Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 337/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 337/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 1953/256/2013/a2
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 337
Ședința publică din 01.04.2013
PREȘEDINTE – E. G.
JUDECĂTORI – C. C.
- C. D.
GREFIER – A. R. R.
Ministerul Public reprezentat de PROCUROR C. B.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurentul inculpat S. A. M. - fiul lui C. și E., născut la data de 15.08.1989, împotriva încheierii din data de 27.03.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr. _ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică,cu respectarea disp.art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat S. A. M., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat B. Ș., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedură legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor art.385/2 Cod pr.penală, în termenul prevăzut de art.385/3 Cod pr.penală, nemotivat.
Instanța întreabă părțile, procurorul, dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat, conform art.301 – 302 Cod pr.penală și văzând că nu sunt, constată recursul în stare de judecată potrivit art. 385/11 Cod pr.penală și acordă cuvântul pentru dezbateri potrivit art. 385/13 Cod pr.penală.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat B. Ș., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, cu consecințele legale care decurg. Menționează că a formulat această cerere întrucât cercetarea judecătorească încă nu a început, dar din discuțiile purtate cu inculpatul și nu în ultimul rând probele administrate la urmărire penală a observat poziția procesuală de recunoaștere adoptată de inculpat, acesta dorind să beneficieze de disp. art. 3201 C.p.p.. Solicită instanței să observe că inculpatul este cercetat pentru o singură faptă, deși se face o globalizare a activității infracționale, atât la propunerea de arestare preventivă cât și în actul de inculpare. Inculpatul nu are însă posibilitatea să influențeze probele, martorii, fiind cercetat pentru doi saci de grâu, de porumb și doi de mazăre, prejudiciul fiind unul foarte mic. Desigur, inculpatul trebuie să aducă garanții că lăsarea sa în libertate nu ar împieta cercetării judecătorești, consideră că analizând probele de la urmărire penală cât și lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, acestea pot forma convingerea instanței că există suficiente garanții pentru admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Menționează că din probele administrate se conturează situație de fapt pe care a descris-o incvulpatul în fața organelor de urmărire penală, infracțiune pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Apreciază că nu există nicio rațiune pentru a fi respinsă cererea inculpatului, pentru lăsarea sa în libertate sub control judiciar, și precizează că inculpatul este angajatul unei societăți cu al cărei administrator a luat legătura pentru a depune la dosar copia contractului de muncă, însă nu cunoaște din ce motiv, probabil pentru că nu este înregistrat, nu i-a fost nici până acum comunicat. Pentru aceste considerente, menționând că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, este cercetat pentru o singură faptă, anume cea de la punctul 6 din rechizitoriu, prejudiciul este unui modic și care a fost recuperat, solicită instanței să-i acorde inculpatului această șansă, de a fi cercetat în stare de libertate și a produce probatorii în circumstanțierea sa.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind cererea de liberare provizorie poate fi admisă numai dacă instanța ar fi convinsă că persoana inculpatului prezintă suficiente garanții pentru a se dispune astfel. Solicită să fie avută în vedere ușurința cu care s-a lăsat inculpatul antrenat în activitatea infracțională, la o simplă propunere, pentru a săvârși o faptă destul de gravă, reținându-se că a pătruns prin efracție în locuința părții vătămate, de unde a sustras saci de cereale. Această ușurință cu care a acceptat inculpatul să participe la săvârșirea faptei, denotă că instituția liberării provizorii sub control judiciar, după o perioadă atât de scurtă de timp, nu are caracter suficient pentru asigurarea scopului preventiv. De aceea, corect a apreciat instanța de fond că scopul măsurii preventive nu poate fi atins prin liberare provizorie sub control judiciar. Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul - inculpat S. A. M., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său, menționând că aceasta este singura faptă pe care a săvârșit-o, nu și celelalte pentru care este cercetat.
Dezbaterile declartându-le închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din data de 27.03.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar nr._ 13,s-a dispus:” În baza art. 160 ind.8a, al. 1 și al. 6 C.pr.pen;Respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. A. M., fiul lui C. și E., ns.la 15.08.1989, în oraș Băneasa, jud. C., domiciliat în ., jud. C., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Poarta -Albă, jud. C..
În baza art. 192 al. 2 C.pr.pen;
Obligă inculpatul către stat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli.”
Pentru a pronunța încheierea de ședință menționată,prima instanță a avut în vedere, între altele, următoarele aspecte:
Prin Încheierea nr.18/12.02.2013 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin încheierea nr. 48/14.02.2013 a Tribunalului C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. A. M., cercetat alături de inculpatul D. I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 208 al. 1 – art. 209, al. 1, lit. a, g și i c.pen.și de art. 192 al. 2 c.pen.cu aplic. art. 33, lit a)c.pen.
S-a reținut, că inculpatul S. A. M. este cercetat alături de inculpatul D. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și de violare de domiciliu și că „Din probele administrate până în prezent, respectiv procese-verbale de cercetare la fața locului, declarațiile părților vătămate, declarațiile inculpaților de recunoaștere- rezultă informații și împrejurări de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpații, în cauza de față, să fi comis infracțiunile pentru care este cercetat”.
S-a apreciat că- în sensul art. 143 C.pr.pen. și 68 ind.1 C.pr.pen- există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa prin Ordonanța din 12.02.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, respectiv că a comis infracțiunile de distrugere, 3 infracțiuni de furt calificat, o infractiune de furt calificat in forma continuată (doua acte materiale) si doua infracțiuni de violare de domiciliu, prev. de art. 217, al. 1 C.pen. art. 208, al.1 – 209, al. 1, lit. a,g,i C.pen. art. 208, al. 1- 209, al. 1, lit. a,g,i c.pen.cu aplic. art. 41 al. 2. C.pen. art. 192, al. 2 C.pen. toate cu aplic. art. 33, lit. a)c.pen.
Sunt întrunite disp. art.148 al. 1 lit.f) teza I C.pr.pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, este închisoarea mai mare de 4 ani.
Cât privește teza a II a art. 148 al. 1 lit.f )teza I C.pr.pen. respectiv pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică cercetarea inculpatului in stare de libertate,s-a reținut că, în absența unei definiții legale a acestei noțiuni, vor fi avute în vedere criteriile prevăzute de art.5 din Convenție, precum si de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, care rezultă din gravitatea faptelor, modalitatea de săvârșire a faptelor, numărul mare al faptelor comise într-o perioadă scurtă de timp, reținându-se astfel că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură să creeze o stare de insecuritate și neîncredere a colectivității față de aptitudinea organelor judiciare de a acționa cu fermitate față de cei învinuiți de infracțiuni grave”.
La luarea acestor măsuri, instanța a reținut că în cauză este incident cazul prevăzute de art. 148, al. 1, lit. f )c.pr.pen.
Prin încheierea de ședință penală din data de 07.03.2013 pronunțată în acest dosar, instanța, a apreciat că există încă pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică cercetarea inculpatului in stare de libertate și că temeiurile care au fost avute în vedere inițial subzistă în continuare, a menținut măsura privării de libertate a inculpatului.
Nu există temeiuri care să justifice revocarea măsurii preventive, cu atât mai mult cu cât în cauza penală nu a fost începută cercetarea judecătorească, etapă procesuală în care pot apărea informații de natură a schimba sau infirma temeiurile avute în vedere de instanță cu ocazia luării măsurii preventive.
Față de cererea inculpatului instanța reține:
Prin prisma disp.art. 160 ind.2, al. 1 c.pr.pen și art. 160 ind.2, al. 2 c.pr.pen.s-a reținut că acordarea liberării provizorii sub control judiciar este facultativă, respingerea cererii inculpatului justificându-se și în situația când acesta nu s-ar afla în vreunul din cazurile exprese de împiedicare a acordării liberării provizorii, dacă instanța consideră că se impune.
Întrunirea condițiilor stabilite de lege pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar creează numai vocația persoanei arestate, nu și dreptul acesteia de a beneficia de această instituție juridică.
S-a procedat la analizarea cererii sub aspectul oportunității măsurii solicitate față de scopul arestării preventive, conform Deciziei de R.I.L. nr. 17/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, după stabilirea prealabilă a subzistenței temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și în contextul întrunirii condițiilor prevăzute de art. 160² C.pr.pen.
Pornind de la temeiul arestării preventive, pericolul concret pentru ordinea publică subzistă, fiind determinat atât de natura infracțiunilor reținute, cât și împrejurările în care au fost comise, de relațiile sociale cărora le-a adus atingere prin comiterea faptelor, de rezonanța socială negativă pe care săvârșirea unor asemenea fapte o are în rândul comunității.
Față de acestea, în speță s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 160 ind.6 - art. 160 ind.7 c.pr.pen. că faptele nu sunt pedepsite cu închisoarea care să depășească 18 ani, că din lucrările dosarului nu rezultă date care să determine necesitatea împiedicării făptuitorului să comită noi infracțiuni ori că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea participanților la procesul penal, prin distrugerea sau alterarea mijloacelor materiale de probă ori prin alte asemenea fapte.
Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că, sub aspectul stadiului procesual, cauza penală având ca obiect prezentele infracțiunii se află în faza de judecată, față de inculpat fiind emis rechizitoriul ce a fost pus pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr._ 13.
Față de dispozițiile art. 262, pct. 1 c.pr.pen., instanța a apreciat, alături de organele de urmărire penală, că în cauză au fost administrate toate probele necesare trimiterii în judecată și care converg spre teza că faptele penale reținute în sarcina inculpatului S. A. M. există, au fost săvârșite de acesta și că inculpatul răspunde penal.
Nu se va putea reține că buna desfășurare a procesului penal nu mai poate fi periclitată la acest moment procesual de lăsarea în libertate provizorie a inculpatului, instrucția penală având trei faze procesuale, iar etapa desfășurată în fața instanței de judecată presupunând administrarea de probe asemănător urmăririi penale.
Instanța care s-a pronunțat potrivit art. 300¹ c.pr.pen. statuat asupra faptului că scopul măsurii preventive nu este pe deplin atins în actualul stadiu procesual, în cauză nefiind începută cercetarea judecătorească cu consecința administrării de probe, etapă procesuală în care pot apărea informații de natură a schimba sau infirma temeiurile avute în vedere de instanță cu ocazia luării măsurii preventive, inclusiv informații de natură a forma convingerea că scopul măsurii preventive poate fi atins și prin liberarea provizorie a inculpatului.
În consecință, instanța a apreciat că subzistă temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive – în caz contrar punându-se problema revocării/înlocuirii măsurii, iar nu cea a liberării provizorii – și că scopul măsurii arestării preventive nu poate fi atins și prin liberarea provizorie a inculpatului (art. 136, al. 2 c.pr.pen.).
În ceea ce privește reacția particulară a opiniei publice și impactul negativ produs în rândul colectivității prin comiterea faptelor reținute, instanța a reținut că acestea nu s-au atenuat, de la luarea măsurii preventive trecând un timp apreciat ca insuficient pentru producerea acestui efect,astfel că a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ca neîntemeiată.
Împotriva încheierii de ședință menționate, a declarat recurs inculpatul S. A. M. ,invocând,prin apărător,motivele prezentate pe larg în practicaua prezentei decizii penale.
Instanța de recurs în exercitarea controlului judiciar prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu conform art.3856 al.3 c.pr.pen ,verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că recursul declarat de către inculpat este nefondat și urmează a fi respins.
Întradevăr, inculpatul S. A. M. a fost trimis în judecată și este în prezent cercetat pentru săvârșirea, în concurs real sau material, a infracțiunilor de furt calificat prev.de art. 208 al. 1 – art. 209, al. 1, lit. a, g și i c.pen.și de violare de domiciliu prev.de art. 192 al. 2 c.pen,ambele .cu aplic. art. 33 lit. a)c.pen.
Măsura arestării preventive s-a dispus față de acest inculpat prin încheierea de ședință nr.18/12.02.2013 a Judecătoriei Medgidia, rămasă definitivă prin încheierea nr. 48/14.02.2013 a Tribunalului C., pentru o durată de 29 zile,cu începere de la data de 12.02.2013 și până la data de 12.03.2013 inclusiv ,fiind avute în vedere ca temeiuri disp.art.68 ind.1 c.pr.pen, art.143 al.1 c.pr.pen.,și art.148 al.1 lit.f)c.pr.pen..
În acest stadiu procesual,fiind doar sesizată instanța de judecată, ,inculpatul a înțeles să formuleze prezenta cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
Această instituție presupune cu certitudine existența temeiurilor primare care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive și menținerea acestora în continuare ,dar constituie doar o facultate a instanței în a o acorda,în evaluarea unor garanții certe, și cu dispunerea pe timpul liberării provizorii a unor obligații ferme.
Deși inculpatul petent S. A. M. are vocație în prezent la beneficiul liberării sale provizorii sub control judiciar, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa cât și la celelalte condiții de admisibilitate, precum a apreciat și prima instanță,cercetările nu se pot desfășura în actuala etapă procesuală decât cu acesta în stare de arest preventiv.
Raportat la natura și gravitatea deosebită a faptelor -de furt calificat și violare de domiciliu-,pentru care este cercetat inculpatul,la împrejurările concrete în care s-ar fi acționat,pe timp de noapte,cu implicarea și a altei persoane, scopul urmărit, se impune întradevăr respingerea cererii formulată de către inculpat,ca neîntemeiată,precum a procedat în mod corect și prima instanță-
Urmare evaluării acestor aspecte se apreciază că inculpatul S. A. M. nu prezintă suficiente garanții pentru a fi beneficiarul acestui tip de liberare,chiar în condițiile în care s-ar stabili în sarcina sa și o . obligații stricte..
Prin această soluție nu se încalcă nici prezumția de nevinovăție de care beneficiază în continuare inculpatul,conform art.5 2 c.pr.pen.rap.la art.6 par.2 CEDO și nici dreptul său la un proces echitabil, cu respectarea unui termen rezonabil, întrucât ambele exigențe sunt compatibile cu orice măsură restrictivă sau privativă de libertate, pentru a se asigura buna desfășurare în continuare a cercetărilor.
În raport și de Decizia nr. 17/din 17,10.2011 a Î.C.C.J.-secții unite-de admitere a recursului în interesul legii- se constată în prezenta cauză că atât temeiurile primare care au determinat inițial adoptarea acestei măsuri de excepție cât și scopul măsurii arestării preventive astfel cum este înscris în art.136 al.1 c.pr.pen. și a fost avut în vedere la adoptarea măsurii,subzistă in continuare,mai ales că nu a fost depășit termenul rezonabil de când datează detenția preventivă a inculpatului (de cca.47 zile)
Pentru toate aceste motive,găsind că încheierea pronunțată de către prima instanță este legală și temeinică și din oficiu nu se constată cazuri de casare, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu este oportună și prudentă în raport de actualul stadiu procesual,nefiind începută cercetarea judecătorească ,inculpatul nefiind ascultat în mod nemijlocit de către instanță, pentru buna desfășurare a procesului, în baza art.38515pct.1 lit.b)c.pr.pen se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat S. A. M. –,deținut în Penitenciarul Poarta-Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 27.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13..
În baza art.192 al.2 c.pr.pen va fi obligat recurentul inculpat la plata unei sume cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b)c.pr.pen;
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat S. A. M. – fiul lui C. și E., ns.la data de 15.08.1989, deținut în Penitenciarul Poarta-Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 27.03.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ 13.
În baza art.192 al .2 c.pr.pen;
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică astăzi 01.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. G. C. C. C. D.
GREFIER,
A. R. R.
Red.jud.fond M.V.U.
Red.jud.recurs Em.G./01.04.13/3ex
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
