Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 131/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 22773/280/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 131
Ședința publică de la 07 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. F.
Grefier E. E. C.
P. de pe lângă Tribunalul Argeș, reprezentat prin procuror M. P..
S-a luat în examinare, pentru soluționare, contestația formulată de contestatorul revizuient B. R. C. domiciliat în Pitești, .,., jud. Argeș, CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul SCPA „G. și Asociații” din București, .,sector 5, împotriva sentinței penale nr. 346 din data de 29 ianuarie 2015, pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile de fond asupra cauzei de față au avut loc la data de 31.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie penală.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 346/29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești, a fost respinsă ca inadmisibilă, în baza art. 459 alin. 5 rap. la art. 459 alin. 3 lit. e cod procedură penală, cererea de revizuire formulată de revizuientul B. R. C., împotriva sentinței penale nr. 2071/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești.
Pentru a dispune aceasta prima instanță a constatat că la data de 23.09.2014 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub numărul de mai sus, cererea de revizuire formulată de petentul B. R. C. împotriva Sentinței penale nr. 2071/14.05.2014 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin Decizia penală nr. 289/11.07.2014 a Tribunalului Argeș.
S-a arătat în cuprinsul cererii că hotărârea instanței de fond (2071/14.05.2014) nu se poate concilia cu următoarele hotărâri definitive:
1)Sentința penală nr. 491/25.02.1999 pronunțată de Judecătoria Pitești, în dosar nr. 5168/1998, modificată prin Decizia penală 137/10.02.2000 pronunțată de către Tribunalul Argeș în dosarul nr. 5073/1999, și rămasă definitivă prin respingerea recursului (Decizia penală 449/R/06.07.2000 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. 2191/2000);
2)Sentința penală nr. 1401/22.05.2007 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosar nr._, rămasă definitivă ca urmare a retragerii recursului (Decizia nr. 665/R/25.06.2007 a Tribunalului Argeș);
3)Sentința penală nr. 2285/24.09.2007 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosar nr._, rămasă definitivă prin nerecurare;
4)Decizia penală nr. 821/R/24.09.2007 a Tribunalului Argeș, de modificare a Sentinței penale nr. 2015/17.08.2007 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosar nr._ .
În consecință, a solicitat admiterea revizuirii, rejudecarea cauzei, anularea Sentinței penale nr. 2071/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești și pronunțarea unei noi hotărâri, respectiv de admitere a Contestației la executare, având în vedere faptul că pedeapsa de 3 ani ce se dorește a fi pusă în executare în prezent este prescrisă.
În motivarea cererii revizuentul a făcut o prezentare cronologică a hotărârilor mai sus menționate.
Ulterior a precizat că imposibilitatea concilierii Sentinței penale nr. 2071/14.05.2014, pronunțate de către Judecătoria Pitești în dosarul nr._, cu Sentința penală nr. 491/25.02.1999, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. 5168/1998 rezultă din faptul că prin Sentința nr. 491/25.02.1999 instanța de condamnare face referire la 2 pedepse de executat de către revizuent, respectiv de 2 ani și de 3 ani închisoare, în timp ce prin Sentința nr. 2071/14.05.2014 instanța de executare se referă la o pedeapsă unică de 5 ani închisoare și analizează prescripția executării pedepsei din prisma acestei din urmă pedepse rezultante.
S-a menționat că prescripția executării pedepsei atrage un anumit termen în raport de executarea unei pedepse de 2 ani închisoare, alt termen de prescripție în cazul executării unei pedepse de 3 ani închisoare și un cu totul alt termen de prescripție în situația executării unei pedepse de 5 ani închisoare întrucât instanța de condamnare a decis chiar prin dispozitivul Sentinței nr. 491/25.02.1999 faptul că revizuentul se află în executarea a două pedepse distincte cu închisoarea, aplicate pentru infracțiuni diferite, instanța de executare trebuia să țină seama de acest aspect neputând schimba condamnarea în faza de executare a pedepsei.
Având în vedere însă, faptul că instanța de executare a schimbat în mod nelegal condamnarea cu ocazia analizei termenului de prescripție al executării pedepsei, suntem în prezența a două hotărâri definitive care nu se pot concilia. A precizat revizuentul că nu poate fi condamnat în același timp la două pedepse diferite de 2 ani și 3 ani închisoare și în același timp la o pedeapsă unică de 5 ani închisoare, consecințele juridice fiind diferite în raport de aceste două ipoteze.
A mai precizat că Sentința penală nr. 491/25.02.1999 nu conține nicio pedeapsă rezultantă, independent de practica judiciară în materie penală conform căreia săvârșirea unei noi infracțiuni în termenul de încercare atrage revocarea măsurii suspendării sub supraveghere și pronunțarea unei pedepse unice, rezultate dintr-un cumul aritmetic între pedeapsa inițială și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea nou săvârșită. Instanța de executare nu poate ignora acest aspect fără a avea un temei legal concret.
Astfel, prin Sentința penală nr. 491/25.02.1999 instanța a dispus condamnarea sa la o nouă pedeapsă cu închisoarea și a dispus executarea pedepsei de 3 ani la care a fost condamnat anterior, însă sub supraveghere. Așadar, se menționează două pedepse cu închisoarea care urmau să se execute alăturat. Executarea alăturată nu atrage și pronunțarea unei pedepse unice, cele două pedepse la care am tăcut anterior referire menținându-și autonomia. De altfel, instanța a pronunțat o singură pedeapsă și a dispus retragerea beneficiului suspendării executării pedepsei pentru condamnarea anterioară.
Nici în cuprinsul Sentinței penale nr. 491/25.02.1999, astfel cum aceasta a fost modificată prin Decizia penală 137/10.02.2000 pronunțată de către Tribunalul Argeș în dosarul nr. 5073/1999 și nici în dispozitivul său nu se face referire la aplicarea unei singure pedepse de 5 ani închisoare.
Sentința penală nr. 491/25.02.1999 a intrat în puterea lucrului judecat, sub forma sub care aceasta a fost pronunțată și nu mai poate fi modificată în prezent indiferent dacă instanța de executare consideră această soluție injustă, nelegală sau neconformă practicii judecătorești.
Referitor la imposibilitatea concilierii Sentinței penale nr. 2071/14.05.2014, pronunțate de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ cu Sentința penală nr. 1401/22.05.2007, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ –a arătat că reiese din faptul că prin Sentința penală nr. 1401/22.05.2007 instanța stabilește expresis verbis faptul că revizuentul a fost condamnat la executarea a două pedepse distincte și, ca urmare a admiterii Contestației la executare pe care a formulat-o, dispune executarea la acel moment numai a pedepsei de 2 ani închisoare.
Astfel, prin Sentința penală nr. 1401/22.05.2007, definitivă ca urmare a retragerii recursului împotriva acesteia (Decizia nr. 665/R/25.06.2007 a Tribunalului Argeș), Judecătoria Pitești a admis contestația la executare formulată de către el și a constatat faptul că se află în executarea unei pedepse de 2 ani închisoare.
Și această hotărâre judecătorească definitivă este în contradicție cu susținerile mai noi ale instanței de executare exprimate prin Sentința penală nr. 2071/14.05.2014, conform cărora aș fi fost condamnat la o pedeapsă unică de 5 ani închisoare.
A menționat că solicitarea de extrădare formulată de Statul Român, pentru punerea în executare a Sentinței 491/25.02.1999, a avut în vedere 2 pedepse, respectiv de 2 ani și de 3 ani închisoare conform dispozitivului acestei hotărâri, iar nu o pedeapsă unică de 5 ani închisoare.
Având în vedere faptul că nu s-au predat autorităților spaniole toate documentele care trebuiau să însoțească Cererea de extrădare, acestea au încuviințat extrădarea sa numai pentru executarea pedepsei închisorii de 2 ani.
Ajuns în România, pentru că inițial a fost încarcerat pentru executarea ambelor pedepse (de 2 ani și de 3 ani închisoare), deși autoritățile spaniole încuviințaseră predarea sa doar pentru una dintre acestea, respectiv cea de 2 ani închisoare, a formulat Contestație la executare, fiind constituit dosarul nr._ .
Cu ocazia judecării contestației, instanța a constatat faptul că „Petentul a părăsit România, fiind identificat pe teritoriul Spaniei, iar statul român a început demersurile pentru a obține extrădarea acestuis în vederea executării pedepselor. " (pag. 2 din hotărâre, paragraful 6)
Mai departe, aceeași instanță subliniază: „în mod evident, petentul nu poate fi supus decât executării pedepsei de 2 ani închisoare t aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism(...) " (pag. 3 din hotărâre, paragraful 4) și adaugă: „Pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sent. P.. Nr. 2834/31.10.1996 pron. de Judecătoria Pitești, a cărei suspendare de executare a fost revocată prin sent. pen. 491/25.02.1999 a Judecătoriei Pitești, nu poate face obiectul acestei executări (...)" (pag. 3 din hotărâre, paragraful 5)
Așadar, la data de 22.05.2007, Judecătoria Pitești vorbește despre punerea în executare a 2 pedepse cu închisoarea și verifică legalitatea executării acestora.
În plus, având în vedere faptul că și în cadrul acestui dosar a invocat prescripția executării pedepsei de 3 ani închisoare, instanța a avut ocazia să se pronunțe asupra acestui subiect. Astfel, aceasta a considerat faptul că pedeapsa de 3 ani închisoare este o pedeapsă distinctă, însă a constatat faptul că pentru pedeapsa de „3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat nu poate fi primită, pe considerentul că a fost întrerupt cursul acesteia prin arestarea provizorie a petentului în vederea extrădării" (pag. 3 din hotărâre, paragraful 6). Așadar, pusă în fața aceleiași analize juridice, instanța a tratat distinct cele 2 pedepse, fără a face niciun moment referire la vreo condamnare de-a subsemnatului la o pedeapsă unică, de 5 ani închisoare.
Aceeași instanță conchide faptul că suntem în prezența a două pedepse cu închisoarea una de 3 ani și alta de 2 ani închisoare, pentru cea de 3 ani închisoare, în virtutea principiului specializării subsemnatul fiind scos la acel moment de sub puterea mandatului de executare nr. 714/11.07.2000, iar pentru pedeapsa de 2 ani închisoare fiind nevoit să o execut în baza aceluiași mandat: In concluzie, existența principiului specializării îl scoate pe petent în momentul de față de sub puterea mandatului de executare nr. 714/11.07.2000 emis de Judecătoria Pitești în ceea ce privește executarea pedepsei de 3 ani închisoare și păstrează posibilitatea doar a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată entru săvârșirea infracțiunii de proxenetism" (pag. 3 din hotărâre, paragraful 7).
Sentința penală nr. 2071/14.05.2014 a Judecătoriei Pitești, confirmată prin Decizia 289/1.07.2014 a Tribunalului Argeș, nu se poate concilia cu Sentința penală nr. 1401/22.05.2007 deoarece nu putem fi în același timp în prezența a două pedepse cu închisoarea, respectiv de 2 și de 3 ani închisoare și în același timp să ne referim la o pedeapsă unică de 5 ani închisoare, fiecare dintre aceste ipotezele arătate atrăgând efecte juridice diferite.
În situația absurdă în care s-ar aprecia că ne aflăm în prezența unei pedepse unice de 5 ani închisoare:
a)Ar fi trebuit să existe o hotărâre judecătorească de condamnare care să consacre expresis verbis existența unei astfel de pedepse unice;
b)Cererea de extrădare formulată de autoritățile române ar fi trebuit să conțină o pedeapsă unică de 5 ani, iar autoritățile spaniole ar fi avut posibilitatea fie să încuviințeze predarea sa pentru executarea acestei pedepse, fie să o refuze, neputând însă scinda pedeapsa de 5 ani închisoare;
c)Sentința penală nr. 1401/22.05.2007 anterior menționată nu ar mai fi putut avea același conținut, respectiv nu ar mai fi putut exista o analiză juridică a două pedepse cu închisoarea, ci ar fi trebuit să existe un raționament juridic care să aibă în vedere condamnarea unică la 5 ani închisoare, respectiv susținerea ipotezei exprimată atât de către Judecătoria Pitești cât și de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, în sensul pierderii autonomiei celor 2 pedepse prin pronunțarea Sentinței 491/25.02.1999, modificată prin Decizia penală nr. 137/10.02.2000, rămasă definitivă prin Decizia Penală nr. 449/R/06.07.2000 (menționată la punctul 1 din Cererea de revizuire).
Conform acestui raționament de pierdere a autonomiei pedepselor, revizuentul ar fi trebuit să execute, odată cu predarea sa de către statul spaniol, fie o pedeapsă unică de 5 ani închisoare, fie nicio pedeapsă.
Or, prin Sentința penală nr. 1401/22.05.2007 tocmai autonomia celor 2 pedepse este subliniată.
d) Instanța de executare, prin Sentința penală nr. 1401/22.05.2007, nu ar mai fi putut comunica locului de detenție dispoziția de a lua act de faptul că revizuentul se află în executarea unei pedepse de 2 ani închisoare și mai departe nu s-ar mai fi putut dispune liberarea sa condiționată în raport de această pedeapsă.
Privitor la imposibilitatea concilierii Sentinței penale nr. 2071/14.05.2014, pronunțate de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ cu Sentința penală nr. 2285/24.09.2007 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ s-a arătat că și de această dată raționamentul conform căruia pierderea autonomiei pedepselor la care a fost condamnat și aplicarea unei pedepse unice de 5 ani închisoare ar fi făcut imposibilă liberarea sa condiționată după executarea unei fracții de 2/3 dintr-o pedeapsă de 2 ani închisoare.
Și totuși liberarea sa condiționată a fost dispusă prin Sentința penală nr. 2285/24.09.2007. pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ deoarece a fost condamnat la 2 pedepse cu închisoarea distincte și autonome, de 2 ani si de 3 ani închisoare, iar nu la o pedeapsă unică de 5 ani închisoare.
Astfel, prin această sentință, instanța a constatat faptul că revizuentul se afla „începând cu data de 15.01.2007 în executarea unei pedepse privative de 2 ani închisoare". S-a constatat totodată faptul că a executat fracția de 2/3 din pedeapsa aplicată.
Față de cele constatate, instanța a dispus liberarea condiționată.
Sentința penală nr. 2285/24.09.2007 a rămas definitivă prin nerecurare și a intrat în puterea lucrului judecat.
Sentința penală nr. 2071/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosar nr._ nu se poate concilia cu Sentința penală nr. 2285/24.09.2007 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosar nr._ dat fiind că nu s-ar putea concepe ca în același timp să fie necesar să execute o pedeapsă unică de 5 ani închisoare, dar să execute de fapt un început de pedeapsă de 2 ani închisoare, în raport de care să mai fie și liberat condiționat.
Mai mult decât atât, în opinia petentului, Sentința penală nr. 2071/14.05.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosar nr._ nu se poate concilia cu Sentința penală nr. 2285/24.09.2007, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ în condițiile în care aceasta contestă concluziile acestei din urmă hotărâri (intrate în puterea lucrului judecat) considerând faptul că a fost liberat condiționat în mod fraudulos.
Relativ la imposibilitatea concilierii Sentinței penale nr. 2071/14.05.2014, pronunțate de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ cu Decizia penală nr. 821/R/24.09.2007, pronunțată Tribunalul Argeș, Secția Penală, în dosarul nr._, s-a arătat că Decizia penală nr. 821/R/24.09.2007 modifică în tot Sentința 2015/17.08.2007, pronunțată de Judecătoria Pitești și dispune liberarea condiționată a sa.
O instanță în plus s-a pronunțat în sensul liberării sale condiționate, luând în calcul fracția de 2/3 executată din pedeapsa închisorii de 2 ani, iar nu prin raportare la vreo pedeapsă de 5 ani închisoare, ceea ce face ca și această hotărâre judecătorească definitivă să nu se poată concilia cu Sentința penală nr. 2071/14.05.2014.
Tribunalul Argeș, la fel ca și instanțele de judecată precizate anterior, constată faptul că „petentul a îndeplinit fracțiunea de 2/3 din pedeapsa de 2 ani pe care trebuia să o execute în închisoare (...)" (pag.3 din hotărâre, paragraful 3). Totodată aceeași instanță constată că a mai fost condamnat prin Sentința penală nr. 2834/31.10.1996 a Judecătoriei Pitești, însă aceasta nu este o condiție sine qua non pentru liberarea condiționată.
Mai mult decât atât, astfel cum se poate observa și din Sentința nr. 2015/17.08.2007 a Judecătoriei Pitești, de respingere a Cererii de liberare condiționată formulată de revizuent, reprezentantul Parchetului a susținut faptul că Cererea de liberare condiționată ar trebui respinsă întrucât subsemnatul aș avea un mandat de executare de 5 ani închisoare. Cu toate acestea, Judecătoria Pitești a respins Cererea de liberare condiționată nu pentru că nu ar fi fost îndeplinită fracția față de pedeapsa de executat, ci pentru că aceasta a considerat că nu este oportună o astfel de măsură raportat în raport de conduita și antecedentele sale penale.
Pentru motivele mai sus arătate, a solicitat admiterea Cererii de revizuire și anularea Sentinței penale nr. 2071/14.05.2014.
Alăturat cererii au fost depuse înscrisuri.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 459 alin. 1 și 3 C.p.p. 1) La primirea cererii de revizuire, se fixează termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, președintele dispunând atașarea dosarului cauzei. 3) Instanța examinează dacă:
a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;
b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3);
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;
e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).
Fiind o cale extraordinara de atac, revizuirea are ca obiect numai hotărârile penale definitive, trecute în puterea lucrului judecat, scopul ei fiind acela de reparare a erorilor judiciare, de anulare a hotărârilor care au consacrat eroarea judiciară și pronunțarea unei noi hotărâri care să reflecte adevărul.
Cum revizuirea este un remediu procesual menit să înlăture erorile de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, nu pot fi supuse revizuirii decât hotărârile prin care s-a rezolvat fondul cauzei, instanța soluționând atât acțiunea penală - pronunțând o hotărâre de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal - cât și acțiunea civilă alăturată raportului juridic de drept penal.
Această interpretare se impune, având în vedere claritatea dispozițiilor art. 452 C.p.p., care stabilesc faptul că (1) Hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă. (2) Când o hotărâre privește mai multe infracțiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori.
De asemenea, această concluzie rezultă și din interpretarea sistematică a articolului 453 C.p.p., toate cazurile de revizuire vizând, în mod cert, aspecte ce pot conduce la erori judiciare referitoare la situația de fapt.
În consecință, nu conțin o rezolvare a fondului cauzei și, deci nu sunt susceptibile de revizuire hotărârile pronunțate în faza de executare și care nu implica o rezolvare a raportului juridic de drept substanțial.
Referitor la revizuirea întemeiata pe dispozițiile art. 453 alin. 1 lit. e C.p.p. - când două sau mai multe hotărâri judecătorești nu se pot concilia - trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: să existe două sau mai multe hotărâri definitive și hotărârile să nu se poată concilia.
Cu privire la prima condiție, aceasta se consideră realizată numai dacă este vorba de două sau mai multe hotărâri penale definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei.
Pe cale de consecință, nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, pentru caz de inconciliabilitate, o hotărâre pronunțată în cadrul unei contestații la executare și hotărâri ce vizează fondul cauzei, hotărâri pronunțate cu privire la cereri de liberare condiționată ori hotărâri prin care a fost soluționată anterior o contestație la executare.
În cauză, prima condiție impusă de textul de lege anterior citat nu este îndeplinită în cauză.
Astfel, analizând cererea petentului prin prisma dispozițiilor susmenționate și prin raportare la prevederile art. 453 C.p.p., se observă că în cauză nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 459 alin. 3 lit. e C.p.p., respectiv, faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea să conducă, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 459 alin. 5 C.p.p. raportat la art. 459 alin. 3 lit. e C.p.p. instanța urmează să dispună respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de revizuentul B. R. C., împotriva Sentinței penale nr. 2071/14.05.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ .
Împotriva sentinței a formulat contestație revizuientul, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. A arătat contestatorul că se impune admiterea revizuirii, respectiv rejudecarea contestației la executare ce a făcut obiectul dosarului nr._ soluționat de Judecătoria Pitești prin sentința penală nr. 2071/14.05.2014, definitivă prin decizia nr. 289/11.07.2014 a Tribunalului Argeș., având în vedere faptul că hotărârea instanței de fond nu se poate concilia cu hotărârile despre care a făcut vorbire în cererea de revizuire.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și a celor ce pot fi luate în considerare din oficiu, tribunalul apreciază că prezenta contestație este nefondată.
Suntem de acord cu argumentele prezentate de prima instanță conform cărora motivul de revizuire invocat este inadmisibil deoarece nu privește înlăturarea unor hotărâri inconciliabile prin care să se fi antamat fondul cauzei, ci înlăturarea unor hotărâri pronunțate în faza de executare a pedepsei.
Pe de altă parte, constatăm că starea de confuzie pe care revizuientul încearcă și de data aceasta să o inducă instanței pleacă de la modul în care s-a făcut operațiunea judiciară de aplicare a pedepsei prin sentința penală nr. 491/25.02.1999 pronunțată de Judecătoria Pitești unde s-a dispus ca pedeapsa de 3 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 2834/31.10.1996 a Judecătoriei Pitești, să fie executată alături de pedeapsa stabilită prin prezenta sentință (n.n. nr. 491/25.02.1999). În cuprinsul sentinței nu s-a specificat mai clar că este vorba de o pedeapsă rezultantă de 5 ani, greșeală perpetuată și de Tribunalul Argeș care a redus, prin decizia penală nr. 137/10.02.2000 pedeapsa de 3 ani stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății, la cuantumul de 2 ani închisoare. În aceste condiții nu se poate reține, așa cum încearcă să acrediteze revizuientul, că ar fi vorba despre două pedepse pentru două infracțiuni ale căror efecte în ceea ce privește termenul de prescripție ar trebui calculate separat. Așa cum s-a arătat și în cuprinsul deciziei penale nr. 289/11.07.2014 a Tribunalului Argeș termenul de prescripție se calculează în raport de pedeapsa totală stabilită prin a doua sentință, respectiv nr. 491/25.02.1999, așa cum a fost modificată prin decizia penală nr. 137/10.02.2000 a Tribunalului Argeș, care se constituie în unica pedeapsă în raport de care se calculează termenul de prescripție a executării pedepsei.
Nu credem că prezintă relevanță, în acest context, faptul că pe parcursul executării s-a reușit extrădarea condamnatului din Spania pentru executarea doar a 2 ani din cuantumul pedepsei și nici că liberarea condiționată s-a raportat doar la acești doi ani pentru care condamnatul a fost extrădat. Aceste incidente apărute pe parcursul executării pedepsei nu pot ascunde faptul că pedeapsa în a cărei executare se află condamnatul este de 5 ani închisoare, așa cum a fost stabilită prin sentința penală nr. 491/25.02.1999, pronunțată de Judecătoria Pitești, așa cum a fost modificată prin decizia penală nr. 137/10.02.2000 a Tribunalului Argeș. Nu poate exista inconciliabilitate între această hotărâre și cele apărute în cursul executării pedepsei deoarece hotărârile pronunțate în intervalul de după rămânerea definitivă a sentinței de fond nu puteau înfrânge autoritatea de lucru judecat a acesteia din urmă.
Față de cele de mai sus, în baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b rap. la art. 459 alin. 7 teza finală, tribunalul va respinge contestația formulată de revizuient, ca inadmisibilă.
În baza art. 275 alin. 2 cod procedură penală, va obliga contestatorul revizuient la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația formulată de revizuientul B. R. C. domiciliat în Pitești, .,., jud. Argeș, CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul SCPA „G. și Asociații” din București, .,sector 5, împotriva sentinței penale nr. 346 din data de 29.01.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul penal nr._ .
Obligă contestatorul revizuient la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.04.2015, la Tribunalul Argeș-Secția Penală.
Președinte,
I. F.
Grefier,
E. E. C.
E.C. 08 Aprilie 2015
Red. IF/3 ex./07.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 471/2015.... | Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Sentința nr.... → |
|---|
