Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 46/2015. Tribunalul ALBA

Tribunalul ALBA - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 46/2015 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 09-02-2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

T. A.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 46/2015

Ședința publică de la 09 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: C. M. - președinte Tribunal

GREFIER:A. G.

Parchetul de pe lângă T. A. este reprezentat prin procuror

A. D.

Pe rol se află soluționarea contestației formulate de condamnatul C. G. împotriva sentinței penale nr. 1854 din data de 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul contestator, asistat de apărător ales G. L., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei și apărător desemnat din oficiu av. P. M., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosarul cauzei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se constată că s-au depus la dosar delegație pentru asistență juridică obligatorie, respectiv împuternicire avocațială.

Față de împrejurarea că inculpatul și-a angajat un apărător ales, instanța în temeiul art. 91, alin. 4 C.p.p, constată încetat de drept mandatul apărătorului din oficiu, av. P. M., și dispune, în baza protocolului încheiat între M.J. și U.N.B.R. plata parțială a 50% din cuantumul onorariului cuvenit apărătorului din oficiu.

Contestatorul învederează instanței că își menține contestația formulată și solicită admiterea cererii de liberare condiționată, arătând că are familie, copii și o mamă foarte bolnavă.

Nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea contestației formulate.

Apărătorul ales al contestatorului solicită admiterea contestației formulată de condamnatul C. G., desființarea sentinței penale atacate, iar pe cale de consecință, în principal admiterea cererii de liberare condiționată, iar în subsidiar reducerea termenului în care condamnatul poate să formuleze o nouă cerere de liberare condiționată. Arată că sentința primei instanțe este precumpănitoare cu privire la termenul în care condamnatul poate formula o nouă cerere de liberare condiționată și nejustificată doar pe raportul de evaluare întocmit de Comisia de Evaluare din Penitenciar. Totodată, arată că în raportul de evaluare al Comisiei de la Penitenciar se vorbește de ultima abatere disciplinară, respectiv de o atitudine necuviincioasă a condamnatului la adresa unui angajat de la „sectorul vizită”. Consideră că instanța de judecată nu trebuie să se bazeze exclusiv pe raportul de evaluare întocmit de Comisia de Evaluare din Penitenciar, care a devenit o practică la nivelul Judecătoriei A.. Tot în raportul de evaluare se arată că unul dintre motivele pentru care condamnatul nu poate beneficia de liberare condiționată, este cel de recidivă, însă consideră că recidiva nu este un motiv de a i se respinge cererea de liberare condiționată, cu atât mai mult cu cât recidiva a fost luată în considerare la aplicarea pedepsei pe care o execută. Cu privire la sancțiunea disciplinară care a fost avută în vedere de instanța de fond, consideră că aceasta nu a fost explicitată în mod corespunzător de către Comisia din Penitenciar, ba mai mult la rubrica unde condamnatul putea să facă contestație, acesta nu a contestat; coroborat cu înscrisurile pe care le-a depus în fața Judecătoriei A., respectiv că beneficiază încă de la naștere de o formă gravă de handicap permanentă, ceea ce înseamnă nerevizuit, fiind și internat la psihiatrie. Cu privire la o altă însemnare din raportul de evaluare întocmit de Comisia din Penitenciar, unde se arată că la nivelul educațional, condamnatul nu poate nicicum să treacă de stadiul de alfabetizare corespunzător clasei lui, consideră că trebuie analizat gradul de cultură precum și dezvoltarea sa psihologică. Pentru aceste motive consideră că ar fi fost îndeplinite condițiile liberării condiționate încă de la data formulării cererii. Cu privire la reducerea termenului pentru care condamnatul poate face o nouă cerere de liberare condiționată, solicită a se constata că acest termen de 10 luni este excesiv.

Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea contestației ca nefondată, apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor avansate de stat. Arată că în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut faptul că raportat la antecedentele penale, sancțiunile disciplinare repetate ale acestuia și împrejurarea că nu a fost recompensat, nu a dat dovezi temeinice de îndreptare și față de timpul executat din pedeapsă nu prezintă garanția reeducării sale pe deplin. Având în vedere acestea, apreciază că se impune respingerea contestației, ca nefondată.

Contestatorul, având ultimul cuvânt, arată că a avut două recompense și urmează să-i vină și a treia, motiv pentru care solicită admiterea cererii de liberare condiționată.

Asupra contestației penale de față;

Constată că prin sentința penală nr. 1854 din data de 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ s-a respins cererea de liberare condiționată a condamnatului C. G., deținut în P. A. și, conform art. 587 al. 2 Cod procedură penală s-a stabilit că o nouă propunere sau cerere în acest sens va putea fi făcută după data de 08.10.2015.

Pentru pronunțarea acestei soluții instanța de fond a reținut că raportat la antecedentele penale ale petentului, la sancțiunile disciplinare repetate aplicate acestuia și la împrejurarea că nu a fost recompensat, nedând astfel dovezi temeinice de îndreptare și față de timpul executat din pedeapsă care nu prezintă garanția reeducării sale pe deplin, a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art.59-60 Cod Penal (1969), motiv pentru care a respins cererea de liberare condiționată ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței primei instanțe a formulat contestație, în termenul legal, condamnatul solicitând admiterea contestației și în principal admiterea cererii de liberare, iar în subsidiar reducerea termenului de amânare.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, T. constată că contestația formulată de condamnat nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Din actele dosarului rezultă că deținutul C. G. execută în P. A. pedeapsa 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 226/2013 a Judecătoriei A. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism.

Executarea pedepsei a început la data de 24.04.2012 și urmează să expire la data de 23.04.2016.

Pentru a beneficia de liberare condiționată potrivit art. 59 Cod penal (1969) petentul trebuie să execute 2/3 din pedeapsa aplicată, respectiv 974 zile.

Din totalul de 1461 zile închisoare condamnatul petent a executat 960 zile, iar ca urmare a muncii prestate i se consideră executate 14 zile, având în total câștigate și executate 974 zile.

Din procesul verbal nr. A_ / 09.12.2014 emis de P. A. rezultă că deținutul este recidivist, a fost recompensat de 2 ori, fiind sancționat pentru abateri disciplinare grave de 4 ori.

Potrivit dispozițiilor art.59 Cod penal, după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei, în calculul fracțiunii de pedeapsă urmând a se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate.

Îndeplinirea condițiilor legale de către condamnat pentru liberare condiționată nu creează pentru acesta un drept ci doar o vocație, acordarea liberării condiționate fiind lăsată la aprecierea instanței, care trebuie să-și formeze convingerea că reeducarea condamnatului se realizează și fără executarea restului de pedeapsă în penitenciar.

Față de dispozițiile legale sus-arătate, tribunalul apreciază că, față de sancțiunile disciplinare repetate aplicate condamnatului care astfel nu a dat dovezi temeinice de îndreptare și față de timpul executat din pedeapsă, care nu prezintă garanția reeducării sale pe deplin, prima instanță în mod corect a respins cererea și a stabilit că o nouă propunere sau cerere în acest sens va putea fi făcută după data de 08.10.2015.

Prin executarea acestei perioade, condamnatul va putea da dovezi temeinice de îndreptare, astfel ca timpul executat din pedeapsă să prezinte garanția reeducării sale pe deplin.

Față de toate aceste aspecte, în baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală T. va respinge ca nefondată, contestația formulată de condamnatul C. G. ns. la data de 17.01.1983, deținut în P. A., împotriva sentinței penale nr. 1854 din data de 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .

În baza art. 275 alin.2, 272 alin.1 Cod procedură penală va obliga condamnatul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei reprezintă onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu și va fi virată în contul Baroului A..

Pentru aceste motive,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul C. G. ns. la data de 17.01.1983, deținut în P. A., împotriva sentinței penale nr. 1854 din data de 17.12.2014 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._ .

În baza art.275 alin. 2 obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei cu titlu cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu va fi virată din contul MJ în contul BCAJ A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 09.02.2015.

Președinte,

C. M. - președinte Tribunal

Grefier,

A. G.

Red. Mr.C.

Tehnored. A.G. / 2 ex./ 13.02.2015

Judecător fond – L. M. F.