Cerere de liberare provizorie pe cauţiune. Art. 160 ind. 4 C.p.p.. Decizia nr. 718/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 718/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-07-2013 în dosarul nr. 5001/256/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
-DECIZIA PENALĂ NR. 718 –
Ședința publică din data de 12 07 2013
PREȘEDINTE – L. I. B.
JUDECĂTORI – T.-V. G.
- M. V.
GREFIER – I. B.
Cu participarea PROCUROR – C. M. V.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurentul inculpat N. G. – fiul lui G. si N., născut la data de 14 08 1979, in prezent aflat in stare de arest preventiv în I.P.J. C. – Centrul de Reținere si Arestare Preventivă, împotriva încheierii de ședință nr.1781 pronunțată la data de 10 07 2013 de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.297 alin.1 cod procedură penală, se prezintă recurentul inculpat N. G. – în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat N. A., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.176 – 181 cod procedură penală.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 cod procedură penală, nemotivat.
În baza art.301 cod procedură penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului inculpat N. G., avocat N. A., având cuvântul, solicită instanței admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii recurate și rejudecând să se admită cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată.
Deși este clar ca atunci când se vorbește de liberare provizorie pe cauțiune trebuie sa existe o măsură legală în curs de desfășurare, la acest moment trebuie sa se discute dacă inculpatul, in stare de libertate poate impieta buna desfășurare a procesului penal. Menționează ca instanța de fond nu a analizat solicitarea prin prisma textului de lege prevăzut la art.160 indice 4 Cod procedură penală, motivând încheierea prin prisma instituției menținerii măsurii arestării preventive susținându-se ca inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică si ca nu face dovada veniturilor.
Art.160 indice 4 Cod procedură penală este limitativ iar starea de arest nu ar fi întreruptă ci suspendată, iar obligațiile respective sunt apte sa asigure buna desfășurare a procesului penal.
Solicită a se avea in vedere faptul ca s-a depus cauțiunea in suma de_ lei, s-a făcut argumentația ca lăsat in libertate nu va impieta bunul mers al procesului penal si nu are o condamnare definitivă si consideră ca in mod nefundamentat s-a respins cererea inculpatului de către instanța de fond menționându-se ca inculpatul nu prezintă suficiente garanții.
Concluzionând, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că încheierea recurată este legală și temeinică și solicită instanței respingerea recursului declarat de inculpat, ca fiind nefondat, urmând a se constata că în mod corect instanța de fond a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpat, pe considerentul ca nu prezintă suficiente garanții ca lăsat in libertate acesta nu ar mai comite si alte fapte de natură penală, avându-se in vedere perioadă îndelungată de timp de desfășurare a activității infracționale, timp de 7 ani, convorbirile telefonice purtate de inculpat cu A. M. din care rezultă ca o îndemna pe aceasta sa practice prostituția si s-i remită sumele de bani ca urmare a prestării activității sexuale in Spania, inculpatul chiar încercând sa schimbe locația unde se află partea vătămată, din Spania in Italia.
Pentru motivele menționate, solicită instanței respingerea ca nefondat a recursului declarat de către inculpatul N. G..
Apărătorul recurentului inculpat N. G., avocat N. A., având cuvântul în replică precizează ca se susține ca inculpatul a comis fapta din urmă cu 7 ani. De pune astfel întrebarea dacă poliția a așteptat timp de 7 ani ca inculpatul sa comită infracțiune după infracțiune ca abia după 7 ani sa-l aresteze pe inculpat si sa susțină ca acesta prezintă pericol pentru ordinea publică, abia acum.
Raportat si la art.64 alin.2 Cod procedură penală, consideră ca organele de urmărire penală au încălcat dispozițiile imperative ale legii, întrucât trebuia sa procedeze la propunerea arestării preventive a inculpatului, încă de la primul act infracțional, nu după 7 ani.
Recurentul inculpat N. G., în ultim cuvânt, menționează că este de acord cu concluziile apărătorului său și consideră ca lăsat in libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea penală nr.1781 pronunțată de Judecătoria Medgidia la data de 10 07 2013, s-au dispus următoarele:
„În baza art. 1608a alin.6 Cod procedură penală;
Respinge – ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul N. G., fiul lui G. și N., născut la data de 14.08.1979 în Cernavoda, jud. C., cu același domiciliu, ., jud. Constanta, CNP_, în prezent în stare de arest preventiv în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă al I.P.J. C., județul C..
În baza art.1605 alin.4 lit. f Cod procedură penală;
Dispune restituirea – la rămânerea definitivă a prezentei încheieri a cauțiunii în cuantum de 35.000 (treizeci și cinci mii) lei consemnată de O. V. la dispoziția Judecătoriei Medgidia, conform recipisei de consemnare nr._/1 din 05.07.2013.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Obligă pe inculpat către stat la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare”.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a avut in vedere următoarea situație:
Inculpatul N. G. a făcut dovada consemnării cauțiunii în cuantum de 35.000 (treizeci și cinci mii) lei la dispoziția Judecătoriei Medgidia, conform recipisei de consemnare nr._/1 din 05.07.2013, conform dispoziției instanței, astfel că instanța, verificând și celelalte condiții de formă, respectiv îndeplinirea cerințelor art. 1608 alin.1 și 2 și art. 1607 Cod procedură penală, a admis, în principiu cererea privind liberarea provizorie pe cauțiune.
Pe fondul cererii, s-au reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 45 din data de 21.06.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._, definitivă prin încheierea nr.172 din data de 26.06.2013 a Tribunalului C. – Secția penală, în baza art. 1491 alin. 10 - 12 Cod procedură penală, art. 143 Cod procedură penală și art. 148 alin. 1 lit. d și f Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N. G., în cauza cu nr. 3332/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, pe o durata de 29 zile, începând cu data de 21.06.2013 până la 19.07.2013 inclusiv, orele 13.15.
Pentru a se proceda astfel, judecătorul care a dispus arestarea inculpatului a reținut următoarele:
Prin propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia s-a solicitat acestei instanțe, luarea măsurii arestării preventive pentru inculpatul
- N. G., zis ȚUMPI, fiul lui G. și N., domiciliat în Cernavodă, ., jud. Constanta, CNP_ 1413 0600, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism faptă prev. de art. 329 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.
În motivarea propunerii s-a arătat că, în perioada 2006-2013 inculpatul N. G. a îndemnat mai multe persoane de sex feminin, printre care Cevirgen Lăcămioara, S. M. R., O. V., N. M., C. L., D. L., A. C., A. M. să practice prostituția pe teritoriul statelor Spania, G., Italia, și a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către acestea, prin ridicarea banilor trimiși de către respectivele persoane în România, direct sau prin interpuși.
Ca temei de drept pentru luarea acestei măsuri privative de libertate s-au invocat disp. art. 148 alin. 1 lit. d și f din Codul de procedură penală.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul din prezenta cauză.
S-a constatat că există inculpat în cauză, în sensul art. 23 C.p.p., fiind începută urmărirea penală și pusă în mișcare acțiunea penală ( Rezoluția din 22.01.2013 a Poliției oraș Cernavodă, confirmată de procuror, Ordonanța parchetului din data de 20.06.2013); există potrivit art. 148 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 143 alin 1 C.p.p. probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prev. de legea penală, iar pentru sancționarea acesteia legea să prevadă, conform art. 136 alin. 1 C.p.p. și art. 136 alin. 6 C.p.p., pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii; să existe vreunul dintre cazurile prev. de art. 148 alin. 1 C.p.p.; realizarea scopului prev. de art. 136 alin. 1 C.p.p.; să poată avea loc numai prin luarea măsurii arestării preventive conform criteriilor prev. de art. 136 alin. 8 C.p.p.
În ceea ce privește existența unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, s-a reținut că, în conformitate cu prevederile legale, constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțini, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei.
Constituie indicii temeinice atunci când din datele existente într-o cauză rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune.
Instanța a reținut că, prin Ordonanța nr. 3332/P/20.06.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de învinuitul, N. G. pentru săv. infracțiunii de proxenetism faptă prev. de art. 329 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.
Din materialul probator administrat până în acest moment (Procesul verbal de investigații din 30 iulie 2012, fotografii judiciare, adrese Primăria Cernavodă, ITM, DGFP C., ATOFM, opisurile și chitanțele înaintate de serviciile de transfer de bani Western Union și Moneygram, declarații ), instanța reține că sunt cel puțin indicii temeinice că inculpatul N. G. a comis infracțiunea prev. de art. 329 al.1 cod penal cu aplic. Art. 41 al.2 cod penal, constând in aceea că în perioada 2006-2012, acest inculpat împreună cu alți învinuiți au îndemnat mai multe persoane de sex feminin să practice prostituția pe teritoriul Spaniei, iar banii obținuți din această activitate, au fost folosiți de inculpatul N. G..
Instanța a avut în vedere Procesul verbal de investigații din 30 iulie 2012, fotografii judiciare, adrese Primăria Cernavodă, ITM, DGFP C., ATOFM, opisurile și chitanțele înaintate de serviciile de transfer de bani Western Union și Moneygram.
De asemenea, s-a avut în vedere procesul verbal de efectuarea percheziției domiciliare din data 20.06.2013 conform căruia de la domiciliul inculpatului a fost ridicată suma de 9500 euro.
De asemenea, s-a avut în vedere procesul verbal de redare a convorbirilor interceptate și înregistrate din data de 03.06.2013, precum și procesul verbal de redare a convorbirilor interceptate și înregistrate din data de 19.06.2013 în care sunt redate convorbirile avute de inculpatul N. G. în datele de 31.05._13, 09.06.2013, 10.06.2013, 13.06.2013 cu numita A. M.. Din analiza acestor convorbiri, rezultă în afara oricărui dubiu că inculpatul o îndemna pe numita A. M. să practice prostituția și îi solicita acesteia remiterea sumelor de bani câștigate ca urmare a serviciilor sexuale prestate în Spania.
S-a mai reținut că inculpatul primea bani și de la alte persoane de sex feminin, existând la acest moment presupunerea rezonabilă că și aceste sume de bani proveneau din activitatea de prostituție.
Instanța a reținut existența unor probe directe relativ la tragerea de foloase de pe urma săvârșirii prostituției de către numita A. M., cât și existența unor indicii temeinice că și alte persoane de sex feminin au transmis in perioada 2007-2013 inculpatului sume de bani ( se au în vedere transferurile de bani Western Union și Moneygram).
Toate cele menționate mai sus coroborate și cu faptul că inculpatul, din înscrisurile prezentate nu are nici o altă sursă de venit au dus la concluzia că singura sursă de venit a inculpatului constă din sumele de bani ce i se remit de către persoane de sex feminin ce practică prostituția în străinătate, acestea ducând la reținerea existenței infracțiunii prev. de art. 329 al.1 cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 cod penal. S-a mai reținut din înscrisurile prezentate că nici o persoană din familia N. nu are venituri din activități declarate la organele în drept.
În ceea ce privește existența cazului prev. de art. 148 alin alin. 1 lit. d, instanța a constatat că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate în dosarul 2620/P/2011 pentru săvârșirea, la data de 28.06.2011, a infracțiunilor de vătămare corporală, prev. de art.181 alin.1 C.pen. asupra părții vătămate I. V. lovire sau alte violențe, prev. de art.180, alin.2 C.pen. asupra părții vătămate I. C. ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art.321 alin.1 C.pen., fiind trimis în judecată prin rechizitoriul din 18 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, aflat pe rolul Judecătoriei Medgidia dosar nr._ .
În ceea ce privește existența cazului prev. de art. 148 alin. 1 lit. f, instanța a constatat că împotriva inculpatului s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani.
În ceea ce privește existența probelor că lăsarea acestui inculpat în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, instanța a considerat că este îndeplinită și această condiție, pentru următoarele considerente:
Instanța s-a raportat la natura și gravitatea faptelor prin incriminarea proxenetismului, legiuitorul urmărind apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.
Instanța a reținut și atitudinea nesinceră a inculpatului în fața organelor de urmărire penală.
Instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că fiecare a mai fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni cu violență.
S-a apreciat că nici o altă măsură neprivativă de libertate nu ar putea duce, la acest moment, la apărarea bunurilor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență, avându-se în vedere și atitudinea inculpatului de negare a faptului tragerii de foloase de pe urma practicării prostituției de către alte persoane de sex feminin.
Prin lăsarea în libertate a inculpatului, s-ar ajunge la o tulburare reală a bunurilor moravuri în relațiile de conviețuire socială.
Instanța a mai avut în vedere și faptul că, pentru asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal se impune, în acord cu prev. art. 136 alin. 1 C.p.p. luarea măsurii arestării preventive, instanța reținând că inculpatul a fost reținut pentru 24 de ore, urmând a se dispune arestarea preventivă pentru 29 de zile.
Instanța a reținut că, potrivit disp. 1604 alin.1 Cod procedură penală, „Liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda de instanța de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, la cerere, când s-a depus cauțiunea și sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 1602 alin. 1 și 2.”
Conform art. 1602 Cod procedură penală „Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.”, iar potrivit alin.
Față de cele reținute mai sus, instanța a apreciat că, în acest moment al procesului penal, subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, existând astfel necesitatea de a-l împiedica să continue activitatea infracțională prin punerea sa în libertate având în vedere gravitatea faptelor, dar și raportat la împrejurarea că există indicii că a săvârșit acte de grave, al ignorării valorilor sociale referitoare la respect față de autorități și față de comunitatea din care face parte, împrejurarea că acesta nu are ocupație, loc de muncă și nu este preocupat pentru obținerea mijloacelor necesare traiului pe cale licită.
Mai mult de atât, există presupunerea că inculpatul a comis fapta pentru care este trimis în judecată în această cauză în timp ce este cercetat pentru alte fapte penale și s-a luat, față de acesta, în acea cauză o măsură preventivă de libertate, respectiv măsura arestării preventive.
Câtă vreme subzistă și în prezent temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv – nu a intervenit nici o situație care să determine liberarea, iar în concret lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pentru ordinea publică un pericol iminent, ca urmare a activității infracționale a inculpatului, liberarea provizorie este neîntemeiată.
Mai este de observat că, de vreme ce acordarea liberării provizorii pe cauțiune este facultativă, respingerea cererii inculpatului s-ar justifica și în situația când acesta nu s-ar afla în vreunul din cazurile de împiedicare a acordării liberării provizorii, dacă lăsarea în libertate i-ar da posibilitatea să se sustragă judecății.
Instanța a mai reținut că lăsarea în libertate a inculpatului ar crea convingerea comunității căreia îi aparține, că organele abilitate ale statului nu iau măsuri ferme pentru a împiedica comiterea unor fapte de acest gen și în prezent se mențin aceleași temeiuri pentru ca inculpatul sa rămână în starea de arest preventiv, necesară, în aceasta faza procesuală, respectiv înainte de începerea cercetării judecătorești, în scopul creării premiselor desfășurării normale a cercetării judecătorești, conservării probelor, prevenirii de noi fapte penale, dar și protejării ordinii publice.
Astfel instanța a apreciat că inculpatul de față nu prezintă suficiente garanții că desfășurarea procesului, în momentul de față, se poate realiza în bune condiții prin punerea sa în libertate și în consecință, în baza art. 1608a alin.6 Cod procedură penală, instanța a respins - ca neîntemeiată - cererea inculpatului de liberare provizorie pe cauțiune.
În baza art.1605 alin.4 lit. f Cod procedură penală, s-a dispus restituirea – la rămânerea definitivă a prezentei încheieri a cauțiunii în cuantum de 35.000 (treizeci și cinci mii) lei consemnată de O. V. la dispoziția Judecătoriei Medgidia, conform recipisei de consemnare nr._/1 din 05.07.2013.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul N. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
Dezvoltarea motivelor de recurs se regăsește în cuprinsul practicalei ce face parte integrantă din prezenta încheiere, motiv pentru care nu se mai necesită reluarea acestora .
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art. 3856 alin 3 Cod procedură penală, tribunalul apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat, urmând a-l respinge pentru considerentele care urmează:
Instanța de fond a făcut o apreciere judicioasă a probelor și indiciilor temeinice ale dosarului, reținând în baza acestora că există presupunerea rezonabilă că inculpatul N. G. a realizat acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev de art. 329 Cod penal .
Probele și indiciile temeinice constau în:
-datele furnizate de Western Union, Money G., BCR, BRD referitoare la sumele de bani transmise din străinătate în România, expeditori fiind, printre alții, N. G., C. G., E. F., C. L., N. E., S. R., O. V., iar destinatari fiind, printre alții, N. G., N. E., N. I., N. G., N. N., N. M., O. V., ; rezultă că această activitate se desfășoară din anul 2007 și până în 2013, iar sumele trimise variază între 100 euro -4000 euro (aproximativ).
-conținutul convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate, purtate între N. G. și M. A., din care rezultă indicii temeinice că aceasta din urmă practică prostituția în Spania iar o parte din banii obținuți îi expediază direct lui N. G., o altă parte predându-i lui N. E. care la rândul său expediază banii în țară lui N. G.. De asemenea, rezultă indicii temeinice și în legătură cu practicarea prostituției de către o persoană numită de cei doi ,,L.,,, conturându-se faptul că aceasta este C. L., astfel conținutul convorbirilor telefonice coroborându-se cu datele serviciilor de expediere rapidă a banilor .
Astfel, cu titlu exemplificativ, unele din frazele relevante din cuprinsul convorbirilor telefonice sunt:
-A. –să îți pun bani ?
N. G. –Era bine dacă puneai..și îi pui și lui E...să vedem ce face și L. în seara asta.
-A. –a făcut aseară 20 euro
-NGh-Mă duc să vorbesc cu o mătușă de a mea care e în Italia, să văd dacă ne primește și pe noi acolo.
-A. –în Italia ? să nu îmi spui că la stradă..că acolo așa se muncește.
NGh -vedem noi. Poate la club, ce știm noi.
………………………………….
N Gh –Tu gândește-te că trebuie să faci bani, trebuie să mă întreții și pe mine…
………..
A. –I-a zis L. odată și i-a zis, bine, dacă nu vă convine așa nu vă mai iau, dar vă iau câte 10 euro la fiecare intrare..
NGh -ia uite al dracu …10 euro fără casă …
……………………………………….
A. –Am intrat cu unul, m-a plătiti două ore și ultima dată acum la sfârșit s-a rupt prezervativul…mă f…a și i s-a rupt prezenrvativul .
NGh -Și-a dat drumul în tine ? I-ai zis să-ți dea bani de pastilă ?
A. –Mi-a luat că ..am fost cu L. și cu C. .
…………………………………
A. –Am fost afară cu eugen și cul aura…mâine cum fac, la ce oră vrei să îți pun bani, de dimineață ?
NGh-păi dacă e, îi dai lui E.…
……………………………………..
A. –a intrat unul…juma de oră…și unul care a intrat cu mine și cu L.…și încă unul a luat-o pe păpușica aia ..
………………………………
A. –în seara asta am intrat cu englezu ăla care a venit și aseară. A fost cam repede, jumătate de oră. 50 de euro .
…………………..
NGh –Tu câți bani ai strâns ?
A. -650.
N Gh –Păi de ce ?
A. –Păi cum de ce+ că ți-am pus atunci 200…150 o dată…după aia iar 200..iar 250 …
………………………….
N Gh –ce ai făcut aseară ?
A. -453 de euro..am avut 8 intrări .
N Gh –Și laura ? L. ce-a făcut ? Îi dai lu ăla să-mi pună și mie banii ?
-datele din care rezultă că inculpatul N. G. nu obține venituri din activități lucrative înregistrate legal, coroborate cu datele/probele privind bunurile materiale aflate în proprietatea/folosința membrilor familiei N. .
În ce privește apărarea inculpatului potrivit căreia numita M. A. a depus o adeverință din care rezultă că a lucrat în Spania în perioada 2012 -2013, tribunalul o apreciază, la acest moment ca neavând putere probatorie, având în vedere că adeverința respectivă nu conține nici un element din care să rezulte că provine într-adevăr de la persoana (cetățean spaniol) despre care se afirmă că a redactat-o și semnat-o. Înscrisul invocat este unul sub semnătură privată, semnătura nu este cunoscută organelor judiciare române pentru a fi considerată ca reală, înscrisul nu este certificat de un organ oficial al statului spaniol ; pe de altă parte, chiar dacă înscrisul ar proveni de la cetățeanul spaniol care îl semnează, nu există nici o dovadă obiectivă că cele susținute în adeverință sunt și reale, existând posibilitatea ca cetățeanul spaniol respectiv să fie un apropiat al fraților N. care a acceptat din diverse motive –inclusiv favoruri sexuale –să emită înscrisul respectiv. Există astfel posibilitatea ca înscrisul să fi fost obținut de inculpați pro causa, și astfel, fără o verificare obiectivă, nu are capacitatea de a înlătura indiciile din care rezultă săvârșirea faptelor .
Astfel, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, necesare pentru luarea, respectiv prelungirea arestării preventive .
De asemenea, tribunalul apreciază că sunt întrunite și cazurile prevăzute de art. 148 lit d) și f) cod procedură penală, reținute și de instanța de fond .
În ce privește cazul prevăzut de art. 148 lit d), acesta se conturează, pe de o parte prin faptul că, după începerea activității bănuite a fi infracționale, în anul 2007, inculpatul a mai săvârșit alte fapte prevăzute de legea penală, respectiv vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 Cod penal asupra părții vătămate I. V., lovire sau alte violențe, prev. de art.180 alin.2 Cod penal asupra părții vătămate I. C., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.321 alin.1 Cod penal, fiind trimis în judecată prin rechizitoriul din 18 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, aflat pe rolul Judecătoriei Medgidia dosar nr._, iar pe de altă parte, prin faptul că a realizat acte materiale repetate, inclusiv în cursul anului 2013, după începerea urmăririi penale împotriva sa, referitoare la infracțiunea pentru care este cercetat –proxenetism –acestea putând întruni elementele unei infracțiuni cu intenție, astfel cum prevede textul art. 148 lit d) cod procedură penală .
În ce privește cazul prevăzut de art. 148 lit f) cod procedură penală, acesta constă în perturbarea reală a ordinii publice dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate, având în vedere percepția deosebit de negativă a publicului față de tipul de infracțiuni pentru care este cercetat inculpatul, împrejurarea că cetățenii au luat cunoștință că inculpatul acumulează valori materiale mari din astfel de fapte, aspecte de natură a pune în pericol concret însăși ordinea de drept, deoarece publicul va considera că organele judiciare nu au capacitatea de a descoperi și stopa astfel de practici ori sunt de conivență cu făptuitorii, astfel nemaiavând încredere și desconsiderând autoritatea acestor instituții ale statului .
Liberarea provizorie sub control judiciar/pe cauțiune se poate acorda in cazul infractiunilor savarsite din culpa, precum si in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii ce nu depaseste 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar/pe cauțiune nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte .
Din interpretarea acestor dispozitii legale rezulta ca instanta este obligata sa respinga cererea de liberare provizorie in cazul in care constata ca exista temerea ca inculpatul sa savarseasca alte infractiuni sau ca va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului ; regula de interpretare ,,per a contrario” nu este insa aplicabila, respectiv instanta nu este obligata sa admita cererea de liberare provizorie in cazul in care nu constata ca inculpatul va incerca sa savarseasca alte infractiuni sau sa zadarniceasca aflarea adevarului . Aceasta concluzie rezulta din modul de formulare al art. 160/1 si 160/2 alin 1, care acorda inculpatului arestat dreptul de a i se examina temeinicia cererii sale de liberare provizorie, si nu dreptul de a i se acorda liberarea provizorie, si care creeaza pentru instanta posibilitatea de a admite sau respinge cererea de liberare provizorie, pentru motive de temeinicie, altele decat cele indicate la art. 160/2 alin 2 cod pr penala .
Avand in vedere ca institutia liberarii provizorii este inscrisa in titlul IV, Capitolul I –Masurile preventive, al Codului de procedura penala, tribunalul retine ca scopul acesteia se identifica cu scopul prevazut de art. 136 cod pr penala (Dispozitii generale), si anume ca masurile preventive se iau pentru a asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea pernala, de la judecata ori de la executarea pedepsei . A. 2 al art. 136 prevede expres ca ,,scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberare provizorie sub control judiciar sau pe cautiune”, formulare care, de asemenea, impune instantei sa examineze critic daca liberarea provizorie este sau nu apta, in circumstantele concrete ale dosarului, sa asigure scopul prevazut la art. 136 cod pr penala .
In ce priveste sensul sintagmei ,,buna desfasurare a procesului penal”, cata vreme printre masurile preventive se regaseste si arestarea preventiva, iar institutia acesteia cuprinde unele scopuri specifice deduse din art. 146 alin 1 si art. 148 cod pr penala, rezulta ca acestea sunt incluse in scopul general de ,,buna desfasurare a procesului penal”
In acelasi timp, scopul masurilor preventive este subsumat scopului procesului penal, la indeplinirea caruia concura, si anume constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale, si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala .
Tribunalul apreciază, ca și prima instanță, că în prezentul stadiu procesual, se impune păstrarea în continuare a măsurii arestării preventive a inculpatului N. G., pentru prevenirea săvârșirii altor fapte de același gen, pentru prevenirea sustragerii acestuia de la urmărirea penală –având în vedere disponibilitatea de a se deplasa în Spania sau Italia și cunoștințele pe care le are acolo -pentru a se preîntâmpina denaturarea mijloacelor de probă ce vor fi administrate, precum și pentru a se asigura buna desfășurare a urmăririi penale, ce va consta, potrivit actului de sesizare, inclusiv în identificarea și audierea unor noi martori, reaudierea persoanelor implicate in raport de noi probe ce se vor strânge, toate aceste probe fiind importante pentru stabilirea situației de fapt și necesitând luarea măsurilor eficiente pentru a nu fi denaturate cu scopul evitării răspunderii penale de către făptuitori .
Este de observat că există date din care rezultă temerea că inculpatul s-ar putea sustrage de la urmărirea penală prin plecarea în străinătate, aceste date constând, pe de o parte, în cercetarea penală începută care ar putea atrage răspunderea penală a inculpatului și deci interesul acestuia de a o evita, iar pe de altă parte în conținutul convorbirilor telefonice interceptate și a celorlalte mijloace de probă din care rezultă că inculpatul are posibilitatea materială și informațională de a se deplasa în state precum Spania, Italia, cu consecința îngreunării evidente a urmăririi penale .
De asemenea, având în vedere împrejurarea că majoritatea persoanelor deja audiate sau/și care vor fi audiate în legătură cu faptele cercetate sunt rude sau persoane apropiate inculpatului, există date în sensul că acesta va încerca zădărnicirea adevărului prin denaturarea declarațiilor persoanelor respective .
Totodată, având în vedere perioada extrem de mare în care se reține săvârșirea de acte materiale repetate, valorile mari obținute din aceste acte materiale –reflectate în datele puse la dispoziție de instituțiile de transfer rapid al banilor –lipsa unor venituri din muncă, există date că inculpatul va continua săvârșirea de acte materiale de același gen celor reținute la urmărirea penală .
În consecință, nu sunt întrunite condițiile negative prevăzute de art. 1602 alin 2 cod procedură penală, pentru a se admite cererea de liberare provizorie pe cauțiune .
Pentru considerentele expuse, va respinge ca nefondat recursul inculpatului .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct 1 lit b) Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat N. G. – fiul lui G. si N., născut la data de 14 08 1979, in prezent aflat in stare de arest preventiv în I.P.J. C. – Centrul de Reținere si Arestare Preventivă, împotriva încheierii nr 1781 din 10 07 2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr_ .
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală:
Obligă recurentul-inculpat să plătească statului 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare .
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică azi 12 07 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. I. B. T.-V. G. M. V.
GREFIER,
I. B.
red.jud.fond.F.S.
tehnored.jud.dec.T.V.G. /3 ex./ 15 07 2013
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
