Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 698/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 698/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 7549/212/2013/a6.3
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.698
Ședința publică din data de 02.07.2013
PREȘEDINTE – C. D.
JUDECĂTOR – N. A.
JUDECĂTOR – L. L.
GREFIER – C. C. D.
Cu participarea Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul C., reprezentat prin PROCUROR – M. V.
Pe rol, examinarea recursului penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA C. împotriva încheierii de ședință pronunțată de Judecătoria C. la data de 28.06.2013, în dosarul penal nr._ /a6.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.prev.de art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă intimatul inculpat O. B., în stare de arest, asistat de apărător ales - avocat G. A., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.prev.de art.176-181 Cod proc.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează părțile, obiectul dosarului aflat pe rol, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 Cod proc.penală, nemotivat.
Instanța, în baza art.301 cod pr.penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și văzând că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și, în baza art.38513 cod pr.penală, acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului asa cum a fost formulat in scris de P. de pe langa Judecatoria Constanta, casarea incheierii recurate si, rejudecand, solicita respingerea cererii de inlocuire a masurii arestarii preventive a inculpatului O. B. cu masura obligarii acestuia de a nu parasi localitatea, cu consecinta mentinerii masurii arestarii preventive.
Din probele dosarului rezulta ca temeiurile initiale subzista si nu au intervenit elemente noi care sa justifice punerea in libertate a inculpatului. Solicita a se avea in vedere in principal faptele savarsite de intimatul inculpat si imprejurarea ca nu se afla la primul conflict cu legea penala, fiind anterior cercetat tot pentru infractiuni contra patrimoniului.
Apărătorul ales al intimatului inculpate, avocet G. A. având cuvântul, solicita respingerea recursului, ca nefondat, considerand ca instanta de fond a examinat atent si a constatat ca s-au modificat temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii.
In sarcina inculpatului se retin 2 infractiuni de furt, cu un prejudiciu total destul de redus, de 1.000 lei, aparatorul mentionand ca, ulterior, au fost puse in sarcina inculpatului si alte infractiuni care fac obiectul altor 3 dosare penale, fara ca inculpatul sa le fi savarsit. Arata ca inculpatul nu s-a prevalat de disp.art.320 ind.1 Cod de proc.penala, intrucat nu exista date ca eleste autorul faptei judecate. De altfel, inculpatul s-a supus si testarii poligraf si a recunoscut ca a existat un briceag in torpedoul autoturismului,ceea ce nu era interzis si, totodata, ca nu s-a folosit de el.
In continuare, arata ca instanta de fond a examinat pericolul concret raportat si la persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, are familie si are asigurat un loc de munca, fiind sustinut de comunitatea turca. Solicita a se avea in vedere si imprejurarea ca sotia inculpatului este insarcinata in 6 luni, inculpatul dorind sa ii fie alaturi.
Aparatorul este de parere ca inculpatul prezinta garantie si ca nu va obstructiona buna desfasurare a procesului penal, neexistand date ca ar fi incercat sa influenteze, ori sa ia legatura cu martorii din dosar.
Pe cale de concluzie, opineaza ca la 4 luni de la luarea masurii arestarii impotriva inculpatului O. B., buna desfasurare a cercetarii judecatoresti se poate realiza si prin instituirea unei alte masuri, aceea a obligarii inculpatului de a nu parasi localitatea.
În replică referitor la sustinerile apararii in sensul lipsei antecedentelor penale, reprezentantul Ministerului Public solicita a se avea in vedere fisa de cazier judiciar a inculpatului, aflata la fila nr.2 din dosarul de urmarire penala, care atesta ca a mai fost arestat preventiv.
Intimatul inculpat O. B. , în ultimul cuvant, sustine ca are sotia insarcinata in luna a 6-a si arata ca este de accord cu concluziile formulate de aparatorul ales.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin încheierea de ședință din data de 28.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ /a6,
În baza art 300ind. 1 alin. 1 C. proc. pen.,s-a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului O. B. .
În baza art 139 alin. 1 C. proc. pen. rap. la art. 145 C. proc. pen. s-a admis cererea formulată de inculpat prin apărător și s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului O. B. (fiul lui Aișe și Cheazim, născut la data de 10.09.1976, CNP_, domiciliat în C., .. 56, jud. C.) cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea C.. Inculpatul este arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 30/21.02.2013, emis de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
În baza art. 145 alin. 1ind 1 și alin. 1 ind. 2 C. proc. pen.,pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:
-să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecata ori de cate ori este chemat;
-să se prezinte la secția de politie în a cărei rază teritorială locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu se apropie de ceilalți inculpați, martori, de părțile vătămate, precum și de membrii familiilor acestora și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art.145 alin.3 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului că încălcarea cu rea-credință a măsurilor sau obligațiilor impuse, va atrage înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.
O copie de pe încheiere s-a comunicat inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
Măsurile dispuse s-au comunicat administrației locului de deținere.
În baza art. 192 alin. 3 C.proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere,prima instanță a constatat:
Prin încheierea nr. 46/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._, s-a respins propunerea de luare a măsurii arestării preventive împotriva inculpatului O. B. și s-a dispus luarea față de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 19.02.2013 până la data de 20.03.2013 inclusiv. Împotriva acestei soluții, în termen legal P. de pe lângă Judecătoria C. a declarat recurs. Prin încheierea nr. 56/21.02.2013 Tribunalul C. a dispus arestarea preventivă a inculpatului O. B. pe o durată de 29 de zile, cu începere de la data punerii în executare a mandatului de arestare, sens în care a emis mandatul de arestare nr.30 din data de 21.02.2013 .
La data de 15.03.2013 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, rechizitoriul nr. 2248/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., prin care alături de alți 6 inculpați, a fost trimis în judecată inculpatul O. B. pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 26 C.pen. rap. la art. 208 alin. 1 -art. 209 alin. 1 lit. a, e C.pen.; furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e C.pen.; furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e C.pen.; furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e, i C.pen.; furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a, e C.pen.; port fără drept al cuțitului în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața și integritatea corporală a persoanelor sau ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, faptă prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. 1 pet. 1 din Legea 61/1991R, toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen..
La data de 18.03.2013 prin Încheiere instanța, din oficiu, a constatat legalitatea și temeinica ,ăsurii arestării preventive și a menținut-o.
Prin încheierea din data de 07.05.2013 a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului O. Beghiuzel.
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, instanța a reținut următoarele: asupra inculpatului planează suspiciunea rezonabilă că ar fi comis un număr de 6 infracțiuni, din care 5 împotriva patrimoniului, împreună cu mai multe persoane, în mod organizat, din locuri publice, la intervale regulate de timp - aspect ce denotă însușirea acestui mod de trai, prin folosirea unor instrumente de natură a asigura însușirea produsului infracțional și evitarea prinderii, aspect ce denotă un grad ridicat de specializare și prin urmare un grad ridicat de risc în ceea ce privește reiterarea comportamentului infracțional; gradul ridicat de specializare rezultă inclusiv din alegerea unui anumit tip de magazin din care se presupune că ar fi sustras bunuri, din natura acestora, din modalitatea de acțiune, toate acestea reliefând dezvoltarea unui modus operandi de către inculpat.
La aprecierea pericolului social (la momentul când s-a luat măsura arestării preventive) s-au avut circumstanțele personale ale inculpatului, care deși nu are antecedente penale, nu are ocupație, nu are loc de muncă, are o familie numeroasă pe care trebuie să o întrețină, având în același timp un grad ridicat de specializare infracțională.
Instanța a constatat că măsura arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare, în condiții de celeritate a procesului penal ce urmează a fi derulat în procedură comună în ceea ce-l privește pe inculpat, și pentru înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului, fiind proporțională cu scopul urmărit și cu gravitatea acuzației aduse acestuia și procedând la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a menținut măsura arestării preventive a inculpatului la data de 07.05.2013 și a respins cererile privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de avocatul inculpatului.
Instanța constată că în cauză inculpatul este arestat de la data de 21.02.2013 în baza mandatului de arestare nr. 30/21.02.2013 emis de Tribunalul C.. De la momentul luării măsurii arestării se observă că a trecut o perioadă de timp de 4 luni de zile.
Instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, pe de altă parte, interes dedus din modul de săvârșire a faptelor cu privire la care există probe că au avut loc ce participarea inculpatului.
Temeiul arestării preventive a inculpatului a fost cel prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f C. proc. pen. reținîndu-se că pentru infracțiunile în cauză legea prevede pedeaspa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă pericol concret pentru ordinea publică .
În acest moment procesual, se constatată că nu mai există date relevante pe care să se întemeieze în mod rezonabil presupunerea că, lăsat în libertate, inculpatul va încerca influențarea în mod direct sau indirect a martorilor sau altor părți, scopul procesului penal putând fi atins și prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Astfel inculpatul O. B. a fost audiat la fel și inculpatul Mehmet Daistan iar în cauză urmează a se audia martorii propuși prin rechizitoriu și inculpații (în calitate de martori) care au fost condamnați în dosarul nr._ din care s-a disjuns prezentul dosar.
Riscul de obstrucționare a desfășurării în bune condiții a cercetării judecătorești nu există și acest aspect rezultă și din faptul că între obligațiile impuse inculpatului de către instanță pe timpul liberării, este și aceea de anu lua legătura cu coinculpații din cauză, cu martorii ce urmează a fi audiați, cu membrii familiilor acestora și de a nu comunica cu aceștia direct sau indirect.
Instanța nu se raportează numai la gravitatea faptelor ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul inculpatului și se constată că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale . Pe de altă parte inculpatul este arestat în prezenta cauză de 4 luni de zile și astfel cu trecerea timpului rezonanța socială negativă a faptelor se estompează. La acest moment tulburarea ordinii publice provocată ca urmare a comiterii unei infracțiuni, nu mai poate constitui un motiv pertinent și suficient pentru refuzul de liberare din detenție provizorie decât dacă indicii concrete demonstrează că, prin lăsarea inculpatului în libertate, ordinea publică ar fi realmente amenințată.
Înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai puțin intruzivă se impune a fi dispusă și din perspectiva art. 5 pargraf 3 din Convenția europeană, potrivit căruia „orice persoană arestată sau deținută în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c din prezentul articol, are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unor garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere”. Cu privire la durata măsurii arestării preventive se observă că a trecut o perioadă suficientă de timp și măsura arestării preventive nu își mai poate realiza scopul pentru care a fost instituită.
Privarea de libertate este o măsură gravă și în acest moment menținerea acesteia nu se justifică raportat la măsura mai puțin severă a obligării de a nu părăsi localitatea ce la acest moment apare ca fiind suficientă pentru protejarea interesului public, cu stabilirea în sarcina inculpatului a unor obligații care să asigure desfășurarea în bune condiții a cercetării judecătorești în continuare.
S-a observat că, apreciind caracterul necesar al măsurii pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal și caracterul proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului, este justificată luarea altei măsuri preventive, față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual.
Împotriva susmenționatei încheieri, în termen legal a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele fiind cele inserate în partea introductivă, care face parte integrantă din prezenta decizie,așa încât nu se impune reiterarea lor.
Verificând încheierea recurată prin prisma criticilor aduse și din oficiu, conform art. 385/ind.6 alin. 3 Cod proc. pen., Tribunalul constată că recursul este nefondat,pentru următoarele considerente:
Raportat la mijloacele de probă administrate până în prezent, indiciile temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul O. B. a săvârșit faptele penale pentru care a fost cercetat și trimis în judecată, se mențin și conturează starea de fapt expusă în cuprinsul actului de sesizare a instanței.
Pe de altă parte, nu mai subzistă temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod proc. pen., deoarece deși pedeapsa este mai mare de 4 ani închisoare pentru infracțiunile presupus comise, nu mai este îndeplinită cerința că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în accepțiunea reglementării textului de lege de mai sus.
Este de necontestat că infracțiunea de furt calificat în modalitatea pentru care inculpatul este judecat, prezintă un grad de pericol social ridicat însă numai gravitatea faptelor nu poate fi socotită, în sine ,ca prezentând pericol concret pentru ordinea publică, în lipsa unor argumente contrare de actualitate.Pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social al faptei, care ține, în principal ,de instituția tratamentului penal, ci presupune o rezonanță negativă la nivelul unei comunități sau al întregii ordini sociale, el nu se prezumă, trebuie să fie actual și dovedit cu date concrete din care să rezulte fără echivoc .
Dincolo de pericolul social ridicat al faptelor și starea de fapt reținută în actul de sesizare, valorificate cu ocazia luării și respectiv menținerii măsurii preventive a arestării, nu au fost relevate alte elemente care să evidențieze că punerea în libertate a inculpatului la acest moment procesual ,ar tulbura în mod real ordinea publică iar instanța nu se poate limita doar la luarea în considerare a gravității faptei . Pericolul social al infracțiunii constituie doar o componentă a exigențelor cerute de art. 148 lit. f Cod proc. pen.și nu poate constitui un temei suficient pentru a justifica menținerea măsurii arestării .
Pe de altă parte, arestarea preventivă, în contextul concret al cauzei, ținând seamă de obiectul și particularitățile cauzei, perspectiva prelungirii duratei soluționării cauzei,constituie argumente în plus pe baza cărora se poate aprecia că sunt incidente prevederile art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul oricărei persoane arestate de a fi eliberată în cursul procedurii, în situația în care arestarea preventivă tinde să se prelungească ca o consecință a prelungirii procedurii. Deși în raport de probele aflate la dosar există suspiciunea rezonabilă că s-au comis fapte penale, în actualul moment procesual, inculpatul poate fi judecat în stare de libertate, în condițiile în care situația de fapt relevată de probele administrate, demonstrează o situație de fapt nuanțat diferită de cea reținută la momentul luării măsurii arestării preventive, pe baza probelor administrate până în acel moment, urmând a fi pe deplin lămurită în cursul cercetării judecătorești.
Având în vedere toate împrejurările cauzei conturate de probele administrate până în prezent, probatoriul ce se prefigurează a fi administrat pentru stabilirea vinovăției ori nevinovăției inculpatului, perioada care a trecut de la data arestării - de peste 4 luni – de natură să atenueze impactul și rezonanța socială negativă precum și circumstanțele personale ale inculpatului ,rezultă cu prisosință că menținerea măsurii de excepție a arestării nu mai apare necesară ,durata acesteia fiind suficientă scopului recunoscut de art. 136 alin. 1 Cod proc. pen., privind buna desfășurare a procesului penal.
În lipsa unor criterii legale exprese, pericolul concret pentru ordinea publică poate fi dedus nu numai dintr-un pericol social sporit al faptei ci și din circumstanțele personale ale inculpatului iar acestea din urmă sunt în favoarea inculpatului. Astfel,O. B. are vârsta de 37 de ani,are familie, nu posedă antecedente penale, are perspectiva încadrării în muncă,conform înscrisurilor din dosar aflat la dosar și nu sunt indicii că lăsat în libertate acesta ar putea împiedica buna desfășurare a judecății prin influențarea probelor, sustragerea de la judecată ori că ar putea comite alte fapte penale.
Conform art. 139 alin. 1 Cod proc. pen., măsura preventivă se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, cînd s- au schimbat temeiurile care au determinat arestarea.
Pentru toate considerentele arătate ,în acord cu instanța de fond, Tribunalul apreciază că nu se mai impune a fi menținută măsura arestării preventive dar că temeiurile inițiale avute în vedere,modificate ( raportat la pericolul concret pentru ordinea publică, în strânsă legătură cu particularitățile cauzei, stadiul procesului ,cu durata arestării și cu circumstanțele personale ale inculpatului ), justifică înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, aceasta fiind cea mai potrivită, raportat la actualul stadiu procesual, totodată fiind o măsură preventivă eficientă, față de posibilitățile de supraveghere a inculpatului, de către organele judiciare.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul va menține soluția instanței fondului și în baza art. 385 / 15 pct. 1 lit . b Cod proc. pen., va respinge ca nefondat recursul.
Văzând și prevederile art.192 al. 3 Cod proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b Cod proc. pen.,
Respinge ca nefondat recursul declarate de către P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva încheierii de ședință din data de .28.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar penal nr._ /a6.
În baza art.192 alin.3 Cod proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat,rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi,02.07.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. D. N. A. L. L.
Grefier,
C. C. D.
Red./Tehnored.dec.jud.N.A. -03.07.2013-3ex.
Red.Jud.A.A.B./01.07.2013/ora 09.18
| ← Cerere de liberare provizorie pe cauţiune. Art. 160 ind. 4... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
