Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 379/2015. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 379/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 10-12-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 379/2015
Ședința publică din 10 Decembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M.
Grefier: R. M. P.
P. de pe lângă Tribunalul A. este reprezentat prin procuror
A. D.
Pe rol se află soluționarea contestației formulat de inculpatul D. N. D., împotriva Încheierii din data de 07.12.2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, asistat de avocat ales J. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Fiind întrebat, inculpatul arată că își menține contestația formulată.
Nefiind alte chestiuni prealabile, se acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea contestației, apreciind că încheierea penală atacată este netemeinică și nelegală. Arată că în fața instanței de fond a invocat că în cauză există temeiuri noi care justifică punerea în libertate a inculpatului, însă acestea nu au fost analizate. De asemenea, arată că de când s-a dispus începerea judecății în cauză, inculpatul s-a împăcat cu două persoane vătămate, recunoscând faptele cu privire la acestea, nerecunoscând însă trei fapte. Apreciază că prejudiciul cauzat ca urmare a comiterii celor trei fapte nerecunoscute nu este așa mare, cel mai mare prejudiciu fiind de 17.000 lei, însă solicită a se avea în vedere că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă. Mai mult, arată că la termenul anterior, la instanța de fond a fost audiat un martor care a relatat că nu a cumpărat radiatorul de la inculpat. Consideră că perioada petrecută în stare de arest preventiv este suficientă. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau cu cea a arestului la domiciliu, arătând că inculpatul cunoaște obligațiile pe care le impun aceste măsuri. Nu în ultimul rând, arată că inculpatul are doi copii minori în întreținere, considerând că la acest moment este oportună cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea contestației ca nefondată, menținerea ca legală și temeinică a încheierii instanței de fond și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. Apreciază că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat până în prezent și că se impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv pentru buna desfășurare a procesului penal. Arată că inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală, specializându-se în săvârșirea de infracțiuni, astfel că este necesar ca inculpatul să fie privat de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită a fi cercetat în stare de libertate, având în vedere că s-a împăcat cu două persoane vătămate. Arată că la instanța de fond s-a prezentat martorul S. I. care a declarat că nu este el. Mai arată că este arestat de 6 luni și că și-a recunoscut faptele, împăcându-se cu părțile față de care a comis aceste fapte.
TRIBUNALUL
Asupra contestației penale de față;
Prin încheierea din data de 07.12.2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ 15, în baza art. 362 alin. 2 C.pr. pen raportat la art. 208 alin. 4 C.pr.pen, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului D. N. D..
În baza art. 208 al 2, 4 C.pr.penală a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului
În baza art. 242 C.pr.pen., s-a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau cu controlul judiciar.
În motivarea încheierii instanței de fond, s-au reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 117/CC/24.06.2015 pronunțată în dosarul nr._ inculpatul D. N. D. a fost arestat preventiv pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 24.06..2015, menținându-se această măsură în continuare ca fiind legală și temeinică până în prezent.
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, instanța a reținut prevederile art. 362 alin. 2 C.pr.pen raportat la art. 208 alin. 4 C.pr.pen, potrivit cărora în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpat.
Conform dispozițiilor art. 223 alin. 2 N.c.p.p, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată ,,dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale prevăzută de Codul Penal și alte legi speciale, o infracțiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, șantaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscală, ultraj, ultraj judiciar, o infracțiune de corupție, o infracțiune săvârșită prin mijloace de comunicare electronică sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.”
Sub aspectul legalității măsurii arestării preventive, instanța a constatat că nu s-au adus critici în acest sens de apărătorul inculpatului, cu atât mai puțin de Ministerul Public, după cum instanța însăși nu a semnalat aspecte de nelegalitate.
În ceea ce privește temeinicia aceleași măsuri, instanța, a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au încetat, subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, neintervenind temeiuri noi care să justifice revocarea măsurii arestului preventiv și pe cale de consecință lăsarea în libertate a inculpatului. În acest sens, instanța a avut în vedere infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, gradul de pericol social ridicat, pericol redat de modalitatea concretă de comitere a faptelor – respectiv prin efracție, escaladare, prin folosirea de chei potrivite, unele fapte fiind comise în timpul nopții, iar altele în plină zi, dar având în vedere și perseverența infracțională de care a dat dovadă acesta, raportat la fișa de cazier judiciar a inculpatului, din care reiese faptul că a fost condamnat cu suspendare condiționată pentru comiterea unei fapte de furt calificat, iar în mai multe rânduri i s-a aplicat sancțiunea administrativă a amenzii tot pentru fapte similare, suferind condamnări inclusiv în străinătate tot pentru fapte de furt (chiar dacă cele trei hotărâri străine de condamnare nu au fost recunoscute de instanțele române, instanța nu poate să nu țină cont de acestea la analiza pericolului pe care îl reprezintă persoana inculpatului care, în ciuda vârstei tinere, are o bogată activitate infracțională, specializată așa cum s-a expus mai sus, în comiterea de fapte de furt).
Plecând de la dispozițiile art. 223 alin. 2 teza finală din Cod pr.pen., instanța a reținut că pentru a se dispune privarea de liberate a unei persoane se impune ca această măsură să fie necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Or, pericolul pentru ordinea publică rezultă pe de o parte, din datele existente în cauză, privitoare la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale, așa cum a fost mai sus descrisă, dar având în vedere și datele personale ale inculpatului, care deși se află o vârstă tânără, fiind apt de muncă, în loc să muncească pentru a-și asigura existența prin mijloace oneste, preferă să comită fapte de furt, dar ținând cont și de perseverența infracțională a acestuia așa cum s-a descris mai sus. În mod evident, pedepsele aplicate nu și-au atins scopul, inculpatul persistând în comiterea de noi fapte infracționale, ceea ce determină o reacție promptă din partea autorităților. Instanța a apreciat că durata rezonabilă a măsurii privative de libertate, nu a fost încălcată prin prisma faptului că, inculpatul este arestat preventiv doar de la data de 24.06.2015. Pe de altă parte, de la data sesizării instanței cu prezentul dosar nu se poate reține nicio perioadă de inactivitate din partea judecătorului de cameră preliminară, dosarul parcurgând această fază obligatorie, iar ulterior dispunându-se începerea judecății, ba mai mult, s-a trecut la administrarea probelor, astfel că instanța a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pe cale de consecință respingerea cererii de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive . Pe de altă parte, instanța a apreciat că există pericolul ca odată lăsat în libertate, acesta să exercite presiuni asupra martorilor și chiar a persoanelor vătămate. Și mai mult, instanța a apreciat că opinia publică ar putea fi indignată de faptul că o persoană care a comis faptele reținute în sarcina sa, ar fi lăsată în libertate.
Instanța nu a putut reține susținerea inculpatului că faptele comise nu prezintă pericol public raportat la modalitatea concretă de comitere a acestora, așa cum a fost descrisă mai sus, la împrejurarea că faptele au fost comise în concurs și în stare de recidivă. Pe de altă parte, nici împrejurarea că inculpatul s-a împăcat cu două dintre persoanele vătămate nu constituie un impediment pentru a se revoca măsura arestării preventive. În acest sens, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul a fost trimis în judecată pentru mai multe fapte de furt, și că, așa cum s-a expus mai sus, inculpatul nu a recunoscut restul faptelor comise, respectiv cele pentru care nu a intervenit împăcarea, existând riscul ca odată pus în libertate acesta să influențeze martorii ori persoanele vătămate. Pe de altă parte, la acest moment, inculpatul nu a oferit nicio garanție că pe viitor se va abține de la comiterea de noi infracțiuni, iar menținerea stării de arest preventiv este privită ca fiind benefică de instanță cât timp inculpatul a persistat în comiterea de infracțiuni, deși față de acesta s-au dat anterior două condamnări cu suspendare condiționată.
În ceea ce privește critica vizând faptul că martorul audiat la acest termen a indicat faptul că nu ar fi cumpărat un radiator de la inculpat, la acest moment, instanța nu s-a putut pronunța cu privire la depoziția martorului, urmând ca la momentul când instanța va rămâne în pronunțare să fie analizate probele în ansamblul lor.
Având în vedere cele reținute în încheierea prin care s-a luat față de inculpat măsura arestării preventive, precum și considerentele încheierilor prin care s-a menținut măsura arestării preventive, reținând faptul că inculpatul a formulat anterior o cerere de revocare a măsurii arestării preventive respinsă de instanță, iar prin încheierea pronunțată de Tribunalul A. la data de 19.11.2015 s-a respins contestația formulată de către inculpat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive, raportat la intervalul scurt de timp, dar și la faptul că nu au intervenit elemente noi de la acel moment, în raport cu actele și lucrările dosarului dar și cu dispozițiile legale menționate, instanța a constatat că nu s-a schimbat conduita procesuală a inculpatului și s-a apreciat că privarea sa de libertate este în continuare necesară, neimpunându-se revocarea măsurii ori înlocuirea cu o măsură preventivă mai ușoară, respectiv cu arestul la domiciliu sau cu controlul judiciar.
Împotriva aceste încheieri a formulat contestație, în termenul legal, inculpatul D. N. D., solicitând admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar ori cu cea a arestului la domiciliu, întrucât a recunoscut o parte din fapte, s-a împăcat cu două persoane vătămate iar prejudiciul cauzat nu este așa mare.
Analizând legalitatea și temeinica încheierii penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor invocate de inculpat, precum și din oficiu, Tribunalului A. constată că prezenta contestație nu este fondată, urmând a fi respinsă pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Prin încheierea nr. 117/CC/24.06.2015 pronunțată în dosarul nr._ inculpatul D. N. D. a fost arestat preventiv pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 24.06..2015, menținându-se această măsură în continuare ca fiind legală și temeinică până în prezent
Raportat la starea de fapt și la probele aflate la dosarul cauzei, Tribunalul reține că sunt întrunite condițiile art. 223 alin. 2 raportat la art. 202 alin. 1, 3, 4 lit. e Cod procedură penală; în acest sens apreciază că din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat și este îndeplinită și cerința privind durata pedepsei prevăzută de lege în cazul infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și că, raportat la gravitatea faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana sa, privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Cu privire la temeinicia măsurii, se constată că măsura preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației și necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, precum și pentru prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni, ținând cont de faptele ce reprezintă antecedența penală a inculpatului, având în vedere fișa de cazier judiciar a inculpatului, din care reiese faptul că a fost condamnat cu suspendare condiționată pentru comiterea unei fapte de furt calificat, iar în mai multe rânduri i s-a aplicat sancțiunea administrativă a amenzii tot pentru fapte similare, suferind condamnări inclusiv în străinătate tot pentru fapte de furt (chiar dacă cele trei hotărâri străine de condamnare nu au fost recunoscute de instanțele române, instanța neputând să nu țină cont de acestea la analiza pericolului pe care îl reprezintă persoana inculpatului care, în ciuda vârstei tinere, are o bogată activitate infracțională, specializată în comiterea de fapte de furt).
Împrejurarea că inculpatul a recunoscut o parte din fapte și că s-a împăcat cu două persoane vătămate nu justifică lăsarea in libertate, nefiind elemente de natură a înlătura pericolul pentru ordinea publică, în considerarea căruia s-a dispus privarea sa de libertate.
Tribunalul consideră că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului se mențin și acestea impun în continuare privarea sa de libertate, văzând gravitatea faptelor comise și antecedentele sale penale.
Mai reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO, factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie, măsura arestării preventive fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În ceea ce privește solicitarea de a se lua o măsură preventivă mai blândă, respectiv controlul judiciar sau arestul la domiciliu, se constată că este neîntemeiată, în raport de prevederile art. 202 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, privind scopul măsurilor preventive și raportul care trebuie să existe între măsura luată și gravitatea acuzației.
La acest moment procesual, o alta măsura preventivă mai puțin intruzivă in libertatea de mișcare a inculpatului, nu ar corespunde exigentelor scopului acestor masuri, respectiv protejarea ordinii publice. Lăsarea sa in liberate la acest moment ar produce un ecou negativ si o temere in rândul opiniei publice că, odată lăsați in libertate, inculpații ar putea continua activitatea infracțională împotriva patrimoniului și un sentiment de insecuritate că justiția nu acționează prompt pentru stoparea acestui fenomen infracțional.
Față de cele expuse, va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul D. N. D., fiul lui D. N. și C. V. M., născut la data de 07.06.1994 în A. I., jud. A., domiciliat în A. I., ., jud. A., CNP_), aflat în prezent în PNT Aiud, împotriva Încheierii din data de 07.12.2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ 15, pe care o va menține.
În baza art. 275 alin. (2)Cod procedură penală va obliga inculpatul la plata către stat a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul D. N. D., fiul lui D. N. și C. V. M., născut la data de 07.06.1994 în A. I., jud. A., domiciliat în A. I., ., jud. A., CNP_), aflat în prezent în PNT Aiud, împotriva Încheierii din data de 07.12.2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ 15, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. (2)Cod procedură penală obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2015.
Președinte,
C. M.
Grefier,
R. M. P.
Redactat: C.M.
Tehnoredactat: R.M.P./2 ex./10 Decembrie 2015
Judecător de fond: D. E. P.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
COPIA MINUTEI DECIZIEI PENALE Nr. 379/2015
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul D. N. D., fiul lui D. N. și C. V. M., născut la data de 07.06.1994 în A. I., jud. A., domiciliat în A. I., ., jud. A., CNP_), aflat în prezent în PNT Aiud, împotriva Încheierii din data de 07.12.2015 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ 15, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. (2)Cod procedură penală obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2015.
Președinte,
Ss indescifrabil
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 21/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 368/2015.... → |
|---|
