Violul (art.197 cod penal). Decizia 317/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 317/
Ședința publică din 07 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Elena Minodora
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de revizuent(fiul lui G și al lui, născut la 01 Mai 1974), domiciliat în com., sat, Județ A, împotriva deciziei penale nr.65 din data de 02 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurentul revizuent personal și asistat de avocat ales, potrivit delegației depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
În baza disp.art. 304 alin.1 Cod procedură penală se procedează la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice audio.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului și reprezentanta parchetului, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri de fond.
Apărătorul recurentului, avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei penale nr.65 din data de 02 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția Penală și pe fond reținerea de fapte și împrejurări noi, având în vedere relatările martorilor și, care au arătat că plângerea a fost depusă la insistența rudelor acestora, deși actele sexuale au fost întreținute prin acord.
De asemenea precizează că instanța de față este competentă să soluționeze această cale de atac.
Reprezentanta parchetului precizează că potrivit noilor dispozitii ale codului d e procedură penală insțanța de față este competentă în soluționarea recursului și formulează concluzii de respingere acestuia ca nefondat.
Recurentul-revizuent G, având ultimul cuvânt potrivit disp.art. 38513alin.3 pr.penală, solicita admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Constată că, prin sentința penală nr.26/28.01.2009 pronunțată de Judecătoria Curtea d Argeș în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 403 alin.3 Cod procedură penală rap. la art.401 Cod procedură penală comb. cu art. 394 Cod procedură penală, respingerea ca nefondată a cererii de revizuire formulată de revizuientul G, împotriva sentinței penale nr.6/15.01.2002 a Tribunalului Militar B, definitivă prin decizia penală nr.266/22.08.2002 a Curții Militare de Apel București.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat revizuientul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin sentința penală nr.6/15 ianuarie 2002 pronunțată de Tribunalul Militar B în dosarul nr.346/2001, definitivă prin decizia penală nr.266/22 august 2002 Curții Militare de Apel și modificată prin decizia nr.2260/27 aprilie 2004 pronunțată în recursul în anulare de către Înalta Curte de Casație și Justiție, plutonierul în rezervă, fost angajat al Ministerului d e Interne, ca subofițer la Postul de Poliție, județul A, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare, cu executare în condițiile art.57 penal, pentru săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de viol prev. de art.197 alin.1 penal și de perversiuni sexuale prev. de art.201 alin.4 penal. Totodată, i s-a aplicat condamnatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a) și b) penal, pe termenul de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.201 alin.4 penal.
S-a reținut, în fapt, că inculpatul, la data de 11 ianuarie 2000, prin constrângere, a supus-o pe partea vătămată - la relații sexuale orale, faptă care a ajuns la cunoștința unui număr mare de persoane, stârnind indignarea acestora, după care, prin constrângere, a întreținut și un raport sexual cu aceasta.
Gaf ost obligat și la 3.000 lei (30.000.000 ROL) daune morale către partea vătămată.
Revizuientul a arătat în cererea de revizuire că, ulterior executării pedepsei, a luat cunoștință de fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanțele militare în timpul soluționării cauzei.
Susținerile revizuientului, potrivit cărora ancheta ar fi fost influențată de factori externi, partea vătămată nu ar fi intenționat să formuleze plângere, ci a fost convinsă de alte persoane, iar plângerea ar fi fost fundamentată pe dorința de îmbogățire, au fost prezentate de apărătorii săi aleși și în fața instanțelor militare, dar magistrații au concluzionat că aceste aprecieri nu au fost susținute probator.
Aceleași susțineri, prezentate în urmă cu 6-7 ani în fața instanțelor militare, au fost din nou invocate în cererea de revizuire, ca fiind vorba de fapte ce nu ar fi fost cunoscute de magistrați în soluționarea cauzei și despre care revizuientul ar fi aflat de la martorii și, după liberarea sa condiționată survenită la 14 martie 2007. S-a reținut că aceste aprecieri inserate în cererea de revizuire nu corespund realității, ele fiind contrazise categoric de precizările din considerentele hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele militare, care au respins aceste susțineri ca fiind nedovedite. Însă, prin cererea de revizuire, Gaî ncercat să aducă și probe în sprijinul susținerilor sale neadevărate, prin intermediul celor 2 martori audiați.
S-a constatat că depozițiile martorilor nu pot fi luate în considerare, ele fiind date,pro causa", situație ce reiese din următoarele aprecieri:
Martora a declarat că era prietenă cu, sora părții vătămate. În motivarea sentinței penale nr.6/15 ianuarie 2002, Tribunalul Militar a reținut că inculpatul Gaf ost nesincer pe parcursul procesului, având și o comportare imorală manifestată prin întreținerea de relații sexuale extraconjugale de notorietate chiar cu sora părții vătămate (7 par.5 din sentința penală). În acest context, depoziția martorei, care oricum nu poate să contureze netemeinicia soluției de condamnare, trebuie înlăturată nu doar prin prisma relațiilor dintre prietena ei (adică sora părții vătămate) și revizuient, dar și ținând cont de faptul că martora nu putea să-i aducă la cunoștință polițistului, în martie 2008, împrejurările pe care acesta le invocase în fața magistraților militari, pentru prima oară, în urmă cu circa 6-7 ani.
Martorul a declarat că împrejurările relatate în fața procurorului i le-ar fi comunicat revizuientului în luna mai 2008, după Paști, în timp ce Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a primit cererea de revizuire la data de 15 aprilie 2008, situație menită să sublinieze din nou nesinceritatea revizuientului manifestată de altfel și pe parcursul procesului penal și încercarea sa de a aduce argumente prin intermediul unor martori nesinceri.
Cazul de revizuire prevăzut de art.394 lit.a) Cod procedură penală s-a referit la situația în care s-au descoperit fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, dacă sunt de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, de achitare ori de încetare a procesului penal.
Legiuitorul s- referit la fapte și împrejurări noi care fac parte din obiectul probațiunii (fapte probatorii), iar nu la descoperirea de probe noi (cum este cazul celor doi martori audiați în prezenta cauză de către procuror), căci, în acest mod, revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea.
S-a notat că, în speță, pentru faptele invocate deja în apărarea revizuientului în fața instanțelor militare, dar care nu au putut fi dovedite, nu se poate cere, în revizuire, ascultarea altor martori care să confirme apărarea făcută și anterior.
Tribunalul a reținut că nici noii martori audiați (31-34) nu confirmă faptul că partea vătămată ar fi acceptat de bunăvoie ca inculpatul să întrețină cu ea raporturi sexuale, ci doar spun că ar fi fost forțată de apropriații ei să depună plângere penală împotriva revizuientului.
Plângerea penală împotriva lui Gaf ost făcută chiar în seara zilei de 11 ianuarie 2000, la orele 20,30 (1 și 2 din dosarul de urmărire penală), la puțin timp după comiterea faptelor, prin urmare, s-a constatat că afirmațiile celor doi martori, chiar dacă s-ar lua în considerare, sunt puțin credibile și nu dovedesc o altă situație de fapt decât cea reținută de instanțele militare, de fond și de recurs, și analizată pe larg, temeinic motivată.
Revizuientul a mai invocat la ultimul termen de judecată din 23 ianuarie 2009 că perechea de blugi cu care a fost îmbrăcată partea vătămată și care rezultă din probele dosarului ar fi avut nasturi la șliț, însă ulterior ar fi prezentat în fața organelor judiciare o pereche de blugi cu fermoar la șliț, susținând că a fost îmbrăcată cu aceștia în seara zilei de 11 ianuarie 2000.
Această afirmație nu a fost dovedită în niciun fel în prezenta cerere de revizuire, iar din toate probele administrate în faza de urmărire penală și de judecată a cauzei a rezultat fără echivoc că pantalonii părții vătămate erau prevăzuți cu nasturi la șliț.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal revizuientul, în cuprinsul căruia a arătat că soluția pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală.
Astfel, în cererea sa apelantul a arătat că ne aflăm în fața unor împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de instanță, ce constau în declarațiile martorilor și, care au afirmat, cu ocazia audierilor de către procuror, că în urma unor discuții cu partea vătămată aceasta nu a intenționat să sesizeze poliția întrucât raporturile sexuale au avut loc cu acordul acesteia, iar plângerea penală a depus-o la insistențele familiei, îndeosebi ale numitului, fost deputat în Parlamentul României.
Tribunalul Argeș - Secția Penală, prin decizia nr.65 din 02 aprilie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul G, iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat acesta la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu avocat desemnat din oficiu.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut că instanța de fond a apreciat în mod corect că declarațiile celor doi martori nu se pot constitui în fapte și împrejurări noi, de natură a conduce la revizuirea hotărârii atacate, din moment ce în aceste declarații martorii audiați nu au confirmat faptul că partea vătămată ar fi acceptat de bunăvoie ca inculpatul să întrețină cu ea raporturi sexuale.
Faptul că pe corpul victimei nu s-a evidențiat nicio urmă de violență nu conduce automat la concluzia dorită de revizuient, cum că raportul sexual s-ar fi consumat cu acordul părții vătămate. De altfel, s-a constatat că această apărare a revizuientului a fost analizată și de Tribunalul Militar B (la acea vreme instanța de fond) care, în cuprinsul considerentelor sentinței penale nr.6/15.01.2002, a arătat că legea nu pune egalități între constrângere și leziunile de violență ca elemente constitutive ale infracțiunii de viol, actul medico-legal dând doar certitudinea că nu s-au constatat leziuni de violență specifice violului, iar nu și că nu s-au efectuat acte de constrângere a victimei. A mai arătat aceeași instanță de fond că legea nu impune anumite cerințe constrângerii, nici în natură și nici în intensitatea ei, nu cere o forță irezistibilă absolut și nici nu obligă victima infracțiunii de viol la o rezistență contra forței în orice caz, nici să consume această rezistență în extremis, concluzionând că din modul de săvârșire al faptelor, din ascendentul fizic social și moral al inculpatului și din firea modestă sub aspect social al educației școlare a victimei, constrângerea părții vătămate s-a realizat.
Întrucât declarațiile celor doi martori audiați în cursul cercetărilor prealabile nu au adus nimic nou față de cele constatate de instanța de fond, tribunalul a considerat că și acest motiv de apel este nefondat.
În ceea ce privește presupusa influențare a părții vătămate în demersul acesteia de a depune plângerea penală la organele de urmărire penală de către numitul, iar mai apoi presupusele presiuni pe care acesta le-ar fi exercitat în cursul anchetei, tribunalul a constatat că aceste aspecte nu s-au confirmat. Cercetările efectuate în cursul judecării cauzei au evidențiat în mod clar existența infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea (în formele încriminate la acel moment).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuientul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând ca drept temei de revizuire cazul prevăzut de art.394 lit.a) din Codul d e procedură penală. S-a arătat că împrejurările noi invocate constau în declarațiile martorilor și, care au afirmat în fața procurorului că, în urma unor discuții purtate cu partea vătămată, au aflat că aceasta a fost de acord să întrețină raporturi sexuale cu polițistul G, revizuient în prezenta cauză, iar plângerea penală a fost formulată la insistența rudelor pretinsei victime.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a cazului de revizuire indicat, curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor urma:
Articolul prevăzut de art.394 lit.a) Cod procedură penală, se referă la situația în care s-au descoperit fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, care sunt de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, de achitare ori de încetare a procesului penal.
Legiuitorul se referă însă la fapte și împrejurări noi care fac parte din obiectul probațiunii (faptă probatorie), iar nu la descoperirea de probe noi (cum este cazul celor doi martori audiați de către procurorul de caz), căci altfel revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicție în care ar putea continua probațiunea.
De altfel, faptele indicate în cererea de revizuire au fost invocate și în fața instanțelor anterioare, cu prilejul judecării cauzei în fond, dar nu s-a procedat la dovedirea lor, fapt pentru care instanțele au considerat că ele nu ating pronunțarea unei alte soluții decât aceea de condamnare a inculpatului.
Cum declarațiile celor doi martori audiați în procedura prealabilă sunt date pro causa și cum din analiza lor nu rezultă că partea vătămată ar fi acceptat de bună-voie ca inculpatul să întrețină cu ea raporturi sexuale, curtea constată că în speță nu este aplicabil cazul de revizuire prevăzut de art.394 lit.a) Cod procedură penală, urmând a fi respins ca nefondat recursul declarat în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală.
Sub aspectul competenței de soluționare a cererii de revizuire aflată pendinte, curtea a constatat că aceasta aparține instanței civile determinată fiind de existența tendinței de a exclude competența instanțelor militare din domeniul penal atunci când este vorba de judecarea civililor.
Obligativitatea principiului ce se degajă din noile prevederi legale interne și opțiunile jurisprudențiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului, regăsită în sistemele de drept europene și internaționale, limitează, sub acest aspect, aplicabilitatea Deciziei nr.XXX din 9 octombrie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, în ceea ce privește competența instanțelor militare de a judeca cererile de revizuire a hotărârilor judecătorești prin care au fost condamnați civili, chiar dacă o instanță din această categorie procedase la judecarea în primă instanță, în ciclul ordinar de judecată.
În acest sens este și Hotărârea din 21 septembrie 2006 dată în cauza Maszni împotriva României, unde Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că a avut loc încălcarea art.6 alin.(1) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în situația judecării civililor de către instanțele militare.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat recurentul și la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul (fiul lui G și al lui, născut la 01 mai 1974), domiciliat în comuna, sat, județul A, împotriva deciziei penale nr.65 din data de 02 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Penală și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./20.05.2009
Jud.apel:
Jud.fond:
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Elena Minodora
