Omor calificat. At. 175 C.p.. Sentința nr. 14/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 638/118/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
-SENTINTA PENALĂ NR.14.-
Ședința publică din data de 10.01.2013
PREȘEDINTE – I. R.
GREFIER – C. B.
Cu participare PROCUROR – I. D.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul S. C. - fiul lui G. și E., născut la data de 01.10.1953, în B., domiciliat în Constanta, ., ., ., trimis în judecată prin rechizitoriul nr.1085/P/2011 din 17.01.2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 – 175 lit.i Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.12.2012 ai au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.12.2012, 03.01.2013, 07.01.2013 si 10.01.2013, pentru când a pronunțat prezenta sentință.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii penale de față:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție cu nr.1085/P/2011, din data de 17.01.2012, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 Cod.pen. rap. la art.174 - art.175 lit.i Cod.pen.
Prin actul de inculpare s-a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 19.10.2011 victima I. G. și martorul A. C., alpiniști utilitari angajați ai S.C. E. INTERMED CONSTRUCT S.R.L. Cernavodă, au început lucrările de placare termică cu polistiren la pereții exteriori ai apartamentului nr.28 situat în Mun. C., pe ., ..
În aceeași coloană de apartamente, la etajul 3, este amplasată și locuința inculpatului S. C..
Sistemul de siguranță utilizat de alpiniștii utilitari era compus din ham, coardă principală (coardă statică de expediție 910,5 mm), coardă de siguranță și stopper-dispozitiv menit a asigura oprirea la înălțimea dorită fără a exista pericolul alunecării. În acest scop, martorul A. C. folosea un blocator, iar victima folosea un dispozitiv denumit shunt.
În zilele următoare inculpatul le-a reproșat alpiniștilor că, trecând prin dreptul apartamentului său, murdăresc și deteriorează plăcile din polistiren cu care și-a izolat exteriorul apartamentului cu un an înainte. Ca urmare, pentru a evita escaladarea conflictului, muncitorii au executat în prima fază lucrarea de placare termică pe partea de . ferestre.
În 22.10.2011, după terminarea izolației pe partea dinspre vest a apartamentului nr. 28, latură pe care se află geamurile de la bucătărie, unul dintre dormitoare și baia de serviciu, alpiniștii utilitari au început să șteargă în coborârea de la etajul 7, pervazurile exterioare ale ferestrelor apartamentelor locatarilor, precum și aparatele de aer condiționat.
Coarda principală a victimei trecea prin dreptul aparatelor de aer condiționat poziționate la geamurile de la bucătăriile apartamentelor, iar coarda martorului cu circa 70 de centimetri la dreapta.
Ajungând în fața geamului de la bucătăria apartamentului inculpatului, victima a început să șteargă cu o bucată de material textil pervazul și aparatul de aer condiționat al acestuia. Enervat de prezența alpiniștilor la geamul său, inculpatul le-a reproșat că, deși le-a atras atenția să nu mai treacă prin fața geamului său aceștia nu îl ascultă și îi deteriorează izolația exterioară, amenințându-i în mod repetat că le va tăia corzile.
Martorul A. C. a rămas la nivelul apartamentului inculpatului, continuând să discute în contradictoriu cu acesta, iar victima, care fusese poziționată inițial chiar față în față cu inculpatul, a început să coboare. Ajungând la etajul 2, a început să șteargă aparatul de aer condiționat de la bucătăria apartamentului nr.8, însă proprietara acestuia, martora E. M., i-a solicitat să nu facă acest lucru, gândindu-se că ar putea să-1 zgârie din cauza stropilor de tencuială.
În acest timp, inculpatul, enervat de atitudinea martorului A. C., care îi spunea că nu au pe unde să treacă, că trebuie să termine lucrarea, că fațada blocului nu îi aparține inculpatului și că trebuie să îi suporte și el așa cum o fac ceilalți locatari, s-a retras de la geam în bucătărie și a luat de pe masă cuțitul pe care îl folosea soția sa pentru a tăia zarzavaturi.
Martorul A., văzând că inculpatul s-a retras vădit enervat în interiorul apartamentului, și presupunând că acesta ar putea să îi stropească cu apă, a început să coboare și i-a cerut și victimei să facă același lucru întrucât inculpatul le pregătește ceva.
Având în vedere sistemul de asigurare cu shunt al victimei, dispozitiv care se eliberează mai greu de pe coardă, martorul a depășit-o în coborâre pe victimă.
Inculpatul s-a întors la geam cu cuțitul în mâna dreaptă, s-a aplecat înspre exterior prinzând cu mâna stângă coarda victimei și a tăiat-o cu cuțitul. Victima a căzut de la o înălțime de 7,5 - 8 metri, lovind în cădere un cablu de internet, fapt ce fost de natură a-i schimba poziția corpului și a-i atenua impactul.
După comiterea faptei inculpatul a coborât în spatele blocului, în locul unde martorul A. îi acorda primul ajutor victimei, și li s-a adresat spunând: „V-am spus că vă tai frânghia ? V-am tăiat-o!". Ulterior inculpatul s-a interesat dacă a fost chemată salvarea.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr.524/A 1/2011, căderea de la înălțime i-a provocat victimei leziuni corporale, prin hiperflexia coloanei vertebrale (inclusiv fractură tasare amielică lombară), care au necesitat pentru vindecare 30 de zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei însă a declarat că nu a urmărit uciderea victimei și că tăierea corzii s-a produs întrucât, având cuțitul în mână în timp ce se îndrepta spre coardă, a alunecat pe gresia umedă, fapt care a dus la deplasarea trunchiului înspre înainte și sprijinirea părții ascuțite a lamei cuțitului în coarda victimei.
Făcând abstracție de caracterul pueril, aproape hilar, al acestei apărări, subliniem că ansamblul probator conturează o altă stare de fapt.
Dacă experimentul judiciar efectuat în 21 decembrie 2011 (procesul-verbal de la filele 122-125) confirmă faptul că tăierea corzii se putea realiza dintr-o singură mișcare a cuțitului, din raportul de constatare tehnico-științifică traseologică nr._ al Institutului Național de Criminalistică rezultă că secționarea corzii statice de expediție s-a realizat probabil prin două acțiuni distincte ale instrumentului utilizat.
Examinarea secționării create pe cale experimentală printr-o singură acțiune a cuțitului utilizat de inculpat a evidențiat următoarele:
- extremitățile fibrelor textile din componența miezului sunt bine definite, nescămoșate și toate firele sunt delimitate de același plan de secționare. Aceste aspecte sunt specifice secționării printr-o singură acțiune a instrumentului;
- unele fibre din componența cămășii exterioare sunt scămoșate și nu au lungimea delimitată de același plan (în cadrul firului din care fac parte). Aceste aspecte sunt specifice ruperii firelor textile ca urmare a depășirii limitei de rezistență.
Aspectele menționate mai sus nu se regăsesc la analiza secțiunii realizate de inculpat.
În cazul secționărilor create pe cale experimentală prin două acțiuni ale instrumentului se constată că fibrele textile sunt bine delimitate, nescămoșate, iar firele textile din componența miezului sunt cuprinse în două planuri de secționare distincte.
Toate aceste aspecte sunt similare celor constatate cu ocazia examinării secțiunii realizate de inculpat.
De altfel, martorul ocular M. A. confirmă faptul că secționarea s-a realizat din mai multe mișcări ale cuțitului. În plus, nici martora S. E., soția inculpatului, nu descrie în declarația sa episodul unei eventuale alunecări a inculpatului. Este ilustrativă și motivarea dată de inculpat comisiei care a întocmit expertiza psihiatrică „am tăcut o mare prostie dar mă supărase rău".
Apărarea inculpatului potrivit căreia din cauza părții exterioare a aparatului de aer condiționat nu a putut să vadă dacă alpinistul mai era agățat în coardă sau "unsese eventual la sol, nu modifică starea de fapt și nu este de natură a influența cadrarea juridică.
Este adevărat că lățimea aparatului de aer condiționat, împreună cu grosimea peretelui și a caloriferului interior, făceau dificilă verificarea poziției pe coardă a victimei, odată ce aceasta coborâse sub nivelul aparatului de aer condiționat, această ipoteză face însă evidentă acceptarea de către inculpat a posibilității ca victima să fie la o înălțime periculoasă, consecința unei căderi fiind potențial decesul (aparatul de aer condiționat al inculpatului este la o înălțime de peste 10 metri). Reiterăm faptul că poziția inițială a cablului de internet, pe traiectoria de cădere a victimei, a fost de natură a atenua impactul cu solul.
Subliniem totodată că inculpatul avea mâna stângă pe coardă în timp ce cu mâna dreaptă efectua acțiunea de tăiere (aspect confirmat chiar de inculpat în declarația sa), acesta percepând deci prin propriile simțuri tensiunea din coardă, indicator al prezenței alpinistului la o anumită înălțime. Este relevant faptul că după realizarea acțiunii de tăiere, capătul secționat superior al corzii a urcat, ca urmare a detensionării, până la 80 de centimetri deasupra nivelului superior al ferestrei bucătăriei apartamentului inculpatului, iar aspectul corzii netensionate este evident diferit (detaliu vizibil și în fotografiile efectuate la fața locului).
În ceea ce privește injuriile pe care alpiniștii i le-ar fi adresat inculpatului, împrejurare care l-ar fi provocat să comită fapta, subliniem că nici un martor nu confirmă această ipoteză. Mai mult, toate persoanele audiate, prezente la locul faptei, descriu atitudinea recalcitrantă a inculpatului înainte și după comiterea faptei. Menționăm, cu titlu exemplificativ, declarația martorei N. N., care a văzut incidentul de la poarta casei sale, situată la circa 60 de metri de blocul inculpatului, din care rezultă că din locul unde se afla îl auzea doar pe inculpat strigând la alpiniștii utilitari, neauzind eventualele replici ale acestora. Totodată, martora E. M., locatară a apartamentului 8, situat la etajul 2 sub apartamentul inculpatului, arată că alpiniștii au încercat să găsească înțelegere adresându-i-se inculpatului într-un mod civilizat, acesta din urmă fiind cel recalcitrant.
Având în vedere faptul că în momentul sosirii organelor de poliție la fața locului coarda victimei era deja desfăcută din ham, nu s-a putut determina cu certitudine înălțimea de la care a căzut victima, prin însumarea segmentului superior de coardă cu segmentul inferior de la capătul secționat până la ham. Ca urmare acest lucru s-a realizat prin coroborarea declarațiilor părților și ale martorilor, numărând pe fotografiile judiciare segmentele a câte 10 centimetri de pe banda metrică criminalistică.
În altă ordine de idei, în fotografiile judiciare efectuate imediat după comiterea faptei se poate observa lipsa oricăror stricăciuni cauzate peretelui exterior apartamentului inculpatului prin activitatea alpiniștilor utilitari.
În faza de cercetare judecătorească instanța a procedat la audierea inculpatului, a martorilor din lucrări, a martorilor propuși de inculpat și de partea civilă.
Astfel, inculpatul S. C. a declarat următoarele: în primul rând a ținut să precizeze că regretă cele întâmplate și că nici un moment nu a avut intenția să omoare pe cineva. Cu o zi înainte de producerea incidentului a purtat o discuție cu persoanele care efectuau lucrările de izolație, cerându-le să nu mai urce materialele prin exteriorul blocului, aceștia spunându-i că peretele nu-i aparține. Această discuție a fost determinată de faptul că plătise cu un an în urmă suma de 6000 lei pentru placarea fațadei și nu dorea ca peretele să fie spart. Susține inculpatul că și în ziua în care a avut loc incidentul a purtat discuții cu persoanele care efectuau lucrările, una dintre acestea fiind partea vătămată, discuții care a arătat că ar fi durat cam 10 minute, fără să le adreseze acestora amenințări, spunându-le doar că le va tăia coarda. Prin urmare, după ce a considerat că cei doi lucrători au coborât, a apucat coarda cu mâna stângă, moment în care a alunecat pe gresia din bucătărie, atingând coarda cu cuțitul pe care îl avea în mână. Întrucât cuțitul era foarte bine ascuțit coarda s-a tăiat, deși a arătat că nu a intenționat decât să o cresteze. A susținut inculpatul că până să revină cu cuțitul a considerat că cei doi lucrători coborâseră, deși a arătat că nu a putut să constate personal acest lucru, întrucât nu avea posibilitatea să vadă bine din cauza aparatului de aer condiționat.
Partea vătămată I. G. a declarat următoarele: a fost angajat la . SRL, ca alpinist utilitar și împreună cu colegul său A. C. au fost trimiși să efectueze lucrări de placare exterioară la blocul IS3 la apartamentul 28, etajul 7 de pe . de 19.10._ în timp ce se afla în fața scării și căra materialele pentru efectuarea lucrării o persoană de sex bărbătesc a început să-i reproșeze că îi distruge izolația care l-a costat 6000 lei. Deși a încercat să-i explice că nu se va întâmpla nimic acesta a început să-i amenințe că le va tăia corzile. În ziua de 22.10.2011 după ce au terminat de placat a hotărât cu colegul său să coboare pe frânghie spre parter și să șteargă la fiecare etaj pervazul de la bucătărie. În timp ce se afla în dreptul gramului de la bucătărie de la etajul 3 l-a auzit pe inculpat țipând și amenințând că-i taie frânghia. A intervenit colegul său care i-a spus inculpatului că nu deranjăm pe nimeni, cei doi țipând unul la altul dar fără să se jignească. Auzindu-l pe inculpat că va tăia frânghia a început să coboare mai repede însă la un moment dat a simțit că se duce în gol, căzând pe trotuarul din spatele blocului.
Martorul A. C. a declarat următoarele: împreună cu partea vătămată lucra la aceeași firmă fiind planificați să efectueze placarea exterioară, la etajul șapte al blocului în care locuia și inculpatul. Adezivul a fost urcat pe scări pe . fost tras prin exteriorul blocului. Activitatea de placare a durat două zile, timp în care coborau pe frânghie, de pe . etajului șapte unde efectuau lucrările. Și în zilele de vineri și sâmbătă activitatea au desfășurat-o coborând de pe . șapte. Întrucât în timpul activităților desfășurate a mai căzut adeziv pe aparatele de aer condiționat și pe glafurile de la ferestre, în ziua de sâmbătă au hotărât să le curețe coborând pe frânghie prin exterior, oprindu-se la fiecare etaj. În timp ce coborau se sprijineau ușor cu picioarele de perete, coborârea fiind lină în condițiile în care se opreau la fiecare etaj pentru a șterge glafurile și aparatele de aer condiționat. În momentul în care au ajuns la etajul trei, la geamul de la bucătărie, a ieșit inculpatul care s-a luat de ei, cerându-le să nu mai coboare prin exterior. Întrucât l-a făcut nesimțit, martorul a arătat că i-a răspuns și el, în sensul că nu-l întrece, moment în care inculpatul i-a spus că va lua cuțitul și le va tăia frânghia. În tot acest timp martorul a arătat că partea vătămată nu a avut nici un schimb de cuvinte cu inculpatul. Văzând că inculpatul a revenit la geam și se uita în jos și crezând că este posibil ca acesta să arunce cu apă, i-a spus colegului său, respectiv partea vătămată, să coboare mai repede. În timp ce se afla la nivelul etajului doi, uitându-se în sus, a văzut cum este prinsă frânghia cu mâna, după care a încercat să coboare mai repede și în momentul în care a ajuns la etajul unu a văzut cum frânghia colegului se lăsa în jos, iar pe acesta l-a văzut căzut la sol pe spate. Când a ajuns lângă colegul său acesta se ținea cu mâna de piept și încerca să respire, după care vecina de la etajul doi i-a aruncat o sticlă cu apă. La fața locului s-au strâns mai multe persoane, venind și inculpatul care le-a spus că i-a avertizat că o să le taie coarda.
Martorul N. M. a declarat următoarele: partea vătămată a fost angajat la firma sa, împreună cu martorul A. C. fiind planificați să efectueze lucrări de placare exterioară la etajul șapte al blocului de pe . că înainte de efectuarea lucrărilor salariații participau la instructaj. În cazul de față lucrarea fiind efectuată la ultimul nivel, toate materialele erau urcate cu liftul, mai puțin polistirenul care era urcat prin exterior. Referitor la lucrarea pe care trebuiau să o efectueze partea vătămată împreună cu colegul său, acesta a început miercuri, martorul arătând că îi verifica pe aceștia zilnic. Și în ziua de sâmbătă i-a verificat pe aceștia în cursul dimineții. În cursul zilei a fost sunat de proprietara apartamentului unde se efectuau lucrările, care i-a spus că vecinul său de la etajul trei a tăiat coarda și unul dintre băieți a căzut de la înălțime. Același lucru i l-a spus și partea vătămată când a mers la spital la aceasta. A precizat martorul că i-a instruit pe salariații săi. ca după terminarea lucrărilor, să șteargă glafurile de la ferestre și aparatele de aer condiționat.
Martora L. S. C. a declarat următoarele: este proprietara apartamentului la care se efectuau lucrările de placare și cu o zi sau două înainte de producerea incidentului unul dintre muncitori a mers la ea și i-a spus că vecinul de la etajul trei le-a spus să nu mai treacă prin fața apartamentului său pentru că le va tăia coarda. În ziua în care a avut loc incidentul a fost sunată de o vecină care i-a spus că unul dintre lucrători căzuse. În momentul în care a ajuns la fața locului erau strânși vecini care i-au spus că vecinul de la etajul trei tăiase frânghia, fiind și acesta prezent. Fiind acasă în cea mai mare parte a timpului martora a arătat că materialele au fost urcate cu liftul, însă după placare se cobora prin exterior.
Martorul D. G. a declarat următoarele: în ziua în care a avut loc incidentul a fost sunat de un coleg care i-a spus să meargă în locația respectivă pentru a remedia un cabul de internet care fusese avariat. Ajungând în zonă a constatat că erau prezenți polițiști, de la unul dintre aceștia aflând că fusese tăiată coarda unui alpinist utilitar. Cablul care trebuia remediat, era montat la o înălțime de 4 metri și avea o grosime de 7-8 mm, bănuind că acesta fusese rupt atunci când a căzut alpinistul utilitar, însă a arătat că este posibil să se fi rupt și din alte motive.
Martorul S. M. a declarat următoarele: în ziua în care a avut loc incidentul a lucrat împreună cu partea vătămată I. G. și martorul A. C., fiind în perioada de probă. Nu a auzit ca cei doi colegi ai săi să fi avut discuții contradictorii cu vreun locatar și nu a văzut accidentul părții vătămate, aflând însă ulterior de la martorul A. C. că părții vătămate îi fusese tăiată coarda.
Martora E. M. a declarat următoarele: este vecină cu inculpatul locuind la etajul doi. În ziua în care a avut loc accidentul a arătat că la un moment dat, fiind în bucătărie, a observat că partea vătămată era în dreptul geamului și intenționa să șteargă aparatul de aer condiționat. În acest timp a auzit cum inculpatul pe un ton răstit îi reproșa celuilalt lucrător că trece prin fața geamului său, precizând însă că cei doi lucrători i-au vorbit frumos inculpatului. Nu l-a mai văzut pe partea vătămată în dreptul geamului său, însă la scurt timp a auzit o bufnitură și uitându-se pe geam a văzut-o pe partea vătămată căzută la sol. Când a coborât a văzut că se strânseseră mai mulți vecini, observând că era prezent și inculpatul care era extrem de alb la față. A susținut martora că cei doi lucrători nu i-au stricat izolația exterioară și nici nu a auzit ca vreun vecin să se fi plâns în acest sens.
Martorul M. A. a declarat următoarele: în ziua în care a avut loc accidentul se afla în vizită la rude, care locuiesc la o distanță de 20 de metri de blocul la care lucra partea vătămată. A văzut cum partea vătămată și colegul său lucrau, urcând și coborând pe frânghie, și cum la un moment dat colegul său discuta cu inculpatul. L-a observat pe inculpat cum cu o mână ținea frânghia și cu cealaltă tăia, realizând că a tăiat frânghia în momentul în care a văzut-o pe partea vătămată căzută la sol. Deplasându-se spre aceasta i-a pus o geacă sub cap, după care a văzut că a coborât și inculpatul auzind cum le spunea celor doi lucrători „v-am spus că o să vă tai frânghia și v-am tăiat-o”.
Martorul T. I. a declarat următoarele: în ziua respectivă a fost strigat de soția sa care i-a spus că s-a rupt frânghia unuia dintre băieți și când s-a uitat pe geam a văzut că acesta era căzut la sol. Mergând să vadă ce se întâmplase a văzut că se strânseseră mai multe persoane și din discuții a aflat că fusese tăiată frânghia de către inculpat, fiind și acesta prezent însă nu l-a auzit să fi spus ceva.
Martora T. E. a declarat următoarele: în ziua în care a avut loc accidentul nu a auzit ceartă însă la un moment dat a observat cum frânghia s-a întins și uitându-se pe fereastră a văzut-o pe partea vătămată căzută la sol. A observat că lângă acesta se mai aflau colegi de-ai săi, unul dintre aceștia uitându-se sus și spunând că cel de la trei i-a tăiat frânghia. A văzut că a coborât și inculpatul și l-a auzit spunând „ți-am zis că îți tai coarda”.
Martora N. N. a declarat următoarele: în ziua în care a avut loc accidentul se afla în curtea casei aflată la o distanță de 50-60 de metri de . dat auzind ceartă și uitându-se a văzut doi alpiniști utilitari care coborau pe frânghie și care se certau cu inculpatul care se afla la fereastră. A auzit la un moment dat cum inculpatul a spus „vezi că îți tai coarda”, însă a crezut că este o glumă și s-a întors. În timp ce cei doi lucrători se aflau între etajele 2 și 3 a văzut cum unul dintre ei a căzut la sol. deplasându-se în zonă a văzut că se strânseseră mai multe persoane, fiind prezent și inculpatul, pe care nu l-a auzit să spună ceva, însă de la celelalte persoane a aflat că acesta recunoscuse în fața lucrătorilor de poliție că tăiase frânghia.
Martorul C. C. a declarat următoarele: locuiește în același . în ziua în care a avut loc accidentul auzind gălăgie a ieșit la fereastră, auzindu-l pe inculpat certându-se cu cineva, probabil cu unul dintre alpiniștii utilitari. După ce partea vătămată a căzut l-a văzut și pe inculpat jos lângă . analiza tuturor mijloacelor de probă, apreciem că, vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, relativ la învinuirea care i-a fost adusă, raportată la starea de fapt descrisă și reținută în considerente. Rezultă astfel, cu certitudine că, la data de 22.10.2011, pe fondul unui conflict spontan cu partea vătămată și colegul său, care executau lucrări de placare exterioară la un etaj superior celui în care locuia inculpatul, nemulțumit de faptul că aceștia treceau prin dreptul apartamentului său și că i-ar fi putut deteriora izolația exterioară, a luat un cuțit cu care a tăiat coarda de care era prinsă partea vătămată I. G., acesta căzând la sol de la o înălțime de 7,5 – 8 metri, lovind în cădere un cablu de internet care i-a atenuat impactul cu solul.
Inculpatul prin apărător a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art.20 Cod.pen. rap. la art.174 – art.175 lit.i Cod.pen. în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin.1 și 2 Cod.pen., motivând că după ce a luat cuțitul, care avea lama foarte ascuțită, s-a uitat pe geam având convingerea că cei doi lucrători ajunseseră deja la sol și în momentul în care a pus cuțitul pe frânghie a alunecat pe gresia din bucătărie, care era udă și atunci lama cuțitului a tăiat instantaneu frânghia. Prin urmare, în raport de cele susținute a arătat că nu rezultă că a avut intenția să o ucidă pe partea vătămată.
Aceste apărări ale inculpatului nu pot fi reținute de instanță având în vedere probele administrate în cursul procesului penal.
După cum am arătat inculpatul în declarația dată a susținut că a luat cuțitul cu intenția de a tăia coarda, arătând că aceasta era întinsă întrucât avea agățată de ea o găleată sau niște materiale. Deși în concluziile scrise susține că vizibilitatea i-a fost obturată de aparatul de aer condiționat și nu a putut să o vadă pe partea vătămată, se observă că în declarația dată la instanță susține că de fapt de frânghie era agățată o găleată sau alte materiale. În condițiile în care din probe nu rezultă că în momentul în care erau agățați de corzi partea vătămată și colegul său ar fi avut asupra lor găleți sau alte materiale rezultă că la momentul la care inculpatul a constatat că frânghia era întinsă, tensionată, nu avea cum să nu realizeze că de acea frânghie atârna o greutate, respectiv corpul părții vătămate.
Și apărarea inculpatului potrivit căreia datorită faptului că ar fi alunecat pe gresia din bucătărie lama cuțitului a atins și a tăiat instantaneu frânghia, prin urmare accidental și nu intenționat, nu poate fi primită de instanță.
Se constată că declarațiile date de inculpat în cursul procesului penal sunt contradictorii în ceea ce privește episodul tăierii frânghiei.
Astfel, în declarația olografă acesta a arătat că a luat cuțitul cu intenția de a cresta frânghia, însă întrucât a alunecat în loc să o cresteze a tăiat frânghia de tot.
În declarația dată la data de 22.10.2011, în prezența apărătorului ales, inculpatul a declarat: „Recunosc că am avut o stare conflictuală cu victima I. G. și colegul său de muncă A. C. și datorită modului în care aceștia au purtat discuția contradictorie cu mine, mi-au creat o stare de nervozitate, în timpul căreia am mers în bucătărie și am luat un cuțit cu ajutorul căruia am tăiat frânghia unuia dintre muncitori, care se afla poziționată în dreptul ferestrei mele.
În declarația dată la data de 24.10.2011, declară că după ce a apucat frânghia cu mâna stângă, a apropiat cuțitul pe care-l ținea în mâna dreaptă de frânghie cu intenția de a o cresta, însă în acel moment alunecând și căutându-și sprijin a tăiat toată frânghia. A susținut că de abia în acel moment a realizat că frânghia era întinsă și avea o greutate pe ea, gândindu-se că ar fi putut fi vorba de o persoană.
Considerăm că susținerile inculpatului potrivit cărora a tăiat frânghia accidental vor fi înlăturate având în vedere probele administrate.
Relevantă în acest sens este declarația dată în cursul urmăririi penale de martora S. E., soția inculpatului, care a arătat că acesta a luat de pe masă cuțitul cu care tăia zarzavatul, s-a îndreptat spre fereastră spunându-i „o să le fac și eu rău, să le tai și eu frânghia, să vedem le convine”, după care a apucat cu o mână de frânghie, iar cu cealaltă a tăiat-o.
Martorul M. A. a declarat că l-a văzut pe inculpat ținând frânghia cu o mână, iar cu cealaltă având un cuțit a tăiat frânghia, împrejurare în care cel agățat de aceasta a căzut la sol. Martorul a precizat că și-a dat seama că inculpatul tăia frânghia având în vedere gesturile pe care le făcea cu mâna.
Totodată, nu poate fi primită nici apărarea inculpatului potrivit căreia a acționat datorită stării de nervozitate, întrucât cei doi lucrători i-au vorbit urât, i-au adresat injurii, cuvinte și expresii jignitoare, întrucât martora E. M., vecină cu inculpatul a declarat că deși acesta vorbea pe un ton răstit, cei doi lucrători i-au vorbit frumos, fără să-i adreseze injurii.
În cazul infracțiunilor îndreptate împotriva vieții, intenția de a ucide rezultă din materialitatea actelor săvârșite de inculpat, apreciindu-se dacă în funcție de zona anatomică vizată și intensitatea loviturii, acestea prefigurează producerea rezultatului letal.
Ceea ce deosebește infracțiunea de vătămare corporală din culpă de infracțiunea de tentativă de omor este latura subiectivă. Pentru stabilirea intenției cu care acționează inculpatul este necesară o analiză minuțioasă a tuturor împrejurărilor de fapt, care contribuie la definirea formei de vinovăție.
Infracțiunea de vătămare corporală din culpă se săvârșește din culpă, fie sub forma culpei cu previziune, fie sub forma culpei simple. În primul caz făptuitorul prevede că activitatea sa, realizată prin acțiune sau inacțiune, ar putea duce la vătămarea integrității sau sănătății persoanei, nu urmărește și nici nu acceptă acest rezultat, ci speră, fără temei, că el nu se va produce. În cazul culpei simple făptuitorul desfășurând o anumită activitate nu prevede că aceasta ar putea duce la vătămarea integrității corporale sau a sănătății unei persoane, deși poate și trebuie să prevadă acest rezultat.
Analizând cele expuse mai sus în opinia instanței nu se poate reține că inculpatul a acționat din culpă în momentul în care a tăiat frânghia, în condițiile în care, după cum am arătat, instanța consideră nesinceră susținerea acestuia potrivit căreia a tăiat frânghia accidental întrucât a alunecat pe gresie. De altfel, în opinia instanței este greu de acceptat că în timp ce soția sa era în bucătărie și făcea mâncare, respectiv tăia zarzavatul, inculpatul în același timp strângea covoarele și spăla cu mopul gresia din bucătărie.
După cum am arătat, dacă în cazul infracțiunii de vătămare corporală din culpă, făptuitorul acționează din culpă, în cazul tentativei la infracțiunea de omor acesta acționează numai cu intenție.
Pentru stabilirea poziției subiective a făptuitorului trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de regiunea corpului afectată și de urmările produse sau care s-ar fi putut produce. Important nu este atât rezultatul concret al acțiunii făptuitorului, cât intenția lui, directă sau indirectă, în raport cu viața victimei. În caracterizarea intenției cu care a acționat inculpatul se iau în considerare și cele două elemente care determină hotărârea delictuoasă – mobilul și scopul – și care definesc clar forma vinovăției.
Astfel, inculpatul enervat de faptul că cei doi alpiniști utilitari i-ar putea deteriora izolația exterioară, a luat un cuțit din bucătărie, după care revenind la fereastră a apucat cu mâna stângă frânghia iar cu cuțitul pe care-l avea în mâna dreaptă a tăiat-o, determinând căderea la sol a părții vătămate, care a suferit leziuni traumatice grave.
Împrejurarea că inculpatul a tăiat în mod intenționat frânghia fără să dea importanță consecințelor acțiunii sale, rezultă și din declarația soției acestuia care a arătat că soțul său i-a spus: „o să le fac și eu rău, să le tai și eu frânghia, să vedem dacă le convine”.
În raport de aceste circumstanțe se reține că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, având în vedere că partea vătămată a căzut de la o înălțime de 7,5 – 8 metri. Împrejurarea că în cauză nu s-a produs un rezultat mai grav s-a datorat și faptului că partea vătămată în cădere s-a lovit de un cablu de internet ceea ce i-a atenuat impactul cu solul.
Acționând în modul descris mai sus, inculpatul a prevăzut în mod neîndoielnic rezultatul posibil al faptei sale, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat.
Se constată, astfel, că încadrarea juridică corectă a faptei este aceea reținută prin actul de inculpare.
Având în vedere cele expuse mai sus se va respinge, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul S. C., prin apărător.
În drept
Fapta inculpatului S. C. care, la data de 22.10.2011, în jurul orelor 15.30 – 16.00, pe fondul unei stări conflictuale spontane cu doi alpiniști utilitari ce asigurau activitatea de placare termică a unui apartament superior celui în care locuia, a tăiat frânghia de care era agățat partea vătămată I. G. determinând căderea de la înălțime a acestuia, suferind leziuni traumatice produse prin precipitare cu hiperflexia consecutivă a coloanei vertebrale, necesitând pentru vindecare 30 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele consecutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art.20 Cod.pen. rap. la art.174 – art-175 lit.i Cod.pen.
Rezultând cu certitudine că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat reținută în sarcina sa, impunându-se tragerea la răspundere penală a acestuia, la stabilirea și aplicarea pedepsei instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art.72 Cod.pen., respectiv gradul concret de pericol social al infracțiunii săvârșite, apreciat prin prisma împrejurărilor și a modalității concrete de comitere, a urmărilor produse, a datelor ce caracterizează persoana inculpatului.
Infracțiunea săvârșită de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, raportat la natura acesteia, la împrejurările și modalitatea concretă în care a acționat inculpatul, care înainte ca partea vătămată să ajungă la sol i-a tăiat frânghia de care era agățată, determinând căderea acesteia de la înălțime, la urmările produse, constând în cauzarea de leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 30 de zile de îngrijiri medicale.
În raport de cele expuse mai sus inculpatului nu i se va putea aplica ca sancțiune decât pedeapsa închisorii.
Funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate. Relevante în acest sens sunt circumstanțele personale ale inculpatului, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați și înscrisurile depuse la dosar.
Martorul B. N. a declarat următoarele: îl cunoaște pe inculpat de 15 ani și fiind în relații de prietenie cu acesta s-au întâlnit destul de des în diferite ocazii. A apreciat relațiile din familia inculpatului și educația pe cate i-a dat-o băiatului său. A arătat că inculpatul nu este o persoană nervoasă, din contră acesta încerca să aplaneze conflicte. Referitor la incidentul în care a fost implicat, martorul a susținut că după părerea s-a inculpatul a acționat în urma unei provocări.
Martorul N. C. a declarat următoarele: îl cunoaște pe inculpat de 25 de ani, întrucât au fost colegi de serviciu. A arătat că inculpatul este o persoană echilibrată, calmă, la locul de muncă impunea respect și nu l-a văzut implicat în discuții sau certându-se cu colegii. Și în societate inculpatul avea un comportament corespunzător și nu l-a văzut implicat în conflicte. Deși a susținut că nu l-a văzut niciodată pe inculpat nervos, referitor la incidentul în care a fost implicat a considerat că acesta s-a datorat stresului la care a fost suspus din cauza lucrărilor care se efectuau și a alpiniștilor utilitari care treceau prin fața apartamentului său.
Din înscrisul emis de RIG SERVICE SA, denumit recomandare, rezultă că inculpatul a fost încadrat la această societate în perioada 2002 – 2008 în funcția de electrician. La toate evaluările și testările profesionale anuale a primit numai calificative de „foarte bine”; nu a avut abateri disciplinare și nu a fost sancționat niciodată; calitățile profesionale, experiența dobândită, fiind cel mai vârstnic din cadrul compartimentului, precum și faptul că și-a ajutat colegii mai tineri, au impus respect din partea colegilor; temperamentul calm, echilibrat l-a ajutat la testările psihologice anuale, nu a fost un tip conflictual, nu a avut discuții aprinse cu colegii, viața pe platformă impunând numai oameni cu spirit de colaborare și sacrificiu.
Din caracterizarea dată de DELTANTA LLC rezultă că inculpatul a fost angajat al acestei societăți în funcția de electrician și a lucrat la platforma ORIENTAL I din Dubai UAE. Era un om respectat de colegi datorită profesionalismului său și a relațiilor de serviciu pe care le-a întreținut cu aceștia. A executat diverse lucrări, dovedind o pregătire profesională foarte bună, inițiativă și eficiență, a avut un comportament disciplinat, nu a avut abateri de la normele de protecția muncii și a respectat programul de lucru, tratând toate activitățile legate de muncă cu responsabilitate.
Având în vedere cele expuse mai sus se justifică reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuate prev. de art.74 alin.1 lit.a Cod.pen., ținând cont de faptul că acesta se află la primul conflict cu legea penală, dar și de toate datele expuse mai sus referitoare la circumstanțele personale ale acestuia.
Totodată, din probele administrate rezultă că pe inculpat nu-l caracterizează un comportament violent, incidentul în care a fost implicat fiind cu totul izolat în existența sa.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate, cu respectarea dispozițiilor art.76 alin.1 lit.b Cod.pen., având în vedere toate elementele care circumstanțiază persoana și atitudinea inculpatului, atât anterior comiterii infracțiunii, cât și ulterior, în cursul procesului penal, considerăm că aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, în condițiile art.861 Cod.pen., este în măsură să contribuie la reeducarea acestuia. Aplicarea unei pedepse neprivative de libertate este în măsură să-i ofere șansa de a se reintegra în colectivitate.
Inculpatului i se va aplica și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod.pen. pe o perioadă de 2(doi) ani după executarea pedepsei principale.
Prin urmare, în baza art. 861 Cod.pen. se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4(patru) ani închisoare aplicată inculpatului S. C..
În baza art.862 Cod.pen. se va stabili termen de încercare de 6(șase) ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatului la care se adaugă un interval de timp de 2(doi) ani.
În baza art.863 Cod.pen. pe durata termenului de încercare inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., organ desemnat cu supravegherea acestuia;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Se va face aplicare dispozițiilor art.863 alin.2 Cod.pen.
În baza art.359 Cod.proc.pen. se va atrage atenția inculpatului S. C. asupra dispozițiilor art.864 Cod.pen., care prevăd consecințele ce decurg din săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art.71 Cod.pen. va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod.pen.
În baza art.71 alin.5 Cod.pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului se va suspenda și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.88 Cod.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv, cu începere de la data de 26.10.2011 și până la data de 27.01.2012.
În cursul procesului penal partea vătămată s-a constituit parte civilă formulând pretenții civile după cum urmează: 100.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând diferența de salariu pentru perioada cât acesta a fost în concediu medical, cheltuielile efectuate cu tratamentul și alimentația necesare refacerii acestuia și 400.000 lei cu titlu de daune morale.
În dovedirea pretențiilor civile formulate partea civilă a solicitat audierea a doi martori și a depus la dosar înscrisuri.
Din raportul de constatare medico-legală nr.524/A1 agresiuni/2011/26.10.2011 rezultă partea vătămată a suferit leziuni traumatice produse prin precipitare cu hiperflexia consecutivă a coloanei vertebrale, care au necesitat pentru vindecare un număr de 30 de zile de îngrijiri medicale, fiind spitalizat în perioada 22.10 – 27.10.2011.
Martorul S. G. a declarat următoarele: îl cunoaște pe partea vătămată I. G. de 9 ani. Cunoaște că acesta a suferit un accident, în urma căruia a fost spitalizat. Ulterior a fost în concediu medical însă nu are cunoștință ce tratament urma partea vătămată și ce cheltuieli a efectuat. A arătat însă că în această perioadă, la două săptămâni, soacra părții vătămate îi cerea bani, spunându-i că nu le ajung banii în casă, suma totală împrumutată fiind de aproximativ 2000 lei. A mai arătat că partea vătămată a încercat să-și găsească un loc de muncă însă din cauza afecțiunilor suferite nu a reușit.
Martorul C. C. Adel a declarat următoarele: îl cunoaște pe partea vătămată I. G. de 10 ani. Cunoaște că acesta a fost spitalizat o lună de zile, ulterior transportându-l în două rânduri cu mașina la doctor, întrucât acesta nu putea să se deplaseze. Știe că în această perioadă partea vătămată a făcut cheltuieli pentru deplasări la medic, pentru tratament însă nu cunoaște ce sumă a cheltuit, arătând însă că pentru ajutorul pe care i l-a dat i-a plătit suma de 1000 lei. De la partea vătămată știe că acesta s-a împrumutat de bani și că datorită sechelelor cu care a rămas nu a reușit să-și găsească un loc de muncă.
Deși instanța i-a solicitat părții vătămate să depună la dosar adeverință din care să rezulte diferența dintre salariul lunar și cel primit urmare a concediului medical, acesta a depus la dosar adeverința nr.07/31.05.2012 din care rezultă că a fost salariat al E. INTERMED SRL în perioada 02.08.2011 – 23.12 2011 și ce venituri lunare a obținut în această perioadă.
În acest sens, instanța constată că se află în imposibilitatea de a calcula care a fost diferența de salariu pentru perioada cât partea civilă a fost în concediu medical.
Pe de altă parte, deși partea civilă a susținut că datorită afecțiunilor pe care le-a suferi și a sechelelor cu care a rămas s-a aflat în imposibilitatea de a-și găsi un loc de muncă, nu poate fi primită solicitarea sa de a i se acorda pretenții civile reprezentând veniturile nerealizate în perioada ianuarie 2012 – 17 decembrie 2012. La dosar nu există probe care să susțină că în toată această perioadă partea civilă s-ar fi aflat în concediu medical sau alte acte medicale din care să rezulte că acesta s-a aflat în imposibilitate de a presta activități lucrative.
În ceea ce privește suma de 500 euro primită de partea civilă I. G. la data de 02.03.2012, conform copiei extrasului de cont depus la dosar, instanța nu o poate avea în vedere la calculul pretențiilor civile, având în vedere că acesta nu a depus la dosar nici un înscris din care să rezulte că a cheltuit suma respectivă pentru tratament sau hrană suplimentară.
Raportat la cele expuse mai sus, în ceea ce privește pretențiile civile reprezentând despăgubiri materiale solicitate de partea civilă instanța consideră, în raport de probele administrate, ca fiind dovedită doar suma de 3500 lei.
Vătămarea integrității corporale a unei persoane poate să se concretizeze nu numai într-un prejudiciu patrimonial, dar și într-un prejudiciu care este consecința vătămărilor suferite, care lipsesc persoana în cauză de posibilitatea deplină de a participa la viața socială. Atenuarea acestui prejudiciu se realizează prin acordarea unor despăgubiri.
În acest sens, cu privire la cuantumul daunelor morale până în prezent legiuitorul nu a stabilit criterii legale în funcție de care instanțele să poată stabili acest cuantum.
Pentru a se suplini această lacună, practica judiciară a statuat că la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere criterii obiective și subiective cum ar fi: numărul de zile de îngrijiri medicale, numărul de zile de spitalizare, vârsta părții vătămate, pragul de sensibilitate la durere al acesteia.
În aprecierea daunelor morale ce vor fi acordate trebuie avute în vedere actele doveditoare și probele administrate, în raport de care să se procedeze la o evaluare corectă a cuantumului acestora, în măsură să asigure o justă reparație a prejudiciului moral cauzat părții civile.
Astfel, și în prezenta cauză avem în vedere leziunile traumatice suferite de partea vătămată și gravitatea acestora concretizată și în numărul de zile de îngrijiri medicale, aceasta a necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale, perioada de spitalizare, de la data de 22.10.2011 și până la data de 27.10.2011, vârsta acesteia, respectiv 32 de ani.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța consideră că suma de 40.000 lei acordată cu titlu de daune morale este în măsură să asigure o justă reparație a prejudiciului moral suferit de partea civilă I. G., urmare a suferințelor fizice și psihice cauzate prin infracțiunea comisă de inculpat.
Prin urmare, în baza art.346 Cod.proc.pen. rap. la art.14 Cod.proc.pen. comb. cu art.1357 cod civil se vor admite, în parte, pretențiile civile formulate de partea civilă I. G. și va obliga inculpatul S. C. la plata către partea civilă I. G. a sumei de 3.500 lei cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 40.000 lei cu titlu de daune morale.
Va obliga inculpatul S. C. la plata sumei de 1284,68 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare, către partea civilă S. C. Județean de Urgență C..
În baza art.357 alin.2 Cod.proc.pen. se va menține măsura sechestrului asigurător dispus asupra bunurilor imobile ale inculpatului S. C. (cota parte de ½ din apartamentul situat în municipiul C., ., sp.12) prin ordonanța nr.1085/P/2011, din data de 22.12.2011, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin decizia penală nr.93/P/27.01.2012 a Curții de Apel C., s-a admis recursul declarat de inculpatul S. C. împotriva încheierii din data de 20.01.2012 a Tribunalului C., s-a casat încheierea recurată și rejudecând s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a acestuia cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv mun. C..
Temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă, în condițiile în care, pe de o parte, nu există nici o dovadă că în toată această perioadă inculpatul nu ar fi respectat obligațiile care i-au fost impuse, iar pe de altă parte, instanța consideră că s-au depășit limitele rezonabile ale acestui control judiciar impus, având în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, este integrat din punct de vedere social.
Așa cum a arătat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.1102/25.03.2008, revocarea măsurii preventive trebuie examinată și în raport cu dispozițiile art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar și a art.2 din Protocolul nr.4 adițional la Convenție.
Paragraful 2 al art.2 prevede că „orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa”, iar paragraful 3 statuează că „exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.”
În sistemul european de protecție a drepturilor omului, conceptul de libertate are două componente: primul este cel prevăzut în art.5 din Convenție care garantează libertatea și siguranța persoanei, acestea privind libertatea sa fizică, și anume dreptul oricărei persoane de a nu fi reținută sau arestată în mod abuziv; cel de-al doilea privește restricțiile la libertatea de circulație, care intră în domeniul de aplicarea al art.2 din Protocolul nr.4 adițional la Convenție. Dreptul la liberă circulație atât în interiorul unui stat, cât și între state nu este absolut, exercitarea acestuia putând face obiectul unor restrângeri, astfel cum sunt prevăzute în art.2 paragraful 3 din Protocolul 4.
Cât privește necesitatea menținerii măsurii preventive într-o societate democratică, instanța europeană a statuat că prevederile aplicabile într-un stat trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăți democratice. Pe de altă parte, autoritățile judiciare naționale pot dispune restrângerea libertății de mișcare a unei persoane cu respectarea necesității proporționalității măsurii și a scopului pentru care aceasta a fost aplicată.
Având în vedere cele expuse mai sus, în baza art.350 alin.1 Cod.proc.pen. se va dispune revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpatul S. C. prin decizia penală nr.93/P/27.01.2012, a Curții de Apel C..
În baza art.193 Cod.proc.pen. va obliga inculpatul S. C. la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul de avocat ales către partea civilă I. G..
În baza art.191 Cod.proc.pen. va obliga inculpatul S. C. la plata sumei de 3750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂREȘTE
Respinge, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul S. C., prin apărător.
În baza art.20 Cod.pen. rap. la art.174 – art.175 lit.i Cod.pen. cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a Cod.pen. și art.76 alin.1 lit.b Cod.pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat:
Condamnă inculpatul S. C. - fiul lui G. si E., născut la data de 01.10.1953 în B., domiciliat în Constanta, ., ., ., judetul Constanta, posesorul C.I. . nr._, CNP_, la pedeapsa de 4(patru) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod.pen. pe o perioadă de 2(doi) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 Cod.pen.
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b Cod.pen.
În baza art.88 Cod.pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv, cu începere de la data de 26.10.2011 și până la data de 27.01.2012.
În baza art.861 Cod.pen.
Dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4(patru) ani închisoare aplicată inculpatului S. C..
În baza art.862 Cod.pen.
Stabilește termen de încercare de 6(șase) ani, termen compus din cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatului la care se adaugă un interval de timp de 2(doi) ani.
În baza art.863 Cod.pen.
Pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., organ desemnat cu supravegherea acestuia;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Face aplicare dispozițiilor art.863 alin.2 Cod.pen.
În baza art.359 Cod.proc.pen.
Atrage atenția inculpatului S. C. asupra dispozițiilor art.864 Cod.pen., care prevăd consecințele ce decurg din săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art.71 alin.5 Cod.pen.
Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului se suspendă și executarea pedepsei accesorii.
În baza art.346 Cod.proc.pen. rap. la art.14 Cod.proc.pen. comb. cu art.1357 Cod civil
Admite, în parte, pretențiile civile formulate de partea civilă I. G..
Obligă inculpatul S. C. la plata către partea civilă I. G. a sumei de 3.500 lei cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 40.000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă inculpatul S. C. la plata sumei de 1284,68 lei cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare, către partea civilă S. C. Județean de Urgență C..
În baza art.357 alin.2 Cod.proc.pen.
Menține măsura sechestrului asigurător dispus asupra bunurilor imobile ale inculpatului S. C. (cota parte de ½ din apartamentul situat în municipiul C., ., sp.12) prin ordonanța nr.1085/P/2011, din data de 22.12.2011, a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În baza art.350 alin.1 Cod.proc.pen.
Dispune revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea luată față de inculpatul S. C. prin decizia penală nr.93/P/27.01.2012, a Curții de Apel C..
În baza art.193 Cod.proc.pen.
Obligă inculpatul S. C. la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul de avocat ales către partea civilă I. G..
În baza art.191 Cod.proc.pen.
Obligă inculpatul S. C. la plata sumei de 3750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare pentru părtile lipsă si de la pronunțare pentru părtile prezente.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. R. C. B.
tehnored.jud.I.R.
2 ex./05.03.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
