Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 203/2014. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 203/2014 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 14-07-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 203/2014
Ședința publică de la 14 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. Ț. - Președinte Secția Penală
Grefier I. O.
Parchetul de pe lângă Tribunalul A. este reprezentat prin procuror
A. M.
Pe rol se află soluționarea contestației formulate de condamnatul V. C. N., împotriva sentinței penale nr. 203/2014 pronunțată de J. A. în dosar nr._ ..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. Tomșiț T. apărătorul desemnat din oficiu pentru condamnat, lipsă fiind condamnatul contestator.
Procedura de citare este legal îndeplinită, condamnatul fiind citat prin afișare la ușa instanței precum și la ultimul domiciliu, întrucât, conform înscrisului aflat la fila 12 din dosar acesta a fost liberat condiționat la data de 08.04.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul contestatorului și reprezentantul Ministerului Public, lasă la aprecierea instanței.
TRIBUNALUL
Asupra contestației penale de față;
Constată că prin sentința penală nr.203/2014 pronunțată de J. A. în dosar nr._ s-a respins sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr.836/2013 la nivelul Penitenciarului A., privind pe condamnatul V. C. N., născut la data de 27.06.1990, fiul lui C. și C., în prezent încarcerat în P. A..
S-a făcut aplicarea art.275 alin.3 Cod proc.pen. privind cheltuielile judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Condamnatul V. C. N. se află încarcerat în P. A. în executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 476/2012 a Judecătoriei Sibiu, rămasă definitivă la data de 30.11.2012 prin decizia penală nr. 1165/12 a Curții de Apel A. I..
A. Prin sentința antemenționată, față de deținutul V. C. N., s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare urmare a contopirii (în baza art. 33 lit. a, coroborat cu art. 34 alin. 1 lit. b și art. 36 alin. 1 și alin. 2 Cod penal) a următoarelor pedepse aplicate sub imperiul vechiului Cod penal:
A1.- 4 ani închisoare aplicată în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală,
A2.- 4 ani închisoare aplicată în baza art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 lit. b și c, art. 211 alin. 2¹ lit. a Cod penal,
A3.- 5 ani închisoare aplicată în baza art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 lit. b și c, art. 211 alin. 2¹ lit. a Cod penal.
Pentru a analiza incidența legii penale mai favorabile sub toate aspectele, instanța a parcurs un algoritm în două etape: mai întâi a analizat fiecare dintre pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, verificând dacă acestea depășesc limita maximă prevăzută de legea nouă și, dacă este cazul, reduce pedeapsa la maximul special aplicabil, apoi, în a doua etapă, a verificat dacă pedeapsa rezultantă depășește sau nu limita maximă la care se poate ajunge potrivit dispozițiilor noului Cod penal. În ipoteza în care pedeapsa rezultantă pe care o execută condamnatul este mai mare decât cea care rezultă potrivit algoritmului amintit, instanța urmează să o reducă la limita noii rezultante. În ipoteza contrară, deținutul urmează să execute în continuare pedeapsa rezultantă potrivit dispozițiilor legii vechi ca fiind mai favorabilă.
Această abordare globală a tuturor instituțiilor de drept penal potrivit noii reglementări în ipoteza în care una dintre pedepse urmează a fi redusă conform principiului stabilit în art. 6 noul Cod penal se explică prin faptul că instanța este chemată să verifice respectarea principiului legalității și nu să-l poziționeze pe condamnat în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă succesiunea legilor ar fi intervenit în cursul procesului penal.
Instanța urmează a analizat pe rând pedepsele menționate la paragrafele A1-A3 menționate mai sus.
B. În ceea ce privește pedeapsa menționată la paragraful A1 - 4 ani închisoare aplicată în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, instanța constată următoarele:
B1. Analizând corespondența incriminării infracțiunii, în legea nouă infracțiunea se regăsește în art. 229 alin.1 lit. b și d, coroborat cu art. 77 lit. a (fapta a fost săvârșită de 3 persoane împreună - a se vedea fila 6 din dosarul cauzei), cu art. 35 noul Cod penal și cu art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală.
B2. Pedeapsa prevăzută de art. 229 alin.1 lit. b și d noul Cod penal este de la 1 la 5 ani închisoare.
B3. În ipoteza în care noul Cod penal ar fi legea penală mai favorabilă, observând prevederile art. 79 noul Cod penal instanța ar trebui să aplice succesiv dispozițiile privitoare la cazul special de reducere a pedepsei (în speță art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală), apoi să aplice dispozițiile privitoare la circumstanțele agravante (în speță art. 77 lit. a, art. 78 alin. 1 din noul Cod penal), urmând ca apoi să aplice dispozițiile privitoare la infracțiunea continuată (în speță art. 35 șți art. 36 alin. 1 din noul Cod penal). Dispozițiile legale menționate ar urma a fi aplicate prin raportare la maximul special de 5 ani închisoare menționat la paragraful B2 de mai sus.
B4. În baza art. 396 alin. 10 din noul Cod de procedură penală instanța ar reduce maximul special cu 1/3. O treime din 5 ani reprezintă 1 an și 8 luni, prin urmare maximul s-ar reduce la 3 ani și 4 luni.
B5. Apoi, în baza art. 77 lit. a, art. 78 alin. 1 din noul Cod penal, la maximul de 3 ani și 4 luni prevăzut la paragraful B4 s-ar adăuga un spor de 1/3 din acest maxim, adică un spor de 1 an, 1 lună și 10 zile, ajungându-se la un maxim de 4 ani, 5 luni și 10 zile.
B6. Apoi, în baza art. 35 și art. 36 alin. 1 din noul Cod penal, la maximul de 4 ani 5 luni și 10 zile menționat la paragraful B5 s-ar adăuga un spor de 3 ani, ajungându-se la un maxim de 7 ani, 5 luni și 10 zile.
Prin urmare, în raport de această infracțiune, nu se impune reducerea pedepsei de 4 ani închisoare dat fiind că acest cuantum nu depășește maximul de 7 ani, 5 luni și 10 zile aplicabil ținând cont de prevederile noului Cod penal.
C. În ceea ce privește pedeapsa menționată la paragraful A2 - 4 ani închisoare aplicată în baza art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 lit. b și c, art. 211 alin. 2¹ lit. a Cod penal, instanța constată următoarele:
C1. Analizând corespondența incriminării infracțiunii, în legea nouă infracțiunea se regăsește în art. 234 alin.1 lit. d noul Cod penal.
C2. Pedeapsa prevăzută de art. 234 alin.1 lit. d noul Cod penal este de la 3 la 10 ani închisoare.
Prin urmare, în raport de această infracțiune, nu se impune reducerea pedepsei de 4 ani închisoare dat fiind că acest cuantum nu depășește maximul de 10 ani închisoare prevăzut de noul Cod penal.
D. În ceea ce privește pedeapsa menționată la paragraful A3 - 5 ani închisoare aplicată în baza art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 lit. b și c, art. 211 alin. 2¹ lit. a Cod penal, instanța a constatăt următoarele:
D1. Analizând corespondența incriminării infracțiunii, în legea nouă infracțiunea se regăsește în art. 234 alin.1 lit. d noul Cod penal.
D2. Pedeapsa prevăzută de art. 234 alin.1 lit. d noul Cod penal este de la 3 la 10 ani închisoare.
Prin urmare, în raport de această infracțiune, nu se impune reducerea pedepsei de 5 ani închisoare dat fiind că acest cuantum nu depășeșe maximul de 10 ani închisoare prevăzut de noul Cod penal.
Având în vedere faptul că urmând aplicabilitatea prevederilor noului Cod penal pentru nici una din cele trei infracțiuni de mai sus instanța nu a ajuns la o pedeapsă mai ușoară decât cea aplicată în temeiul vechiului Cod penal, coroborat cu faptul că cele trei infacțiuni sunt săvâșite în concurs, iar prevederile art. 39 din noul Cod penal prevăd un regim sancționator mai grav decât vechea lege penală, se ajunge la concluzia că pedeapsa rezultantă aplicabilă potrivit noului Cod penal ar fi una mai mare decât cea pe care o execută condamnatul în prezent, în baza prevederilor vechiului Cod penal.
Împotriva sentinței primei instanțe a formulat contestație în termenul legal, prevăzut de art.23 alin.9 din Legea nr.255/2013, condamnatul V. C. N.
În susținerea orală a motivelor de contestație, condamnatul, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza a se admite sesizarea comisiei constituite la nivelul Penitenciarului A., întrucât în cauză se impune aplicarea legii penale mai favorabile, cu consecința reducerii pedepsei față de noile dispoziții ale legii penale mai favorabile.
Analizând legalitatea și temeinica sentinței penale atacate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticii invocate de condamnatul contestator, precum și din oficiu, potrivit art.425 ind.1, comb. cu art. 416 și art. 418 Cod proc.penală, Tribunalul constată că prezenta contestație nu este fondată urmând a fi respinsă pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Tribunalul constată că judecătorul de primă instanță în mod legal a respins sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului A. privind pe condamnatul V. C. N., deținut în P. A. cu referire la pedeapsa rezultantă de 5,6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 476/2012 a Judecătoriei Sibiu, rămasă definitivă la data de 30.11.2012 prin decizia penală nr. 1165/12 a Curții de Apel A. I., constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 6 Cod penal.
Potrivit art. 6 alin. 1 din noul Cod penal ,,Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.’’
Conform art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, pedeapsa aplicată printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Din economia acestor prevederi legale rezultă că privitor la pedepsele definitive, prin aplicarea legii penale mai favorabile, legiuitorul nu a înțeles să repună în discuție criteriile de stabilire și individualizare a sancțiunii, ci numai să înlăture de la executare partea din sancțiune care excedează maximului prevăzut de legea nouă.
În concluzie, verificând dacă se impune modificarea, potrivit art. 6 din Codul penal, a unei sancțiuni definitiv aplicate, comparația se va realiza numai între cuantumul pedepsei aplicate și maximul prevăzut de legea nouă. Reducerea va opera numai când cuantumul pedepsei aplicate este superior maximului prevăzut de legea nouă, în toate situațiile numai la maximul nou, niciodată la o limită inferioară acestui maxim.
Prin urmare, singurul criteriu pe care legiuitorul îl pune la dispoziția judecătorului chemat să aprecieze, în faza de executare, dacă se impune înfrângerea autorității de lucru judecat a unei hotărâri cu privire la felul și cuantumul pedepsei este acela al celei mai grele situații la care s-ar putea ajunge, în abstract, potrivit legii noi.
În lumina acestor considerații teoretice, Tribunalul constată că prin sentința penală nr. 476/2012 a Judecătoriei Sibiu, contestatorul V. C. N. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5,6 ani închisoare urmare contopirii următoarelor pedepse aplicate sub imperiul vechiului Cod penal:
.- 4 ani închisoare aplicată în baza art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală,
- 4 ani închisoare aplicată în baza art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 lit. b și c, art. 211 alin. 2¹ lit. a Cod penal,
.- 5 ani închisoare aplicată în baza art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 lit. b și c, art. 211 alin. 2¹ lit. a Cod penal.
-6 luni închisoare spor.
Referitor la condițiile de incriminare a faptelor sub legea penală veche și sub legea penală nouă și la pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente, se constată că infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală C.pen. din 1969, se regăsește încriminată în art. 229 alin.1lit.b,d C.penal, iar pedeapsa prevăzută este închisoarea de la unu la 5 ani.
Problema de drept ce se ridică în speță, este dacă în aplicarea art. 6 din noul Cod penal, atunci când se verifică dacă sancțiunea aplicată condamnatului depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se ia sau nu în considerare și cauza de reducere sau agravare a pedepsei, dispozițiile art. 36 alin.1 Cod penal, art.396/10 Cod penal (art. 41alin.2, art.320/1 C.pen. anterior).
Tribunalul apreciază că în analiza aplicării dispozițiilor art. 6 din noul Cod penal, nu pot fi luate în considerare aceste prevederi având în vedere dispozițiile art. 187 din noul Cod penal care definesc înțelesul sintagmei ,,pedeapsă prevăzută de lege’’ și decizia nr.7/2014 pronunțată de ÎCCJ pentru dezlegarea unei probleme de drept care stabilește că „în aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 6 din Codul penal, în cazul infracțiunilor continuate, prin sintagma "maxim special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită" se înțelege maximul special prevăzut de lege pentru infracțiune, fără luarea în considerare a cauzei de majorare a pedepsei prevăzută pentru infracțiunea continuată.
Față de textele invocate mai sus, Tribunalul constată că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată condamnatului nu depășește maximul special de 5 ani închisoare, prevăzut de legea nouă, astfel că nu se impune reducerea acesteia la maximul special.
În privința pedepsei de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 lit. b și c, art. 211 alin. 2¹ lit. a Cod penal,Cod penal din 1969, Tribunalul constată că în legea nouă, infracțiunea se regăsește în art. 234 alin1 lit.d Cod penal, iar pedeapsa maximă este de 10 ani închisoare, astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1, art. 211 alin. 2 lit. b și c, art. 211 alin. 2¹ lit. a Cod penal prev. de art.290 alin.1 Cod penal din 1969, pentru care inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare, are corespondent în art. 234 alin1 lit.d Cod penal, pedeapsa maximă fiind de 10 ani închisoare, prin urmare nu se impune reducerea acestei pedepse.
Referitor la tratamentul juridic sancționator al concursului de infracțiuni se reține:
Potrivit art. 39 alin. 1, lit. b din Codul penal când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Aplicând aceste dispoziții legale la prezenta cauză și contopind pedepsele astfel cum au fost, concluzionăm că celui condamnat i se poate aplica o pedeapsă rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa de bază de 5 ani închisoare plus o treime din totalul celorlalte pedepse (1/3 din 4+4).
Se constată, astfel, că în cazul faptelor concurente definitiv judecate, cu privire la contestatorul condamnat, în aplicarea legii penale mai favorabile, pedeapsa rezultantă de 5,6 ani închisoare aplicată potrivit legii vechi nu depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 din Codul penal, respectiv pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare, context în care pedeapsa rezultantă aplicată definitiv este cea legală, astfel că legea nouă nu își găsește aplicabilitatea, nefiind favorabilă.
Față de aceste considerente, Tribunalul, în baza dispozițiilor art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013, rap. la art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul V. C. N., împotriva sentinței penale nr. 203/2014 pronunțată de J. A. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin.2, 272 alin.1 Cod procedură penală va obliga condamnatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu și va fi virată în contul Baroului A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul V. C. N., ns. la 27.06.1990, fiul lui C. și C., împotriva sentinței penale nr. 203/2014 pronunțată de J. A. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin.2, 272 alin.1 Cod procedură penală obligă condamnatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu și va fi virată în contul Baroului A..
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 14.07.2014.
Președinte,
T. Ț.
Grefier,
I. O. – concediu de odihnă
semnează grefier șef de secție
N. T.
Red. T.Ț.
Tehnored. N.T./2ex./07.08.2014
Jud. fond M. L. C.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
COPIA MINUTEI DECIZIEI PENALE NR. 203 /2014
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul V. C. N., ns. la 27.06.1990, fiul lui C. și C., împotriva sentinței penale nr. 203/2014 pronunțată de J. A. în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin.2, 272 alin.1 Cod procedură penală obligă condamnatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu și va fi virată în contul Baroului A..
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 14.07.2014.
Președinte,
ssindescifrabil
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
