Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 63/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 63/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 02-03-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
- SECȚIA PENALĂ -
Dosar nr._
DECIZIA NR. 63/CONTETAȚIE
Ședința publică din 2 martie 2015
Președinte: C. I. – judecător
Grefier: I. N.
Cu participarea procurorului: I. B. – din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de către P. de pe lângă Judecătoria B., împotriva încheierii de ședință din data de 25.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ 15.
Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate potrivit art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat J. V. F. personal (din Penitenciarul C.) și asistat de avocat ales P. V. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art. 372 alin. 1 Cod procedură penală, instanța procedează la verificarea identității intimatului inculpat, acesta arătând că locuiește la adresa menționată în cartea de identitate.
Atât reprezentanta Ministerului Public cât și apărătorul ales al intimatului inculpat, întrebați fiind, arată că nu au cereri de formulat.
Nefiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației formulate de către P. de pe lângă Judecătoria B., împotriva încheierii de ședință din data de 25.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ 15.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate de către P. de pe lângă Judecătoria B., împotriva încheierii de ședință din data de 25.02.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ 15, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Instanța de fond în mod netemeinic a apreciat că în cauză s-a atins durata rezonabila a măsurii arestării preventive și că nu există un interes public care să justifice în continuare arestul preventiv.
Solicită a se observa că în sarcina inculpatului s-a reținut comiterea unei infracțiuni de tâlhărie pentru care legiuitorul a prevăzut o pedeapsă între 2 și 7 ani închisoare, fapta cu un grad de pericol ridicat, prin prisma împrejurărilor în care a fost comisă fapta, respectiv: de C. în 24.12.2014, ora 15:00, persoana vătămată s-a dus la domiciliu soacrei sale și în scara blocului a fost lovită din spate de către inculpat, după care acesta i-a smuls geanta părții vătămate și a luat-o la fugă, fiind ulterior imobilizat de către martorul B. I. A., ca urmare a strigătelor soțului părții vătămate care-l urmărea pe inculpat, alertat fiind de țipetele soției sale.
Solicită a se observa că măsura arestului preventiv s-a dispus la data de 25.12.2014, acum două luni de zile, perioadă în care a fost întocmit rechizitoriul, s-a dat citire actului de sesizare și a fost audiat inculpatul.
Astfel, față de considerentele expuse, de lipsa oricărei justificări a săvârșirii acestei infracțiuni, sunt elemente care impun menținerea în continuare a stării de arest preventiv. Faptul că inculpatul nu are antecedente penale și are un loc de muncă nu justifică înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură mai blândă.
Impulsivitatea cu care a acționat inculpatul și și-a pus în executare activitatea infracțională denotă un risc crescut ca acesta să săvârșească și alte fapte penale.
La dosar există date suficiente din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o faptă de natură penală; de altfel inculpatul a și recunoscut demersul infracțional, iar necesitatea privării de libertate rezultă din datele cauzei (modalitatea de săvârșire a faptei).
Persoană vătămată a prezentat excoriații pe ambele antebrațe deasupra încheieturii și mai multe zone de culoare roșie violacee provenite din lupta cu agresorul.
În concluzie, se impune admiterea contestației formulate în cauză.
Pentru intimatul inculpatul J. V. F., avocat ales P. V. S., solicită respingerea contestației și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică; măsura controlului judiciar a fost dispusă de către judecătorul cauzei, după audierea părții vătămate și a inculpatului.
Din declarațiile părții vătămate nu rezultă că inculpatul ar fi sustras vreun bun al acesteia.
În opinia sa, se conturează o schimbare de încadrare juridică dintr-o infracțiune de tâlhărie într-o infracțiune de tentativă la tâlhărie.
Temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate nu mai subzistă la acest moment și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii arestului preventiv, în continuare. Scopul procesului penal poate fi realizat și sub măsura controlului judiciar.
Solicită a se avea în vedere elementele care-l circumstanțiază pe inculpat: comportamentul adoptat de acesta, este la primul contact cu legea penală, este o persoană încadrată din punct de vedere social este angajat și nu este o persoană violentă; de asemenea, solicită a se avea în vedere și situația financiară a acestuia, are un credit la bancă, mama este girant, este presată de bancă și are o pensie mică.
În cauză mai sunt de audiat 2 sau 3 martori.
Măsura dispusă de judecătorul de fond este corectă, iar inculpatul va respecta obligațiile care au fost stabilite în sarcina sa.
Intimatul inculpat J. V. F., Având ultimul cuvânt, solicită respingerea contestației și menținerea încheierii atacate; va respecta obligațiile stabilite în sarcina sa; nu prezintă pericol sociale, a agresat-o pe partea vătămată din cauza unei căderi psihice, va lucra.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației de față
Constată că prin încheierea de ședință din data de 25.02.2015 adoptată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ 15 s-a dispus:
În temeiul art. 242 al. 2 Cod Procedură Penală raportat la art. 202, al. 4, lit. b, 211-215 ind. 1 Cod Procedură Penală, admite cererea formulată de inculpatul J. V. F. și înlocuiește măsura preventivă a arestării preventive, luată prin încheierea penală nr. 134 din data de 25.12.2014, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei B. (dosar nr._/197/2014), în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 161/25.12.2014 cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Dispune punerea în libertate a inculpatului J. V. F., de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 161/25.12.2014 emis de Judecătoria B. în dosarul penal nr._/197/2014, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În temeiul art. 215 alin. 1Cod procedură penală, pe durata măsurii controlului judiciar, inculpatul J. V. F. este obligat să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată, Judecătoria B., ori de câte ori este chemat
- să informeze de îndată Judecătoria B. cu privire la schimbarea locuinței
- să se prezinte la Poliția Comunei Ozun, jud. C., organ de poliție desemnat cu supravegherea sa, conform programului ce va fi întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În temeiul art. 215 alin. 2 Cod procedură penală, impune inculpatului J. V. F. ca pe durata măsurii controlului judiciar, să respecte următoarele obligații:
- să nu părăsească teritoriul României decât cu încuviințarea prealabilă a Judecătoriei B.
- să nu se apropie de persoana vătămată N. CORALINDA EGRE, de membrii familiei acesteia, de martorii N. M. SZILARD, B. I.-A. și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect, pe nicio cale
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.
În temeiul art. 215 alin. 3 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului J. V. F. că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor care îi revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
În temeiul art. 215 alin. 5 Cod procedură penală, o copie a încheierii se comunică inculpatului J. V. F., Poliției Comunei Ozun, jud. C., Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor C., Poliției de Frontieră Române.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța pornind de la dispozițiile art. 202, 223 Cod Procedură Penală a apreciat că, în cauză, din probele stabilite până în prezent, pe care le-a detailat rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi putut săvârși infracțiunea pentru care este cercetat.
Sub aspectul necesității privării de libertate pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, judecătorul a avut în vedere că măsura arestării preventive nu mai e necesară, neputându-se reține existența unor date că inculpatul ar încerca să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului sau că prin lăsarea sa în libertate acesta ar împiedica buna desfășurare a procesului penal ori s-ar sustrage de la judecată sau de la executarea pedepsei.
Dispozițiile art. 23 din Constituția României garantează libertatea individuală a persoanei, arestarea unei persoane făcându-se numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege. Este de principiu că starea naturală a individului este starea de libertate, privarea de libertate fiind excepția.
Pentru a se stabili dacă se impune sau nu menținerea arestării preventive ori este recomandabilă înlocuirea acestei măsuri preventive cu o altă măsură mai blândă, instanța trebuie să aibă în vedere și Recomandarea nr. R(80) 11 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei care prevede că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase de a se crede că există cel puțin unul din următoarele pericole: pericol de fugă, pericol de obstrucționare a cursului justiției și pericol de a comite o nouă infracțiune gravă. De asemenea, dacă nu se poate stabili existența nici unuia dintre aceste pericole, detenția se poate justifica, excepțional, în anumite cazuri în care se comite o infracțiune deosebit de gravă.
Raportând aceste reglementări internaționale la prezenta speță, prima instanța a constatat că nu poate fi identificat nici unul dintre pericolele care ar putea justifica arestarea inculpatului în sensul prevăzut de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
La analizarea pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar putea prezenta inculpatul nu trebuie omis faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, are un loc de muncă din care să obțină venituri.
Instanța a apreciat că în cauză a fost atinsă durata rezonabilă a măsurii arestării preventive luată față de inculpat, iar perioada petrecută în detenție poată fi considerată un factor inhibant în privința perpetuării unui comportament antisocial, astfel cum i se impută inculpatului prin actul de sesizare a instanței.
Având însă în vedere natura infracțiunii cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, modalitatea în care se susține în actul de sesizare că ar fi fost comisă aceasta, faptul că la acest moment nu mai există un interes public real care să justifice privarea de libertate în continuare a inculpatului
Împotriva acestor dispoziții în termenul legal Ministerul Public a formulat contestație și a solicitat desființarea încheierii,să se constate că la acest moment se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, in urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale ale inculpatului măsura preventiva mai ușoara nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin.1 C.pr.pen solicitând a se avea in vedere și faptul că inculpatul a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal dând dovada de nesinceritate, motiv pentru care solicită în rejudecare respingerea cererii inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.
Contestația nu este întemeiată, urmând a fi respinsă.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. cu numărul_/P/2014 din data de 05.01.2015, înregistrat la această instanță sub dosar număr_ 15 la data de 05.01.2015, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului J. V. F., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 233 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că, la data de 24.12.2014, Biroul de Investigații Criminale din cadrul Poliției Municipiului B. a fost sesizat de către persoana vătămată N. Coralinda Egre cu privire la faptul că în data de 24.12.2014, în jurul orei 15:20, o persoană necunoscută de sex masculin a urmărit-o în scara blocului cu nr. 47 de pe .. B., și, după ce a lovit-o în ceafă, i-a smuls geanta pe care o avea asupra sa.
Reanalizând actele dosarului Tribunalul constată că există probe temeinice ce contureaza o presupunere rezonabila in sensul art. 202 alin 1 CPP și art. 5 pc 1 lit. c din CEDO ca inculpatul ar fi putut săvârși infracțiunea retinută in sarcina sa respectiv declarații martori N. M. Szilard și B. I. A. (f. 20, 21), declarații persoană vătămată N. Caralinda Egre (f. 16-17), proces verbal de cercetare la fața locului (f. 7), proces verbal de examinare fizică (f. 19), proces verbal de identificare și conducere la sediul poliției (f. 14), planșe foto (f. 8-13).
Inculpatul J. V.-F. nu a recunoscut inițial săvârșirea infracțiunii, schimbându-și însă poziția după aducerea la cunoștință a calității de suspect, când a declarat faptul că în data de 24.12.2014, în jurul orei 14:00-15:00, a parcat autoturismul personal în spatele blocurilor de pe . o convorbire telefonică cu logodnica sa, a coborât nervos din cauza certurilor purtate cu aceasta. Observând persoana vătămată la 30 metri în fața sa, cu o poșetă pe umăr, a pornit în urmărirea acesteia și a intrat în scara de .. Inculpatul a declarat că a surprins-o aplicându-i o palmă pe ceafă și a început să tragă de poșeta pe care aceasta o ținea pe umăr insă nu a avut intentia de a sustrage ceva. Au început să tragă reciproc de poșetă, iar în momentul în care toarta genții s-a rupt, a fugit din scară cu poșeta, pe care a abandonat-o imediat la ieșirea din scară.
La momentul dispunerii măsurii arestării preventive,în urmă cu aproximativ 3 luni de zile s-a apreciat de către judecătorul de drepturi și libertăți că sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 202 alin. 1, 3 Cpp și art. 223 alin. 2 Cpp,în sensul că există suficiente probe din care să reiasă suspiciunea rezonabilă privind comiterea de către inculpat a faptei de tâlhărie (pedepsită de lege cu închisoarea de la 2 la 7 ani) reținute în sarcina lui, fiind deci îndeplinită o primă condiție prevăzută de lege pentru a se putea dispune arestarea preventivă și privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică.
Sub aspectul necesității în continuare a privării de libertate pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică, urmează a avea în vedere circumstanțele reale ale faptei dar și circumstanțele personale ale inculpatului-fără antecedente penale,care a colaborat și a avut o poziție procesuală de regret,urmând a se stabili în cursul cercetării judecătorești mobilul și circumstanțele concrete ale faptei,în condițiile în care partea vătămată are o poziție procesuală oscilantă,acesta are o locuință stabilă în ..
La dosarul cauzei nu au fost depuse date din care să rezulte că inculpatul ar prezenta vreun risc infracțional viitor,că se va sustrage, ori că va influența negativ bunul mers al anchetei care să justifice menținerea măsurii arestării preventive.
Toate aceste argumente conduc la concluzia că măsura arestării preventive apare ca fiind excesivă,lipsind condițiile necesității și proporționalității ,în mod corect concluzionându-se de prima instanța că nu se impune în continuare privarea de libertate a acestui inculpat,iar factorii care ar putea determina reiterarea comportamentul infracțional să fie combătuți prin mijloace alternative, de reabilitare comportamentală a inculpatului, fiind suficientă înlocuirea arestării cu o măsură preventivă mai blândă respectiv controlul judiciar.
Față de aceste considerente în baza art. 425.1 CPP urmează a respinge ca neîntemeiată contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria B. și a menține încheierea contestată ca fiind legală și temeinică.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în calea de atac a contestației rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva Încheierii de ședință din data de 25.02.2015 adoptată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ 15.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului J. V. F., CNP_ de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 161/25.12.2014 emis de Judecătoria B. în dosarul penal nr._/197/2014, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza art. 275 al 3 CPP cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi data de 2.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. I. I. N.
Red. C.I./13 martie 2015
Tehnored. I.N./3 aprilie 2015/5 ex.
Judecător fond R. V. P.
| ← Omor. Art.188 NCP. Sentința nr. 58/2015. Tribunalul BRAŞOV | Luarea de mită. Art.289 NCP. Sentința nr. 34/2015. Tribunalul... → |
|---|
