Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 950/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 950/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 8323/118/2013
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 950
Ședința publică din data de 19.09.2013
PREȘEDINTE – A. A.
JUDECĂTOR – L. L.
JUDECĂTOR – M. M.
GREFIER – C. C.
Cu participarea PROCUROR – M. V.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurentul inculpat P. N. – fiul lui Ș. și T., născut la data de 30.03.1955, împotriva încheierii de ședință din data de 17.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar penal nr._/212/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică,cu respectarea disp.art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat P. N., în stare de arest, asistat de apărători aleși, avocat G. A. și avocat A. A., în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar.
Procedură legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176-181 Cod pr.penală.
Instanța întreabă părțile, procurorul, dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat, conform art.301 – 302 Cod pr.penală și văzând că nu sunt, instanța constată recursul în stare de judecată potrivit art. 38511 Cod pr.penală și acordă cuvântul pentru dezbateri potrivit art. 38513 Cod pr.penală.
Avocat G. A., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând, să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar, considerând că toate condițiile ce se vor stabili vor asigura buna desfășurare aprocesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Precizează că din analiza încheierii pronunțate de instanța de fond a observat o examinare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, invocându-se decizia nr.17/2011 – recursul în interesul legii. Este adevărat că trebuie examinate aceste temeiuri dar nu trebuie transformată cererea de liberare provizorie sub control judiciar într-o cerere de revocare, ci trebuie analizat temeiul sub aspectul cererii de liberare, dacă raportat la temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, se poate asigura o bună desfășurare a procesului penal, cu inculpatul în stare de libertate.
Faptul că au mai fost formulate cereri nu înseamnă că nu poate fi primită această cerere sau să fie respinsă ca neîntemeiată, îngrădindu-i-se inculpatului dreptul consimțit prin art.23 din Constituția României.
Judecătorul are obligația să examineze cererea de liberare provizorie sub control judiciar din perspectiva condițiilor prev.art.1602 Cod pr.penală și, chiar dacă instanța de fond motivează că există riscul ca inculpatul să săvârșească fapte de același gen, nu precizează care sunt datele, situațiile, care rezultă din dosarul cauzei. Chiar dacă judecătorul folosește noțiunea de probe, trebuie avute în vedere anumite date sau împrejurări care să-l convingă, fără nici o rezervă, că lăsat în libertate, inculpatul va săvârși fapte de același gen sau alte fapte.
Aprecierile bune asupra persoanei inculpatului (conduită bună, cunoscut în comunitatea constănțeană), trebuie să convingă
Chiar dacă s-a reținut în rechizitoriu că inculpatul se face vinovat de mai multe acte materiale, nu sunt justificate decât două acte materiale, părțile vătămate recunoscând că nu au avut relații cu inculpatul, astfel încât situația juridică a inculpatului nu este atât de gravă, nu inculpatul a fost cel care a căutat femei pentru a întreține relații cu acestea, ci la inițiativa părților vătămate, care erau interesate să escrocheze un om.
Din perspectiva art.148 lit.f Cod pr.penală, ca temei al arestării preventive, solicită să se aprecieze că din perspectiva circumstanțelor personale ale inculpatului, acesta nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, nefiind îndeplinite cele două condiții, respectiv nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, inculpatul nu a încercat să ia legătura cu vreo parte vătămată sau cu vreun martor și nici nu există riscul că va săvârși alte fapte.
Pentru aceste considerente, apreciind că sunt îndeplinite condițiile, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Avocat A. A., având cuvântul, critică hotărârea instanței de fond din perspectiva că, deși reprezintă în opinia sa un câștig, în condițiile în care pentru prima dată, în mod mai accentuat prima instanță a luat în considerare persoana inculpatului și îl descrie din perspectiva circumstanțelor personale și a realizărilor sale pe plan social, profesional și familial, ignoră că liberarea provizorie este instituția care trebuie raportată tocmai la persoana inculpatului.
Toate aceste aspecte ar fi trebuit să fie constatate și să fie privite de instanța de fond ca elemente de natură a conduce la concluzia că riscul unor manifestări care să aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal, în continuare, este exclus. Mai mult decât atât, toate aceste elemente reținute în favoarea inculpatului constituie garanții, în sensul că obligațiile care vor fi stabilite în sarcina acestuia vor fi respectate.
Este adevărat că s-au formulat în mod repetat, cereri de liberare sub control judiciar, dar din această perspectivă, instanța de fond critică atitudinea procesuală a inculpatului în mod nejustificat, pentru că de fiecare dată, cererea de liberare provizorie formulată, a urmat unui moment procesual foarte precis. De fiecare dată cererea de liberare provizorie sub control judiciar s-a raportat la o situație pe care, potrivit legii și potrivit hotărârii definitive a unei instanțe de judecată, consideră măsura arestării ca fiind și legală și întemeiată.
De fiecare dată a mai apărut un element nou din perspectiva stabilirii situației judiciare a inculpatulu P. N., din perspectiva privării sale de libertate, amânarea nejustificată a cauzei, justificată procedural, dar în afara unei culpe procesuale a inculpatului, existând incidente procedurale datorită lipsei de procedură cu persoanele vătămate.
Apreciază că menținerea în stare de arestare preventivă a inculpatului nu se justifică, procesul penal nu a demarat în sensul începerii cercetării judecătorești din motive de procedură neimputabile inculpatului, ci agenților procedurali.
Solicită să se aprecieze că scopul procesului penal poate fi atins și prin admiterea unei astfel de cereri, ca măsură alternativă a măsurii arestării preventive, sens în care solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că motivele invocate de recurentul inculpat în susținerea cererii sunt neîntemeiate, și pe cale de consecință a respins această cerere, având în vedere activitatea infracțională desfășurată de către inculpat, vârsta deosebit de fragedă a victimelor, astfel încât soluția primei instanțe este legală și temeinică.
Recurentul inculpat P. N., în ultimul cuvânt, arată că a fost o perioadă de nebunie, nu a putut rezista tentației și este de acord cu concluziile apărătorilor săi.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul constată că prin încheierea de ședință din data de 17.09.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar penal nr._/212/2013, s-a dispus:
În baza art. 160 ind. 8a alin. 6 c.pr.pen., s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul P. N., fiul lui Ș. și T., născut la data de 30.03.1955 în mun. C., jud. D., CNP_, ca neîntemeiată.
Măsurile dispuse s-au comunicat administrației locului de deținere.
În baza art 192 alin 2 c.pr.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin încheierea nr. 163/07.06.2013, Judecătoria C. a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Judecătoria C. cu privire la inculpații P. N., V. A. și a dispus arestarea preventivă a acestora pe o durată de 29 zile, începând cu data de 07.06.2013 și până la data de 05.07.2013 inclusiv; prin aceeași încheiere s-a admis și propunerea de arestare preventivă formulată față de inculpata minoră A. I. G., dispunându-se arestarea preventivă a acesteia pe o durată de 19 zile, de la data de 07.06.2013 și până la data de 25.06.2013, inclusiv. Instanța a reținut că în cauză sunt incidente prev. art. 143 și art 148 lit f c.pen. Soluția a rămas definitivă la data de 11.06.2013, prin încheierea nr. 158 a Tribunalului C..
La data de 20.06.2013, după sesizarea prin rechizitoriul nr. 7846/P/2013/19.06.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C., instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei stării de arest preventiv a celor trei inculpați, apreciindu-se că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și la acel moment, astfel că măsura a fost menținută față de fiecare dintre aceștia. Verificarea legalității și temeiniciei stării de arest preventiv a inculpaților s-a realizat, în baza art. 300 ind. 2 c.p.p. rap. la art. 160 ind. b și respectiv, în ceea ce o privește pe inculpata minoră, cu aplicarea art. 160 ind. h alin. 3, la data de 26.07.2013 și la data de 02.09.2013.
Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată la data de 10.09.2013 de inculpat sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, asupra inculpatului planează în continuare suspiciunea rezonabilă ca ar fi săvârșit 7 infracțiuni de act sexual cu un minor, prevăzute,după cum urmează- de art. 198 alin. 1 si 3 C.pen. cu aplic art. 41 alin 2 C.pen.(persoană vătămată R. A.-E., în vârstă de 14 ani), de art. 198 alin. 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (persoană vătămată D. C., în vârstă de 15 ani), de art. 198 alin. 3 Cpn. cu aplic art. 41 alin.2 C.pen. (persoană vătămată B. R. Patris, în vârstă de 16 ani), de art. 198 alin. 3 c pen, cu aplic art. 41 alin. 2 C.pen.(persoană vătămată M. E. B., în vârstă de 15 ani) de art. 198 alin. 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (persoană vătămată M. I., în vârstă de 16 ani), de art. 198 alin. 3 C. pen. (persoană vătămată A. I.-G., în vârstă de 17 ani), de art. 198 alin. 3 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (persoană vătămată U. R., în vârstă de 15 ani), toate cu aplic, art. 33 lit. a C.pen, fiind astfel satisfăcute exigențele art. 143 c.p.p.
De asemenea, instanța a constatat că subzistă și temeiul reținut de instanța, atât cu ocazia luării măsurii, cât și cu ocazia verificărilor asupra legalității și temeiniciei stării de arest preventiv, prin prisma art. 148 lit. f din c.p.p., inclusiv în ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, astfel că, având în vedere și Decizia Î.C.C.J. nr. 17/2011, dată în soluționarea recursului în interesul legii, se impune ca, în continuare, odată stabilită legalitatea și temeinicia stării de arest preventiv, să se analizeze dacă buna desfășurare a procesului penal este sau nu împiedicată prin punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului P. N.. În acest sens vor fi avute în vedere împrejurările concrete ale cauzei, atât circumstanțele reale în care faptele au fost săvârșite, cât și circumstanțele personale ale inculpatului.
În prezenta cauză, la acest moment procesual, instanța de fond a constatat că, în raport de natura și gravitatea infracțiunilor de a căror comitere este acuzat inculpatul, reflectată și în limitele de pedeapsă stabilite de lege (de la 3 la 12 ani), de împrejurările comiterii acestor infracțiuni ( în mod repetat, asupra unor persoane de sex femeiesc foarte tinere, prin coruperea acestora și prin obstrucționarea instrucției lor școlare), de circumstanțele personale ale inculpatului (în vârstă de 58 ani, administrator la o societate comercială), în condițiile în care cercetarea judecătorească nu a început încă, nu este oportună punerea în libertate a inculpatului; în consecință, pentru a se asigura în continuare buna desfășurare a prezentului proces și ținând seama de reacția negativă a opiniei publice în situația în care persoane asupra cărora planează suspiciunea comiterii unor infracțiuni serioase ar fi cercetate în stare de libertate, se constată că se impune în continuare privarea de libertate a celor inculpatului.
De altfel, jurisprudența constantă a instanței supreme este în sensul că, la aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie, trebuie să se țină cont și să se facă o relaționare între circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale ale inculpatului și că, în raport cu gravitatea faptei și reacția de insecuritate a cetățenilor față de lăsarea în libertate a unor inculpați asupra cărora planează suspiciunea comiterii acesteia, circumstanțele lor personale (caracterizate prin lipsa antecedentelor penale, buna conduită a acestora în trecut,) nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pe care îl reprezintă aceștia pentru ordinea publică. În cazul de față, o analiză a gravității faptei și a urmărilor acesteia în rândul comunității (prin prisma lăsării/punerii în libertate a inculpatului) a fost efectuată atât cu ocazia luării măsurii arestului preventiv, cât și cu ocazia deliberării în prezenta cauză, așa cum s-a evidențiat în considerentele de mai sus.
Mai mult, instanța de fond a constatat că, față de motivele invocate în cadrul precedentelor cereri de liberare provizorie sub control judiciar, formulate de inculpat la 02.07.2013, 16.07.2013 și 29.08.2013, în cadrul prezentei cereri nu sunt învederate aspecte noi, și care să conducă la concluzia că, prin punerea în libertate a inculpatului, buna desfășurare a procesului penal nu va avea de suferit în niciun mod. Instanța reține că aceleași aspecte invocate de inculpat anterior, aspecte ce țin de buna administrare a societății sale comerciale și de faptul că a înțeles gravitatea presupuselor sale fapte, sunt doar reformulate în cadrul acestei cereri. Așa cum a evidențiat la analiza motivelor invocate în cadrul cererii dezbătute la 16.07.2013, instanța reamintește că este adevărat că o astfel de cerere poate fi formulată oricând și ori de câte ori un învinuit sau inculpat se consideră îndreptățit, în timpul procesului penal, însă, chiar dacă, în principiu, încheierile anterioare, definitive, nu au autoritate de lucru judecat în această materie, prin prisma dispozițiilor legale sus-enunțate, nu trebuie pierdut din vedere că, orice cerere nouă, mai ales cum este cazul celei de față, trebuie să aducă ceva nou.
Așadar, deși formal sunt îndeplinite condițiile liberării provizorii, instanța a aptreciat că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului în condițiile în care punerea lui în libertate, chiar subsumată unor obligații sau garanții, este de natură să provoace o reală tulburare a ordinii și liniștii publice. Ținând seama și de împrejurarea că inculpatul este arestat preventiv din data de 07.06.2013, măsura privativă de libertate fiind departe de a atinge o durată nerezonabilă (doar în cursul urmăririi penale fiind prevăzut de lege că termenul limită este de 180 zile), instanța va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul P. N. privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Impotriva acsetei incheieri a declarat recurs inculpatul P. N., criticand-o sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei, in sensul ca, in mod gresit a apreciat instanta de fond ca, temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii si sunt avute in vedere si la solutionarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, din moment ce institutia invocata nu presupune o schimbare a temeiurilor ci doar ca la acest moment inculpatul ar putea fi judecat si in stare de libertate.
Examinand incheierea penala recurata, prin prisma criticilor formulate si din oficiu, tribunalul apreciaza ca, recursul declarat in cauza este nefundat si urmeaza sa fie respins.
In mod corect a apreciat instanta de fond ca, temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii subzista si in plus inculpatul prezinta pericol pentru ordinea publica si la acest moment, prin urmare, nu ar putea fi judeact in stare de libertate.
Se constata ca, inculpatul este banuit de comiterea a 7 infractiuni de act sexual cu un minor, prevăzute,după cum urmează- de art. 198 alin. 1 si 3 C.pen. cu aplic art. 41 alin 2 C.pen.(persoană vătămată R. A.-E., în vârstă de 14 ani), de art. 198 alin. 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (persoană vătămată D. C., în vârstă de 15 ani), de art. 198 alin. 3 Cpn. cu aplic art. 41 alin.2 C.pen. (persoană vătămată B. R. Patris, în vârstă de 16 ani), de art. 198 alin. 3 c pen, cu aplic art. 41 alin. 2 C.pen.(persoană vătămată M. E. B., în vârstă de 15 ani) de art. 198 alin. 3 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (persoană vătămată M. I., în vârstă de 16 ani), de art. 198 alin. 3 C. pen. (persoană vătămată A. I.-G., în vârstă de 17 ani), de art. 198 alin. 3 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. (persoană vătămată U. R., în vârstă de 15 ani), in conditiile in care inculpatul se afla la o varsta matura de 58 de ani.
Prin urmare, nu numai ca inculpatul avea experienta necesara sa constientizeze gravitatea faptelor imputate, dar ar putea chiar sa indrume si alte persoane sa nu comita eventuale fapte de natura penala.
Acesta nu numai ca, asa cum rezulta din probele administrate pana in prezent a perseverat in activitatea infractionala dar nici nu intentiona sa-i puna capat acestui gen de activitati, singura in masura sa faca acest lucru fiind masura arestarii preventive luata fata de inculpat la data de 11.06.2013.
De la data luarii masurii arestarii preventive nu a trecut un interval prea mare de timp, astfel incat instanta sa se preocupe de luarea unei alte masuri preventive, fie chiar si cea a liberarii sub control judiciar, din moment ce in activitatea infractionala au fost implicati si alti inculpati, cu contributii mai reduse, mai multe parti vatamate, de aceea mentinerea in stare de arest a acestuia se impune pentru a fi garantat bunul mers al procesului penal.
Prin urmare, recursul declarat in cauza de recurentul inculpat P. N., va fi respins ca nefondat, cu consecinta obligarii acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C. Pr. P.. respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul – inculpat P. N., împotriva încheierii de ședință din data de 17.09.2013, pronunțată de Judecătoria Constanta în dosarul nr._/212/2013.
În baza art. 192 alin.2 C. Pr. P.. obligă recurentul – inculpat P. N., la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19.09.2013.
P., JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. A. L. L. M. M.
GREFIER,
C. C.
Red.jud.fond M.N.
Tehnored-jud. A.A./3 ex./ 7.10.2013
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
