Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 501/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 501/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 2284/256/2013
DOSAR NR._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 501
Ședința publică din data de 10.05.2013
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTORI – N. A.
I. C. S.
GREFIER – L. N.
Cu participarea PROCUROR – M. V.
S-a luat în examinare recursul penal promovat de recurentul condamnat T. L. – fiul lui G. și M., născut la data de 19.06.1967, împotriva sentinței penale nr. 705/22.03.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea disp.art.297 al.1 cod pr.penală, se prezintă recurentul condamnat în stare de arest și asistat de avocat desemnat din oficiu Ș. G. în baza delegației depuse la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiile art. 176-181 Cod procedură penală .
Grefierul de ședință face referatul cauzei, învederând părților prezente stadiul procesual, părțile, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și obiectul cauzei.
Nemaifiind alte cereri, excepții sau chestiuni prealabile de formulat conform art. 301 – 302 cod pr. penală, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în baza dispozițiilor art.385/13 cod pr.penală.
Apărătorul recurentului condamnat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond, apreciind ca fiind nelegală și netemeinică.
Conform actelor de la dosar, solicită a se constata că cererea este fondată, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 59 Cod penal, a executat fracțiunea de 2/3 din pedeapsă, a avut o conduită corespunzătoare, a fost folosit la muncă, a frecventat cursuri de calificare ca și lucrător comercial, a participat la diverse activități organizate în cadrul penitenciarului, a fost recompensat de 9 ori și a dat dovezi că poate fi reintegrat în societate.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate de instanța de fond și rejudecând, admiterea cererii de liberare condiționată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că în mod corect instanța de fond a respins cererea de liberare condiționată ca nefondată, apreciindu-se că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 59 Cod penal, raportat la înscrisurile de la dosar, din care rezultă că nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, în mod corect apreciindu-se că timpul petrecut în detenție nu este suficient, având în vedere modalitatea de săvârșire a faptei pentru care a fost condamnat, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat, și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Pe perioada detenției nu a depus suficiente eforturi pentru reintegrare socială.
Recurentul condamnat, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său. În subsidiar, solicită reducerea termenului de reînnoire a cererii.
Instanța rămâne în pronunțare, pronunțarea după deliberare în ședință publică.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față ,constată:
Prin sentința penală nr.705/22.03.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._,
S-a respins cererea de liberare condiționată a condamnatului Țucureanu L., fiul lui G. și M., născut la data de 19.06.1967, deținut în Penitenciarul Poarta Albă.
S-a stabilit termen pentru reînnoirea cererii după data de 19.09.2013.
S-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiție către Baroul C. a sumei de 100 RON cu titlu de onorariu apărător din oficiu pentru avocat M. I. G. – delegație nr. 978/2013.
În baza art. 192 alin. 3 Cod proc. pen.,
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța hotărârea,prima instanță a reținut următoarele:
În data de 20.03.2013, condamnatul Țucureanu L., fiul lui G. și M., născut la data de 19.06.1967, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C. a solicitat instanței liberarea condiționata din executarea pedepsei privative de libertate.
Condamnatul se afla in executarea unei pedepse privative de liberate de 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav executarea pedepsei începând la data de 17.08.1999 și urmând să expire la termen la data de 16.08.2019.
Fracția legală de 3/4 din pedeapsă este îndeplinită la executarea a 5478 zile de deținere.
Întrucât condamnatul a executat, pana la aceasta data, fracția prevăzută de lege, respectiv 5482 zile executate și câștigate singurul aspect ce trebuie avut in vedere în cauză este îndeplinirea condițiilor subiective prevăzute de lege, respectiv dacă, condamnatul „este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale”.
Având în vedere acest aspect, instanța constată că deținutul aflat la prima analiză a Comisiei de propuneri privind liberarea condiționată nu are antecedente penale, a executata doar 4 zile peste fracție, a fost sancționat, comisia Penitenciarului Poarta Albă considerând că este necesară reevaluarea deținutului peste 6 luni.
Pe timpul executării pedepsei, deținutul a avut în general un comportament adecvat normelor carcerale, a fost sancționat disciplinar 1 dată și a fost recompensat de 9 ori. A realizat 517 zile câștig considerate ca executate ca urmare a muncii depuse.
A participat la 3 concursuri tematice, 3 dezbateri, programe, activități moral religioase, activități sportive, a absolvit un curs de calificare ca lucrător în comerț.
Față de natura infracțiunii, raportat la profilul psihologic - aparent stabil afectiv -, având în vedere modalitatea de săvârșire a faptei – a dat foc mamei sale după ce a stropit-o cu benzină, raportat la timpul efectiv executat și la participarea modestă la activitățile socio-educative și activități recreative de scurtă durată, instanța consideră că nu se impune liberarea condiționată la acest termen.
Natura infracțiunii săvârșite (omor) conturează un comportament antisocial cu pericol sporit al acestuia, sens în care apreciază ca timpul efectiv executat nu este suficient pentru reeducarea acestuia fiind necesară o perioadă mai lungă de timp pentru a da dovezi temeinice de îndreptare.
Se are în vedere că pe perioada executării pedepsei condamnatul a fost sancționat pentru atitudine necuviincioasă față de cadre, ceea ce implică o atitudine de sfidare a normelor de conduită, în cauză existând aparența unei reeducări, instanța nu este obligată la liberarea condiționată a acestuia în măsura în care există indicii de neresponsabilitate pe care condamnatul le manifestă și care ar putea conduce la inducerea unui pericol în societate prin liberarea acestuia la această dată. Sancțiunea a intervenit la un interval considerabil de timp de la începerea executării pedepsei, în septembrie 2010, ceea ce impune amânarea liberării condiționate a condamnatului.
Cu privire la solicitarea de micșorare a termenului stabilit de comisie, instanța consideră că în cauză nu se impune reducerea acestuia, raportat la durata pedepsei, la sancționarea petentului raportat la perioada efectiv executată, la slaba implicare în activități educative ,fiind necesară analizarea comportamentului petentului pe o perioadă mai mare de timp, cele 6 luni fiind corespunzătoare situației petentului, după care să se rediscute eventuala liberare a acestuia.
Împotriva acestei sentințe penale condamnatul a declarat recurs, solicitând admiterea cererii de liberare condiționată, cu motivarea că acesta a executat fracția obligatorie de două treimi prevăzută de lege și a dat dovezi temeinice de îndreptare .
Analizând actele și lucrările dosarului,prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385 ind.6 alin.3 Cod proc. pen., Tribunalul constată recursul a fi nefondat.
Potrivit art.59 Cod penal, „după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținând-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executare în întregime a pedepsei.”
Pornind de la dispozițiile legale enunțate și natura instituției liberării condiționate, Tribunalul reține că aceasta creează exclusiv o vocație, și nu un drept al persoanei private de libertate de a fi liberată din penitenciar înainte de executarea integrală a pedepsei.
Prin urmare, în cazul în care nu există aparența unei reeducări, instanța nu este obligată a proceda la liberarea condiționată a condamnatului, în măsura în care acesta nu face dovada unor eforturi temeinice de îndreptare, iar condamnatul, odată aflat în libertate, ar prezenta un potențial pericol pentru societate mai înainte de executarea integrală a pedepsei.
Analizând actele de la dosar în legătura cu propunerea formulată, instanța de recurs reține că acest condamnat nu poate fi liberat condiționat având în vedere perioada executată din pedeapsă,raportat la cuantumul acesteia ,natura infracțiunii săvârșite ,ce conturează o periculozitate sporită,precum și la datele ce rezultă în privința conduitei pe parcursul executării pedepsei ,care nu a fost constant corespunzătoare normelor carcerale, în condițiile în care a avut o participare modestă la activitățile educative ,astfel nefăcând dovada unor eforturi concrete suficiente ,în sensul reeducării și reintegrării sociale, prin urmare nu poate fi liberat condiționat.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul constată că prima instanță a făcut o justă apreciere a dispozițiilor incidente în cauză, prin prisma criteriilor enumerate de art.59 Cod penal,nejustificându-se liberarea condiționată și nici reducerea termenului de reânnoire a cererii,care este unul rezonabil.
Ca urmare, va respinge recursul, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod proc. pen., cu obligarea condamnatului recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 din același cod.
Văzând și prevederile art.189 Cod proc.pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind.15 pct. 1 lit. b Cod proc.pen.,
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul T. L. –fiul lui G. și M. ,născut la 19.06.1967-împotriva sentinței penale nr.705din data de 22.03.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._ .
În baza art. 192 alin.2 Cod proc. pen., obligă condamnatul recurent la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat .
În baza art.189 Cod proc.pen.,onorariu avocat oficiu către Baroul C. ,în sumă de 100 lei,pentru av.Ș. G. L.,se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.05.2013.
Președinte,Judecător,Judecător,
M. M. N. A. I. C. S.
Grefier,
L. N.
Tehnored.jud.R.L.C./09.04.2013/3 ex
Red./Tehnored.dec.jud.N.A.
13.05.2013/3ex
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
