Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 248/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 248/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 6274/212/2013
Dosar penal nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 248
Ședința publică din data de 11.03.2013
PREȘEDINTE – L. I. B.
JUDECĂTOR – I. R.
JUDECĂTOR – N. A.
GREFIER – C. B.
- cu participare PROCUROR – C. C. B.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații I. M. fiul lui E. și C., născut la data de 27.07.1967 în C., CNP_, domiciliat în mun. C., .. 111, jud. C. si O. B. fiul lui C. și Aișe, născut la data de 10.09.1976 în C., CNP_, domiciliat în mun. C., .. 56, jud. C., ambii deținuți în I.P.J. Constanta, Centrul de Reținere si Arestare Preventivă, împotriva încheierii de ședință nr.69 din data de 07.03.2013 pronunțată de Judecătoria Cosntanta, în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în sedintă publică, cu respectarea dispozițiilor art.297 al.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat I. M., în stare de arest si asistat de apărătorul ales A. A., în baza împuternicirii avocatiale depusă la dosar si recurentul inculpat O. B., în stare de arest si asistat de apărătorul ales G. A., în baza împuternicirii avocatiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor art.176 -181 Cod pr.penală.
Recursurile sunt declarate cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 Cod procedură penală, nemotivate.
În baza art.301 cod procedură penală instanța întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat.
Apărătorii recurentilor inculpati I. M. si O. B. si reprezentantul Parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri, excepții de formulat.
Nefiind alte cereri, excepții sau chestiuni prealabile de formulat, conform art.301 – 302 Cod pr. penală, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri, în baza dispozițiilor art. 38513 Cod pr. penală.
Apărătorul recurentului inculpat O. B., avocat G. A., având cuvântul, în temeiul disp.art.385 ind.15 pct.2 lit.b cod procedură penală, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii instanței de fond si rejudecând să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Solicită a se constata că obligatiile prev. la art.160 ind.2 al.3 Cod proc.penala atrage atenția inculpatului cu privire la cazurile în care se dispune revocarea liberării,conform art. 160 ind.10 Cod proc.penală, astfel că examinând încheierea instantei de fond prin care s-a dispus respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar întelege să critice această solutie din perspectiva examinării cererii întrucât referitor la condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1604 raportat la disp. art. 1602 alin. l din Codul de procedura penala, solicită a se constata că sunt îndeplinite cerințele stabilite de textul de lege, întrucât pedeapsa pentru infracțiunile retinute în sarcina inculpatului nu depășesc 18 ani și in aceeași măsura este îndeplinita si condiția de la alineatul 2, respectiv aceea de a nu exista date din care rezulta necesitatea de a-l împiedica pe inculpat sa săvârșească alte infracțiuni sau ca acesta va încerca sa zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte iar referitor la cazul de față consideră că nu exista astfel de date.
Față de aceste considerente, în situația în care temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă si în prezent, apreciază că sunt permisive dispozițiile pentru a se dispune admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar, astfel că motivul avut în vedere de instanța de fond la respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în sensul că a trecut o perioadă scurtă de timp de la luarea măsurii arestării preventive, nu poate fi avut în vedere întrucât acesta nu prezintă un argument pentru respingerea cererii, inculpatul având posibilitatea ca oricând să formuleze astfel de cereri întrucât legiuitorul nu prevede un anumit termen iar în acest sens, solicită a se avea în vedere disp.art.23 din Constituția României care prevăd dreptul unui inculpat arestat preventiv de a solicita punerea în libertate.
Face precizarea că liberarea provizorie este facultativă, fiind o instituție procesuală ce conferă dreptul inculpatului de a fi pus în libertate prin instituirea în sarcina acestuia a unei serii de obligații, de natură a asigura buna desfășurare a procesului penal iar în acest sens, face referire la dispozițiile art.136 al.2 Cod proc.penala, apreciind că liberarea provizorie sub control judiciar urmează a realiza acest scop, privind buna desfăsurare a procesului penal.
În ceea ce priveste temeiurile în baza căruia s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, consideră că acestea nu sunt grave în raport de participația inculpatului la activitatea infractională, în sarcina acestuia se retine fapte de complicitate la infractiunea de furt, însă acesta nu a fost surprins la locul faptei de către camerele de filmat, nu există martori direcți, singura sa implicare o constituie faptul că se afla în cadrele filmate la ieșire din centrul comercial și în parcare.
Face precizarea că si în situația în care se discută de infracțiunea de complicitate la furt, consideră că alte probe nu au fost aduse în dovedirea existentei temeiurilor si a materialului probator si nici nu au apărut alte elemente probatorii până la a cest moment procesual. Prin utilizarea termenului de „date”,având în vedere împrejurările concrete, consideră că inculpatul este îndreptățit să solicite liberarea provizorie sub control judiciar, apreciind că nu există suficiente date din care să rezulte că lăsat în libertate inculpatul va săvârși alte fapte penale sau va influenta în vreun fel buna desfășurare a procesului penal, urmând a se avea în vedere si circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit si are doi copii în întreținere iar în ceea ce privește ocupația aceștia în calitate de operator dană, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că a fost angajat în această funcție si nu a fost dat afară din societate ci a rămas fără serviciu întrucât societatea a intrat în faliment.
Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii instanței de fond si rejudecând solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar iar la analiza acesteia consideră că instanța trebuie să verifice ce garanții sunt de natură a asigura prezența inculpatului la cercetări, apreciind că aspectele referitoare la gravitatea faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, eventualul prejudiciu se impun a fi avute în vedere la solutionarea pe fondul cauzei.
Apărătorul recurentului inculpat I. M., avocat A. A., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii instantei de fond si rejudecând solicită a se dispune admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Învederează instantei faptul că, întelege să critice încheierea instantei de fond pentru netemeinicie, tinând cont de faptul că sunt îndeplinite condițiile prev.de art.160 ind.2 al.1 Cod proc.penală și art. 160 ind.2 al.2 Cod proc.penală, sub aspectul faptei săvârsite de inculpat precum si persoana acesteia. Prin urmare se poate observa că este vorba despre o infracțiune de complicitate la furt calificat, iar toate chestiunile pot fi soluționate pe calea desfășurării urmăririi penale, până se va ajunge la stabilirea vinovăției/nevinovăției inculpatului iar în ceea ce priveste temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive consideră că dacă la acel moment aceste temeiuri existau la momentul de față acesta nu mai subzistă, respectiv nu există date si indicii din care să rezulte să lăsat în libertate inculpatul se poate sustrage de la cercetări și poate îngreuna buna desfăsurare a procesului penal si nici împrejurarea că acesta va desfășura acte de natură a îngreuna sau zădărnici aflarea adevărului.
Consideră că din materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale nu există probe, inculpatul nu a fost surprins la locul faptei de către camerele de filmat, nu există martori direcți, singura sa implicare o constituie faptul că se afla în cadrele filmate la iesire din centrul comercial și în parcare, iar prejudiciul care se retine este foarte mic. Face precizarea că asupra inculpatului nu au fost văzute bunuri sustrase din magazin
Referitor la persoana inculpatului, solicită a se avea în vedere faptul că acesta are o vârsta înaintată si nu este recidivist, este căsătorit si are doi copii în întreținere, precum si nepoți, fiind singurul întreținător al familiei, nu avea un loc de muncă la momentul săvârșirii faptei ,însă a avut diferite locuri de muncă și a lucrat la centre de fier vechi si ziler în construcții pentru a-și întreține familia sa numeroasă.
Prin urmare, solicită a se dispune admiterea recursului declarat de inculpatul I. M., casarea încheierii instanței de fond si rejudecând solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că a trecut o perioadă suficientă/rezonabilă de la momentul arestării preventive a inculpatului, acesta a înțeles consecințele faptelor sale, nu este recidivist, nu există date si indicii din care să rezulte că pe viitor în situația în care inculpatul va fi lăsat în stare de libertate, acesta va săvârși alte fapte penale sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului si nici nu va altera în vreun fel mijloacele de probă administrate în cauză, în condițiile în care urmărirea penală este finalizată, urmând ca în cursul zilei de astăzi să se facă prezentarea de material probator la parchet, astfel că inculpatul nu ar avea cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate si menținerea încheierii instanței de fond ca fiind legală si temeinică întrucât apreciază că în mod corect a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
În concret o cerere de liberare provizorie sub control judiciar nu poate fi admisă decât atunci când garanțiile procesuale ale inculpaților pot atinge scopul preventiv pentru buna desfășurarea procesului penal, însă garanțiile inculpaților nu sunt suficiente pentru admiterea cererii si nu face referire doar la atitudinea avută de inculpați la momentul săvârșirii faptelor ci si la alte elemente care circumscriu persoana inculpatului.
În acest sens, instanța de fond a arătat de ce nu a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpați, motivat de împrejurarea că prezența acestora în comunitate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, raportat la modalitatea concretă de comitere a infracțiunii, respectiv faptul că la data de 10.02.2013, în jurul orelor 15.00, inculpatul I. M. împreună cu inculpații O. B. și Iusein Geilan, și cu ajutorul inculpatului Husein Taifun, folosindu-se de un dispozitiv special confecționat pentru mascarea elementelor de siguranță ale produselor, ar fi sustras patru controllere Microsoft Xbox din magazinul Flanco situat în incinta Maritimo Shopping Center, cauzând un prejudiciu de 900 lei, iar la data de 16.02.2013, ar fi ajutat pe inculpatul Sali Bairam și pe inculpatul Iusein Geilan la sustragerea, cu ajutorul unui dispozitiv special confecționat pentru mascarea elementelor de siguranță ale produselor, a zece cămăși bărbătești din magazinul H&M situat în incinta aceluiași complex comercial, cauzând un prejudiciu de 1.000 lei iar în sarcina inculpatului O. B. se reține că la data de 31.01.2013, în jurul orelor 16.30, acesta ar fi ajutat, alături de inculpații D. Taifun și Husein Taifun, pe invinuitul Sali Bairam și pe inculpatul Iusein Geilan la sustragerea, cu ajutorul unui dispozitiv special confecționat pentru mascarea elementelor de siguranță ale produselor, articole vestimentare din magazinul Koton situat în incinta Maritimo Shopping Center, cauzând un prejudiciu de 2.000 lei, precum si faptul că la data de 10.02.2013, în jurul orelor 15.00, inculpatul împreună cu inculpații Iusein Geilan și I. M., și cu ajutorul inculpatului Husein Taifun, folosindu-se de un dispozitiv special confecționat pentru mascarea elementelor de siguranță ale produselor, ar fi sustras patru controllere Microsoft Xbox din magazinul Flanco situat în incinta completului comercial Maritimo, cauzând un prejudiciu de 900 lei.
Referitor la garanțiile pe care le oferă persoana inculpaților, consideră că lăsarea în libertate a acestora prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu prezintă suficiente garanții prin prisma atitudinii si modului în care a fost săvârșită fapta, aspecte care au fost avute în vedere de instanța de fond atunci când s-a apreciat asupra acestor garanții prevăzute de dispozițiile legale.
Față de aceste considerente, solicită a se dispune respingerea recursurilor declarate de inculpați, ca nefondate si menținerea încheierii instanței de fond ca fiind legală si temeinică, apreciind că inculpații prezintă în continuare un pericol pentru ordinea și liniștea publică, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive si chiar dacă sunt îndeplinite condițiile liberării provizorii sub control judiciar. Prin urmare, consideră că arestarea preventivă nu și-a atins scopul, timpul scurt petrecut în stare de arest nefiind suficient ca aceștia să conștientizeze gravitatea faptelor sale, sens în care un simplu control al inculpaților prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu ar avea caracter de suficientă.
Recurentul inculpat I. M., în ultim cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales si întelege să lase la aprecierea instantei.
Recurentul inculpat O. B., în ultim cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales, solicită admiterea recursului si a cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Instanta rămâne în pronuntare.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față:
Prin încheierea nr.69/07.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar penal nr._,
În baza art. 160 ind. 8a alin. 6 Cod procedură penală, s-au respins ca neîntemeiate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de către inculpații:
- O. B. fiul lui C. și Aișe, născut la data de 10.09.1976 în C., CNP_, domiciliat în mun. C., .. 56, jud. C. și
- I. M. fiul lui E. și C., născut la data de 27.07.1967 în C., CNP_, domiciliat în mun.C., .. 111, jud. C..
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata sumei de 100 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Măsurile dispuse s-au comunicat locului de deținere.
Pentru a pronunța această încheiere,prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin încheierea de ședință nr.46/18.02.2013, Judecătoria C. a dispus arestarea preventivă a inculpatului I. M. ,pentru 29 de zile, începând cu data de 19.02.2013 până la data de 19.03.2013, inclusiv. Prin Încheierea nr. 56/21.02.2013 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul C. a respins recursul declarat de către inculpat.
Prin aceeași încheiere, Judecătoria C. a respins propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria C., de luare a măsurii arestării preventive împotriva inculpatului O. B. și a luat față de acesta măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea. Prin Încheierea nr. 56/21.02.2013 pronunțată în dosarul nr._ , Tribunalul C. a admis recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. și a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inulpatul O. B. pe o durată de 29 de zile, cu începere de la data punerii în executare a mandatului.
Instanțele au apreciat că există indicii și probe temeinice în sensul dispozițiilor art. 148 lit. f C. proc. pen care justifică presupunerea rezonabilă că faptele de comiterea cărora sunt banuiți inculpații, prin natura si imprejurarile săvârșirii lor, justifica luarea masurii arestarii preventive fiind proportionala acuzatiilor aduse și adecvata bunei desfasurari a procesului penal.
În motivarea cererii s-a arătat, în cererea formulată de apărătorul ales și însușită de către inculpatul I. M., faptul că nu a fost surprins la locul faptei de către camerele de filmat, nu există martori direcți, singura sa implicare o constituie faptul că se afla în cadrele filmate la iesire din centrul comercial și în parcare, prejudiciul este mic iar cu privire la persoana inculpatului acesta are un domiciliu stabil, are o familie, are în creștere și educare doi copii minori, muncește cu ziua, are antecedente penale însă este reabilitat. Inculpatul O. B. a motivat în fața instanței că dorește să se judece în stare de libertate întrucât are un loc de muncă, are o familie de întreținut, are doi copii minori iar unul din ei este la liceu.
Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar sub aspectul temeiniciei, instanța constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, asupra inculpatului I. M. planează suspiciunea rezonabilă că la data de 10.02.2013, în jurul orelor 15.00, împreună cu inculpații O. B. și Iusein Geilan și cu ajutorul inculpatului Husein Taifun, folosindu-se de un dispozitiv special confecționat pentru mascarea elementelor de siguranță ale produselor, ar fi sustras patru controllere Microsoft Xbox din magazinul FLANCO situat în incinta MARITIMO SHOPPING CENTER, cauzând un prejudiciu de 900 lei, iar la data de 16.02.2013, ar fi ajutat pe inculpatul Sali Bairam și pe inculpatul Iusein Geilan la sustragerea, cu ajutorul unui dispozitiv special confecționat pentru mascarea elementelor de siguranță ale produselor, a zece cămăși bărbătești din magazinul H&M situat în incinta MARITIMO SHOPPING CENTER, cauzând un prejudiciu de 1.000 lei.
Asupra inculpatului O. B. planează suspiciunea rezonabilă că la data de 31.01.2013, în jurul orelor 16.30, ar fi ajutat, alături de inculpații D. Taifun și Husein Taifun, pe invinuitul Sali Bairam și pe inculpatul Iusein Geilan la sustragerea, cu ajutorul unui dispozitiv special confecționat pentru mascarea elementelor de siguranță ale produselor, articole vestimentare din magazinul KOTON situat în incinta MARITIMO SHOPPING CENTER, cauzând un prejudiciu de 2.000 lei, iar la data de 10.02.2013, în jurul orelor 15.00, împreună cu inculpații Iusein Geilan și I. M., și cu ajutorul inculpatului Husein Taifun, folosindu-se de un dispozitiv special confecționat pentru mascarea elementelor de siguranță ale produselor, ar fi sustras patru controllere Microsoft Xbox din magazinul FLANCO situat în incinta MARITIMO SHOPPING CENTER, cauzând un prejudiciu de 900 lei.
La soluționarea prezentei cereri, instanța are în vedere dispozițiile art 1606 alin 1 c.pr.pen, conform căruia liberarea provizorie poate fi ceruta de inculpat în cursul urmăririi penale și art 1602 alin 1 C.pr.pen potrivit căruia cererea de liberare provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani precum și principiile care se degajă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului –anume că autoritățile naționale sunt obligate, atunci când decid cu privire la menținerea stării de arest a unei persoane, să aibă în vedere măsuri alternative de natură să asigure prezența acuzatului la proces și nu au de ales între a soluționa cauza persoanei judecate în stare de arest . sau a dispune punerea în libertate a persoanei pe parcursul procesului ca urmare a depunerii unei cauțiuni, iar atunci când durata arestării depășește o perioadă rezonabilă, în temeiul art 5 § 3 persoana respectivă trebuie eliberată (hot. C. c. România) .
De asemenea instanța are în vedere prevederile art 5 par 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului conform cărora orice persoană arestată în condițiile prev. de alin 1 are dreptul să fie judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, precum și constatările jurisprudenței CEDO în sensul că în situația în care autoritățile judiciare nu au prezentat fapte pertinente pe baza datelor din dosar din care să rezulte riscul efectiv pentru ordinea publică prin punerea în libertate a reclamantului, nu au examinat circumstanțele personale ale acuzatului și nu au indicat în concret pentru ce motiv luarea unei măsuri alternative nu era de natură să asigure prezența acuzatului în fața autorităților, a existat o încălcare a art 5 par 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului
În prezenta cauză, instanța constată că la acest moment procesual, nu se impune punerea în libertatea a inculpaților în raport de natura și gravitatea infracțiunilor, de împrejurările comiterii acestor infracțiuni, modalitatea concretă în care se presupune că ar fi fost comise (inculpatul O. B. este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 26 c.p. rap. la art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. a și e din codul penal și furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. a și e din codul penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen iar inculpatul I. M. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 26 c.p. rap. la art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. a și e din codul penal și furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. a și e din codul penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.) la valoarea prejudiciului, având în vedere și reacția negativă a opiniei publice în situația în care persoane asupra cărora planează suspiciunea comiterii de infracțiuni serioase ar fi puse în libertate, creându-se aparența că organele judiciare nu acționează cu promptitudine și fermitate inclusiv prin luarea unor măsuri preventive împotriva unor infracțiuni considerate ca fiind grave . Raportat la acestea instanța reține că există riscul ca inculpații să comită alte fapte antisociale și în viitor.
Motivele personale, invocate de către inculpați și anume faptul că inculpatul I. M. nu a fost surprins la locul faptei de către camerele de filmat, nu există martori direcți, singura sa implicare o constituie faptul că se afla în cadrele filmate la iesire din centrul comercial și în parcare, prejudiciul este mic iar cu privire la persoana inculpatului ,acesta are un domiciliu stabil, are o familie, are în creștere și educare doi copii minori, muncește cu ziua iar inculpatul O. B. are un loc de muncă, are o familie de întreținut, are doi copii minori iar unul din ei este la liceu, nu sunt suficiente pentru a justifica punerea în libertate, raportat la natura și gravitatea faptelor și la modul organizat în care s-a reținut că ar fi fost comise, în condițiile în care urmărirea penală nu a fost finalizată, interesul general al societății prevalând în acest caz.
Pe de altă parte lăsarea lor în libertate prezintă riscul repetării acestei conduite și presupune revenirea lor într-o comunitate locală restrânsă, împrejurare de natură să atragă indignarea membrilor comunității, dar și accentuarea sentimentelor de teamă și insecuritate, generate de faptele comise.
Față de aceste împrejurări instanța apreciază că nu este oportună punerea în libertate a inculpaților la acest moment procesual. În consecință, pentru a se asigura în continuare buna desfășurare a prezentului proces, pentru a se evita pericolul reiterării unor fapte similare și având în vedere și reacția negativă a opiniei publice față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează suspiciunea comiterii unor infracțiuni serioase, ar fi cercetate în stare de libertate, se constată că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților .
Așadar, deși formal sunt îndeplinite condițiile liberării provizorii, instanța apreciază că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpaților în condițiile în care punerea în libertate, chiar subsumată unor obligații sau garanții, este de natură să provoace o reală tulburare a ordinii și liniștii publice, determinând o stare de teamă în comunitate și ținând seama și de împrejurarea că inculpații sunt arestați preventiv: I. M. din data de 19.02.2013 (de 17 de zile) iar O. B. din data de 21.02.2013 (de 15 de zile) măsura privativă de libertate nedepășind o durată rezonabilă, raportat la complexitatea dosarului, la numărul inculpaților cercetați în cauză, la împrejurarea că organele de urmărire au efectuat constant acte de cercetare în prezenta cauză.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,motivele fiind inserate în partea introductivă, care face parte integrantă din prezenta,astfel că nu se impune reiterarea lor .
Examinând actele și lucrările dosarului,verificând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, în raport de criticile aduse și din oficiu conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Tribunalul constată că recursul este nefondat.
Așa cum a motivat instanța de fond, măsura arestării preventive respectă dispozițiile legale în materie ,fiind în continuare îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod proc. pen. rap. la art.68 ind.1 Cod proc. pen. ,art.148 al. 1 lit. f Cod proc. pen., în sensul că în raport de probele administrate până în prezent, subzistă indiciile temeinice privind presupunerea rezonabilă că inculpatul O. B. a săvârșit infracțiunile de complicitate la furt calificat și furt calificat iar inculpatul I. M. complicitate la infracțiunea de furt calificat ( 2 infracțiuni),din magazine situate în incinta Maritimo Shopping Center ,pedeapsa pentru fiecare dintre infracțiuni, este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, prima instanță a analizat în mod corect gravitatea faptelor posibil comise ,simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute de lege neputând conduce automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Sub aspect formal,inculpații au vocație la liberarea provizorie sub control judiciar,în raport de faptul că îndeplinesc condițiile art. 160 ind. 2 alin.1 Cod proc. pen., însă liberarea provizorie este facultativă pentru instanță, care o apreciază și în raport de alte elemente privind temeinicia cererii.
Or, în cauză ,instanța a motivat în esență, netemeinicia cererii, în raport de mai multe elemente care configurează faptele presupus comise, raportat la natura și gravitatea acestora, la modul organizat în care s-a reținut că ar fi fost comise, împreună cu alte persoane, inculpate în cauză, prin adaptarea genților în care puneau bunurile sustrase și folosirea unor dispozitive special confecționate pentru mascarea elementelor de siguranță ale produselor,astfel încât să nu permită declanșarea sistemelor de alarmă ,la reacția publică negativă la săvârșirea unor astfel de fapte, care încalcă relațiile sociale ce ocrotesc patrimoniul .
Cu privire la circumstanțele personale,Tribunalul constată că procesul penal în care a fost anterior implicat inculpatul I. M. și sancțiunea cu caracter administrativ ce i-a fost aplicată inculpatului O. B. pentru comiterea unei alte fapte penale, nu au constituit un avertisment pentru aceștia,ceea ce demonstrează că există riscul reiterării comportamentului infracțional iar referitor la faptul că inculpații au familii, copii minori în întreținere, în primul rând reiese că nu au un loc de muncă și ocupație, iar cât privește asigurarea stabilității relațiilor de familie și a mijloacelor de trai necesare membrilor familiei, care trebuie protejați, inculpații și-au asumat riscul afectării acestor valori, iar faptul că nu au prevăzut că se poate lua împotriva lor și o măsură preventivă, este un aspect fără relevanță juridică.
Analizând cererea formulată de inculpat și prin prisma prevederilor art. 5 par. 1 lit. c din Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și având în vedere atât împrejurarea că măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă la data de 21.02.2013, circumstanțele particulare ale cauzei ,gravitatea acuzației și persoana inculpaților, instanța de recurs constată că durata măsurii preventive nu a depășit limita rezonabilității,prin urmare,prin respingerea cererilor formulate de către inculpați, nu se aduce atingere nici principiilor desprinse din jurisprudența Curții Europene referitoare la continuarea detenției .
Pentru motivele ce preced,soluția instanței de fond este legală și temeinică, Tribunalul urmând a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 Cod proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod proc. pen., respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații I. M. fiul lui E. și C., născut la data de 27.07.1967 în C., CNP_, domiciliat în mun. C., .. 111, jud. C. si O. B. fiul lui C. și Aișe, născut la data de 10.09.1976 în C., CNP_, domiciliat în mun. C., .. 56, jud. C., ambii deținuți în I.P.J. Constanta, Centrul de Reținere si Arestare Preventivă, împotriva încheierii nr.69/07.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar penal nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod proc.pen.,
Obligă inculpații la câte 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. I. B. I. R.
N. A.
GREFIER,
C. B.
Red.fond – jud..B.A.A.
Tehnored – jud.N.A.
4 ex./ 13.03.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
