Verificare măsuri preventive. Art.207 NCPP. Decizia nr. 192/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 192/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 02-06-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
Secția penală
DOSAR NR. 9888 /197/2015/a2
DECIZIA PENALĂ NR. 192/CONTESTAȚIE
Ședința publică din data de 02.06.2015
PREȘEDINTE: D. R. R.
GREFIER: M. M.
Cu participare PROCUROR I. B. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul B.
Pe rol soluționarea contestației formulate de inculpatul T. A. împotriva încheierii de ședință din data de 29.05.2015, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr_ .
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 369 Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul T. A. ( deținut în Penitenciarul C. ) și asistat de avocat desemnat din oficiu I. C.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța procedează la identificarea inculpatului T. A. care precizează că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Părțile, arată că nu au chestiuni prealabile si nici cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de invocat, instanța, acordă cuvântul asupra contestației declarate în cauză.
Având cuvântul pentru inculpatul T. A., avocatul acestuia solicită instanței admiterea contestației formulate și pe cale de consecință înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu. În opinia sa raportat la faptul că timpul petrecut în arest preventiv l-a făcut pe inculpat să conștientizeze gravitatea faptelor de care este acuzat dar și că starea de fapt a fost lămurită, plasarea acestuia în arest la domiciliu nu ar impeta buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentanta parchetului având cuvântul solicită instanței menținerea soluției atacate ca fiind legală și temeinică și pe care de consecință respingerea contestației formulate în cauză. În mod corect instanța de fond a dispus menținerea măsurii arestării preventive raportat la faptul că temeiurile care au determinat această măsură subzistă și la acest moment procesual. Având în vedere modalitatea de comitere a faptei, la scopul urmărit, la persoana inculpatului dar și la anturajul din care acesta face parte precum și la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.
Inculpatul T. A., având ultimul cuvânt solicită regretă comiterea faptei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației penale de față constată:
Prin încheierea din 29.05.2015 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal_ 15 s-a constatat în baza art. 362 alin 2 Cod procedură penală rap. la art. 208 al. 2 și art. 207 alin. 4 Cod procedură penală legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului T. A., fiul lui G. și I., născut la data de 01.09.1993 în ., domiciliat în com. Crevenciu, ., posesor al C.I. . nr._, CNP_, fără ocupație, fără studii, și fără antecedente penale, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 3/UP/CONTESTAȚIE/19.04.2015 emis de Tribunalul B., și, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. A fost respinsă cererea formulată de inculpatul T. A., de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. cu numărul 3860/P/2015 din data de 30.04.2015, îndreptat prin procesul verbal de îndreptare a erorii materiale întocmit de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. la data de 04.05.2015 și înregistrat pe rolul Judecătoriei B. sub dosar număr_ 15 la data de 05.05.2015, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului T. A., fiul lui G. și I., născut la data de 01.09.1993 în ., domiciliat în comuna Crevenciu, ., posesor al C.I. . nr._, CNP_, fără ocupație, fără studii, și fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 alin. 1, cu aplicarea art. 77lit. a) din Codul Penal.
În fapt, s-a reținut că, la data de 18.04.2015 persoana vătămată D. S. M. a plecat de la locuința sa spre Piața Tractorul cu portofelul în mânä. Trecând pe lânga farmacia Catena, aceasta a observat că este urmărită de un grup format din mai multe persoane de etnie rromă, cu aspect neîngrijit.
Aceasta a intrat în piață, a făcut niște cumpărături și apoi a plecat spre casă. La ieșirea din piață persoana vătămată i-a observat iar pe tinerii de etnie rromă. Aceasta, în drum spre casă, a intrat și la magazinul “Braldico”, de unde a mai cumpărat diverse produse, iar la ieșire din magazin a observat același grup de persoane vis-a-vis de acest magazin.
D. S. M. nu le-a acordat atenție, și-a continuat drumul spre casă, pe . moment dat, din grupul de persoane s-a desprins inculpatul T. A. care a urmărit-o pe victimă. Aceasta s-a întors spre el, moment în care inculpatul i-a spus că el caută pe cineva. Persoana vătămată nu i-a răspuns, și-a continuat drumul, dar a fost urmărită în continuare. Inculpatul T. A. iar i-a spus că el caută pe cineva, persoana vătămată spunându-i să-l caute. Când a intrat pe . blocul în care locuiește, inculpatul i-a blocat calea persoanei vătămate și i-a smuls portofelul din mână, fugind.
Persoana vătămată a început să strige după ajutor, dar și să-l urmărească pe inculpat, până la intersecția străzii Olteț cu Reconstrucției, unde, la colț, i-a solicitat unei persoane să-1 prindă pe acesta. Această persoană nu a reușit să-l prindă, dar inculpatul T. A. a aruncat portofelul.
Persoana vătămată s-a întors la blocul în care locuiește și i-a găsit în fața blocului pe soțul său D. M. și pe finul lor, C. D. V.. Soțul persoanei vătămate a auzit din casă strigătul soției sale și a coborât să vadă ce se întâmplă, iar finul lor, care tocmai venise în vizită, se afla pe casa scării când a auzit strigătul de ajutor al unei persoane de sex feminin și s-a întors în fața blocului.
Martorii D. M. și C. D. au pornit să caute grupul de tineri de etnie rromă pe străzile Olteț, O. G. și Codrii Cosminului, iar la un moment dat au observat grupul căutat, martorul C. D. recunoscându-l pe inculpatul T. A. după vestimentație.
Cei doi martori au pornit după tinerii de etnie rromă, dar aceștia când au văzut că sunt urmăriți s-au împrăștiat, martorul urmărindu-l pe inculpatul T. A. și reușind să-l prindă și să-l rețină până la sosirea organelor de poliție la fața locului.
Inculpatul a declarat în fața martorului și a organelor de poliție că a fost împreună cu I., M. E. zis „M.” și „Măină”, ulterior amintindu-și că a fost și C. T. I.. Acesta a mai arătat că cel care l-a pus să sustragă portofelul victimei a fost I. A., care a observat-o pe femeie și care i-a cerut ca după ce sustrage portofelul să-l remită lui.
În cauză s-a procedat la efectuarea unei recunoașteri din planșa foto de către persoana vătămată, care i-a recunoscut din grup pe I. C. A. și pe M. E.. Aceasta a precizat că în grupul de persoane de etnie rromă, care a urmărit-o se aflau și aceștia doi.
Cu privire la inculpatul T. A. s-a procedat la examinarea lui psihiatrică, rezultând că a avut discernământ la momentul săvârșirii infracțiunii.
Prin încheierea nr. 58/UP/contestație din data de 19.04.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. s-a dispus arestarea preventivă pentru 30 zile a inculpatului T. A. începând cu data de 19.04.2015, până în 18.05.2015, inclusiv.
Prin încheierea din data de 08.05.2015 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei B., în baza art. 348 alin. 2 Cod de procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpat, iar în baza art. 207 alin. 4 Cod de procedură penală măsura arestării preventive a fost menținută.
La momentul luării și menținerii măsurii arestării preventive s-a apreciat de către judecătorul de drepturi și libertăți, respectiv de către judecătorul de cameră preliminară că fapta ce se impută inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social relevat de modalitatea de comitere a acesteia.
Astfel, cât privește circumstanțele reale ale cauzei, s-a observat că presupusa faptă a fost comisă prin urmărirea părții vătămate, atât la piața unde acesta și-a făcut niște cumpărături, cât și la magazin, iar apoi pe . . acesta locuiește, pe timp de zi, în loc public, prin blocarea căii de acces în . portofelul din mână, pentru a obține în mod injust sume de bani.
În același timp, judecătorul a avut în vedere sentimentul de insecuritate care a fost creat în cadrul comunității prin fapta imputată inculpatului, fiind inacceptabilă sustragerea de bunuri prin smulgere din mâna persoanei vătămate, pe timp de zi, în loc public, prin blocarea căii de acces, fără o ripostă adecvată din partea societății.
Judecătorul de cameră preliminară a mai avut în vedere că inculpatul T. A. nu are loc de muncă, nu are studii, iar pentru a-și asigura cele necesare traiului zilnic, conform celor arătate în fața judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. cu ocazia luării măsurii arestului preventiv, „fură bani de la alte persoane”, astfel că s-a apreciat că lăsarea în stare de libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În privința discernământului inculpatului, judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere la acel moment procesual că în raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 967/E/23.04.2015 se arăta că inculpatul prezenta la momentul faptei și la momentul diagnosticării întârziere mintală ușoară cu tulburări de comportament, apreciindu-se că a avut discernământul prezent la data comiterii faptei, nu este necesară luarea măsurilor de siguranță medicale și are capacitatea de a-și reprezenta interesele.
În condițiile mai sus expuse, s-a apreciat că nici înlocuirea măsurii preventive a arestului cu una mai blândă nu se impunea.
Prin încheierea din data de 29.05.2015, în baza art. 346 alin. (2) Cod procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 3860/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului T. A. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 alin. 1, cu aplicarea art. 77lit. a) din Codul Penal, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul T. A..
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, conform art. 362 alin. 2 Cod procedură penală, și prin prisma dispozițiilor art. 208 alin. 2 Cod procedură penală, instanța a reținut că potrivit acestei norme verifică, din oficiu, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive, înainte de expirarea acesteia, iar conform art. 207 al. 4 Noul Cod de procedură penală, la care face trimitere art. 208 al.3 Cod procedură penală când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se mențin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, instanța dispune prin încheiere menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați.
În cauză, instanța apreciază că măsura arestării preventive a inculpatului este legală si temeinică, iar temeiurile care au determinat luarea acesteia se mențin și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată.
Astfel, la momentul menținerii arestării preventive au fost avute în vedere dispozițiile art. 223 al. 2 Cod procedură penală în conformitate cu care constituie temei al arestării preventive suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În speță instanța a apreciat că la dosar există date care duc la suspiciunea rezonabilă privind săvârșirea faptei reținute în sarcina inculpatului, acestea rezultând din probele care au fost avute în vedere și la momentul arestării preventive și din cele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv proces-verbal de depistare (f. 10-11 dosar de urmărire penală), proces verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă(f. 12-17 dosar de urmărire penală), declarație persoană vătămată D. S. M.(18-19), declarație martor D. M. I.(f. 21-22 dosar de urmărire penală), declarație martor C. D. V.(f. 23-25 dosar de urmărire penală), proces verbal de recunoaștere din planșă fotografică(f. 27-43 dosar de urmărire penală), declarație inculpat T. A.(f. 48-50 dosar de urmărire penală), raport de expertiză medico-legală psihiatrică(f. 67 dosar de urmărire penală) care dau naștere suspiciunii rezonabile că inculpatul ar fi putut comite infracțiunea de care este suspectat.
Pe cale de consecință și în prezent există indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 233 alin. 1, cu aplicarea art. 77lit. a) din Codul Penal, fiind îndeplinită și condiția prevăzută de lege, vizând pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.
În ceea ce privește existența unei stări de pericol pentru ordinea publică pentru înlăturarea căreia ar fi necesară privarea de libertate, instanța a avut în vedere că, prin prisma criteriilor enumerate de art. 223 al. 2 Cod de procedură penală, fapta reținută în sarcina inculpatului prezintă un grad de periculozitate ridicat raportat la modalitatea de săvârșire astfel cum se conturează la acest moment, fapta imputată fiind comisă prin urmărirea părții vătămate, atât la piața unde acesta și-a făcut niște cumpărături, cât și la magazin, iar apoi pe . . acesta locuiește, pe timp de zi, în loc public, prin blocarea căii de acces în . portofelul din mână, pentru a obține în mod injust sume de bani.
În același timp, instanța a avut în vedere sentimentul de insecuritate care a fost creat în cadrul comunității prin fapta imputată inculpatului, faptul că inculpatul T. A. nu are loc de muncă, nu are studii, iar pentru a-și asigura cele necesare traiului zilnic, conform celor arătate în fața judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului B. cu ocazia luării măsurii arestului preventiv, „fură bani de la alte persoane”, astfel că lăsarea în stare de libertate a acestuia ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
În privința discernământului inculpatului, s-a avut în vedere la acest moment procesual că în raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 967/E/23.04.2015 se arată că inculpatul prezintă la momentul faptei și la momentul diagnosticării întârziere mintală ușoară cu tulburări de comportament, apreciindu-se că a avut discernământul prezent la data comiterii faptei, nu este necesară luarea măsurilor de siguranță medicale și are capacitatea de a-și reprezenta interesele.
Nu în ultimul rând instanța a ținut seama de timpul relativ scurt comis de la săvârșirea acesteia, punerea în libertate a inculpatului la scurt timp de la săvârșirea faptei putând reprezenta o încurajare la perpetuarea unui comportament care să încalce legislația penală.
În raport cu circumstanțele concrete reale ale cauzei, instanța a apreciat că detenția provizorie a inculpatului nu se întinde dincolo de limitele rezonabile care ar impune stabilirea unor motive noi, care să justifice privarea de libertate în condițiile în care cele existente la luarea măsurii se mențin, fiind proporțională cu gravitatea faptei imputate, circumstanțele personale ale inculpatului.
În condițiile mai sus expuse, s-a apreciat că la acest moment procesual, nici înlocuirea măsurii preventive a arestului cu una mai blândă, precum cea a controlului judiciar nu se impune.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul T. A., solicitând desființarea ei și în rejudecare admiterea cererii de înlocuire a arestării preventive cu controlul judiciar.
Analizând încheierea contestată în raport cu criticile formulate tribunalul constată că sentința atacată este legală și temeinică și se impune a fi menținută.
Astfel, instanța de fond a analizat corect și complet subzistența temeiurilor avute în vedere la arestare și raportat la stadiul procesual al cauzei a reținut just că, nefiind administrate probe noi, nu au intervenit modificări care să impună concluzii diferite față de cele avute în vedere la menținerile anterioare ale arestării, nici cu privire la condițiile obiective și nici cu privire la cele subiective.
Pericolul reprezentat de lăsare în libertate a inculpatului rezultă din gravitatea faptei, din caracterul de obișnuință al activității ilicite, inculpatul asumându-și un mod de viață bazat pe încălcarea constantă a normelor de conviețuire socială în scopul obținerii mijloacelor necesare traiului. Lipsa unei pregătiri profesionale, lipsa unor venituri licite cu caracter de stabilitate și anturajul format din persoane cu preocupări infracționale vin să completeze subzistența temeiurilor avute în vedere la arestare. În acest context, reacția opiniei publice față de eficiența organelor judiciare în prevenirea comiterii de noi fapte prevăzute de legea penală și timpul scurt scurs de la săvârșirea faptei și luarea măsurii impun concluzia că în acest moment nicio altă măsură preventivă nu este aptă să asigure îndeplinirea scopului prevăzut de art. 202 Cod procedură penală.
Contesația formulată de inculpat va fi, așadar respinsă ca nefondată, în abza art. 4251 al. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
În baza art. 275 al. 2 Cod procedură penală, raportat la soluția de respingere a căii de atac, contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, care potrivit art. 272 Cod procedură penală, includ onorariul avocatului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de inculpatul T. A., împotriva încheierii pronunțată la 29.05.2015 de Judecătoria B. în dosarul penal nr._ 15, pe care o menține.
În baza art. 272 al. 1 onorariul de 100 lei al avocatului din oficiu I. C. se include în cheltuielile judiciare și se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 275 al. 2 cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului 180 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER,
D. R. R. M. M.
Red D.R/29.05.2015
Tehnored MM/03.06.2015/5 ex
Jud fond R. V. P.
| ← Luarea de mită. Art.289 NCP. Sentința nr. 143/2015. Tribunalul... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
