Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 215/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 215/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 15-06-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 215/CONTESTAȚIE
Ședința publică din 15 iunie 2015
Președinte: A. N. M. – președinte instanță
Grefier: I. N.
Cu participarea procurorului: I. B. – din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de către P. de pe lângă Judecătoria B., împotriva încheierii de ședință din data de 10 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ 15.
Dezbaterile în prezenta cauză au fost înregistrate potrivit art. 369 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat G. G. R. personal (din Penitenciarul C.) și asistat de avocat din oficiu S. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art. 372 alin. 1 Cod procedură penală instanța procedează la verificarea identității intimatului inculpat G. G. R. (născut la data de 18 august 1984, cu domiciliul în Pitești, .. 3, ., ., jud. Argeș).
Întrebat fiind, acesta arată că a luat legătura cu apărătorul ce i-a fost desemnat din oficiu.
Atât reprezentanta Ministerului Public cât și apărătorul din oficiu al intimatului inculpat, întrebați fiind, arată că nu au chestiuni prealabile de formulat.
Nefiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației formulate de către P. de pe lângă Judecătoria B., împotriva încheierii de ședință din data de 10 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ 15.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate de către P. de pe lângă Judecătoria B., desființarea în parte a încheierii atacate, în sensul menținerii stării de arest preventiv față de inculpat.
Consideră că există în continuare pericolul comiterii unei noi infracțiuni grave de același tip în contextul în care inculpatul nu este la primul impact cu legea penală. Din actele și piesele dosarului rezultă că acesta anterior a fost sancționat cu amendă de 300 de lei, respectiv 500 de lei, pentru comiterea infracțiunilor de: distrugere, violare de domiciliu, loviri sau alte violențe, furt calificat, amenzi aplicate de către P. de pe lângă Judecătoria Câmpulung, în prezent fiind cercetat în dosarul penal nr. 618/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., în care s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru comiterea infracțiunii de lovire.
Inculpatul a fost trimis în judecată în această cauză pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, respectiv hărțuire, amenințare în dauna a patru părți vătămate (R. C. M., B. M., M. V. G. și A. P.).
La momentul dispunerii arestării preventive, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. a apreciat îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 223 Cod procedură penală în ceea ce privește infracțiunea de șantaj în dauna persoanei vătămate R. C. M., care a fost amenințată în mod repetat, telefonic, de către inculpatul cu expresii de genul: o să fie torturată în ultimul hal, o să-i rupă mâna, etc., amenințări adresate acestei persoane vătămate dar și apropiaților acesteia, ceea ce demonstrează o deosebită îndrăzneală și care au cauzat cu evidență părții vătămate o stare de temere, de insecuritate de nesiguranță, privarea de libertate a inculpatului fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul a motivat cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu pe lipsa tratamentului pentru anxietate și depresie, în contextul în care se află în evidențele spitalelor de psihiatrie din Pitești încă din anul 2001.
Judecătorul fondului a considerat, în mod nejustificat în opinia sa, că măsura arestării preventive nu mai este necesară, raportat la faptul că rezonanță socială a faptelor s-a estompat după trecerea unei perioade de 5 luni de zile de arest preventiv, considerând că a fost atinsă durata rezonabilă a acestei măsuri.
Nu împărtășește acest punct de vedere prin prisma dispozițiilor art. 239 Cod procedură penală, care precizează expres durata maximă a arestului preventiv în cursul judecății în primă instanță, în contextul în care sesizarea cu rechizitoriu s-a făcut la data de 20 februarie 2015.
Perioada arestului preventiv în fața instanței de fond nu poate fi mai mare decât jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunea ce face obiectul sesizării, în nici un caz aceasta neputând depăși 5 ani, respectiv un termen rezonabil.
Pentru infracțiunea de șantaj limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt de la 1 la 5 ani închisoare, jumătatea maximului prevăzut de lege este de 2 ani și 6 luni închisoare. Consideră că termenul de 5 luni nu poate fi apreciat ca fiind rezonabil prin raportare la numărul de infracțiuni reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, conduita acestuia și aspectele menționate în cuprinsul raportului de expertiză medico-legală nr. 119 din 22 ianuarie 2015, care atestă, pe de-o parte că inculpatul a avut discernământ la momentul comiterii faptelor, că nu necesită măsuri de siguranță medicală conform art. 109, art. 110 Cod penal, având un potențial crescut de periculozitate socială.
În același act se menționează că inculpatul are capacitatea de a-și reprezenta interesele, având cunoștința bolii, cu care dorește să se disculpe față de răspunderea penală.
În ceea ce privește măsura arestului la domiciliu, raportat la art. 218 Cod procedură penală și această măsură poate fi instituită dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 223 Cod procedură penală, însă trebuie apreciat dacă aceasta este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 Cod procedură penală, ținându-se cont de gradul de pericol al infracțiunii, scopul măsurii, vârsta, sănătatea și situația familială a inculpatului.
Solicită a se constata că și la acest moment procesual sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, limitele de pedeapsă pentru șantaj – 1- 5 ani închisoare -, infracțiunea de șantaj fiind menționată în expres în cuprinsul art. 223 Cod procedură penală, raportat la posibilitatea luării măsurii în contextul existenței suspiciunii rezonabile privind comiterea infracțiunii și, nu în ultimul rând, raportat la modul și mijloacele comiterii infracțiunilor și circumstanțele de ordin personal ale acestui inculpat, context în care apreciază că măsura arestării preventivă este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În acest sens, solicită a se analiza cu precădere procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu persoana vătămată R. C. M..
Mai mult decât atât, consideră că măsura arestării preventive corespunde gravității acuzațiilor aduse, circumstanțelor personale ale acestui inculpat, neatingând durata rezonabilă la care a făcut referire judecătorul fondului potrivit art. 239 Cod procedură penală, chiar dacă cercetarea judecătorească s-a încheiat fiind amânată pronunțarea pentru 19 iunie 2015.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat G. G. R., avocat S. N., pune concluzii în sensul respingerii contestației formulate de către Ministerul Public și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Instanța de fond în mod corect a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, motivând această soluție.
La dosarul cauzei există acte medicale în care se face vorbire despre împrejurarea că împotriva inculpatului nu trebuie luate măsuri, potrivit art. 109, respectiv art. 110 Cod penal, însă există acte din care rezultă că anterior, în anul 2009, a fost luată o astfel de măsura cu privire la inculpat.
Menționează că inculpatul are anumite probleme de sănătate, iar starea de anxietate nu poate fi tratată în penitenciar; acesta beneficiază de sprijinul familiei și are apărător ales, care la acest termen nu s-a putut prezenta, fiind plecată din țară.
Mai arată că inculpatul înțelege că în sarcina sa s-au stabilit anumite obligații, iar dacă nu le va respecta va fi arestat preventiv.
Face referire și la Recomandarea nr. R(80) 11 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, menționată și de judecătorul de fond în motivarea sa.
Intimatul inculpat G. G. R., având ultimul cuvânt, arată că din anul 2001 se află în evidența Spitalului de Psihiatrie din Pitești, a urmat tratament ani de-a rândul, în anul 2013 a fost obligat de către Judecătoria B. la tratament, însă în penitenciar nu a fost posibil să urmeze tratamentul.
Solicită respingerea contestației formulate de către parchet și menținerea soluției privind plasarea sa în arest la domiciliu pentru a-și continua tratamentul.
TRIBUNALUL
Asupra contestației penale de față:
Prin încheierea din data de 10.06.2015, pronunțată în dosarul penal nr._ 15 Judecătoria B. a înlocuit măsura arestării preventive inculpatului G. G. R. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu în baza art.242 al.2 Cod de Procedură Penală, instituind o . obligații în baza art.221 al.2 Cod de Procedură Penală.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut următoarele:
La data de 20.02.2015 sub numărul de mai sus pe rolul Judecătoriei B. s-a înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. nr 8/P/2015 din data de 18.02.2015 prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpatului G. G. R. pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj și hărțuire prev de art 207 alin1 Cp cu aplic art 35 alin1 Cp și art 208 alin2 Cp( persoană vătămată R. C. M.) hărțuiere prev de art 208 alin2 Cp( persoană vătămată B. M.),, amenințare și hărțuire prev de art 206 alin1 Cp și art 208 alin 2 Cp ( persoană vătămată M. V. G. )amenințare și hărțuire prev de art 206 alin1 și art 208 alin2 Cp ( persoană vătămată P. A.) și amenințare prev de art 206 alin1 Cp ( persoană vătămată A. P.) cu aplic art 38 alin1 Cp.
Prin actul de sesizare în sarcina inculpatului G. G. Romus s-a reținut următoarele:
1. în perioada 08-14.01.2015, prin numeroase apeluri telefonice, a constrâns persoana vătămată R. C. M., prin amenințare cu săvârșirea unor infracțiuni îndreptate împotriva acesteia și a apropiaților ei ( omor, tortură, viol)dacă nu va merge la televiziune pentru a declara că C. C. este nevinovat, creând totodată acesteia o stare de temere, prin frecvența apelurilor precum și conținutul acestora.
2. în luna ianuarie 2015, prin numeroase apeluri telefonice, mesaje tip SMS și bilețele a creat o stare de temere persoanei vătămate B. M., prin frecvența precum și conținutul acestora;
3. în luna ianuarie 2015, prin numeroase apeluri telefonice și mesaje tip SMS,a amenințat persoana vătămată M. V. G. cu săvârșirea unor infracțiuni îndreptate împotriva acesteia, creând totodată persoanei vătămate o stare de temere, prin frecvența apelurilor precum și conținutul acestora ;
4.în luna ianuarie 2015, prin numeroase apeluri telefonice și mesaje tip SMS, a amenințat persoana vătămată P. A., cu săvârșirea unor infracțiunii îndreptate împotriva acesteia, creând totodată persoanei vătămate o stare de temere, prin frecvența apelurilor precum și conținutul acestora;
5.în luna ianuarie 2015,prin intermediul unui apel telefonic, a amenințat persoana vătămată A. P. cu săvârșirea unor infracțiunii îndreptate împotriva acestuia, care au fost de natură a produce o stare de temere.
În cursul urmăririi penale, față de inculpatul G. G. R. s-a dispus măsura reținerii pe o perioadă de 24 ore în data de 12.01.2015 iar ulterior, s-a formulat propunere de arestare preventivă de către P. de pe lângă Tribunalul B. cu privire la infracțiunea de șantaj care s-ar fi comis în perioada 08.01._15 reținându-se că ar fi apelat-o telefonic în mod repetat pe persoana vătămată R. C. M. pe care a amenințat-o cu săvârșirea unor infracțiunii îndreptate împotriva acesteia și a apropriaților acesteia ( omor, tortură, viol ), dacă nu va merge la televiziune să declare că C. C. este nevinovat.
Prin încheierea nr 12/UP/Constestație din data de 26 .01.2015 a Tribunalului B. s-a admis contestația formulată de către P. de pe lângă Judecătoria B. împotriva Încheierii nr 10/22.01.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei B., încheiere pe care a desființat-o și rejudecând cauza s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul B. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului G. G. R. - fiul lui G. și G., născut la data de 18.08.1984, CNP_, în prezent internat la Spitalul de Psihiatrie și Neurologie B., Secția E. - pe o durată de 30 de zile respectiv de la data de 26.01.2015 și până la data de 24.02.2015 inclusiv, iar ulterior prin încheirile de cameră de consiliu din data de 20.02.2015 și 19.03.2015 și instanța prin încheierile din data de 14.04.205 și 27.05.2015 a menținut starea de arest preventiv a inculpatului G. Goerge-R..
La momentul dispunerii măsurii preventive față de inculpatul G. G. R. s-a apreciat de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului că sunt îndeplinite condițiile legale, respectiv art. 223Cpp, din datele existente în cauză rezultând suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârșirea infracțiunii de santaj către inculpat iar prin raportare la criteriile prevăzute de art. 223 al. 2 teza finală – modalitatea de săvârșirea a faptei( amenințată telefonică în repetate rânduri cu expresii precum că „ i se va rupe coloana”, „e cu un picior în groapă” ,” viol anal o să-ți tragă băieții” „o să fii torturată în ultimul hal” etc. ), îndrăzneala manifestată de inculpat, scopul comiterii faptei precum și sentimentul de nesiguranță indus membrilor comunității, s-a reținut că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unui stări de pericol pentru ordinea publică.
La data de 08.06.2015 prin serviciul registratură al Judecătoriei B. s-a înregistrat cererea formulată de inculpatul G. G. R. prin care a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau control judiciar.
În motivarea cererii inculpatul a susținut că este bolnav iar de 5 luni de când este arestat nu a fost examinat de nici un medic psihiatru specialist și nici nu i s-a administrat medicamente corespunzătoare boli contrat dipozițiilor art 10 alin1 și 2 din Legea nr 487/2002 R.
Fiind audiat la termenul de judecată din data de 10.06.2015 inculpatul G. G. R. a precizat cererea ca fiind cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu.Inculpatul a susținut este în evidența spitalelor de psihiatrie din Pitești încă din anul 2001 și de când este arestat a avut stării de anxietate și depresie întrucât nu și-a putut lua tratamentul.
Din materialul probator administrat până în acest stadiu procesual, instanța a reținut că există indicii rezonabile privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor de șantaj și hărțuire prev de art 207 alin1 Cp cu aplic art 35 alin1 Cp și art 208 alin2 Cp( persoană vătămată R. C. M.) hărțuire prev de art 208 alin2 Cp( persoană vătămată B. M.),, amenințare și hărțuire prev de art 206 alin1 Cp și art 208 alin 2 Cp ( persoană vătămată M. V. G. )amenințare și hărțuire prev de art 206 alin1 și art 208 alin2 Cp ( persoană vătămată P. A.) și amenințare prev de art 206 alin1 Cp ( persoană vătămată A. P.) însă doar pentru infracțiunea de șantaj fiind dispusă măsura arestării preventive față de inculpat .
De asemenea, s-a constatat că măsura preventivă dispusă inițial nu mai este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, dat fiind că rezonanța socială a faptelor cu privire la care se reține în rechizitoriu că ar fi săvârșite de inculpat s-a estompat prin trecerea unei perioade de aproximativ 5 luni de zile ( 08-14.01.2015) la care se susține în rechizitoriu că au fost săvârșite faptele imputate inculpatului, din care începând cu data de 26.01.2015 inculpatul s-au aflat în stare de reținere și arest preventiv. Pentru a se susține că inculpatul prezintă un pericol public concret prin supunerea acestuia unei măsuri privative de libertate mai blânde precum cea a arestului la domiciliu trebuie să se demonstreze că întreaga colectivitate este pusă în primejdie dacă acesta este supus unei măsuri privative de libertate mai blânde, fiind necesar ca la dosar să existe date concrete din care să rezulte, fără echivoc, pericolul pentru ordinea publică, întrucât în caz contrar se poate ajunge la arbitrariu, situație inadmisibilă în luarea unei hotărâri în privința libertății persoanei.
Instanța a apreciat că nu există date că inculpatul ar încerca să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului( în cauză fiind administrate toate probele) sau că prin lăsarea sa în libertate acesta ar împiedica buna desfășurare a procesului penal ori s-ar sustrage de la judecată sau de la executarea pedepsei.
În privința inculpatului G. G. R., instanța a avut în vedere că acesta a fost sancționat administrativ cu amenda administrativă în cuantum de 300 lei și respectiv 500 lei pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere prev de art 217 Cp, violare de domiciliu prev de art 192 Cp și lovire sau alte violențe prev de art 180 alin2 Cp și furt calificat prev de art 208, 209 Cp de către P. de pe lângă Judecătoria Câmpulung și mai este cercetat în dosarul nr 618/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. în care s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare prev de art 193 alin1, lovire sau alte violențe prev de art 180 alin1 Cp cu aplic art 41 alin2 Cp în final cu aplic art 33 lit a Cp, astfel încât instanța consideră că nu poate fi reținută o periculozitate deosebită a acestuia.
Instanța a apreciat că în cauză a fost atinsă durata rezonabilă a măsurii arestării preventive luată față de inculpat, iar perioada petrecută în detenție poată fi considerată un factor inhibant în privința perpetuării unui comportament antisocial, astfel cum i se impută inculpatului prin actul de sesizare a instanței.
Împotriva acestei încheieri a declarat contestație P. de pe lângă Judecătoria B. solicitând respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, apreciind că în raport cu faptele comise, cu antecedentele penale și cu atitudinea inculpatului față de valorile sociale, acesta prezintă un pericol concret pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat în libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și considerentele hotărârii atacate, Tribunalul B. reține următoarele:
Instanța de fond a analizat în mod exhaustiv atât starea de fapt cât și garanțiile procesuale ce i-au fost oferite inculpatului în cursul cercetării penale. Astfel, a constatat că în cauză au fost administrate o . probe din care rezultă existența unei suspiciuni rezonabile cu privire la săvârșirea infracțiunii de care este acuzat acesta.
S-a analizat în mod concret pericolul pentru ordinea publică prezentat de inculpat, dacă acesta ar fi lăsat în libertate, prin raportare la dispozițiile art.223 al.2 teză finală Cod de Procedură Penală. Pe lângă dosarele penale în care inculpatul a mai fost cercetat, începând din anul 2012 pentru infracțiuni de amenințare, lovire sau alte violențe, distrugere, violare de domiciliu (pentru care s-au aplicat amenzi administrative), inculpatul a dat dovadă de o persistență infracțională în sensul continuării exercitării de amenințări la adresa unor persoane publice, amenințări de natură a produce sentimente puternice de teamă și nesiguranță în societate.
Din punct de vedere al termenului rezonabil al duratei arestării preventive, în ceea ce îl privește pe inculpatul G. G. R., acest termen nu a fost depășit, fiind arestat la data de 26.01.2015.
Referitor la susținerile inculpatului că faptele ar fi fost săvârșite din cauza unei boli psihice judecătorul reține că prin expertiza medico-legală nr.119/E/22.01.2015 s-a stabilit că inculpatul a avut discernământul prezent la data comiterii faptelor, că are potențial crescut de periculozitate socială și că nu necesită luarea măsurilor de siguranță medicală prev. de art.109,110 cp.
Față de aspectele invocate mai sus, instanța apreciază că în acest moment, când Judecătoria B. a rămas în pronunțare asupra soluției pe fondul cauzei, nu au intervenit elemente noi față de momentul în care a fost luată măsura arestării preventive, elemente care să conducă la o înlocuire a acestei măsuri cu una mai ușoară. Împrejurările concrete ale cauzei au rămas aceleași care au fost descrise la momentul luării măsurii arestări preventive, iar conduita procesuală a inculpatului a fost una de diminuare a gravității infracțiunilor, prin invocarea unei stări de boală care l-a determinat să facă toate faptele aduse în acuzare (deși așa cum au concluzionat medicii legiști, inculpatul a avut discernământ la momentul săvârșirii faptei).
Odată lăsat în libertate, chiar sub o măsură restrictivă de libertate, inculpatul va putea să recurgă la aceleași acțiuni de amenințare, intimidare, față de aceleași persoane vătămate sau altele deoarece metodele pe care le-a folosit la comiterea infracțiunilor nu implică neapărat deplasarea în afara domiciliului .
Față de aceste considerente, instanța apreciază ca fiind întemeiată contestația formulată de către P. de pe lângă Judecătoria B., împotriva încheierii din data de 10.06.2015, pe care o va desființa sub aspectul înlocuiri măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, urmând să respingă cererea inculpatului G. G. R. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Cu aplicarea art.275 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația formulată de către P. de pe lângă Judecătoria B., împotriva încheierii de ședință din data de 10 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ 15, pe care o desființează sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu față de inculpatul G. G. R. și, în consecință:
Respinge cererea inculpatului G. G. R. de înlocuire a măsurii arestării preventive luată prin încheierea nr. 12//UP/C din data de 26 ianuarie 2015 de către judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. cu măsura arestului la domiciliu.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 130 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 iunie 2015.
PREȘEDINTE, Pt.GREFIER,
A. N. M. I. N.-în concediu legal,
Semnează grefier șef Secție Penală,
T. C.
Red.M. A. N./31.07.2015
Dact.CT/31.07.2015 – 4 ex.
Jud. fond A. A.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 224/2015.... → |
|---|
