făcut și că nu are pretenții civile împotriva acestuia.
Audiat la același termen, inculpatul a declarat de asemenea că dorește să se împace cu partea vătămată.
În aceste condiții, instanța, în baza art.11 pct.2 lit.b raportat la art.10 lit.h proc pen, a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, împotriva inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.180 alin 1 pen, infracțiunea de lovire, ca urmare a împăcării părților.
La aplicarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 p, reținând următoarele:
- inculpatul a săvârșit o faptă cu un grad ridicat de pericol social abstract, dar și gradul de pericol social concret este ridicat, acesta rezultând din modul în care a fost săvârșită fapta. Astfel, inculpatul a pătruns în timpul nopții în locuința părții vătămate și a refuzat să iasă la solicitarea expresă a acestuia de a părăsi locuința sa. De asemenea, cu privire la fapta de prevăzută de art 11pct 1 din Legea 61/1991, instanța a reținut că față de modul în care s-a folosit inculpatul de cuțit împotriva martorului, respectiv i-a pus cuțitul la gât și l-a amenințat cu moartea, instanța a reținut că fapta prezintă un grad de pericol social în concret ridicat.
- inculpatul este recidivist.
- deși este major si de muncă nu are o ocupație din care să-și câștige existența în mod cinstit.
- prin săvârșirea mai multor fapte prevăzute de legea penală a dovedit perseverență pe cale infracțională.
- comportarea nesinceră în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească.
Instanța a reținut săvârșirea faptei în stare de recidiva postexecutorie in condițiile art. 37 lit. b Cp. așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei.
Față de cele reținute, în baza art 192 alin1,2 pen, instanța a condamnat pe inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în forma prevăzută de alin 2, respectiv în timpul nopții.
În baza art. 193 pen cu aplicarea art 37 lit. b Cp enal, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art 11pct 1 din Legea 61/1991 cu aplicarea art. 37 lit. b, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.
Întrucât infracțiunile au fost săvârșite de aceeași persoană și mai înainte de fi intervenit o condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele, instanța a constatat îndeplinirea condițiilor prev. de art.33 lit. a Cp referitoare la concursul de infracțiuni, astfel că, în conf. cu art.34 al.1 lit. b, a dispus contopirea celor trei pedepse, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea înregim de detenție, apreciind ca prin executarea acestei pedepse vor fi atinse scopurile preventiv,educativ, dar si coercitiv al acesteia prevăzute de art. 52 Cp.
In temeiul disp. art. 71 Cp, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b pe Cod Penal durata executării pedepsei principale.
Sub aspectul laturii civile, instanța a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
În baza art. 191 al 1 cpp, instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva sentinței penale menționate, în termen legal, a declarat apel inculpatul, invocând în cererea scrisă, netemeinicia și nelegalitatea hotărârii sub următoarele aspecte:
1. Pedeapsa de 3 ani aplicată este prea mare;
2. Nu a săvârșit infracțiunea de violare de domiciliu, întrucât în perioada respectivă locuia împreună cu părțile vătămate în același imobil, iar organele de poliție au fost anunțate de - socrul său.
În instanță, inculpatul, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu, a susținut doar motivul de apel ce vizează soluția de condamnare pentru infracțiunile de violare de domiciliu și de port ilegal de armă albă. A solicitat inculpatul admiterea apelului și achitarea sa pentru cele două infracțiuni, întrucât a intrat în casa părții vătămate cu acordul acesteia și fără a avea asupra sa un cuțit, așa cum se reține prin hotărârea atacată.
Tribunalul, examinând actele și lucrările din dosar prin prisma motivelor invocate, constată că apelul declarat este nefundat.
Cercetările penale în cauza de față au fost declanșate ca urmare a sesizărilor părților vătămate și, care au reclamat săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, din declarațiile părților vătămate, a rezultat că, în noaptea de 13.02.2007, inculpatul a pătruns fără drept în locuința aparținând părții vătămate. După ce aceasta din urmă i-a cerut să părăsească locuința, inculpatul a scos un cuțit, pe care îl avea asupra sa, amenințându-i cu moartea pe partea vătămată și pe martorul, aflat în locuință. În aceleași împrejurări, inculpatul l-a lovit cu palma pe.
Conflictul iscat de inculpat, pătrunderea fără drept în locuința părții vătămate, precum și refuzul de a părăsi la solicitarea acesteia, au fost confirmate de martorii, și de procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat de organele de poliție și aflat la fila 7 dosar urmărire penală.
Din același proces verbal a rezultat că, după ce inculpatul a fost condus la sediul poliției, cu ocazia controlului corporal, a fost găsit asupra acestuia un cuțit de bucătărie, în lungime de 25,5 cm, cu plăsele din lemn de culoare maro și cu lungimea lamei de 14,5 cm, cu privire la care, prin hotărârea primei instanțe, s-a dispus confiscarea, conform art.118 lit.f Cod penal.
S-a reținut că instanța de fond a făcut o apreciere justă a probelor administrate în cauză, în baza cărora a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, astfel că, nu se impune achitarea acestuia. Se mai reține din datele dosarului că inculpatul consumă în mod frecvent băuturi alcoolice, nefiind la prima abatere. Din certificatul de cazier judiciar (fila 28 dosar urmărire penală) rezultă că acesta a mai fost condamnat pentru infracțiuni similare - violare de domiciliu și lovire -, prin sentințele penale nr.1174/1998, nr.232/1999 și nr.803/2001, fiind recidivist în condițiile art.37 lit.b Cod penal, în raport de ultima hotărâre menționată anterior.
Apelul declarat de inculpat este admisibil cu privire la condamnarea pentru infracțiunea de amenințare, prev. de art 193 Cod penal, având în vedere că, după sesizarea instanței de apel, a intervenit împăcarea părților pentru această faptă.
S-a reținut că partea vătămată, prezentă în instanță, a declarat că înțelege să se împace cu inculpatul pentru infracțiunea de amenințare, prevăzută de art.193 Cod penal (filele 15-16 dosar apel), solicitând a se lua act în acest sens.
Pentru aceste considerente prin decizia penală nr. 449/A din 23.10.2008 pronunțata de Tribunalul Bacăus -a dispus n baza art.379 pct.2 lit.a din Cod pr. penală, admiterea apelului declarat de apelantul-inculpat împotriva sentinței penale nr.239 din 12.05.2008 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr- numai cu privire la condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.193 din Cod penal.
A fost desființată sentința penală apelată cu privire la aspectul menționat, reține cauza spre rejudecare iar pe fond:
S-a repus în individualitatea sa pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, în pedepsele de:
1. - 6 (șase) luni închisoare pentru art.193 din Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b din Cod penal:
2. -3 (trei) ani închisoare pentru art.192 alin.l, 2 din Cod penal, cu art.37 lit.b din Cod penal;
3. -1 (un) an închisoare pentru art.1/1 pct.1 din Legea nr.61/1991, cu aplicarea art.37 lit.b din Cod penal.
In baza art.10 lit.h cu art.11 pct.2 lit.b din Cod penal, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului, cu date de stare civilă cunoscute - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.193 din Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b din Cod penal, prin împăcarea părților.
In baza art.33 lit.a și 34 lit.b din Cod penal, s-au contopit pedepsele de la punctele 2 și 3 în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Pedeapsă de executat: 3 (trei) ani închisoare.
S-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b din Cod penal, în condițiile art.71 alin.2 din Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
In baza art.192 pct.2 lit.b din Cod penal, a fost obligată partea vătămată și inculpatul la plata sumei de câte 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
In baza art.192 alin.3 Cod pr. penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul inculpatului au rămas în sarcina statului.
S-a dispus plata din fondurile a onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 200 lei către Baroul d e Avocați B - av.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs în termen legal inculpatul fără a arăta în scris criticile aduse hotărârii recurate.
Oral în fața instanței de recurs recurentul-inculpat prin apărătorul desemnat din oficiu, a reiterat criticile arătate în fața instanței de apel, considerând că pedepsele aplicate sunt prea severe în raport de pericolul social concret al faptelor comise și de persoana sa, solicitând reducerea acestora.
Analizând decizia penală recurată, din oficiu în limitele cazurilor de casare prev. de art.385/9 al.3 Cpp, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
Criticile invocate de recurentul inculpat care solicită reducerea pedepselor aplicate, sunt lipsite de temei.
La alegerea pedepselor, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare indicate de art.72 Cp, respectiv gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor săvârșite, evidențiat de împrejurările în care au fost comise (pătrunderea abuzivă în locuința părții vătămate pe timp de noapte, având asupra sa un cuțit, urmată de amenințarea și agresarea fizică acesteia), limitele speciale de pedeapsă, numărul infracțiunilor comise precum și starea de recidivă a inculpatului care dovedește o asiduă perseverență infracțională.
Pentru considerentele arătate constatând că hotărârea instanțelor de fond și apel sunt legale și temeinice, nefiind incident nici unul din cazurile de casare prev. de art.385/9 Cpp, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat.
Văzând și dispozițiile art.189, 192 alin.2 Cpp.
PENTRU ACESTE MOTOIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.449/A din 23.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
În baza art.189 Cod pr.penală dispune plata din fondurile Ministerului Justiției, a onorariului apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei, către Baroul Bacău.
În baza art.192 al.2 Cod pr.penală obligă recurentul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care s-a inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 5.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -GREFIER,
- -
red.
red. /
red.
Tehnored. - ex.2
13.02.2009
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Ștefan Nimineț, Silviu Anti
