Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 135/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 135/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 27312/212/2012/a4
Dosar penal nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.135
Ședința publică din 07.02.2013
PREȘEDINTE – L. I. B.
JUDECĂTORI – I. R.
- M. V.
GREFIER – C. C.
Ministerul Public reprezentat de PROCUROR - C. B.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurentul – inculpat I. A. - fiul lui M. și D., născut la data de 16.10.1985, împotriva încheierii din data de 05.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, cu respectarea disp.art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat I. A., în stare de arest, asistat de apărători aleși, avocat S. M. și avocat Calaigii S., în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar.
Procedură legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor art.385/2 Cod pr.penală, în termenul prevăzut de art.385/3 Cod pr.penală, nemotivat.
Instanța întreabă părțile, procurorul, dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat, conform art.301 – 302 Cod pr.penală și văzând că nu sunt, instanța constată recursul în stare de judecată potrivit art. 385/11 Cod pr.penală și acordă cuvântul pentru dezbateri potrivit art. 385/13 Cod pr.penală.
Avocat S. M., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, să nu se mai mențină starea de arest preventiv a inculpatului, solicitând a se observa că la ultimul termen de judecată a fost audiată o martoră, respectiv numita Patulea G., care nu a confirmat declarația pe care aceasta a dat-o în faza de urmărire penală, martora precizând că toate cuvintele au fost insinuate de către organul de urmărire penală.
In acest sens, solicită a se observa că cuvintele pe care martora le folosește în acea declarație nu sunt cuvinte care să-i aparțină personal, mai mult decât atât, folosește foarte multe verbe care aparțin unei persoane cu studii juridice. În sala de judecată, martora a manifestat un anumit dezacord cu maniera în care a fost audiată de organul de urmărire penală. Nu numai această declarație conține discordanțe față de cele din faza de urmărire penală, ci și celelalte, toate depozițiile date în fața instanței de judecată nerelevând temeiurile pentru care instanța de fond a dispus arestarea.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, apreciind că nu se mai impune menținerea stării de arest față de inculpatul I. A., iar în măsura în care instanța va aprecia că se impune totuși un control riguros asupra inculpatului, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul obligându-se să respecte toate obligațiile impuse.
Avocat Calaigii S., având cuvântul, referitor la solicitarea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, solicită instanței să verifice fișele de internare în spital, pentru că la data la care se reține comitera faptelor de către inculpat, a fost internată atât partea vătămată cât și inculpatul.
Diferența dintre orele la care au ajuns la urgență este de o oră, dar prima dată a ajuns inculpatul I. A., iar apoi a ajuns partea vătămată. In acest sens, precizează că a arătat în fața instanței de fond că inculpatul a fost agresat anterior agresării părții vătămate, iar inculpatul a arătat în declarație că în momentul inițierii conflictului a fost lovit, a fost tras de cineva și dus la spital.
Abia după o oră a venit salvarea și l-a luat pe partea vătămată care are leziuni grave, aspect care consideră că ar trebui să ducă la aprecierea sincerității depoziției inculpatului și la crearea unei stări de dubviu în legătură cu împrejurarea că inculpatul este persoana care a produs consecințele produse de infracțiunea prev. de art.182 Cod penal.
In cursul cercetării judecătorești nu s-a lămurit participația fiecăruia dintre inculpați, în afară de cei trei inculpați, nu s-a lămurit până în prezent care sunt celelalte persoane, martorii declarând că au fost 7-8 persoane, fiind posibil ca o altă persoană să fi aplicat loviturile părții vătămate.
Raportat la scopul măsurii preventive, apreciază că nu se justifică în continuare menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, inculpatul nu are antecedente penale, are trei copii minori în întreținere, împrejurări ce concură la concluzia că cercetarea judecătorească se poate finaliza cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în mod corect instanța stabilit că această măsură este proporțională cu scopul urmărit și cu gravitatea acuzației penale, reținând că în cursul cercetării judecătorești au reieșit indicii cu privire la consecințe mult mai grave decât cele avute în vedere la momentul luării arestării preventive.
Atunci când se apreciază asupra dutarei și rezonabilității duratei măsurii arestării preventive, trebuie avute în vedere și anumite elemente ce circumstanțiază starde de fapt reținută, respectiv premeditarea, faptul că inculpații se înarmaseră anterior cu bâte, cuțite, precum și consecințele producerii acestor fapte, prin împrejurarea că partea vătămată a suferit 75-80 de zile de îngrijiri medicale și a rămas cu infirmitate fizică permanentă, precum și sentimentul de insecuritate puternic produs în rândul comunității.
In opinia sa, toate aceste elemente care circumstanțiază și fapta arată și împrejurarea că durata arestului preventiv nu a depășit un caracter de rezonabilitate, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat I. A., în ultim cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului său.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin încheierea nr.5.02.2013 pron. de către Judecătoria C. în dosarul nr._ 12 s-a dispus:
“Respinge cererile privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligarii de a nu părăsi localitatea formulate de avocații inculpaților I. Menderiș și I. A..
În temeiul art. 3002 Cod procedură penală raportat la art. 160b alin. 3 Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpaților I. Menderiș (fiul lui Remzi și Atia, născut la data de 15.12.1991, în C.) și I. A. (fiul lui M. și D., născut la data de 16.10.1985 în C.).
Măsurile dispuse se comunică administrației locului de deținere »
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 30.10.2012 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ 12, rechizitoriul nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., prin care au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpații A. Cudret, I. Menderiș și I. A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de vătămare corporală gravă, faptă prev. de art. 182 alin. 2 din Cp (toți inculpații), lovire sau alte violențe, faptă prev. de art. 180 alin. 2 din Cp (inculpații I. Menderiș și I. A.) și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev. de art. 321 alin. 1 din Cp (toți inculpații), toate cu aplicarea art. 75 lit. a din Cp și 33 lit. a din Cp, cu aplicarea disp. art. 37 lit. a pentru inculpatul I. Menderiș.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpaților faptul că, la data de 25.09.2012, în jurul orelor 20,55, împreună cu alte persoane rămase neidentificate, i-ar fi agresat pe părțile vătămate B. C. și S. C., provocându-i părții vătămate B. C. leziuni care i-au pus viața în primejdie și care au necesitat 31-35 zile de îngrijiri medicale, iar părții vătămate S. C. i-au provocat 6-7 zile de îngrijiri medicale, producând în acest fel scandal public și tulburând ordinea și liniștea publică.
În cursul urmăririi penale, Judecătoria C., prin încheierea nr. 256 din 04.10.2012, a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria C. și a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 29 de zile, apreciindu-se că în cauză sunt întrunite condițiile art. 143 C.p.p., existând indicii care justifică presupunerea rezonabilă că aceștia ar fi comis infracțiunile pentru care sunt cercetați.
Totodată instanța care a luată măsura, a apreciat că în cauză este incident și cazul prev. de art. 148 lit. f C.p.p., raportat la împrejurările în care sunt suspectați inculpații că ar fi comis faptele și la circumstanțele personale ale acestora.
Verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța de fond a apreciat că măsura este legală și temeinică și că motivele care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, subzistă și la acest moment și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților I. Menderiș și I. A., din materialul probator existent rezultând indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabila ca inculpații ar fi săvârșit faptele de care sunt bănuiți, fiind incidente condițiile prev.de art.143 cod pr.penala, în cursul cercetării judecătorești reieșind indicii cu privire la consecințe mult mai grave decât cele avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive.
Totodată, instanța de fond a apreciat că în cauza este îndeplinită și condiția prevăzută de art.148 lit.f C.pr.penală, în ceea ce-i privește pe inculpații I. Menderiș și I. A., aceștia fiind cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani si exista probe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, subzistența pericolului concret pentru ordinea publică fiind reflectată, în opinia primei instanțe, de împrejurările în care sunt suspectați inculpații că ar fi comis infracțiunile –cu premeditare, având asupra loc obiecte idonee (bâte, cuțite, răngi, baston cu electroșocuri) producerii unor vătămări corporale, împreună cu un număr mare de alți participanți, prin urmărirea perseverentă a uneia dintre victime, prin aplicarea în mod repetat de lovituri victimelor, uneia dintre ele punându-i-se în pericol viața, fiind în prezent într-o stare medicală gravă, suferind vătămatări corporale ce au necesitat 75-80 zile de îngrjiri medicale și rămânând cu infirmitate fizică permanentă, comițând actele de agresiune într-o zonă rezidențială, producând astfel un sentiment de nesiguranță locuitorilor din zona respectivă; circumstanțele personale ale acestora – niciunul nu are loc de muncă sau ocupație, sunt neșcolarizați, inculpatul I. Menderis se află în termenul de încercare al unei condamnări cu suspendare pe o durată de 4 ani pentru săvârșirea unor fapte de furt calificat.
Constatând că măsura arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare, în condiții de celeritate a procesului penal și pentru înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatilor I. Menderiș și I. A., fiind proporțională cu scopul urmărit și cu gravitatea acuzației, instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și a respins cererile privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de avocații acestora.
Împotriva încheierii mai sus menționate, în termen legal a declarat recurs inculpatul I. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele de recurs fiind redate în partea introductivă a prezentei încheieri.
Verificând, atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art.385 ind.6 alin.3 C.p.p., încheierea recurată, tribunalul reține următoarele:
Asupra inculpatului I. A. planează suspiciunea rezonabilă că, la data de 25.09.2012, în jurul orelor 20,55, împreună cu inculpatul I. Menderis și cu alte persoane rămase neidentificate, le-ar fi agresat pe părțile vătămate B. C. și S. C., provocându-i părții vătămate B. C. leziuni care i-au pus viața în primejdie și care au necesitat 31-35 zile de îngrijiri medicale, iar părții vătămate S. C. i-au provocat leziuni care au necesitat 6-7 zile de îngrijiri medicale, producând în acest fel scandal public și tulburând ordinea și liniștea publică.
Incidența în cauză a dispozițiilor art.143 C.p.p., condiție necesară luării măsurii arestării preventive, rezultă, astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, din mijloacele de probă aflate în dosarul de urmărire penală:procesul - verbal de cercetare la fața locului, declarația martorei I. M., procesul-verbal din data de 26.09.2012 întocmit cu ocazia examinării preliminare efectuate de către medicul legist asupra părții vătămate B. C., din concluziile căruia a rezultat că partea vătămată a suferit leziuni traumatice produse prin lovire de corpuri dure în cădere care pot data din data de 25.09.2012 și care au necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale, procesul verbal din data de 28.09.2012, procesele-verbale de depistare și identificare a inculpaților A. Cudret, I. A. și I. Menderiș, declarațiile martorului S. C. A., declarațiile părții vătămate S. C., declarațiile martorului Culișov V., declarațiile martorei I. M.-A., declarațiile martorului P. V., procesul-verbal de recunoaștere din fotografii, precum și din mijloacele de probă aflate în dosarul primei instanțe.
Raportat la circumstanțele reale în care se reține că inculpatul ar fi comis infracțiunile de a căror comitere este acuzat, la gravitatea faptelor, la circumstanțele personale ale inculpatului care este neșcolarizat și nu are un loc de muncă, pentru buna desfășurare a procesului penal, urmând ca în continuare să se desfășoare cercetarea judecătorească, pentru a evita pericolul reiterării comiterii unor fapte de aceeași natură și ținând seama de reacția negativăa opiniei publice în situația în care persoane asupra cărora planează suspiciunea comiterii unei infracțiuni serioase ar fi cercetate în stare de libertate, se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Ținând seama de împrejurarea că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și că în favoarea inculpatului nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea lui in libertate și nici nu s-au schimbat aceste temeiuri, apreciind caracterul necesar al măsurii pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal, cercetarea judecătorească fiind în desfășurare, și caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzațiilor penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, caracterul insuficient al altor măsuri privative de drepturi față de circumstanțele cauzei, tribunalul constată că, în mod corect prima instanță a respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și a menținut măsura preventivă dispusă inițial față de inculpat.
În ceea ce privește conformitatea măsurii privative de libertate cu prevederile art 5 par 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, constatând că subzistă suspiciunea rezonabilă în care justifică presupunerea că inculpatul ar fi comis infracțiunile pentru care este trimis în judecată, că există motive pertinente și suficiente care să justifice măsura arestării preventive și că durata acestei măsuri nu a depășit un termen rezonabil tribunalul reține că au fost respectate exigențele ce decurg din acest text și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.p.p.:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul I. A. împotriva încheierii nr.5.02.2013 pron. de către Judecătoria C. în dosarul nr._ 12.
Obligă recurentul-inculpat să plătească statului suma de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate cu prilejul judecării recursului Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7.02.2013.
P., JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. I. B. I. R. M. V.
GREFIER,
C. C.
Red.jud.fond.V.V.
Tehnored.jud.M.V./3 ex./22.03.2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Sentința nr. 14/2013. Tribunalul... → |
|---|
