Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 29/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 02-02-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ Nr. 29/CONTESTAȚIE
Ședința publică de la 02.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – E. M. T. – judecător
GREFIER – C. M. C.
Cu participarea procurorului A. I. din cadrul
Parchetului de pe lângă Tribunalul B.
Pe rol judecarea cauzei penale privind contestația formulată de Ministerul Public, P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva încheierii de ședință din data de 30.01.2015 dată în dosar penal nr_ 14 al Judecătoriei B..
Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate conform disp. Art 369 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat - K. V. L. din Penitenciarul C. și asistat de avocații aleși P. V. și Mânjină I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța procedează la identificarea intimatului inculpat care la rândul său învederează faptul că știe care sunt obligațiile sale procesuale. Instanța îi aduce la cunoștință acestuia că are obligația de a anunța personal sau în scris în termen de 3 zile orice schimbare a domiciliului .
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat instanța acordă cuvântul asupra contestației formulată de Ministerul Public, P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva încheierii de ședință din data de 30.01.2015 dată în dosar penal nr_ 14 al Judecătoriei B..
Având cuvântul reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea contestației formulată de Ministerul Public, P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva încheierii de ședință din data de 30.01.2015 dată în dosar penal nr_ 14 al Judecătoriei B. apreciind că încheierea Judecătoriei B. este netemeinică sub aspectul admiterii cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv formulată de inculpat, cerere ce trebuia a fi respinsă și menținută starea de arest preventiv a inculpatului față de gradul de pericol social ridicat al faptelor inculpatului, modalitatea de comitere a acestora și persoana inculpatului, fapta fiind comisă împotriva a 2 polițiști în uniformă aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inculpatul având o atitudine violentă și amenințându-i pe aceștia cu moartea. Solicită a se avea în vedere raportul întocmit de către Serviciul Județean de Medicină Legală cu privire la inculpat și concluziile acestui raport. Față de aceste considerente solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Având cuvântul, avocat P. V. pentru intimatul inculpat solicită respingerea contestației formulată de Ministerul Public, P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva încheierii de ședință din data de 30.01.2015 dată în dosar penal nr_ 14 al Judecătoriei B. și menținerea dispozițiilor acestei încheieri pe care le apreciază ca fiind legale și temeinice. Consideră că la pronunțarea acestei încheieri instanța de fond a apreciat că scopul măsurilor preventive poate fi asigurat și cu inculpatul în stare de libertate. Trebuie avut în vedere și faptul că până la vârsta de 25 de ani inculpatul nu a avut un comportament violent, trebuie avute în vedere caracterizările cu privire la inculpat existente la dosarul cauzei, faptul că acesta este student si are de susținut un examen. Cu privire la raportul întocmit de SJML subliniază că acesta a fost contestat în cadrul procedurii camerei preliminare urmând a se discuta acest aspect la judecarea cauzei deoarece verificarea inculpatului a fost făcută a doua zi după internarea acestuia și după ce i-a fost administrată medicamentație puternică, inculpatul fiind astfel inapt a răspunde întrebărilor deoarece se afla într-o stare specială. Solicită ca instanța să aibă în vedere faptul că acesta se află la prima faptă de natură penală, a realizat gravitatea faptelor sale și a recunoscut fapta în fața instanței de fond.
Având cuvântul avocat Mânjină I. pentru inculpatul intimat solicită de asemenea respingerea contestației formulată de Ministerul Public, P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva încheierii de ședință din data de 30.01.2015 dată în dosar penal nr_ 14 al Judecătoriei B. și menținerea dispozițiilor acestei încheieri pe care le apreciază ca fiind legale și temeinice. Subliniază faptul că la dosarul cauzei nu există probe care să ateste violența inculpatului urmând probabil o schimbare de încadrare juridică a faptei reținute în sarcina acestuia, măsura arestării preventive fiind una excepțională. De asemenea la dosarul cauzei nu există indicii că inculpatul se va sustrage urmăririi penale sau judecății sau că va săvârși o altă faptă de natură penală dacă va fi judecat în stare de libertate, măsura instanței de fond fiind una oportună față de toate aceste aspecte.
Având ultimul cuvânt intimatul inculpat învederează că a avut o ceartă cu tatăl său, un schimb de replici datorat unor probleme familiale și că doar o singură dată, acum câteva luni a avut nevoie de tratament psihiatric deoarece a avut o cădere nervoasă însă acum și-a revenit, a fost la medic și în prezent nu urmează niciun tratament. Învederează că este student la Management la Universitatea S. Haret, cunoaște obligațiile relativ la măsura stabilită de instanța de fond, nu este un pericol public și asigură instanța că este o persoană civilizată și că merită să beneficieze de control judiciar.
TRIBUNALUL,
Constată că prin încheierea de ședință din data de 30.01.2015 dată în dosar penal nr_ 14 Judecătoria B. a dispus în temeiul art 242 alin 2 Cpp rap.l art 202 alin 4 lit b, 211-215 indice 1 cod procedură penală admiterea cererii formulată de inculpatul K. V. L. și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar. S-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr 140/25.11.2014 emis de Judecătoria B. dacă acesta nu este arestat în altă cauză.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. cu numărul_/P/2014 din data de 17.12.2014, înregistrat la această instanță sub dosar număr_ 14 la data de 18.12.2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului K. V.-L., cercetat sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de ultraj, prev. și ped. de art. 257 alin. 1 și 4 Cp cu referire la art. 193 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cp (2 fapte).
În fapt, s-a reținut că la data de 12.11.2014, în jurul orei 16.30, inculpatul, în timp ce se afla la domiciliul său, în mun. S., ., jud. B., ar fi amenințat (folosindu-se de un cuțit cu lama de 20-25 de cm) cu moartea și cu acte de violență persoanele vătămate E. V., polițist cu gradul profesional de agent șef adjunct și M. R., jandarm cu gradul de plutonier, ambele aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu și răspunzând unei cereri de asistență a reprezentanților Serviciului de Ambulanță B. și a aruncat cu pietre de dimensiuni mari către acestea.
Prin încheierea judecătorului de drepturi și libertăți nr. 120 din data de 25 noiembrie 2014, pronunțată în dosarul nr._/197/2014, s-a dispus luarea față de inculpatul K. V. L. a măsurii preventive a arestării preventive pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 25 noiembrie 2014 până la data de 24 decembrie 2014, inclusiv, în baza art. art. 226 alin., art. 223 alin. 2, art. 202, al. 1,4, lit. e, Cod procedură penală, măsură care ulterior a fost menținută prin încheierile penale din 18 decembrie 2014 și 08 ianuarie 2015, pronunțate în prezentul dosar.
S-a reținut că prin încheierea pronunțată la 15.01.2015 s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr._/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului K. V.-L., cercetat sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de ultraj, prev. și ped. de art. 257 alin. 1 și 4 Cp cu referire la art. 193 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cp (2 fapte)., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei. Împotriva acestei încheieri nu a fost formulată contestație în termenul legal de 15 zile de la comunicare.
La data de 23.01.2015 inculpatul a formulat cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau cu cea a controlului judiciar.
La luarea măsurii preventive și, ulterior, la menținerea acesteia s-a avut în vedere că sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 223 alin. 2 Cpp, din probele administrate reieșind indicii privind săvârșirea de către inculpat a faptei de ultraj reținută în sarcina sa, și apreciindu-se că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la circumstanțele în care a fost săvârșită fapta și la circumstanțele personale ale acestuia.
S-a apreciat de către judecătorul de cameră preliminară că măsura este necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni (conform art. 202 alin. 1 Cpp) și pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică (conform art. 223 alin. 2 Cpp), avută în vedere la luarea măsurii preventive, se menține.
În acest sens, judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere, mai întâi, că probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: plângerea persoanelor vătămate E. V. și M. R.; declarațiile persoanelor vătămate E. V. și M. R.; procesul-verbal de cercetare la fața locului; declarațiile martorilor K. V., L. A.-E. și P. O.-F., sunt suficiente pentru a da naștere suspiciunii rezonabile că inculpatul ar fi putut comite infracțiunile de care este acuzat.
Deși până la acel moment inculpatul nu a adoptat o poziție de recunoaștere a săvârșirii pretinselor fapte, poziția sa procesuală era contrazisă de celelalte probe administrate în cauză.
În acest sens, judecătorul de cameră preliminară a reținut declarațiile persoanelor vătămate, din care rezulta faptul că inculpatul K. V. L. avea asupra sa un cuțit - cu lama de 25 cm, cu care lovea într-o scândură și striga spre persoanele vătămate la poarta imobilului că vor avea parte de același tratament dacă se vor apropia de el, după care s-a îndreptat spre acestea amenințându-le cu moartea și gesticulând cu cuțitul. Ulterior, făptuitorul ar fi luat o bucată de bolțar și ar fi aruncat spre persoanele vătămate, acestea reușind să se ferească.
A reținut judecătorul de cameră preliminară că împrejurarea că inculpatul ar fi avut asupra sa un cuțit era confirmată și de către martorul K. L., iar aruncarea unui bolțar înspre persoanele vătămate era confirmată atât de martorul menționat cât și de cercetarea la fața locului efectuată în cauză.
Pe de altă parte, susținerea inculpatului că tatăl său, martorul K. V., ar fi chemat organele de poliție întrucât și-ar fi pierdut cheile, era contrazisă atât de declarația acestui martor, cât și de prezența la fața locului a Serviciului de Ambulanță B., a cărui intervenție a fost solicitată de tatăl inculpatului, ca urmare a comportamentului violent avut de către acesta.
Probele amintite(cu deosebire declarațiile persoanelor vărămate și ale martorului K. V.) au furnizat judecătorului de cameră preliminară elemente îndestulătoare pentru a reține că infracțiunile de ultraj din cauză ar fi putut fi comise de inculpatul K. V.-L..
Judecătorul de cameră preliminară a apreciat că la acel moment, încadrarea juridică a faptelor imputate inculpatului nu prezenta o relevanță decisivă sub aspectul necesității continuării privării de libertate, câtă vreme art. 223 alin. 2 Cpp permite luarea măsurii arestării preventive pentru comiterea infracțiunii de ultraj, fără a condiționa luarea măsurii de limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta imputată. Prin urmare, împrejurarea că, în opinia apărătorilor inculpatului, încadrarea juridică dată faptelor nu ar fi fost corect stabilită nu afecta legalitatea arestării preventive luate față de inculpate.
Judecătorul de cameră preliminară a mai observat că faptele ce se impută inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social relevat atât de modalitatea de comitere, cât și de circumstanțele sale personale. Sub aspectul necesității privării de libertate pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, judecătorul a avut în vedere mai întâi gravitatea faptei, care se desprindea din modalitatea de comitere, prin raportare la condițiile în care a fost săvârșită, împotriva a doi polițiști îmbrăcați în uniformă, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu implicând exercițiul autorității de stat, inculpatul demonstrând astfel o îndrăzneală deosebită și nepăsare față de consecințele faptei sale.
Judecătorul a reținut și violența atitudinii inculpatului, care a adresat amenințări cu moartea organelor de poliție, prezente la fața locului ca urmare a solicitărilor făcute de către Serviciul de Ambulanță B., chemat la rândul său, de tatăl inculpatului, în vederea internării acestuia, ca urmare a comportamentului neobișnuit de violent pe care îl manifestase.
De asemenea, a avut în vedere impactul pe care un astfel de comportament l-a avut în rândul comunității, exercitarea de violențe împotriva unor polițiști în uniformă, a căror intervenție a fost în mod expres solicitată, în vederea protejării integrității corporale a unei persoane, fiind de natură să creeze un sentiment de nesiguranță pentru locuitorii orașului în ceea ce privește posibilitatea de reacție și de protecție pe care această autoritate este chemată să o ofere.
În ceea ce privește apărările invocate de către apărătorul ales al inculpatului, în sensul că ar fi existat o rea-voință a organelor judiciare, a constatat că aceasta nu poate fi susținută prin simplul fapt că inculpatul ar fi formulat în trecut o plângere penală împotriva unor persoane diferite decât persoanele vătămate din prezenta cauză, plângere finalizată, de altfel, printr-o soluție de clasare.
În aceeași ordine de idei, judecătorul a reținut gravitatea faptei inclusiv prin raportare la modalitatea de comitere – în public, în prezența mai multor persoane, demonstrând, prin atitudinea sa că autoritatea cu care agenții statului sunt înzestrați poate fi subminată după bunul plac. A apreciat judecătorul de cameră preliminară că comportamentul inculpatului, având potențialul de a crea precedente și totodată impresia falsă că organele de poliție aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu pot fi sfidate prin astfel de acțiuni, nu poate fi ignorat și cu atât mai puțin încurajat prin absența unei reacții ferme și prompte din partea organelor judiciare.
Atât timp cât agenții de poliție se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, care le erau conferite de lege, activitatea acestora fiind realizată în interesul persoanei și al comunității, era necesar și firesc ca aceștia să se bucure de protecția legii atunci când opoziția la măsurile pe care au dreptul și obligația să le ia îmbracă forme ilicite. În caz contrar, încrederea publică în organele de poliție și autoritatea cu care acestea au fost învestite nu vor mai reprezenta decât simple noțiuni teoretice, care se răsfrâng în cele din urmă asupra comunității însăși care nu mai dispune de un aparat polițienesc eficient.
În ceea ce privește circumstanțele personale, concluzia periculozității inculpatului s-a întemeiat și pe datele din adresa nr. 3124/E/20.11.2014 a Serviciului Județean de Medicină Legală B.. Conform concluziilor preliminarii menționate în această adresă, inculpatul K. V.-L. a fost diagnosticat cu tulburări de personalitate de tip antisocial cu frecvente decompensări cu agresivitate externă, având discernământul prezent la data comiterii faptelor. De asemenea, în adresă s-a mai precizat că datorită intoleranței marcate la frustrare, inculpatul prezintă un risc extrem de crescut de periculozitate socială, acesta neavând conștiință etico-morală și ignorând regulile sociale, iar comportamentul său agresiv nu poate fi modificat în urma unui tratament medicamentos.
A apreciat judecătorul de cameră preliminară că inculpatul este conștient de consecințele pe care comportamentul său violent le poate avea, fiind singurul în măsură să își gestioneze agresivitatea, motiv pentru care judecătorul a considerat că pentru a preveni pe viitor comiterea unor fapte contra normelor sociale se impune ca acesta să conștientizeze pe deplin consecințele rezultând din astfel de conduite, măsura arestării preventive fiind necesară pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, scop prevăzut de art. 202 Cpp.
În acest context, judecătorul a remarcat ineficacitatea unei măsuri preventive mai ușoare, în condițiile în care comportamentul său violent s-ar fi declanșat chiar anterior săvârșirii pretinselor infracțiuni de ultraj, chiar în imobilul unde locuiește împreună cu tatăl și bunica sa. Din perspectiva celor de mai sus, judecătorul a apreciat că împrejurarea că inculpatul trebuie să studieze pentru a susține examenul de licență în luna februarie 2015 nu poate conduce la o altă concluzie în speță, inculpatul având posibilitatea de a se pregăti pentru examen și în arestul preventiv.
Față de considerentele mai sus expuse, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că în cauză este respectat și criteriul proporționalității între măsura preventivă dispusă și scopurile urmărite, prevăzut de art. 202 alin. (1) Cpp și raportat la împrejurările expuse, a apreciat că la acel moment nu era oportună o altă măsură preventivă, mai blândă față de inculpat, circumstanțele reale, dar mai ales cele personale ale acestuia neoferind, în opinia judecătorului, suficiente garanții că acesta ar respecta obligațiile prevăzute de lege în conținutul controlului judiciar sau ale arestului la domiciliu.
În ceea ce privește existența unei stări de pericol pentru ordinea publică pentru înlăturarea căreia ar fi necesară privarea de libertate, judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere că, prin prisma criteriilor enumerate de art. 223 al. 2 Cod de procedură penală, fapta reținută în sarcina inculpatului prezintă un grad de periculozitate ridicat raportat la modalitatea de săvârșire astfel cum se contura la acest moment, respectiv amenințare cu moartea și cu acte de violență a persoanelor vătămate E. V., polițist cu gradul profesional de agent șef adjunct și M. R., jandarm cu gradul de plutonier, ambele aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, folosindu-se de un cuțit cu lama de 20-25 de cm și aruncare cu pietre de dimensiuni mari către acestea, în public, în prezența mai multor persoane, manifestând astfel un vădit dispreț față de autoritatea cu care aceștia au fost învestiți. S-a mai avut în vedere că deși nu s-a stabilit că acesta ar fi lipsit de discernământ(conform adresei nr. 3124/E/20.11.2014 a Serviciului Județean de Medicină Legală B.) și ar fi apt psihologic(conform avizului psihologic nr._/23.03.2010 depus în copie de apărătorul inculpatului în timpul ședinței de judecată în care s-a pus în discuție temeinicia arestării preventive), acesta a fost diagnosticat cu tulburări de personalitate de tip antisocial cu frecvente decompensări cu agresivitate externă și este imperios necesar ca inculpatul să conștientizeze pe deplin consecințele rezultând din astfel de conduite, măsura arestării preventive fiind necesară pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, scop prevăzut de art. 202 Cpp.
De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a constatat că în raport cu circumstanțele concrete reale ale cauzei, detenția provizorie a inculpatului nu se întinde dincolo de limitele rezonabile care ar impune stabilirea unor motive noi, care să justifice privarea de libertate în condițiile în care cele existente la luarea măsurii se mențineau.
Analizând atât cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau cu cea a controlului judiciar formulată de inculpat în temeiul art. 242 al. 2 C.P.P. cât și în temeiul art.208 al.2 C.P.P. dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea arestării preventive față de inculpatul K. V. L., în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile legale menționate, precum și evaluând împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului, s-a apreciat că scopul urmărit prin luarea măsurii preventive va fi realizat, în acest stadiu procesual, prin dispunerea unei măsuri preventive mai ușoare, pentru următoarele considerente: din materialul probator administrat până in acest stadiu procesual, se reține că există indicii rezonabile privind săvârșirea de către inculpatul K. V. L. a două infracțiuni de ultraj, prev. și ped. de art. 257 alin. 1 și 4 Cp cu referire la art. 193 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cp. De asemenea, s-a constatat că măsura preventivă dispusă inițial nu mai este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, dat fiind că rezonanța socială a faptelor cu privire la care se reține în rechizitoriu că ar fi săvârșite de inculpat s-a estompat. De asemenea, instanța a avut în vedere că minimul și maximul special al pedepselor pentru infracțiunile cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului sunt reduse, pericolul social al faptelor cu privire la care inculpatul a fost trimis în judecată nefiind astfel în opinia legiuitorului unul foarte ridicat, care să impună în continuare privarea de libertate a acestuia. Pentru a se susține că inculpatul prezintă un pericol public concret prin lăsarea lui în libertate care să justifice menținerea arestării preventive trebuie să se demonstreze că întreaga colectivitate este pusă în primejdie dacă acesta este liber, fiind necesar ca la dosar să existe date concrete din care să rezulte, fără echivoc, pericolul pentru ordinea publică, întrucât în caz contrar se poate ajunge la arbitrariu, situație inadmisibilă în luarea unei hotărâri în privința libertății persoanei.
Nu se poate reține existența unor date că inculpatul ar încerca să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului sau că prin lăsarea sa în libertate acesta ar împiedica buna desfășurare a procesului penal ori s-ar sustrage de la judecată sau de la executarea pedepsei.
Dispozițiile art. 23 din Constituția României garantează libertatea individuală a persoanei, arestarea unei persoane făcându-se numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege. Este de principiu că starea naturală a individului este starea de libertate, privarea de libertate fiind excepția.
Pentru a se stabili dacă se impune sau nu menținerea arestării preventive ori este recomandabilă înlocuirea acestei măsuri preventive cu o altă măsură mai blândă, instanța trebuie să aibă în vedere și Recomandarea nr. R(80) 11 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei care prevede că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase de a se crede că există cel puțin unul din următoarele pericole: pericol de fugă, pericol de obstrucționare a cursului justiției și pericol de a comite o nouă infracțiune gravă. De asemenea, dacă nu se poate stabili existența nici unuia dintre aceste pericole, detenția se poate justifica, excepțional, în anumite cazuri în care se comite o infracțiune deosebit de gravă.
Raportând aceste reglementări internaționale la prezenta speță, instanța a constatat că nu poate fi identificat nici unul dintre pericolele care ar putea justifica arestarea inculpatului în sensul prevăzut de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
La analizarea pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar putea prezenta inculpatul nu trebuie omis în opinia instanței de fond faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, este student la UNIVERSITATEA S. HARET, Facultatea de Management, și urmează să susțină examenul de licență în luna februarie 2015.
Instanța a mai apreciat că în cauză a fost atinsă durata rezonabilă a măsurii arestării preventive luată față de inculpat, iar perioada petrecută în detenție poată fi considerată un factor inhibant în privința perpetuării unui comportament antisocial, astfel cum i se impută inculpatului prin actul de sesizare a instanței. Având însă în vedere natura infracțiunilor cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, modalitatea în care se susține în actul de sesizare că ar fi fost comise acestea, faptul că la acest moment nu mai există un interes public real care să justifice privarea de libertate în continuare a inculpatului, pentru a preîntâmpina o eventuală sustragere a inculpatului de la judecată, instanța, în temeiul art. 242 al. 2 Cod Procedură Penală raportat la art. 202, al. 4, lit. b, 211-215 ind. 1 Cod Procedură Penală, a admis cererea formulată de inculpatul K. V. L. și a înlocuit măsura preventivă a arestării preventive, luată prin încheierea penală nr. 120 din data de 25.11.2014, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei B. (dosar nr._/197/2014), în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 140/25.11.2014, față de inculpatul K. V. L., și menținută prin încheierile de ședință din datele de 18.12.2014 și 08.01.2015 pronunțate în dosarul penal nr._ 14 al Judecătoriei B., cu măsura preventivă a controlului judiciar, stabilind măsuri conform art 215 al 1 și 2 Cp.
Împotriva acestei încheieri a declarat contestație în termen legal Ministerul Public solicitând respingerea cererii de înlocuire a măsurii preventive.
Examinând contestația se rețin următoarele:
Inculpatul este cercetat pentru săvârșirea a două infracțiuni de ultraj, prev. și ped. de art. 257 alin. 1 și 4 Cp cu referire la art. 193 alin. 1 Cp, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cp (2 fapte), faptă constând în aceea că la data de 12.11.2014, în jurul orei 16.30, inculpatul, în timp ce se afla la domiciliul său, în mun. S., ., jud. B., a amenințat (folosindu-se de un cuțit cu lama de 20-25 de cm) cu moartea și cu acte de violență persoanele vătămate E. V., polițist cu gradul profesional de agent șef adjunct și M. R., jandarm cu gradul de plutonier, ambele aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu și răspunzând unei cereri de asistență a reprezentanților Serviciului de Ambulanță B. și a aruncat cu pietre de dimensiuni mari către acestea.
În mod judicious judecătorul fondului a constatat că măsura arestării preventive s-a dispus, menținut și verificat în condiții de legalitate, fiind evidențiate aspectele de ordin procedural. Ceea ce este criticat este temeinica măsurii preventive prin raportare la dispozițiile art 202 Cpp.
Se observă că în continuare există indicii că s-ar fi comis fapte prevăzute de legea penală, care s-ar putea circumscrie infracțiunii de ultraj, urmând ca instanța să aprecieze asupra aspectelor de ordin procedural. Infracțiunea de ultraj, indiferent însă de forma în care se comite, este prevăzută expres prin infracțiunile care permit aplicarea dispozițiilor art 223 al 2 Cpp. La aprecierea măsurii preventive trebuie însă avută în vedere starea de fapt ce formează obiectul cercetării, precum și persoana inculpatului. În mod corect au fost apreciate circumstanțele speței de prima instanță și de asemenea și cele privind persoana inculpatului, constatându-se că există indicii ale unor acțiuni verbale violente adresate organelor de poliție. Nu este de neglijat starea de sănătate a inculpatului, împrejurarea că judecata presupune administrarea de probe, sens în care, pentru a nu prejudicial bunul mers al judecății s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestării cu cea a controlului judiciar. Ținând seama de starea de fapt, durata în timp a măsurii procesuale a arestării nu mai este justificată, ci permite o individualizare a acesteia în sensul dispus de prima instanță.
Nu se mai poate reține existența unor date că inculpatul ar încerca să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului sau că prin lăsarea sa în libertate acesta ar împiedica buna desfășurare a procesului penal ori s-ar sustrage de la judecată sau de la executarea pedepsei.
Așa fiind, se constată că hotărârea instanței de fond este la adăpost de orice critică sens în care contestația se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de Ministerul Public, P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva încheierii de ședință din data de 30.01.2015 dată în dosar penal nr_ 14 al Judecătoriei B. pe care o menține.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în contestație rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.02.2015.
Președinte,Grefier,
E. M. TartlerClaudia M. C.
Red EMT/27.02.2015
Dact CMC/02.03.2015
Ex5/jud fond. R. V. P.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 77/2015.... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
