Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 820/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 820/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 12-08-2013 în dosarul nr. 12478/212/2013/a3
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.820
Ședința publică din data de 12.08.2013
PREȘEDINTE – A. A.
JUDECĂTOR –M. M.
JUDECĂTOR –M. L. T.
GREFIER – C. B.
Cu participarea Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. – S.T.C., reprezentat prin PROCUROR – I. Ț.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul N. C. A. - fiul natural și Tudorița, născut la data de 23.11.1983, aflat în arest preventiv în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul I.P.J.C., împotriva încheierii de ședință pronunțată de Judecătoria Constanta la data de 08.08.2013, în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.prev.de art.297 alin.1 Cod proc.penală, se prezintă recurentul inculpat N. C. A., în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales - avocat D. M., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie de la dosar.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp.prev.de art.176-181 Cod proc.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează părțile, obiectul dosarului aflat pe rol, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 Cod proc.penală penală, nemotivat.
Instanța, în baza art.301 cod pr.penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și văzând că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și, în baza art.38513 cod pr.penală, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat N. C. A., avocat D. M., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii instantei de fond și, rejudecând să se dispună în principalrevocarea măsurii arestării preventive dispuse în sarcina inculpatului, iar în subsidiar în situatia în care se va aprecia necesară luarea unei măsuri preventive, solicită a se dispune luarea unei măsuri mai puțin restrictivă de libertate, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, având în vedere că temeiurile inițiale care au determinat luarea și, ulterior, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului s-au schimbat, urmare probelor administrate până în prezent, percepute în mod direct și nemijlocit de către instanță, fiind audiati un număr de 12 martori iar 10 dintre acesti martori au mentionat faptul că nu îl cunosc pe inculpat ca fiind persoana care le-a vândut substante etnobotanice, ceea ce demonstrează nevinovătia inculpatului, astfel încât consideră că punerea acestuia în libertate nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Având în vedere aspectele arătate precum si faptul că toatele probele administrate în cauză demonstrează faptul că inculpatul a fost ferm în declaratii când a mentionat că a fost un simplu consumator, apreciază că sunt îndeplinite în cauză si cerințele CEDO în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu există riscul de a se sustrage cercetării judecătorești, acesta nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal, astfel încât solicită judecarea acestuia în stare de libertate.
Solicită a se avea în vedere aspectele care țin de persoana inculpatului și rezonanța socială negativă a faptei în rândul comunității, care nu sunt de natură să ducă la concluzia că se impune menținerea stării de arest preventiv, urmând a se avea în vedere si faptul că acesta beneficiază de prezumtia de nevinovătie până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauză.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită recursului declarat de inculpat, ca nefondat si mentinerea încheierii instantei de fond ca fiind legală si temeinică, desi motivarea instantei de fond poate fi lapidară, dacă si în ce măsură argumentele pe care instanta le-a expus îsi găsesc suportul.
Este real faptul că o mare parte dintre martori si-au schimbat declaratiile în fata instantei de judecată, în sensul că nu l-au indicat pe inculpat ca fiind vinovat de faptele retinute în sarcină, sens în care s-a sesizat parchetul pentru săvârsirea infractiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art.260 cod penal, însă rămân depozitiile martorilor date în faza de urmărire penală, declaratia inculpatului precum si alte probe care evidențiază situația de fapt constatată prin actul de inculpare.
În ceea ce privește starea de arest a inculpatului, consideră că se impune în continuare mentinerea măsurii arestării preventive, raportat la materialul probator administrat până în prezent, solicită a se constata că temeiurile care au determinat arestarea subzistă în continuare, urmând a se avea în vedere faptul că familia inculpatului încearcă să determine martorii să denatureze adevărul.
Recurentul inculpat N. C. A. în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin încheierea de ședință din data de 08.08.2013, pronunțată de Judecătoria Constanta, în dosarul penal nr._ 13, s-au dispus următoarele;
În baza art. 3002 C.pr.pen. rap. la art. 160 b alin.3 C.pr.pen. s-a mentinut masura arestarii preventive a inculpatului N. C. A. (fiul - și Tudorița, născut la data de 23.11.1983, deținut în arestul IPJ C.) .
S-au respins cererile formulate de avocatul inculpatului privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Masurile dispuse s-au comunicat administratiei locului de detinere.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța a apreciat că
măsura este legală, fiind îndeplinite cumulativ dispozițiile art.143 C.pr.penală și art.148 lit.f C.pr.penală ,respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N. C. A. este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, și subzistând temeiurile avute în vedere la luarea și ulterior menținerea măsurii .
Instanța a considerat că în continuare sunt îndeplinite condițiile art.143 C.pr.penală existând probe temeinice de natură să convingă un observator obiectiv, în sensul art.143 alin.1 C.pr.penală ,art.68 ind.1 C.pr.penală și al art.5 par.1 lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale că inculpatul ar fi comis infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, s-a constatat că și aceasta este îndeplinită și rezultă atât din împrejurarea că fapta cu privire la care există presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit-o are un impact asupra sănătății persoanelor care consumă substanțe periculoase cu efecte halucinogene, sedative și depresive, din circumstanțele reale ale faptei cât și din circumstanțele personale ale inculpatului care nu se află la primul conflict cu legea penală; rezultă astfel că punerea în libertate a inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menținerea măsurii este legitimă atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată (a se vedea cauza Kemmache împotriva Franței).
De asemenea instanța a constatat că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului în condițiile în care cercetarea judecătorească este în curs de desfășurare urmând a fi audiați ultimii martori din lucrări, iar durata arestării preventive nu a depășit un termen rezonabil raportat la complexitatea cauzei.
Față de cele expuse mai sus, ținând seama și de împrejurarea că în cauză temeiurile inițiale care au justificat luarea și ulterior menținerea arestării preventive nu s-au modificat și nici nu au încetat, instanța a respins cererile formulate de avocatul inculpatului privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva susmenționatei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele inserate în practicaua care face parte integrantă din prezenta decizie,așa încât nu se impune reiterarea lor.
Examinând actele și lucrările dosarului și verificând încheierea recurată, în raport de criticile aduse și din oficiu ,conform art.385 ind. 6 alin.3 Cod proc. pen.,Tribunalul constată următoarele:
Tribunalul reține că menținerea în continuare a măsurii arestării preventive, precum a procedat judecătorul de fond, este justificată, prin îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.143 al.1 c.pr.pen., cu reținerea și a cazului de arestare preventivă prevăzute de art.148 al.1 lit. f c.pr.pen. și în realizarea scopului înscris în art.136 al.1 c.pr.pen.
Din probele administrate până la acest moment procesual, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de efectuare fără autorizație, a unor operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, prev. de art. 16 alin. 1 din Legea nr, 194/2011 cu aplicare art. 41 alin. 2 și art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, care i se reține în sarcina.
În mod întemeiat prima instanță a constatat incidența temeiului prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prezenta pericolului concret pentru ordinea publică este dată de gravitatea faptelor, de modul și mijloacele în care se reține că ar fi fost săvârșite, de caracterul repetat, de urmările produse, de atingerea gravă adusă relațiilor sociale ocrotite de lege referitoare la dreptul la sănătate al persoanelor, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are loc de muncă, din fișa de cazier rezultând că acesta a suferit anterior alte două condamnări, fiind în stare de recidiva postcondamnatorie, riscul de repetare a comportamentului infracțional fiind astfel sporit.
Ținând seama de împrejurarea că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și că în favoarea inculpatului nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea în libertate și nici nu s-au schimbat aceste temeiuri, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a apreciat că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul, întrucât a fost luată pe baza unor presupuneri rezonabile, în sensul comiterii unei infracțiuni și nici nu tinde să reprezinte o executare anticipată a unei eventuale pedepse, ce i-ar putea fi aplicată, măsura arestării preventive având, la acest moment procesual, caracter rezonabil.
Față de aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat N. C. A. împotriva încheierii din 08.08.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar penal nr._ 13.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală va obliga pe recurentul inculpat N. C. A. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedura penala,
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat N. C. A. - fiul natural și Tudorița, născut la data de 23.11.1983, aflat în arest preventiv în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul I.P.J.C., împotriva încheierii din 08.08.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar penal nr._ 13.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat N. C. A. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.08.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. M. M. M. L. T.
Grefier,
C. B.
Red.jud.fond.C.R.
Tehnored.jud.dec.M.M.
3 ex./21.08.2013
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
