Violul (art.197 cod penal). Decizia 11/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 11 /A/2009
Ședința nepublică din 10 februarie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul apelant, fiul lui și, născut la 05.03.1977, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva sentinței penale nr.384/P din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de viol, faptă prevăzută și pedepsită de art.174 Cod penal raportat la art.197 alin.3 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.56891/20.01.2009, emisă de Baroul Bihor, partea responsabilă civilmente lipsă fiind partea responsabilă civilmente și părțile civile intimate și Spitalul Teritorial Marghita.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Instanțapotrivit dispozițiile art.485 Cod de procedură penală a declarat ședință nepublică și a dispus evacuarea din sală a persoanelor care nu au legătură cu cauza.
Conform hotărârii /, prin care Curtea De la Strasbourg a relevat necesitatea ascultării inculpatului în căile de atac, instanța de control judiciar a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat, instanța acordă părților cuvântul asupra apelului.
Apărătorul inculpatului apelant susține apelul solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii reținută în sarcina acestuia, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod de procedură penală, întrucât în cauză nu sunt probe suficiente din care să rezulte că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de viol reținută în sarcina sa. Apreciază că, simpla declarație a părții vătămate fără a se corobora cu alte probe nu pot conduce la reținerea vinovăției inculpatului, eventual la reținerea unor dubii cu privire la comiterea faptei și care iar profita inculpatului. Cu onorariu pentru apărarea din oficiu.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a apelului, și pe cale de consecință,menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, apreciind că starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute de instanță. Consideră că, din materialul probator aflat la dosarul cauzei, analiza hainelor, raportul de constatare medico legală, starea părții vătămată după comiterea faptei care a intrat în șoc, declarația martorilor direcți care au încercat să salveze pe partea vătămată, surprinzându-l pe inculpat asupra faptului, conduc fără putință de tăgadă la reținerea vinovăției inculpatului. Cât privește pedeapsa aplicată de 12 ani închisoare aplicată de către instanța de fond este legală, orientată înspre minim și față de aceasta solicită a se menține starea de arest a inculpatului, temeiurile care au stat la baza luării acesteia fiind pendinte și actualmente.
Inculpatul apelant arată că nu se face vinovat de fapta de care este învinuit, iar pedeapsa de 12 ani aplicată este prea severă și solicită reducerea ei.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.384/P din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza art. 197 al.3 Cod penal a fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la 05.03.1977 în loc., jud. B, CNP -, cu domiciliul in comuna, sat nr. 287, jud. B, cu antecedente penale, în prezent deținut in Penitenciarul Oradea, la o pedeapsă de
- 12 ani închisoare cu art. 71, 64 lit.a teza II, lit. b, d și e Cod penal și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II, lit. b, d și Cod penal pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 Cod de procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 11.07.2008 la zi.
A constatat că partea vătămată personal și reprezentată legal de părinții săi și domiciliați în comuna, sat nr. 301, jud. B, nu a formulat pretenții civile in cauză.
În baza art. 191 al.1 Cod de procedură penală l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.700 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Din fondurile Ministerului Justiției se va achita contravaloarea serviciilor prestate de interpretul de limba maghiară pe HG o durată de 3 ore.
În baza art. 189 Cod de procedură penală. onorariul apărătorului din oficiu - avocat în sumă de 100 RON conform delegației nr. 4692/2008 se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului de Avocați
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
În seara zilei de 10.07.2008, profesorul dem uzică, s-a deplasat pe la locuințele mai multor cetățeni din satul, pentru a-i chema la domiciliul său pe copii dornici să cânte la instrumente muzicale. Printre copiii din sat care s-au deplasat la locuința martorului s-a aflat si minora in vârsta de 11 ani.
In jurul orei 20,30 la locuința martorului și-a făcut apariția inculpatul, aflat in stare de ebrietate și care a cerut să bată la tobe. Întrucât inculpatul a început să facă scandal și să perturbe repetiția copiilor, martorul i-a trimis pe copii acasă. In jurul orei 21 copiii au părăsit locuința martorului și s-au indreptat spre colonia de țigani de la marginea satului.
In urma grupului a rămas partea vătămată, fratele său și o minoră, fiind ajunși din urmă de către inculpat care a acostat-oi pe minora prinzând-o de braț și obligând-o să-l insoțească in zona cimitirului baptist situat la marginea satului. IN timp ce o trăgea spre cimitir, inculpatul s-a întâlnit cu martorul in vârstă de 70 de ani care văzând că minora plânge și este târâtă de inculpat a încercat să o salveze din mâinile acestuia, dar nu a reușit.
In continuare inculpatul adus victima intr-un lan de porumb, unde, cu forța a dezbrăcat-o de bluză și de chiloți, după care a violat- In toto timpul in care a constrâns-o să întrețină raport sexual, inculpatul a lovit-o cu palmele peste față și peste corp.
Imediat după ce a întreținut raport sexual cu partea vătămată, la fata locului și-a făcut apariția mama minorei si fratele acesteia, care a fugit după inculpat, care insă a reușit să dispară, dormind peste noapte pe câmp, până a doua zi când a fost prins de organele de poliție.
Datorită socului fizic și psihic pe care l-a suferit in urma violului, minora a fost transportată in spate de către mama sa până în sat, iar mai apoi, la Spitalul Teritorial Marghita unde i s-au acordat îngrijiri medicale. Nici a doua zi, in data de 11.07.2008 nu a fost posibil nici un dialog cu minora, aflându-se in continuare intr-un șoc psihic.
Fiind examinată medico - legal s-au concluzionat următoarele: minora prezintă leziuni traumatice corporale care pot data din 10.07.2008, leziuni produse prin lovirea fetei cu corp dur ( posibil pumn) și printr-un mecanic de sucțiune la nivelul toracelui anterior. Leziunile necesită pentru vindecare 6-7 zile îngrijiri medicale, Minora prezintă semnele unei deflorări recente care poate avea vechimea de o zi.
Cu ocazia examinării criminalistice as rochiei purtate de către partea vătămată s-a constatat că: " aceasta prezintă in părțile laterale două rupturi pe cusătură cu lungimea de 28 cm respectiv 9 cm, pe partea din spate se observă urme de pământ și de culoare albă.
Pe chilotul de culoare albă, in zona organelor genitale se observă o mare de culoare brun roșcat cu aspect de sânge, iar in partea superioară mai multe mai mici de culoare brun roșcat cu aspect de sânge".
Deși inculpatul nu recunoaște comiterea faptei, vinovăția sa este dovedită în cauză, prin probele administrate după cum urmează:
In cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut constant infracțiunea de viol săvârșită împotriva victimei.
În fața instanței, insă, inculpatul a precizat că nefiind cunoscător al limbii române nu a înțeles ce s-a discutat nici la organele de cercetare penală, respectiv procuror, și nici in fata instanței cu prilejul soluționării propunerii de arestare preventivă. Considerăm lipsite de veridicitate aceste susțineri in condițiile in care la fila 34 din dosarul de urmărire penală se regăsește procesul verbal prin care i se aduce la cunoștință învinuirea, ocazie cu care inculpatul declară că nu știe să scrie decât in limba maghiară, ceea ce nu înseamnă că nu cunoaște limba română. De altfel, folosind limba română inculpatul a dat o amplă declarație la judecător cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă și nu a învederat instanței faptul că nu ar cunoaște limba română. Inculpatul a vorbit cursiv in limba română la primul termen de judecată acordat in cauză când s-a pronunțat încheierea nr. 43/23.07.2008, precum și la primul termen de judecată cu procedură completă din 18.09.2008. De altfel, nici cu ocazia soluționării recursului la menținerea stării de arest, in fața Curții de Apel Oradea, inculpatul nu a învederat instanței că nu ar cunoaște limba română, calea de atac fiind soluționată prin Decizia penală nr. 499/R/2008.
La termenul de judecată din 18.09.2008 instanța a constatat că minora vorbește doar limba maghiară și a amânat cauza pentru a se asigura prezența unui traducător. La termenul de judecată acordat - 16.10.2008, inculpatul a învederat instanței că nu înțelege bine limba română și solicită ca traducătorul prezent să efectueze traducere corespunzătoare in limba maghiară și in favoarea sa. Faptul că inculpatul cunoaște limba română și vorbește cursiv această limbă a fost dovedit chiar cu prilejul dezbaterii pe fond a cauzei, când inculpatul a luat de mai multe ori cuvântul în limba română, contestând depozițiile martorilor audiați in cauză și declarând încă o dată că este nevinovat.
Declarația de recunoaștere a inculpatului asupra căreia de altfel revine nejustificat in fața instanței, se coroborează cu depozițiile părții vătămate, audiată atât in cursul urmării penale ( filele 10-11 dosar ) cât și în fata instanței ( fila 35 dosar). Minora a descris cu lux de amănunte modul in care a fost constrânsă să-l însoțească pe inculpat, care a târât-o spre locul de lângă cimitir, punându-i mâna pe gură pentru a nu putea striga. Victima confirmă inclusiv întâlnirea cu martorul in etate, care văzând starea fetiței a cerut inculpatului să o lase in. Martorul a plecat mai departe, după care inculpatul a târât-o in lanul de porumb, a culcat-o pe spate și a amenințat-o cu un cuțit, spunându-i să stea cuminte, altfel îi taie gâtul. In timp ce oi ținea de păr. I-a dat jos tricoul, i-a rupt fusta, i-a dat chiloții jos, după care a dezbrăcat-o, întreținând cu ea raport sexual. După aceea a amenințat-o din nou cu cuțitul, spunând că o omoară dacă le aduce la cunoștință părinților ce s-a întâmplat. In momentele imediat următoare, la fata locului a ajuns mama victimei.
Din declarația mamei, audiată in cursul urmăririi penale,(filele 7-8 dosar ) instanța retine că a fost anunțată de martorul care i-a spus să meargă repede pentru că un pe nume a tras-o pe fetița ei in cimitir. Când a ajuns acolo, respectiv in lanul de porumb, victima era dezbrăcată in partea de sus, iar fusta neagră cu care era îmbrăcată era ruptă și tăiată și l-a văzut pe inculpat in timp ce o ținea de păr. In acele moment victima a început să strige " mami, mami, aici sunt". Când mama a ajuns lângă, inculpatul fugise deja de lângă ea. Când a scos fetița din lan, mama a observat că aceasta acuza dureri in zona organelor genitale, a abdomenului, a spatelui și a gâtului și întrucât nu se putea deplasa, a transportat-o in spate spre sat.
Martorul ( filele 33, respectiv 47 instanță) confirmă împrejurarea că in seara respectivă s-a întâlnit cu inculpatul și victima pe o străduță îngustă. A observat că victima opune rezistență și i-a cerut inculpatului să o lase in. Inculpatul i-a spus să nu se amestece, deoarece sunt de mai mulți ani împreună. In continuare fetița a insistat să intervină pentru aoa juta spunându-i " moșule, nu mă lăsa". Datorită vârstei înaintate insă, martorul nu a mai intervenit și nu a încercat să facă nimic, văzându-și de drum. Întrebat fiind de instanță, martorul a precizat că nu este adevărat faptul că victima ar fi confirmat susținerea inculpatului, respectiv că ar fi de mai mulți ani împreună, dimpotrivă a observat că inculpatul o ținea pe de mână, iar minora opunea rezistență in a-l însoți pe inculpat.
Din depoziția fratelui victimei - martorul ( filele 32 up, respectiv 57 instanță) instanța retine că in seara respectivă acesta a însoțit-o pe mama victimei, iar când au ajuns in apropierea cimitirului baptist, au observat că sora sa era ținută de păr de inculpat cu o mână, iar cu cealaltă mână îi ținea gura acoperită pentru a nu striga. Mama a rămas lângă sora sa, iar martorul a fugit după inculpat, care insă a scos de la brâu un cuțit, context in care martorul a renunțat și s-a întors la fata locului. A constatat cu această ocazie că victima prezintă urme de sânge in zona buzelor, de asemenea, urme de zgârieturi și mușcături in zona sânilor, iar pe picioare îi curgea sânge.
Martorul ( filele 31, respectiv 58 instanță) confirmă doar împrejurarea că in seara respectivă, pe o străduță mai îngustă, a observat o persoană de sex masculin dezbrăcată până la bust, iar in urma acestuia deplasându-se o, insă fiind întuneric, nu poate preciza identitatea acestor persoane.
Probele testimoniale mai sus prezentate se coroborează cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 2237/II.c/18 din 11.07.2008, respectiv cu procesul verbal de examinare criminalistică din 11.07.2008 ( filele 24, 18 )
Fapta astfel descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. și ped. de art. 197 al.3 Cod penal, texte de lege în baza cărora îl va condamna pe inculpatul la o pedeapsă de 12 ani închisoare cu art. 71, 64 lit.a teza II, lit. b, d și e Cod penal și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II, lit. b, d și Cod penal pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere modul și împrejurările comiterii faptei, pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, constând în aceea că a violat o minoră in vârstă de doar 11 ani, prin violențe și amenințare cu un cuțit, aspect care accentuează caracterul violent al inculpatului, persoana inculpatului, cu antecedente penale, împlinit fiind insă termenul de reabilitare judecătorească, respectiv atitudinea sa profund nesinceră in ciuda tuturor probelor administrate in cauză.
În ceea ce privește pedepsele accesorii aplicate inculpatului, se impune limitarea conținutului acestora. Astfel, potrivit practicii (a se vedea cazul si Pârcălab contra Romaniei), nu pot fi interzise ab initio toate drepturile prev.de art.64 ca Cod Penal si pedeapsa accesorie, pe durata executării efective a pedepsei privative de libertate de către inculpat, ci doar acele drepturi care se impun vis--vis de natura, felul si gravitatea infracțiunii săvârșite de către acesta, precum și ținând seama de interesele minorului. Ca urmare, după cum am arătat anterior, văzând că inculpatul a violat o în vârstă de doar 11 ani, apreciem că este necesar a i se interzice acestuia și drepturile părintești, precum și dreptul de a fi tutore sau curator, tocmai având în vedere interesele copiilor săi.
Referitor la interzicerea dreptului de a alege, cu titlu de pedeapsă accesorie, este de precizat că este împotriva practicii CEDO (a se vedea cazul Hirst contra Marii Britanii și Irlandei de Nord) restrângerea automată și nediferențiată a drepturilor electorale ale condamnaților la închisoare fără a examina proporționalitatea măsurii de limitare a acestor drepturi fundamentale de la caz la caz. Se impune astfel că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor electorale să fie realizată numai în baza hotărârii definitive a instanței, după ce în prealabil această pedeapsă accesorie este pusă în discuție în fiecare caz în contradictoriu și după examinarea împrejurărilor dacă interdicția respectă principiul proporționalității.
În cauză, inculpatul a comis o infracțiune de viol împotriva unei minore in vârstă de 11 ani.
Gravitatea faptei sale relevă că inculpatul nu avea capacitatea de a aprecia valori fundamentale, constrângerea victimei de 11 ani la raport sexual constituind forma cea mai brutală de încălcare a libertății sexuale și totodată jignirea cea mai profundă ce i se poate aduce.
Este adevărat că într-o societate democratică și dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală.
Din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta drepturile celor mai apropiați semeni, se impune, în mod rezonabil, concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.
Prin urmare, apreciem că este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor electorale, precum și a drepturilor părintești, respectiv dreptul de a fi tutore sau curator, ale inculpatului, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 350 Cod de procedură penală menține starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 11.07.2008 la zi
Va constata că partea vătămată personal și reprezentată legal de părinții săi și domiciliați în comuna, sat nr. 301, jud. B, nu a formulat pretenții civile in cauză.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen, a declarat apel inculpatul solicitând personal și prin apărător achitarea în baza art. 10 lit. "c" Cod de procedură penală, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă ca fiind dovedită vinovăția inculpatului, singura probă pe care se bazează acuzația fiinddeclarație a părții vătămate, care nu se coroborează cu alte probe, astfel că nu pot conduce la reținerea vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii de viol.
Verificând sentința atacată cu apel, potrivit motivelor invocate și în limitele conform art.371 Cod de procedură penală și art.378 Cod de procedură penală, curtea reține că sentința atacată este legală și fondată, iar apelul inculpatului, fiind neîntemeiat, se va respinge în consecință.
Prima instanță a stabilit o stare de fapt reală, rezultând din probe, minuțios administrate și interpretate. Pentru a se ajunge la concluzia vinovăției inculpatului legea cere ca probele să fie apte să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită de lege, ceea ce în cauză este îndeplinit.
Astfel, a rezultat din probe că, inculpatul apelant se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art.197 alin.3 Cod penal, probele administrate se coroborează cu concluziile raportului de constatare medico legală, proces verbal de examinare criminalistică, declarațiile inițiale de recunoaștere ale inculpatului, asupra cărora a revenit nejustificat, declarațiile părții vătămate, care descrie cu lux de amănunte fapta inculpatului, declarația mamei părții vătămate, depozițiile martorilor audiați ludovic, și.
Curtea de Apel Oradea reține că nu sunt motive de achitare și nici de reducere a pedepsei cum se solicită de inculpat fapta fiind probată.
Cu privire la pedepsele accesorii s-a impus limitarea conținutului acestora. A se vedea cauza și Pârcălab contra României nu pot fi interzise toate drepturile prev. de art.64 Cod penal ca și pedeapsă accesorie. Referitor la interzicerea dreptului de a alege de menționat practica CEDO ( cazul Hirst contra Marii Britanii și Irlandei de Nord).
Prima instanță a făcut o corectă analiză a probelor administrate, reținând o stare de fapt reală și vinovăția inculpatului apelant, pronunțând o pedeapsă de 12 ani închisoare justă și în limite legale.
În temeiul art. 379 pct.1 lit. "b" Cod de procedură penală se va respinge ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul și în baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală și art.189 Cod de procedură penală va obliga apelantul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.160/b Cod de procedură penală va menține măsura arestării preventive a inculpatului și va deduce din pedeapsă arestul preventiv până la zi, respectiv 10 februarie 2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondatapelul penal declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 5 martie 1977, din Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr.384 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.160/b Cod de procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpatului și deduce din pedeapsă arestul preventiv până la zi, 10 februarie 2009.
Cu drept derecurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu inculpatul arestat în Penitenciarul Oradea și părțile lipsă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 februarie 2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR GREFIER,
- - - - - -
Red. decizie CA./ 27.02.2009
Judecător fond
Dact.4 ex. AS/27.02.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Condrovici Adela
