Tulburarea de posesie (art. 220 cod penal). Decizia 82/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.82/2009
Ședința publică de la 5 FEBRUARIE 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adrian Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ștefan Nimineț
JUDECĂTOR 3: Anti Silviu
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău
Reprezentat legal prin procuror
*******
La ordine a venit spre recursul formulate de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.855/R din 27.11.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate de Tribunalul Bacău, iar pe fond achitare potrivit art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b Cod pr.penală, motivat de faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.220 Cod penal cu privire la latura subiectivă și obiectivă.
Latura obiectivă arată că se apără posesia ca stare de fapt, deoarece din actele materiale ale dosarului, declarațiile de martori și raportul de expertiză efectuat rezultă posesia acestui teren; accesul la teren era blocat cu mult timp în urmă, iar partea vătămată nu a deținut niciodată posesia acestuia.
Latura subiectivă din prezenta cauză dovedește că recurentul inculpat nu a avut intenția de a împiedica folosința terenului, întrucât în anul 1993 încheiat un contract de închiriere ce a expirat în 2004.
În ce privește inadmisibilitatea recursului lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea recursului ca inadmisibil cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1134 / 09 mai 2007 a Judecătoriei Bacău, pronunțată în dosar nr. 12403/ 3114/ 180/ 2006 s-a dispus:
În temeiul art.220 al.1 cu Cod Penal aplicarea art.74 lit.a si Cod Penal art.76 lit.d Cod Penal, a fost condamnat inculpatul fiul lui si, născut la data de 15.03.1938 în com., jud. B, cu domiciliul în B, sector 6,. Sării, nr.2, -5/2/2/47 și reședința în B,-, la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 luni pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie.
În temeiul art.81 s Cod Penal-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor.
În temeiul art.82 s Cod Penal-a stabilit termenul de încercare pe o durata de 2 ani și 2 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra prev.art.83
Cod PenalS-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b în Cod Penal condițiile prevăzute de art.71 al.5
Cod PenalÎn temeiul art.14 al.3 lit.a C.P.P. art.170 C.P.P. art.346 C.P.P. și art.348 a C.P.P. fost obligat inculpatul să lase parților vătămate și în liniștită posesie suprafața de 595. teren intravilan situat în mun. B, str. -, nr.23, 76, parcela 7, cu nr. cadastral 7357 și având ca vecinătați N- str. -, E- -, S-, V- C"AMICI"SA.
În temeiul art.189 s C.P.P.-a dispus plata din fondurile MJ a sumei de 100 lei pentru avocat.
În temeiul art.191 al.1 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin coroborarea probelor administrate instanța a reținut că inculpatul în cursul anului 2005 ocupat fără drept o parte din suprafața de 595. teren intravilan situat în mun. B,-, 76, parcela 7 cu nr. cadastral 7557 aparținând parților vătămate și, fără consimțământul acestora, acțiune materializată în edificarea unei construcții confecționata din lemn.
Inculpatul refuza eliberarea terenului astfel ocupat.
La reținerea situației de fapt instanța a avut în vedere următoarele mijloace de proba: plângerea și declarațiile părților vătămate (fl.2,6-7), planșe foto (fl.3-5), titlu de proprietate nr.6089 din 17.06.1993 pe numele (fl.13), contract de vânzare-cumpărare nr.2352 din 18.06.2003 încheiat intre, și (fl.14-16), contract de vânzare-cumpărare nr.2405 din 20.06.2003 încheiat între, și (fl.17), declarațiile martorilor (fl.15), (fl.19), proces-verbal de identificare (fl.20-23), declarația numitului (fl.28-29), declarația numitului (fl.30), declarațiile inculpatului (fl.25-27, 34,36).
În drept, s-a considerat că fapta inculpatului întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută de art.220 al.1
Cod PenalÎmpotriva acestei sentințe, a declarat recurs inculpatul iar prin decizia penală nr 294/ 08 04 2008 s-a reținut că instanța de fond a apreciat just probele administrate în cauză, reținând o situație de fapt conformă cu realitatea. Din declarațiile părților vătămate coroborate cu declarațiile martorilor și și cu declarațiile inculpatului rezultă că recurentul a ocupat în anul 2005 suprafața de 595 metri pătrați, teren ce constituia proprietatea părților vătămate fiind dobândit de acestea prin cumpărare la data de 20-06-2006. De la data cumpărării părțile vătămate au stăpânit efectiv terenul până la data de 12 octombrie 2005,când, deplasându-se la proprietatea lor, au constatat că inculpatul a ocupat abuziv ternul ridicând o construcție improvizată de scânduri. Părțile vătămate au mers la inculpat și i-au cerut acestuia în calitate de proprietari să elibereze terenul însă acesta a refuzat. Inculpatul a cunoscut că terenul este proprietatea părților vătămate, însă, fiind de rea credință, a ocupat locul și, ulterior, a refuzat să-l elibereze. Susținerea inculpatului că în urmă cu 40 de ani pe acel teren a existat o casă în care a locuit, chiar dacă ar fii reală, nu ar putea să constituie o împrejurare de natură a înlătura ocuparea cu rea credință a terenului care de 2 ani era stăpânit de părțile vătămate.
Potrivit art. 220 Cod penal infracțiunea de tulburare în posesie presupune în primul rând o acțiune de ocupare a unui imobil aflat în posesia altuia care în speță s-a realizat prin pătrunderea fără drept a inculpatului pe terenul care era împrejmuit cu gard și luarea acestuia în stăpânire efectivă și de durată prin ridicarea construcției improvizate. Întrucât inculpatul nu avea nici un titlu asupra terenului și în plus cunoștea cine sunt proprietarii acestuia la momentul ocupării rezultă că a realizat ocuparea acestuia cu intenție directă. În raport de aspectele expuse mai sus s-a constatat că fapta inculpatului întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare în posesie și drept consecință motivele de recurs formulate de inculpat sunt nefondate.
Examinând din oficiu hotărârea, tribunalul a constatat că instanța de fond a aplicat greșit pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi cât și dispozițiile art. 71 alin. 5 Cod penal, deoarece, în anul 2005, când inculpatul a comis infracțiunea de tulburare în posesie nu erau în vigoare. Astfel la data comiterii infracțiunii legea în vigoare era Codul penal nemodificat care nu prevedea aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi pentru pedepsele cu închisoarea în privința cărora s-a dispus suspendarea condiționată a executării. Aplicarea pedepsei accesorii la fel ca și dispozițiile art. 71 alin. 5 cod penal au fost introduse prin art. I punctul 21 din Legea nr. 278/2006, act normativ care a modificat codul penal și în raport de care codul penal anterior și nemodificat constituie legea penală mai favorabilă inculpatului conform cu dispozițiile art. 13 cod penal. Prin urmare întrucât la data comiterii infracțiunii pedeapsa accesorie nu era prevăzută de lege pentru cazul în care pedeapsa principală a închisorii era suspendată condiționat și cum această prevedere este mai favorabilă inculpatului se impune înlăturarea acesteia și înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 71 alin.5 cod penal.
Pentru aceste considerente, recursul declarat va fi admis în baza art. 385 indice 15 punctul 2 lit."d", sentința casată sub aspectul arătat cu reținere spre rejudecare.
În rejudecare instanța a făcut aplicarea art. 13 Cod penal în baza căruia s-a înlătura aplicarea pedepsei accesorii. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru aceste considerente prin decizia penală nr. 855/R din 27.11.2008 pronunțata de Tribunalul Bacăus -a dispus în baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod pr.penală;
S-a respins ca inadmisibil recursul formulat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.1134/9 mai 2007 Judecătoriei Bacău pronunțată în dosar nr.12403/3114/180/2006.
Onorariu avocat oficiu în sumă de 100 lei va fi suportat din fondul
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală obligă recurentul la 160 lei cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus și onorariu avocat oficiu.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs inculpatul.
Analizând decizia penală recurată din oficiu, Curtea constată că recursul declarat în cauză nu este admisibil.
Din examinarea actelor dosarului se constată că decizia recurată de inculpatul are caracter definitiv, fiind pronunțată de o instanță de recurs, și nu poate fi atacată cu un alt recurs. A considera altfel, în sensul de a recunoaște o cale de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală, ar constitui o încălcare a principiului legalității.
Așa fiind, având în vedere cele arătate, Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art.189, 192 alin.2 pr. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.a Cod pr.penală respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.855/R din 27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
În baza art.189 Cod pr.penală dispune plata din fondurile a onorariului apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 lei, către Baroul Bacău.
În baza art.192 al.2 Cod pr.penală obligă recurentul să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care s-a inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 5.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -GREFIER,
- -
red.
red. Gh./
red.
tehnored. - ex.2
Președinte:Adrian BogdanJudecători:Adrian Bogdan, Ștefan Nimineț, Anti Silviu
