Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 461/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 461/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 11217/212/2013/a1
Dosar nr._ /212/2013/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
-DECIZIA PENALĂ NR. 461 -
Ședința publică din data de 29.04.2013
PREȘEDINTE – L. I. B.
JUDECĂTORI – E. G.
- M. M.
GREFIER – A. R. R.
Cu participarea PROCUROR – C. B.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurentul inculpat S. A. - fiul lui N. și Aișe, născut la data de 28.07.1994, împotriva încheierii din 25.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.prev.de art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat S. A., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat Carasca I. C., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp.prev.de art.176-1812 cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 cod pr.penală, nemotivat.
Apărătorul recurentului inculpat menționează că a luat legătura cu acesta înainte de începerea ședinței de judecată.
Instanța, în baza art.301 cod pr.penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și văzând că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și, în baza art.38513 cod pr.penală, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat S. A., avocat Carasca I. C., având cuvântul, solicită admiterea recursului având în vedere că inculpatul și-a recunoscut faptele, cu consecință lăsării acestuia în stare de libertate.
Consideră că nu ar mai fi multe de spus, apreciind că e o chestiune de oportunitate, nu de legalitate și temeinicie, astfel că nu se poate discuta în acest sens. Arată că inculpatul a fost prins în flagrant, iar la acest moment urmărirea penală a fost finalizată și cu ajutorul inculpatului.
Apreciază că măsura arestării preventive a inculpatului nu mai este oportună la acest moment, iar din actele dosarului nu rezultă necesitatea menținerii acestuia în stare de arest. Consideră că inculpatul urmează să beneficieze de procedura simplificată a dispozițiilor art. 3201 C.pr.pen, astfel că nu există nici risc că ar putea încerca zădărnici buna desfășurare a procesului penal.
Consideră că nu mai subzistă nici disp. art.148 lit.f cod procedură penală, la acest moment apreciind că nu mai este oportună menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului. Astfel, că pentru bunul mers al procesului penal solicită înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Ciocârlia, jud. C., având în vedere și că această măsură nu va dăinui mult timp, ci doar până la primul termen de judecată, respectiv 09.05.2013.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii încheierii instanței de fond ca legală și temeinică, apreciind că în mod corect s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Apreciază că față de modalitatea de săvârșire a faptei, respectiv sustragerea mai multor bunuri din locuință, prin efracție, presupune o calificare sau posibil pont, fiind sustrase bijuterii în cantitate de aproximativ 200 grame, creindu-se astfel un prejudiciu mare, chiar dacă parțial recuperat. Astfel, fapta reținută în sarcina inculpatului este de natură a trezi un grad sporit de insecuritate în rândul comunității din care face parte.
Consideră că inculpatul deși a beneficiat de clemența legii, a înțeles să persiste în activitatea infracțională, având în vedere infracțiunile pentru care a fost condamnat în stare de minorat la pedeapsa de 3 ani închisoare, acesta fiind ulterior liberat condiționat, cu un rest neexecutat destul de mare de 355 zile.
Apreciază că durata menținerii arestării preventive, nu depășește condițiile de rezonabilitate, ci le păstrează în continuare, având în vedere și data săvârșirii faptei, respectiv 06.04.2013.
Recurentul inculpat S. A., în ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de spus.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 25.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 13 în baza art 3001 alin.1 c.pr.pen s-a constat legalitatea si temeinicia arestării preventive a inculpatului S. A.; în baza art 3001 alin 3 c.pr.pen a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului S. A. și au fost respinse cererile privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de către avocatul inculpatului.
Pentru a pronunța încheierea de ședință menționată instanța de fond procedând, în baza art. 300 ind.1 C.proc.pen., la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a constat că măsura privativă de libertate a fost luata cu respectarea prevederilor legale incidente in materie, iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului S. A. subzistă și în prezent.
Astfel, asupra inculpatului S. A. planează suspiciunea rezonabilă că în seara de 06.04.2013, prin escaladarea unui gard și forțarea unei ferestre, alături de alte 3 persoane rămase neidentificate, ar fi pătruns în locuința părții vătămate M. L., situată pe .. C., de unde ar fi sustras bijuterii de (19 lanțuri, 6 brățări, 2 ceasuri, 21 perechi de cercei, 17 inele, pandantive, cruculițe, broșe) în cantitate de aproximativ 200 grame și 2 ceasuri de mână, cauzând părții vătămate un prejudiciu inițial de aproximativ 41.800 lei, recuperat parțial, rămânând un prejudiciu reclamat de partea civilă de 7000 lei; inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a, g, i C.pen.
Mijloacele de probă care au stat la baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile părții vătămate S. A., declarațiile martorului D. I., proces verbal de constatare, listă inventar, proces verbal de cercetare la fața locului, procese verbale, dovada . nr._/2013, fotografii judiciare, declarațiile inculpatului care a recunoscut comiterea infracțiunii.
În ceea ce privește temeinicia măsurii arestării preventive, raportat la circumstanțele reale în care se reține că inculpatul ar fi comis infracțiunea de furt calificat din locuință de a cărei comitere este acuzat, ținând cont de gravitateaacestei infracțiuni, de valoarea prejudiciului reclamat de partea civilă, de circumstanțele personale ale inculpatului (care are vârsta de 19 de ani, are domiciliu stabil, este neșcolarizat, a recunoscut comiterea infracțiunii, a fost condamnat pentru infracțiuni comise în minorat la pedeapsa rezultantă în urma contopirii a 9 pedepse cu închisoarea aplicate pentru infracțiuni de furt calificat, de 3 ani închisoare prin sent. pen. nr. 366/2011 a Judecătoriei C., din executarea căreia a fost liberat la data de 5.03.2012, având un rest neexecutat de 353 zile), pentru a evita pericolul reiterării comiterii unor fapte de aceeași natură și pentru a acorda prioritate regulii protejării ordinii publice în raport cu libertatea individuală a persoanei, în condițiile în care la acest moment procesual prin punerea în libertate a inculpatului s-ar crea pericol pentru ordinea publică.
În consecință, ținând seama de împrejurarea că fapte de genul celor ce i se impută inculpatului au un puternic impact negativ în societate, acuzația comiterii unei asemenea infracțiuni determinând o stare de insecuritate în rândul comunității, instanța reține că la acest moment procesual, din elementele dosarului există date din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Ținând seama de împrejurarea că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și că în favoarea inculpatului nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea in libertate și nici nu s-au schimbat aceste temeiuri, apreciind caracterul necesar al măsurii pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal, și caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, caracterul insuficient al altor măsuri privative de drepturi față de circumstanțele cauzei și că durata acestei măsuri nu a depășit un termen rezonabil (inculpatul a fost arestat preventiv din data de 7.04.2013), instanța a respins cererile privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de către avocatul inculpatului.
Împotriva acestei încheieri din 25.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13, a declarat recurs inculpatul S. A..
Motivele de recurs se regăsesc în practicaua ce face parte integrantă din prezenta decizie, motiv pentru care nu mai este necesară reluarea acestora.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs formulate cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 3856 Cod procedură penală, Tribunalul apreciază ca recursul declarat de inculpat sunt nefondat.
Instanța de fond în mod corect a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, fiind dispusă cu respectarea dispozițiilor legale, iar în prezent subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Astfel, în cauză există indicii temeinice, în sensul art. 681 Cod procedură penală, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele descrise în rechizitoriu, astfel cum rezultă din probele indicate în rechizitoriu, mijloace de probă care nu au fost infirmate până la acest stadiu procesual.
În ceea ce privește incidența cazului prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală care a determinat inițial luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, Tribunalul apreciază că acesta subzistă și la acest moment procesual, infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, este pedepsită de legea penală cu închisoarea mai mare de patru ani și în cauză există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța de fond în mod corect a constatat că prin punerea în libertate a inculpatului s-ar crea un risc pentru ordinea publică, raportat la circumstanțele reale în care se reține că ar fi fost săvârșită fapta, natura și modalitatea de comitere a acesteia – pe timp de noapte, prin escaladarea unui gard și forțarea unei ferestre, alături de alte 3 persoane rămase neidentificate, ar fi pătruns în locuința părții vătămate M. L., de unde ar fi sustras bijuterii,; scopul urmărit (sustragerea de bunuri din patrimoniul altei persoane în scopul însușirii pe nedrept), urmarea produsă - prejudiciu de aproximativ 41.800 lei, recuperat parțial, rămânând un prejudiciu reclamat de partea civilă de 7000 lei, precum și raportat la circumstanțele persoanele ale inculpatului, care are vârsta de 19 de ani, are domiciliu stabil, este neșcolarizat, este cunoscut cu antecedente penale, în minorat a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, în urma contopirii a 9 pedepse cu închisoarea aplicate pentru infracțiuni de furt calificat, prin sentința penală nr. 366/2011 a Judecătoriei C., din executarea căreia a fost liberat la data de 5.03.2012, având un rest neexecutat de 353 zile, dând astfel dovadă de persistență infracțională, existând astfel riscul reiterării comportamentului antisocial.
Tribunalul apreciază că în actualul stadiu procesual, când cercetarea judecătorească nu a început, se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, pentru a se asigura desfășurarea cu celeritate a judecății.
Față de aceste considerente, în baza art. 38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat S. A. împotriva încheierii din 25.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art. 189 Cod procedură penală va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. onorariul avocatului din oficiu Carasca I. C. – 100 lei.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală va obliga pe recurentul inculpat S. A. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală;
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat S. A. - fiul lui N. și Aișe, născut la data de 28.07.1994, împotriva încheierii din 25.04.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art. 189 Cod procedură penală avansează din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. onorariul avocatului din oficiu Carasca I. C. – 100 lei.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat S. A. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 29.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. I. B. E. G. M. M.
Grefier,
A. R. R.
Red.jud.fond. M. L. C./26.04.2013
Tehnored.decizie jud. M. M.
3 ex./ 13.05.2013
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Omorul deosebit de grav. Art. 176 C.p.. Sentința nr. 97/2013.... → |
|---|
