Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 602/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 602/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 12283/212/2013/a2
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 602
Ședința publică din 07.06.2013
PREȘEDINTE – A. A.
JUDECĂTORI – E. G.
- M. M.
GREFIER – A. R. R.
Ministerul Public reprezentat de PROCUROR C. B.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de recurenții inculpați M. K. – fiul lui R. și K., născut la data de 17.01.1986, M. R. – fiul lui R. și K., născut la data de 30.12.1988 și M. K. – fiica lui R. și A., născută la data de 15.05.1960, împotriva încheierii din data de 05.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr. _ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică,cu respectarea disp.art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurenții inculpați M. K., M. R. și M. K., în stare de arest preventiv, asistați de apărătorul ales, avocat T. D., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedură legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor art.385/2 Cod pr.penală, în termenul prevăzut de art.385/3 Cod pr.penală, nemotivat.
Instanța întreabă părțile, procurorul, dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat, conform art.301 – 302 Cod pr.penală și văzând că nu sunt, constată recursul în stare de judecată potrivit art. 385/11 Cod pr.penală și acordă cuvântul pentru dezbateri potrivit art. 385/13 Cod pr.penală.
Apărătorul ales al recurenților inculpați, avocat T. D., având cuvântul, solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând solicită admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de cei trei inculpați. Primul motiv pentru care instanța de fond a respins cererile inculpaților este că la acest moment rezidă necesitatea împiedicării săvârșirii altor infracțiuni de natură penală. Față de acest argument, solicită instanței să aibă în vedere fișele cazier judiciar ale inculpaților, din care rezultă că se află la primul conflict cu legea penală, anterior nefiind sancționați nici măcar cu amendă administrativă. În al doilea rând solicită instanței să aibă în vedere că nu este vorba despre o infracțiune determinată de lipsuri financiare, astfel încât să se poată presupune că odată lăsați în libertate inculpații vor săvârși alte fapte. În ceea ce-i privește pe inculpații M. K. și M. R., a fost dispusă arestarea lor în lipsă, aceștia s-au prezentat de bună voie împreună cu partea vătămată, apreciind astfel că nu se justifică lipsirea lor de libertate. De asemenea menționează că partea vătămată se prezintă la fiecare termen împreună cu rudele inculpaților și nu există risc să fie săvârșită altă infracțiune de lipsire de libertate. În al treilea rând solicită instanței să aibă în vedere declarația părții vătămate, făcând referire la cea de-a doua declarație prin care partea vătămată și-a schimbat radical punctul de vedere, precum și etnia din care părțile fac parte, respectiv etnia rommă, membrii acestei etnii având darul de a supraevalua faptele, așa fiind și cazul părții vătămate care inițial spune că a fost răpită iar ulterior spune că a mers de bună voie. Solicită să fie avută în vedere Decizia 2199/2003 a Î.C.C.J. în care se arată că gradul redus de școlarizare a membrilor acestei etnii fac ca ei să nu conștientizeze demersurile pe care le întreprind, acesta fiind și cazul părții vătămate care nu a realizat că prin denunțul calomnios se va ajunge la arestarea preventivă a inculpaților. Menționează că în mod corect s-a reținut că inculpații nu au ocupație și loc de muncă, acest lucru fiind specific și etniei din care personal face parte, cu atât mai mult etniei din care fac parte inculpații. Menționează că așa cum a consemnat și procurorul la început, inculpații M. K. și M. R. lucrează în construcții formând o echipă, iar inculpata M. K. este vânzătoare de legume în piața Tomis III. Solicită să fie avute în vedere și aceste circumstanțe personale ale inculpaților, precum și caracterizările depuse în dosarul instanței de fond din care rezultă că în societate inculpații nu sunt cunoscuți ca fiind oameni cu ieșiri violente, astfel că lăsarea lor în libertate nu ar avea rezonanță socială negativă și nu ar determina alte persoane să săvârșească infracțiuni. Solicită de asemenea să aibă în vedere Decizia 17/2011 pronunțată într-un recurs în interesul legii, în care se statuează că atunci când se consideră că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, trebuie să se aibă în vedere dacă buna desfășurare a procesului penal ar fi afectată. Solicită să se aibă în vedere stadiul procesului, instanța fiind sesizată cu rechizitoriu, s-a dat citire actului de sesizare, inculpații au dat declarații, rămânând să mai fie audiați martorii. Consideră că nu există un impediment pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că prin obligațiile ce pot fi impuse instanța poate estompa posibilitatea inculpaților de a lua legătura cu partea vătămată sau cu martorii. Având în vedere perioada petrecută de inculpați în arest preventiv, raportat la disp. Art. 136 al. 2 C.p.p., apreciază că scopul măsurii preventive poate fi atins și prin control judiciar. Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați cu consecința admiterii cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de aceștia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, apreciind că în mod corect instanța de fond a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de aceștia. Consideră că buna desfășurare a judecării cauzei nu poate fi asigurată cu lăsarea inculpaților în libertate sub control judiciar, având în vedere modalitatea deosebit de violentă în care au procedat pentru soluționarea unui diferent familial, astfel că se pune întrebarea cum ar proceda inculpații în situația unui diferent judiciar. Față de natura și gravitatea acuzației penale, apreciază că în mod firesc se creează temerea că buna administrare a justiției ar fi afectată prin lăsarea inculpaților în libertate, astfel că în mod corect instanța de fond a apreciat că liberarea sub control judiciar nu are caracter de suficiență raportat la această atitudine a inculpaților. Pentru aceste considerente solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate.
Recurentul - inculpat M. K., în ultimul cuvânt, solicită să fie lăsat în libertate pentru a fi alături de familie, că are o fetiță în vârstă de nouă ani și că soția sa este însărcinată în opt luni, și pentru că dorește să-și reia locul de muncă pentru a-și restabili situația familială.
Recurentul - inculpat M. R., în ultimul cuvânt, arată că are familie, având doi copii minori, și că fetița în vârstă de trei ani are la piciorul stâng probleme pentru care a fost operată de două ori și urmează să fie operată a treia oară. Menționează că dorește să muncească și să aibă grijă de familie.
Recurentul - inculpat M. K., în ultimul cuvânt, arată că trebuie să aibă grijă de soțul ei care este bolnav de cancer și că are și nepoți de care are grijă.
Dezbaterile declartându-le închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 05.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13 în baza art. 160 ind. 8a alin. 6 C.proc.pen. au fost respinse ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații: M. K., M. R. și M. K..
Pentru a pronunța încheierea de ședință menționată prima instanță deliberând asupra cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații M. K., M. R. și M. K. a reținut următoarele:
Prin dec. pen. nr. 510/14.05.2013 a Tribunalului C., a fost casată în parte încheierea din data de 09.05.2013 a Judecătoriei C., dispunându-se rejudecarea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar formulate de către inculpați.
La termenul din data de 05.06.2013, instanța a adus la cunoștința inculpaților cazurile de revocare a liberării provizorii, prev. de art. 160 ind. 10 alin. 1 lit. a și b C.proc.pen.
Asupra admisibilității în principiu a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, instanța le-a apreciat ca întemeiate, pentru următoarele considerente:
Condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sunt cele cuprinse în art. 1606 Cod procedură penală și care fac parte din dispozițiile comune ale cap. 3 din secțiunea V a titlului IV din Codul de procedură penală.
De regulă, o cerere poate fi inadmisibilă ori de câte ori nu este obiectiv încuviințată de lege, când lipsește legitimitatea subiectivă a celui care o folosește sau atunci când, din datele cauzei, rezultă inutilitatea ei funcțională în sensul că nu poate produce efectele pe care legea a înțeles să i le atribuie în cazul respectiv.
În speță, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este obiectiv încuviințată de lege, persoana care a invocat-o este una din persoanele cărora legea le conferă beneficiul acesteia (art. 1606 C.proc.pen.), cererea are pertinență funcțională, întrucât poate conduce la satisfacerea intereselor părții, aceasta neputând fi inadmisibilă, deoarece toate cerințele legale care creează limitele admisibilității sunt satisfăcute.
Asupra temeinicieicererilor, instanța a reținut, din examinarea îndeplinirii condițiilor art. 1602 alin. 1 și 2 C.proc.pen., condiții care nu privesc admisibilitatea în principiu a cererilor, ci temeinicia acestora, că nu este îndeplinită una din condițiile prevăzute în art. 1602 alin. 1 și 2 C.proc.pen. – respectiv necesitatea protejării ordinii publice, prin împiedicarea inculpaților de a săvârși alte fapte penale.
Prin încheierea nr. 120/17.04.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._/212/2013, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților M. Chirez, M. R., pe o durată de 30 de zile, de la data punerii în executare a mandatelor de aretare preventivă și M. K., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 17.04.2013 până la data de 15.05.2012 inclusiv. Prin încheierea nr. 116/19.04.2013, Tribunalul C. a respins ca nefondat recursul declarat de către inculpații M. Chirez, M. R. și M. K..
La pronunțarea încheierii s-a avut în vedere că în cauză sunt indicii temeinice, în sensul art. 68¹ C.proc.pen., privind săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor pentru care sunt cercetați (fiind, astfel, incidente dispozițiile art. 143 C.proc.pen.) și, de asemenea, că sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 lit. a (pentru inculpații M. K. și M. K.) și f C.proc.pen.
Astfel, s-a reținut sarcina inculpaților M. K., M. K. și M. R. faptul că, în seara de 15.04.2013, în jurul orelor 22.00, primii doi, sub amenințare cu arme și prin lovire, iar ultimul, prin lovire, au răpit-o pe partea vătămată I. SABRIE, din fața imobilului unde aceasta locuiește fără forme legale, din mun. C., ., introducând-o forțat într-un autoturism, cu care s-au deplasat până în cartierul C., din mun. C., unde partea vătămată a fost abandonată de către inculpați.
S-a reținut în sarcina inculpaților M. K., M. K. și M. R. săvârșirii infracțiunii de lipsire de liberate, în mod ilegal, faptă prev. de art. 189 alin. 1 și 2 C.pen.
La analiza cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a avut în vedere, pe lângă îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de dispozițiile legale care guvernează această instituție, atât natura și gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, în contextul anchetei penale în derulare și în cel al circumstanțelor personale ale acestora.
În cauză subzistă, în opinia instanței, necesitatea protejării ordinii publice, prin împiedicarea inculpaților de a săvârși alte fapte penale.
S-au avut, astfel, în vedere natura faptelor reținute în sarcina inculpaților și gravitatea acestora, date de modul și mijloacele de săvârșire a faptelor de care inculpații sunt suspectați (pe timp de noapte, într-un loc public, de față mai aflându-se și alte persoane, inclusiv prin amenințarea unora dintre ele să nu intervină în momentul scoaterii cu forța a victimei din taxi-ul în care se afla, ignorând că aceasta avea în brațe un copil în vârstă de 2 ani, creând o stare de pericol și pentru viața acestuia, prin folosirea unor arme și exercitarea unor violențe în cadrul acțiunii de răpire), din scopul urmărit (rezolvarea unor diferende familiale), din urmarea produsă (încălcarea relațiile sociale ce ocrotesc libertatea persoanei), din natura, gravitatea și limitele de pedeapsă ale infracțiunii pentru care sunt cercetați (legiuitorul penal având ca scop protejarea uneia dintre cele mai importante valori sociale protejate într-o societate civilizată – dreptul la libertatea individuală), din rezonanța negativă ce s-ar produce în comunitatea locală din mun. C., ca urmare a cercetării acestora în stare de libertate și din circumstanțele personale ale inculpaților (persoane fără ocupație și loc de muncă).
În contextul net al circumstanțelor reale expuse anterior, instanța a apreciat că nu pot prevala, la acest moment procesual, circumstanțele personale ale inculpaților – lipsa antecedentelor penale, domiciliile stabile, existența problemelor medicale și nici garanțiile intrinseci oferite de către aceștia. Acestea nu sunt apte de a justifica / asigura de plano punerea în libertate provizorie.
Instanța a apreciat ca inoportună și nejustificată la acest moment o soluție de punere în libertate provizorie, date fiind cele aprox. 6 săptămâni scurse de la instituirea măsurii preventive, combinate cu necesitatea protejării cu prioritate a ordinii publice, în contextul derulării în continuare a anchetei penale.
Împotriva încheierii de ședință menționate au declarat recurs inculpații M. Chirez, M. R. și M. K., motivele de recurs sunt prezentate pe larg în practicaua prezentei decizii.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 3856 Cod procedură penală tribunalul reține următoarele aspecte:
Din analiza dispozițiilor art. 136 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, scopul masurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfășurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului ori inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, acesta putând fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar ori pe cauțiune.
Dispozițiile art. 1606 si art. 1602 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala prevăd condițiile concrete în care aceasta poate fi acordată.
Astfel, liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsura procesuală alternativă la masurile preventive privative de libertate a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanței, și care presupune îndeplinirea unor condiții expres reglementate privind cuantumul pedepsei închisorii pentru infracțiunea comisa, forma de vinovăție cu care aceasta a fost săvârșita și inexistenta datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat sa săvârșească alte infracțiuni ori ca acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
În mod corect prima instanță a constatat că cererile inculpaților sunt admisibile și a procedat la analiza temeiniciei acestora.
Tribunalul reține că instituția liberării provizorii sub control judiciar presupune existența temeiurilor care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive și menținerea acestora în continuare, și constituie doar o facultate a instanței în a o acorda, în evaluarea unor garanții certe, și cu dispunerea pe timpul liberării provizorii a unor obligații ferme.
Se constată că deși inculpații au vocație, în prezent, la liberare sub control judiciar, raportat la natura infracțiunii pentru care sunt cercetați și la temeiurile care au determinat arestarea preventivă, la modul în care inculpații au sfidat regulile de conviețuire socială, tribunalul constată că în mod întemeiat prima instanța a apreciat că nu este oportună și prudentă acordarea beneficiului liberării provizorii sub control judiciar la acest moment procesual.
Prin gravitatea faptei și reacția publicului la săvârșirea ei, prin modalitatea concretă de comitere, infracțiunea reținută în sarcina inculpaților poate provoca o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie.
Toate motivele pertinente și suficiente care legitimează privarea de libertate a inculpaților determină înlăturarea aspectelor de ordin personal invocate în apărare, aceste neputând constitui în actualul stadiu procedural un temei rezonabil pentru admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar.
Prin această soluție nu se încalcă nici prezumția de nevinovăție de care se bucură în continuare inculpații, și nici dreptul acestora la un proces echitabil, cu respectarea unui termen rezonabil, întrucât ambele exigențe sunt compatibile cu orice măsură restrictivă sau privativă de libertate, pentru a se asigura buna desfășurare a cercetărilor.
În concluzie, prima instanță în mod corect a respins cererile inculpaților apreciind că lăsarea în libertate a acestora nu este oportună în raport de actualul stadiu procesual.
Pe cale de consecință, în baza art. 38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați M. K., M. R. și M. K. împotriva încheierii din 05.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală va obliga pe recurenții inculpați M. K., M. R. și M. K. la plata a câte 35 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală;
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați M. K. – fiul lui R. și K., născut la data de 17.01.1986, M. R. – fiul lui R. și K., născut la data de 30.12.1988 și M. K. – fiica lui R. și A., născută la data de 15.05.1960, împotriva încheierii din 05.06.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe recurenții inculpați M. K., M. R. și M. K. la plata a câte 35 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 07.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. A. E. G. M. M.
GREFIER,
A. R. R.
Red.jud.fond A.E. M.
Red.jud.recurs M. M.
5ex/13.06.2013
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Sentința nr. 14/2013. Tribunalul... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
