Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 144/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 144/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 04-05-2015 în dosarul nr. 3950/175/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIE PENALĂ NR. 144/2015
Ședința publică de la 04 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. T.
Grefier N. C. PORUȚ
P. de pe lângă Tribunalul A. este reprezentat prin procuror
A. D.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de condamnatul Ș. A. C. împotriva sentinței penale nr. 345/2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul contestator, asistat de apărător ales, av. B. N., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin serviciul registratură au fost depuse la dosarul cauzei motivele de apel, redactate de apărătorul ales al condamnatului.
Instanța pune în discuție calificarea căii de atac formulate în cauză, în raport de împrejurarea că împotriva sentinței pronunțate condamnatul prin apărător ales a formulat apel, în timp ce în hotărârea instanței de fond se prevede calea de atac a contestației.
Apărătorul ales al condamnatului arată că în opinia sa calea de atac este apelul, fără însă a putea preciza un temei de drept.
Reprezentantul Ministerului Public arată că în mod corect instanța de fond s-a raportat la dispozițiile art. 597alin.7 Cod procedură penală, întrucât hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pot fi atacate cu contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
În deliberare, având în vedere că hotărârea primei instanțe s-a întemeiat pe dispozițiile art. 595-597 Cod procedură penală, instanța constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 597 alin.7 Cod procedură penală și stabilește că cererea formulată de condamnat prin apărătorul ales este contestație iar nu apel.
Nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul contestatorului solicită admiterea contestației formulate și rejudecând cauza să se facă aplicarea art. 6 din noul Cod penal, cu argumentarea că este legea penală mai favorabilă în speța dedusă judecății. Argumentează arătând că la pronunțarea soluției de condamnare nu s-a avut în vedere faptul că părțile s-au împăcat, iar instanța nu a făcut toate demersurile necesare în vederea aflării adevărului în cauză. Oricum, soluția de condamnare a fost dată în lipsa inculpatului, însă nu s-a observat că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate nu au fost avute în vedere aceste criterii și consecința a fost pronunțarea unei soluții de condamnare mult prea aspră în raport de situația concretă. Mai arată că din practica instanțelor judecătorești, se poate observa că au existat numeroase soluții în care a fost adoptată suspendarea executării pedepsei aplicate, pentru situații similare. Apreciază că în raport de gradul de pericol social scăzut al faptei se poate dispune aceeași soluție, urmare aplicării legii penale mai favorabile.
Reprezentantul Ministerului Public în temeiul art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b Cod procedură penală solicită respingerea contestației ca nefondată, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare. Mai solicită respingerea apărărilor cu privire la reaprecierea gradului de pericol social al faptei, cu argumentarea că nu face obiectul unei cereri care vizează aplicarea legii penale mai favorabile. Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile solicită a se avea în vedere dispozițiile deciziei nr. 1/2014 a ÎCCJ care a stabilit modalitatea în care se face aplicarea acestor dispoziții. În acest sens, arată că instanța de fond a analizat în mod corect toate aspectele cauzei și a constatat că nu sunt îndeplinite prevederile art. 6 din noul Cod penal, întrucât infracțiunea pentru care a fost condamnat se regăsește în noua reglementare iar pedeapsa aplicată nu depășește maximul special prevăzut de aceasta. În ce privește împăcarea părților, arată că aceasta a intervenit după soluționarea definitivă a cauzei, iar în raport de dispozițiile deciziei nr. 508/2014 a Curții Constituționale, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 159 Cod penal. Concluzionează solicitând respingerea contestației formulate, cu precizarea că hotărârea de condamnare a intrat sub autoritatea lucrului judecat.
În replică, apărătorul condamnatului arată că ,,în toată Europa nu există condamnare atât de mare pentru un banal furt’’. Mai arată că instanța avea obligația de a aplica dispozițiile art. 74-76 Cod penal, cu o altfel de finalitate în ce privește soluția de condamnare. Precizează că a solicitat rejudecarea cauzei, însă cererea a fost respinsă cu argumentarea că inculpatul a fost reprezentat de un apărător ales.
Contestatorul, având ultimul cuvânt, arată că nu a făcut mai nimic, iar pe durata detenției a făcut tot posibilul să se îndrepte.
Tribunalul
Asupra contestației penale de față;
Prin sentința penală nr. 345/2015 pronunțată a Judecătoriei A., instanța a respins cererea condamnatului Ș. A. C. pentru aplicarea legii penale mai favorabile. În considerentele acestei hotărâri s-a arătat că pedepsele avute în vedere de instanță la condamnarea petentului prin sentința penală nr. 479/2012 a Judecătoriei A., definitivă prin decizia penală nr. 10/2013 a Curții de Apel A. I., nu depășesc limitele speciale prevăzute în Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014 iar instituția împăcării nu poate interveni decât în cauze aflate pe rolul instanței nu și în cazul unora definitiv judecate.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul, prin apărătorul ales, a formulat apel, care a fost recalificat de instanța de control drept contestație. În motivarea căii de atac, condamnatul a susținut pe de o parte că dispozițiile art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C.pen. din 1969 nu mai au corespondent în legea nouă iar, pe de altă parte, condamnatului îi este aplicabilă instituția împăcării prevăzută în art. 159 C.pen.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și din oficiu sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Tribunalul constată că prezenta contestație este nefondată, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește infracțiunile care au dus la pedeapsa executată de condamnat, Tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut că pedepsele aplicate nu depășesc limitele speciale prevăzute de noul Cod penal. Este total eronată susținerea condamnatului potrivit căreia dispozițiile art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C.pen. din 1969 ar fi fost dezincriminate.
Săvârșirea furtului de două sau mai multe persoane împreună nu se mai regăsește în nou reglementare, este adevărat, însă pot fi aplicate prevederile art. 77 lit. a) C.pen. cât privește furtul comis în timpul nopții dispoziția se regăsește în mod identic art. 229 alin. (1) lit. b) C.pen.
În ceea ce privește instituția împăcării, prevăzută în art. 159 C.pen. Tribunalul constată că prima instanță nu a făcut decât să aplice cele statuate de Curtea Constituțională prin decizia nr. 508/2014 potrivit cărora cauzelor definitiv judecate până la data de 01.02.2014 nu le sunt aplicabile prevederile art. 159 alin. (3) C.pen.
În fine, apărările condamnatului potrivit cărora pedeapsa primită este prea mare, fiind greșit individualizată și că nu a beneficiat de circumstanțe atenuante nu pot fi avute în vedere la soluționarea prezentei contestații deoarece hotărârea de condamnare este intrată în puterea lucrului judecat iar cauza nu poate fi repusă în dezbatere pentru a se obține o altă soluție decât cea pronunțată de instanța care a judecat fondul.
Față de cele menționate, văzând prevederile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C.p.pen. Tribunalul va respinge contestația condamnatului formulată împotriva sentinței penale nr. 345/2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, pe care o va menține.
În baza art. 275 alin. (2) C.p.pen. condamnatul va fi obligat la plata către stat a sumei de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C.p.pen. respinge contestația condamnatului Ș. A. C. (CNP_), fiul lui V. și C., născut la data de 01.12.1986, deținut în P. A., formulată împotriva sentinței penale nr. 345/2015 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. (2) C.p.pen. obligă condamnatul la plata către stat a sumei de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 mai 2015.
Președinte, Grefier,
O. T. N. C. PORUȚ
Redactat /tehnoredactat: O.T
N.P./2ex/ 19 Mai 2015
Judecător fond: M. R.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 145/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Hotărâre din... → |
|---|
