Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 137/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 137/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 3488/212/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr.137
Ședința publică de la 08.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L. T.
JUDECĂTORI I. C. S.
A. A.
GREFIER L. Ș.
Cu participare procuror M. V.
S-a luat în examinare recursul penal promovat de inculpatul M. I. - fiul lui A. și A., născut la data de 15.05.1976, deținut în Arestul I.P.J.C. - împotriva încheierii din data de 07.02.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosar penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.art.297 al.1 cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat – în stare de deținere, asistat de avocat oficiu C. S., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Instanța, în baza art.301 cod pr.penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și constatând că nu sunt, declară terminată cercetarea judecătorească, constată recursul în stare de judecată și, în baza art.38513 cod pr.penală, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea încheierii atacate și rejudecând, să se revoce măsura arestării preventive.
Cercetarea inculpatului în stare de libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care de altfel s-a estompat odată cu trecerea timpului. Apreciază că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, din moment ce urmărirea penală s-a finalizat, instanța a fost sesizată cu actul de inculpare, astfel încât inculpatul nu mai poate denatura probe, nici influența părți sau martori din dosar.
Procurorulavând cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefundat, cu consecința menținerii încheierii pronunțată de prima instanță, pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică.
În mod corect prima instanță a apreciat că temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive subzistă și în prezent și nu au apărut temeiuri noi, care să opereze în favoarea inculpatului .
Urmează ca instanța de control să rețină modalitatea concretă de săvârșire a faptei cu premeditare, circumstanțele personale ale inculpatului (care a suferit mai multe condamnări).
În ultim cuvânt, recurentul inculpat M. I. precizează că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Solicită cercetarea sa în stare de libertate pentru a-și putea construi apărarea, întrucât din detenție nu-și poate realiza apărările.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de fata :
Prin incheierea penala din data de 7.02.2013 a Judecatoriei Constanta s-a dispus:
- În baza art. 3001 alin. 1 C.p.p. constată legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului M. I..
-În baza art. 3001 alin. 3 C.p.p. menține arestarea preventivă a inculpatului M. I.
-Respinge cererile privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de către avocatul inculpatului .
Pentru a pronunta aceasta incheiere instanta de fond a retinut ca, la data de 05.02.2013, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C., sub nr._ 12, rechizitoriul nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3, Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen și art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal,
S-a reținut în sarcina inculpatului că, la data de 20.10.2012, a indus în eroare partea vătămată I. L. cu ocazia încheierii contractului de închiriere a apartamentului situat în mun. C., . nr. 2A, ., . ca adevărate a unor fapte mincinoase ( respectiv că inculpatul va locui în apartament, că este salariat si va achita chiria lunară ulterior încheierii contractului și mutării în imobil ), apoi în perioada 25.10._12 a sustras din imobil patru calorifere din fontă, cauzând o pagubă de 1200 de lei, bunuri pe care le-a vândut cu scopul obținerii unor foloase materiale injuste.
La data de 17.12.2012, a indus în eroare partea vătămată B. F. cu ocazia încheierii contractului de închiriere a apartamentului situat în mun. C., ., . ca adevărate a unor fapte mincinoase ( respectiv că inculpatul va locui în apartament, că este salariat si va achita chiria lunară ulterior încheierii contractului și mutării în imobil), apoi în perioada 18.12._12 a sustras din imobil un televizor LCD, un frigider marca Electrolux, un aragaz, o mașină de spălat marca îndesit, o butelie și un aspirator marca Vortex, cauzând o pagubă de 7.000 lei, bunuri pe care le-a vândut cu scopul obținerii unor foloase materiale injuste.
La data de 27.12.2012, a indus în eroare partea vătămată S. N. cu ocazia încheierii contractului de închiriere a apartamentului situat în mun. C., ., ., . ca adevărate a unor fapte mincinoase (respectiv că inculpatul va locui în apartament, că este salariat si va achita chiria lunară ulterior încheierii contractului și mutării în imobil ), apoi în perioada 28.12.2012 - 12.01.2013 a sustras din imobil o mașină de spălat marca Electrolux, un
aragaz, o butelie, patru calorifere, repartitoare căldură, o combină muzicală marca Sanyo și o ușă din aluminiu, cauzând o pagubă de 2000 de euro, bunuri pe care le-a vândut cu scopul obținerii unor foloase materiale injuste.
La data de 17.01.2013, a indus în eroare partea vătămată P. N. cu ocazia încheierii contractului de închiriere a imobilului situat în mun. C., ., prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase ( respectiv că inculpatul va locui în imobil, că este salariat si va achita chiria lunară ulterior încheierii contractului și mutării în imobil ), apoi în perioada 18.01._13a sustras din imobil un frigider marca Bosch, un televizor marca Panasonic ,un casetofon marca Victronik, un aparat de sudură și mai multe scule confecționate din fontă/fier/cupru, cauzând o pagubă de 1400 de lei, bunuri pe care le-a vândut cu
scopul obținerii unor foloase materiale injuste.
Prin încheierea nr. 19/25.01.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. I. pe o durată de 15 de zile, începând cu data de 25.01.2013 până la data de 08.02.2013 inclusiv.
La pronunțarea încheierii s-a avut în vedere că în cauză sunt indicii temeinice, în sensul art. 68¹ C.p.p., privind săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor pentru care este cercetat (fiind, astfel, incidente dispozițiile art. 143 C.p.p.) și, de asemenea, că sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 lit. f C.p.p.
Instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă, neexistând până în acest moment procesual elemente noi, care să opereze în favoarea acestuia și care să justifice punerea în libertate.
Suspiciunea rezonabilă privind comiterea faptelor, condiție sine qua non pentru legalitatea măsurii preventive, este dată la acest moment procesual de: declarațiile părților vătămate I. L., B. F., S. N., P. N. ; procesul-verbal de cercetare la fața locului; dovadă predare-primire bunuri; declarațiile martorilor G. L., G. M., M. I., O. B., V. L. G., T. F., N. A., M. M. și Tifoi C. I.; procese-verbale de conducere în teren; declarațiile inculpatului M. I..
Astfel, sunt în continuare incidente dispozițiile art. 148 lit. f C.p.p., în sensul că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care rezultă din rezultă din modul și mijloacele de săvârșire a faptelor precum și din împrejurările în care inculpatul este suspectat că ar fi comis infracțiunile (într-un mod premeditat, inducând în eroare mai multe persoane cu prilejul încheierii unor contracte de închiriere, prezentându-le ca adevărate fapte false, făcându-le să creadă că este salariat și urmărește să închirieze o locuință pentru el și familia sa, obligându-se să achite chiria aferentă, deși nu are ocupație și nici loc de muncă, ulterior sustrăgând mai multe bunuri din respectivele apartamente și înstrăinându-le în scopul obținerii unor foloase materiale injuste, din urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce (încălcarea relațiile sociale ce ocrotesc patrimoniul stabilitatea și încrederea în relațiile contractuale); din natura, gravitatea și limitele de pedeapsă ale infracțiunilor pentru care este cercetat (de la 6 luni la 12 ani pentru faptele de înșelăciune), din circumstanțele personale ale inculpatului acesta fiind anterior condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie și infracțiuni la regimul circulației, denotând în aceste condiții o perseverență în comiterea faptelor antisociale.
Faptul că inculpatul este căsătorit, este integrat social, are 2 copii minori în întreținere nu formează convingerea instanței că, lăsat în libertate, va abandona conduita contrarie normelor sociale.
Având în vedere cele de mai sus, instanța apreciază că în circumstanțele cauzei, există motive pertinente și suficiente, care dovedesc în acest moment procesual că prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar crea un pericol concret pentru ordinea publica, privarea de libertate a acestora fiind o măsură necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, și de înlăturare a pericolului de săvârșire de către inculpat a unor noi fapte penale, interesul general al societății de a fi protejată împotriva comiterii de infracțiuni, prevalând în acest caz asupra regulii respectării libertății individuale, evidențiindu-se un echilibru în protejarea celor două interese, alte măsuri preventive mai puțin grave neputând asigura acest deziderat.
Contrar susținerilor apărării, instanța consideră că împrejurări precum vârsta inculpatului, faptul că are o familie închegată și doi copii în întreținere nu constituie la acest moment argumente care să justifice diminuarea pericolului social concret al lăsării inculpatului în libertate, respectiv înlocuirea măsurii privative de libertate cu o măsură restrictivă de drepturi.
Ținând seama de împrejurarea că subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii arestării preventive și că în favoarea inculpatului nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea în libertate și nici nu s-au schimbat aceste temeiuri, apreciind caracterul necesar al măsurii pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal, cercetarea judecătorească nefiind începută, și caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, caracterul insuficient al altor măsuri privative de drepturi față de circumstanțele cauzei și că durata acestei măsuri nu a depășit un termen rezonabil (inculpatul fiind arestat preventiv din data de 25.01.2013), instanța va respinge cererile privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de către avocatul inculpatului.
Totodată, măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul, până la rămânerea definitiva a hotărârii, întrucât a fost luată pe baza unor presupuneri rezonabile, în sensul comiterii unei infracțiuni, fără a se face vreo referire la vinovăție, și nici nu tinde să reprezinte o executare anticipată a unei eventuale pedepse, ce le-ar putea fi aplicată, măsura arestării preventive având, la acest moment procesual, caracter rezonabil.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul M. I., criticand-o sub aspectul nelegalitatii si netemeniciei, in sensul ca, in mod gresit a apreciat instanta de fond ca se impune fata de el mentinerea starii de arest, in conditiile in care ar avea de propus noi probe, care ar putea conduce la stabilirea unei alte situatii de fapt, cu atat mai mult cu cat in stare de arest preventiv nu ar putea realiza acest lucru.
Examinand incheierea penala recurata, prin prisma criticilor formulate si din oficiu, tribunalul apreciaza ca, recursul declarat in cauza este nefundat si urmeaza sa fie respins.
In mod corect a apreciat instanta de fond ca, se impune mentinerea starii de arest preventiv, fata de inculpatul M. I., banuit de comiterea infractiunii de inselaciune in forma continuata, constand in incheierea unor contracte de inchiriere cu mai multe persoane, invocand o stare materiala sigura apoi sustragea mai multe bunuri din aparatamente, practic tot ce putea fi usor comercializat.
Acesta presupus plan infractional al inculpatului s-a concretizat si a fost pus in aplicare, chiar daca inculpatul doar ce a fost liberat conditionat in data de 06.03.2012 cu un rest ramas neexecutat de 113 zile dintr-o pedeapsa de 1 an inchisoare si dupa ce in prealabil mai executase o alta pedeapsa de 6 ani inchisoare pentru infractiunea de talharie.
Tribunalul constata ca exista indicii temeinice de comitere a faptelor deduse judecatii si pentru care s-a luat masura arestarii preventive, potrivit art.143 C.p.p. constand in declarațiile părților vătămate I. L., B. F., S. N., P. N. ; procesul-verbal de cercetare la fața locului; dovadă predare-primire bunuri; declarațiile martorilor G. L., G. M., M. I., O. B., V. L. G., T. F., N. A., M. M. și Tifoi C. I.; procese-verbale de conducere în teren; declarațiile inculpatului M. I..
De asemenea, sunt incidente si dispozitiile art. 148 lit.f C.p.p. in sensul ca, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea de inselaciune cu privire la care se intreprind cercetari este mai mare de 4 ani, iar inculpatul odata lasat in stare de libertate prezinta pericol pentru ordinea publica, acesta fiind privit prin prisma modalitatii concrete de comitere a faptelor, a caracterului repetat al acestora, a naturii infractiunii comise care este una de inselaciune, ceea ce presupune un contact direct cu partile vatamate si o anumita atitudine a inculpatului capabila sa determine inducerea in eroare a partilor vatamate, a usurintei cu care acesta a trecut de la comiterea unei noi fapte de natura penala in conditiile in care a sesizat ca, planul sau infractional functiona si putea sa faca rost de bani in aceasta maniera .
Nici datele ce caracterizeaza persoana inculpatului si la care s-a facut referire mai sus, nu ofera decat elemente de natura sa conduca la ideea ca inculpatul odata lasat in libertate nu isi va remedia comportamentul, ci dimpotriva, exista riscul implicarii in alte activitati infractionale.
Pentru aceste motive, recursul declarat de recurentul inculpat M. I. împotriva încheierii din data de 7.02.2013, pronunțată de Judecătoria Constanta, în dosarul nr._ 13, va fi respins ca nefondat, cu consecinta obligarii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C. Pr. P.. respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul inculpat M. I. - fiul lui A. și A., născut la data de 15.05.1976, deținut în Arestul I.P.J.C., împotriva încheierii din data de 7.02.2013, pronunțată de Judecătoria Constanta, în dosarul nr._ 13.
În baza art. 192 alin.2 C. Pr. P.. obliga recurentul- inculpat M. I. la plata sumei de 200 lei, reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat.
In baza art. 189 C.proc.pen. dispune avansarea din fondurile Ministerului Justitiei in favoarea Baroului Constanta a sumei de 100 lei pentru domnul avocat C. Segiu, reprezentand onorariu aparator din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.02.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
M. L. T. I. C. S.
A. A.
GREFIER.
L. Ș.
Tehnored.jud.fond.Ș.P.
Tehnored.jud.recurs.A.A./3 ex./13.02.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
