Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 973/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 973/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 6484/256/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 973
Ședința publică din data de 24.09.2013
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTORI – L. I. B.
M. L. T.
GREFIER – L. Ș.
Cu participarea PROCUROR – C. B.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petentul condamnat G. I. – fiul lui M. și V., născut la data de 04.02.1982, deținut în Penitenciarul Poarta Albă - împotriva sentinței penale nr.2056 din data de 23.08.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea dispozițiilor art.297 alin.1 cod procedură penală, se prezintă recurentul condamnat G. I. – în stare de deținere și asistat de apărător desemnat din oficiu D. R., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176 - 181 cod procedură penală.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 cod procedură penală, nemotivat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.38510 cod procedură penală.
În baza art.301 cod procedură penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art.385 13 cod procedură penală.
Avocat din oficiu D. R., având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de recurentul condamnat G. I., cu consecința admiterii cererii de liberare condiționată formulată de acesta.
Apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.59 cod penal, în sensul că petentul a executat fracția prevăzută de lege pentru a putea beneficia de liberarea condiționată, a participat la peste 20 de activități educative, beneficiind de 4 recompense, a fost stăruitor în muncă, dând dovezi temeinice de îndreptare.
Consideră că reeducarea recurentului condamnat poate avea loc și în situația în care acesta ar beneficia de liberarea condiționată, motiv pentru care solicită instanței admiterea recursului cu consecința admiterii cererii de liberare condiționată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de condamnatul G. I., ca fiind nefondat și apreciază că sentința penală recurată este legală și temeinică, în mod corect dispunându-se respingerea cererii de liberare condiționată.
Solicită a se avea în vedere împrejurarea că recurentul este recidivist, a fost sancționat disciplinar o dată și, deși a mai beneficiat anterior de liberare condiționată, a săvârșit o nouă infracțiune după doar 10 luni.
Recurentul condamnat G. I., în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.2056 din data de 23.08.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, a fost respinsă cererea de liberare condiționată a condamnatului G. I., stabilindu-se termen pentru reînnoirea acesteia după data de 23.02.2014.
Prin aceeași hotărâre, s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiție către Baroul C. a sumei de 100 RON cu titlu de onorariu apărător din oficiu pentru avocat R. R. – delegație nr. 2644/2013.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Condamnatul se află in executarea unei pedepse privative de liberate de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, executarea pedepsei începând la data de 21.04.2010 și urmând să expire la termen la data de 20.04.2015 .
Fracția legală de 2/3 din pedeapsă urmează să se împlinească la executarea a 1217 zile de deținere .
Întrucât condamnatul a executat, până la aceasta dată, fracția prevăzută de lege, respectiv 1223 zile executate și considerate ca executate, singurul aspect ce trebuie avut in vedere în cauză este îndeplinirea condițiilor subiective prevăzute de lege, respectiv dacă, condamnatul „este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale”.
Având în vedere acest aspect, instanța a constatat că deținutul aflat la prima analizăa Comisiei de propuneri privind liberarea condiționată este recidivist, comisia Penitenciarului Poarta Albă considerând că este necesară reevaluarea deținutului peste 6 luni, avându-se în vedere perseverența infracțională – liberat condiționat anterior, a săvârșit prezenta faptă la 10 luni de la ultima eliberare condiționată, a fost sancționat de 1 dată în anul 2012, sancțiune neridicată până în prezent, precum și perioada executată din durata pedepsei, decât 4 zile peste fracția legală.
Din actele de la dosar instanța a reținut că, pe timpul executării pedepsei, deținutul a avut un comportament oscilant, a fost sancționat disciplinar 1 dată în 2012, sancțiune neridicată până în prezent, recompensat de 4 ori dar anterior săvârșirii abaterii disciplinare. A fost planificat la activități lucrative în decembrie 2011 și are doar 4 zile considerate ca executate ca efect al muncii depuse, în prezent nu muncește. A participat la activități educaționale de scurtă durată, activități sportive și moral religioase.
Susținerile petentului și caracterizarea nu sunt de natură a determina instanța să dispună liberarea acestuia, la luarea deciziei ținându-se seama și de starea de recidivă a condamnatului.
Comportamentul său este oscilant. Condamnatul a mai fost condamnat anterior de cel puțin 4 ori și a beneficiat de liberare condiționată de 2 ori . Instanța reține că anterior a fost condamnat pentru infracțiuni de furt și 2 infracțiuni de tâlhărie, în prezent fiind condamnat tot pentru tâlhărie, deci se observă o „specializare” a petentului.
Față de natura infracțiunii săvârșite caracterizată prin lipsă de respect față de valori fundamentale precum dreptul persoanei la patrimoniu și la integritate fizică sau psihică, la durata executată, instanța a apreciat că timpul efectiv executat nu este suficient pentru reeducarea acestuia. De asemenea, instanța a observat că timpul petrecut în penitenciar nu a dus la reeducarea acestuia, condamnatul nu a înțeles gravitatea faptei raportat la normele de conviețuire socială, norme esențiale pentru reintegrarea sa în societate, considerând că i se cuvine liberarea condiționată doar prin executarea fracției prevăzute de lege.
Petentul s-a implicat în activitățile educative dar, de scurtă durată, participările sale vizând câte o zi de prezență de cele mai multe ori, mai îndelungate fiind participările la activitățile sportive. Nu s-a implicat nici în muncă, în 3 ani având doar 4 zile câștig .
Instanța nu este obligată la liberarea condiționată a acestuia în măsura în care există indicii de neresponsabilitate pe care condamnatul le manifestă și care ar putea conduce la inducerea unui pericol în societate prin liberarea acestuia înainte de executarea unei durate mai mari din pedeapsă, sau chiar executarea integrală a pedepsei aplicate și individualizate de instanța la situația concretă a condamnatului.
Față de natura infracțiunilor săvârșite raportată la conduita anterioară condamnatului, instanța a constatat perseverența infracțională a acestui, aspect de natură să contureze un comportament antisocial cu pericol sporit al acestuia și chiar o specializare a acestuia, motiv pentru care apreciază ca timpul efectiv executat nu este suficient pentru reeducarea acestuia.
Se justifică astfel temerea săvârșirii altor fapte reprobabile similare pe fondul experienței anterioare, aceasta cu atât mai mult cu cât, după 4 condamnări și alte 2 liberări condiționate anterioare, condamnatul a mai săvârșit alte fapte penale doar la 10 luni de la liberarea condiționată, ceea ce denotă că acesta nu a înțeles mesajul și încrederea acordată de instanță, manifestând astfel dispreț față de autorități.
Nu se are în vedere astfel numai starea de recidivă a condamnatului, ci rezultatul efectiv al liberărilor acordate anterior, deci atingerea scopului instituției de față. Dacă pentru liberările anterioare, deținutul a îndeplinit condițiile necesare de bună purtare și implicare în activitățile administrative ale locului de deținere, din săvârșirea faptelor pentru care se află în detenție în prezent și din comportamentul în detenție rezultă că aceasta a fost doar pentru crearea numai a unei aparențe care să determine liberarea. Din săvârșirea ulterior de alte fapte penale, rezultă clar faptul că deținutul nu s-a reeducat și nu a înțeles mesajul liberării condiționate. Perseverența sa infracțională poate fi considerată chiar ca o manifestare disprețuitoare față de o justiție prea blândă care, prin alte liberări ulterioare, nu ar face decât să încurajeze săvârșirea altor fapte penale.
Liberarea condiționată este o vocație a condamnatului ce dă dovezi de îndreptare, ori din actele dosarului instanța a constatat că în cauză nu rezultă dovezi temeinice de îndreptare a condamnatului, motiv pentru care acesta nu poate fi liberat condiționat și nu se impune reducerea termenului acordat de comisie.
Urmare celor de mai sus, instanța a apreciat ca necesare pentru reeducarea condamnatului, executarea a încă 6 luni de închisoare, după care să se rediscute eventuala liberare a acestuia.
Împotriva sentinței penale 2056/23.08.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosar penal_, în termen legal a declarat recurs condamnatul G. I. care a susținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.59 cod penal, în sensul că petentul a executat fracția prevăzută de lege pentru a putea beneficia de liberarea condiționată, a participat la peste 20 de activități educative, beneficiind de 4 recompense, a fost stăruitor în muncă, dând dovezi temeinice de îndreptare. Consideră că reeducarea sa poate avea loc și în situația în care acesta ar beneficia de liberarea condiționată, motiv pentru care solicită instanței admiterea recursului cu consecința admiterii cererii de liberare condiționată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale recurate, atât prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Condamnatul G. I. se află în executarea unei pedepse de 5 (cinci) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie ce urmează a expira la data de 20.04.2015.
Anterior, condamnatul a mai suferit patru condamnări pentru comiterea de furturi și mai ales tâlhării, beneficiind de fiecare dată de liberare condiționată.
Pe parcursul executării prezentei pedepse a înregistrat o singură abatere și 4 recompense ; are 4 zile câștig muncă; are 22 de participări la programe educative, sportive, religioase; este la prima analiză, Comisia constituită conform art. 77 alin. 2 din Legea 275/2006 privind executarea pedepselor propunând amânarea acestuia peste 6 luni apreciind că nu există dovezi temeinice de îndreptare; are 4 clase, prezintă tendințe de reiterare a comportamentului indezirabil social.
Față de aceste date, tribunalul apreciază că nu există o îndreptare reală a comportamentului condamnatului care a manifestat perseverență și specializare infracțională, iar pe parcursul executării prezentei pedepse nu a dovedit un interes cert privind schimbarea comportamentului și atitudinii față de valorile sociale ocrotite de normele încălcate în trecut ,nu rezultă existența unei reeducări, astfel că tribunalul apreciază că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
În baza art. 189 Cod proc.pen., onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va vira din fondul Ministerului Justiției, către Baroul de Avocați C., pentru avocat D. R..
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc.pen., va obliga pe recurentul condamnat G. I. la suma de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod proc.pen.:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul G. I. – fiul lui M. și V., născut la data de 04.02.1982, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale 2056/23.08.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosar penal_ .
În baza art. 189 Cod proc.pen.:
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 100 lei, se va vira din fondul Ministerului Justiției, către Baroul de Avocați C., pentru avocat D. R..
În baza art. 192 alin. 2 Cod proc.pen.:
Obligă pe recurentul condamnat G. I. la suma de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. M. L. I. B. M. L. T.
GREFIER,
L. Ș.
Red. fond jud. L.C. R.
Red./tehnored. dec. jud. M.L. T.
3 ex./21.10.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
