Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 957/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 957/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 23134/212/2013/a2
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr.957
Ședința publică din data de 24.09.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A.
JUDECĂTOR – C. D.
JUDECĂTOR – L. L.
GREFIER - C. C. D.
Cu participarea Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul C., reprezentat prin PROCUROR – Grațiela L.
Pe rol, examinarea recursului penal declarat de recurentul inculpat V. F. C.- fiul lui C. și E., născut la data de 18.07.1973, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva Încheierii de ședință pronunțată de Judecătoria C. la data de 20.09.2013, în dosarul penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică, cu respectarea disp.art.297 alin.1 Cod de procedură penală, se prezintă recurentul-inculpat V. F. C., în stare de deținere, asistat de apărătorul ales, avocat T. B., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 Cod de proc.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,care învederează părțile, obiectul dosarului aflat pe rol, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 Cod de procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 Cod de procedură penală, nemotivat.
În baza art.301 Cod de procedură penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului - inculpat V. F. C., avocat T. B. având cuvântul, formulează concluzii de admitere a recursului, arătând că înțelege să critice încheierea pronunțată de instanța de fond pentru faptul că este netemeinică. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, cu consecința revocării stării de arest preventiv.
În subsidiar, pentru buna desfășurare a procesului penal, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, sau localitatea, potrivit disp.art.136 lit. b și c Cod de proc.penală.
În conformitate cu disp.art.136 Cod de proc.penală, măsurile preventive au ca scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și evitarea ca inculpatul să se sustragă de la proces, ori de la eventuala aplicare a unei sancțiuni penale. În opinia apărătorului, nu există riscul ca inculpatul să se sustragă, acesta având domiciliu stabil și o familie. Din declarațiile din faza de urmărire penală se poate constata că deși este despărțit de soție, cei doi foști soți păstrează bune legături și colaborează pentru creșterea și educarea copiilor.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut, cel puțin parțial, cele reținute în rechizitoriu, a dat și va da în continuare declarații, întrucât dorește să coopereze pentru aflarea adevărului. Art.136 alin.8 Cod de proc.penală prevede criteriile de individualizare a măsurii ce urmează a fi luată, iar apărătorul arată că este adevărat că inculpatul se află în stare de recidivă, însă după ispășirea pedepsei a avut un comportament bun, a lucrat la o firmă de taximetrie, și-a ajutat soția și copii.
În susținerea recursului, apărătorul face referire și la jurisprudența C.E.D.O., arătând că măsura arestării este una de excepție. Opinează că temeiurile trebuie analizate și reanalizate cu fiecare ocazie la care se discută păstrarea măsurii arestării și consideră că nu au apărut temeiuri noi.
În raport de toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, cu consecința revocării măsurii arestării preventive luată față de inculpatul V. F. C..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului promovat în cauză, ca nefondat și înlăturarea criticilor aduse, apreciind că încheierea atacată este legală și temeinică.
Opinează că inculpatul prezintă risc real de repetabilitate, în speță fiind îndeplinite cerințele art.148 lit.f Cod de proc.penală, pentru a se dispune menținerea stării de arest preventiv.
Învederează faptul că inculpatul este o persoană extrem de agresivă, urmând a se avea în vedere modul de săvârșire a faptei. Pericolul concret pe care l-ar reprezenta continuarea cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate rezultă din circumstanțele reale în care se reține de către procuror prin actul de sesizare că inculpatul ar fi comis infracțiunile de a cărei comitere este acuzat, respectiv pe fondul unei violențe domestice, în timpul serii, ar fi provocat scandal public și ar fi tulburat liniștea publică, împotrivindu-se măsurilor luate de către organele de poliție al căror sprijin fusese solicitat de către membrii familiei fostei soții a inculpatului, s-ar fi folosit de propriul copil minor strângându-l în brațe pentru a nu fi imobilizat, ar fi exercitat mai multe acte de violență asupra a doi dintre lucrătorii de poliție sosiți la fața locului, ar fi lovit partea vătămată S. C. A. cu capul în zona gurii, producând acesteia leziuni corporale ce necesită pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale și totodată distrugerea uniformei părții vătămate P. F., adresându-i în același timp amenințări cu moartea.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, arată că acesta a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni de tentativă de omor la pedeapsa de 10 ani închisoare, prin sentința penală nr.417/04.09.2002 pronunțată de Tribunalul C..
Recurentul inculpat V. F. C., având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate și susține concluziile formulate de avocatul ales. Mai arată că nu prezintă risc de repetabilitate, considerând că acuzele care i se aduc sunt exagerate, organele de anchetă fiind induse în eroare de foștii săi socri. Menționează că nu este în totalitate adevărat ceea ce i se reține în sarcină și cunoaște ce înseamnă lovirea organelor de stat, întrucât a mai fost închis înțelege gravitatea și urmările acestei fapte.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare. După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată că prin încheierea de ședință pronunțată de Judecătoria C. la data de 20.09.2013, în dosarul penal nr._ 13,
În baza art. 300 ind. 2 C. proc. pen. rap. la art. 160 ind. b alin. 1 și 3 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului V. F. C. (fiul lui C. și E., ns. la data de 18.07.1973, in mun. Constanta, CNP_, deținut în Penitenciarul Poarta A.).
S-au respins cererile privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara formulate de către avocatul inculpatului.
Măsurile dispuse s-au comunicat administrației locului de deținere.
Prin Rechizitoriul nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V. F. C. sub aspectul săvârșirii a unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice faptă prev. și ped. de art. 321 alin. 1 C. pen și a 2 (două) infracțiuni de ultraj fapte prev. și ped. de art. 239 alin. 2 și alin. 5 C. pen. toate cu aplicarea art. 37 lit. b C. pen. și 33 lit. a C. pen.
În cursul urmăririi penale, prin încheierea nr. 211/09.08.2013 a Judecătoriei C., definitivă, pronunțată în dosarul nr._/212/2013, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, pentru o perioadă de 29 zile, începând cu data de 09.08.2013 și până la data de 06.09.2013, inclusiv.
S-a reținut în sarcina inculpatului faptul că, la data de 08.08.2013, în jurul orei 20:00, în timp ce se afla în fața imobilului situat în mun. C., ., ar fi provocat scandal, ar fi tulburat grav ordinea și liniștea publică și ar adresat cuvinte și expresii jignitoare lucrătorilor de poliție aflați în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu; de asemenea în seara zilei de 08.08.2013, în jurul orei 20:00, în timp ce se afla pe . din mun. C., ar fi lovit-o cu capul în zona feței și cu brațul în antebrațul mâinii stângi, pe partea vătămată S. C.-A., agent de poliție din cadrul Secției 3 Poliție, cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale de la data producerii lor, și totodată ar fi îmbrâncit-o pe partea vătămată P. F., agent de politie din cadrul Secției 3 Poliție, cauzându-i o leziune la nivelul genunchiului stâng, astfel trântind la sol ambele părți vătămate, în timp ce acestea din urmă își exercitau atribuțiile de serviciu.
La data de 20.08.2013, s-a înregistrat pe rolul instanței sub numărul_ 13, Rechizitoriul nr._/P/2013 din data de 26.08.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C. .
La data de 27.08.2013, verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța a constatat că măsura este legală și temeinică iar motivele care au determinat arestarea preventivă nu au încetat ci subzistă, motiv pentru care a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului V. F. C., la momentul luării acestei măsuri fiind respectate prevederile art. 137, 137 ind. 1, 149 și următoarele C. proc. pen.si a aratat că in cauză există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, astfel cum impune art. 68 ind. 1 C. proc. pen., care prevede că sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit faptele pentru care este cercetat.
În afara existenței acestor indicii temeinice, la momentul luării măsurii arestării preventive s-a apreciat că sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f C. proc. pen., in sensul că, pedeapsă prevăzute de lege pentru cele două infracțiuni de ultraj și infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care acesta este trimis in judecată, sunt peste limita minimă, aceea de 4 ani închisoare.
Cu privire la pericolul concret, pe care l-ar reprezenta continuarea cercetării judecătorești cu inculpatul în stare de libertate, acesta rezultă din circumstanțele reale în care se reține de către procuror prin actul de sesizare că inculpatul ar fi comis infracțiunile de a cărei comitere este acuzat, respectiv pe fondul unei violențe domestice, în timpul serii, ar fi provocat scandal public și ar fi tulburat liniștea publică, împotrivindu-se măsurilor luate de către organele de poliție al căror sprijin fusese solicitat de către membrii familiei fostei soții a inculpatului, s-ar fi folosit de propriul copil minor strângându-l în brațe pentru a nu fi imobilizat, ar fi exercitat mai multe acte de violență asupra a doi dintre lucrătorii de poliție sosiți la fața locului, ar fi lovit partea vătămată S. C. A. cu capul în zona gurii, producând acesteia leziuni corporale ce necesită pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale și totodată distrugerea uniformei părții vătămate P. F., adresându-i în același timp amenințări cu moartea, din urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, în principal atingerea relațiilor sociale referitoare la autoritatea de stat care nu poate fi asigurată în lipsa protejării prestigiului și siguranței funcționarilor care exercită această autoritate, iar în secundar relațiile care se referă la integritatea corporală a persoanei, cu repercusiuni nu numai asupra părților vătămate a căror siguranță psihică poate fi afectată, dar și asupra sentimentului de siguranță a persoanelor care au asistat/au auzit despre incident, a căror încredere în forța coercitivă a statului vis a vis de aplanarea diferitelor conflictelor, este în mod știrbită, din reacția particulară a opiniei publice la săvârșirea unor astfel de fapte, care încalcă relațiile sociale ce privesc autoritatea de stat și care reclamă, corelativ, o reacție fermă, de reprimare și sancționare, din partea autorităților judiciare dar și circumstanțele personale ale inculpatului care a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni de tentativă de omor la pedeapsa de 10 ani închisoare prin sentința penală 417/04.09.2002 a Tribunalului C..
Instanța a avut în vedere și împrejurarea că fapte de genul celor ce i se impută inculpatului au un puternic impact negativ în societate, determinând indignarea cetățenilor care nu se mai simt în siguranță nici măcar în locurile publice, în raport și de reacția negativă a opiniei publice în situația în care persoane asupra cărora planează suspiciunea comiterii de infracțiuni cu grad sporit de periculozitate ar fi puse în libertate, creându-se astfel aparența că organele judiciare nu acționează cu promptitudine și fermitate inclusiv prin luarea unor măsuri preventive împotriva unor infracțiuni considerate ca fiind grave, instanța reține că, la acest moment procesual, din elementele dosarului, există date suficiente din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a constatat faptul că motivele pentru menținerea măsurii arestării preventive sunt condiționate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și să fie prevăzut unul dintre temeiurile de arestare expres și limitativ prevăzute de art. 148 C. proc. pen.. În cauză s- a constatat că temeiul care a stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive, prevăzut de art. 148 lit. f C. proc. pen., subzistă și în prezent. Astfel analizând actele și lucrările dosarului s-a constatat că, în cauză, temeiurile inițiale ce au justificat luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat și nici nu au încetat, ci din contră s-au consolidat prin emiterea rechizitoriului, trimiterea inculpatului în judecată.
În cauză a fost audiată partea vătămată S. C. A. iar in cursul cercetarii judecatoresti vor fi audiati martorii propusi prin actul de sesizare, în număr de 9 (nouă), urmează a fi audiată și partea vătămată P. F. și la acest moment instanța apreciază că menținerea măsurii arestării preventive se justifică nu atât pentru scopul de a-l face pe inculpat să conștientizeze și să reflecteze asupra comportamentului antisocial ci acela al asigurării bunei desfășurări a judecății și pentru a-l împiedica să comită noi infracțiuni.
Față de solicitarea apărătorului inculpatului, analizând posibilitatea luării față de axesta a unei alte măsuri preventive mai puțin restrictive de libertate decât măsura arestării preventive, respectiv obligarea de a nu părărsi localitatea/țara, instanța față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru asigurarea desfășurării în bune condiții a procedurii judiciare ce se derulează împotriva acestuia și pentru protejarea publicului împotriva pericolului de repetare a faptelor de natura celor față de care se efectuează cercetări și față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, constată caracterul insuficient al unor astfel de măsuri, motiv pentru care a respins solicitarea apărătorului, privind luarea față de acesta a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136, art. 143 și art. 148 lit. f C. proc. pen., instanța în baza art. 300 ind. 2 C. proc. pen. rap. la art. 160 ind. b alin. 1 și 3 C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului V. F. C. si a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive, respectiv de înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara, formulate de apărătorul inculpatului, ca neîntemeiate.
Împotriva încheierii sus menționate, în termen legal a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că că nu exista risc de repetabilitate a faptei iar in raport de circumstantele reale si personale se impune inlocuirea masurii arestarii cu masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, în conformitate cu art 385/6 al.3 cod pr penală, tribunalul constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele care urmează :
Măsura arestării preventive este legală, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă la acest moment procesual.
Raportat la circumstanțele reale în care se presupune că inculpatul ar fi comis faptele, pe fondul unei violențe domestice, în timpul serii, ar fi provocat scandal public și ar fi tulburat liniștea publică, împotrivindu-se măsurilor luate de către organele de poliție al căror sprijin fusese solicitat de către membrii familiei fostei soții a inculpatului, s-ar fi folosit de propriul copil minor strângându-l în brațe pentru a nu fi imobilizat, ar fi exercitat mai multe acte de violență asupra a doi dintre lucrătorii de poliție sosiți la fața locului, ar fi lovit partea vătămată S. C. A. cu capul în zona gurii, producând acesteia leziuni corporale ce necesită pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale și totodată distrugerea uniformei părții vătămate P. F., adresându-i în același timp amenințări cu moartea, atingerea adusa relațiilor sociale referitoare la autoritatea de stat care nu poate fi asigurată în lipsa protejării prestigiului și siguranței funcționarilor care exercită această autoritate, iar în secundar relațiile care se referă la integritatea corporală a persoanei, in cauza se impune in continuare mentinerea arestarii preventive .
In condițiile în care cercetarea judecătorească este in desfasurare, în raport și de reacția negativă a opiniei publice în situația în care persoane asupra cărora planează suspiciunea comiterii de infracțiuni cu grad ridicat de periculozitate ar fi cercetate în stare de libertate, Tribunalul apreciază că prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar crea pericol pentru ordinea publică.
Măsura arestării preventive nu a depășit o durată rezonabilă raportat atât la intervalul de timp de la luarea măsurii arestării preventive, cât și la atitudinea organelor judiciare care au desfășurat în mod continuu activități specifice, nefiind constatate perioade de inactivitate în derularea procedurilor.
În urma analizării posibilității luării față de inculpat a altei măsuri preventive, ținând seama de împrejurarea că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și că în favoarea acestuia nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea în libertate și nici nu s-au schimbat aceste temeiuri, apreciind caracterul necesar al măsurii pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal și caracterul proporțional al acesteia cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului in mod corect, instanța a constat nejustificată cererea de luarea a altor măsuri privative de drepturi față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, care ar conduce practic la reintegrarea inculpatului în chiar comunitatea afectată de activitatea infracțională,
Soluția este în acord si cu prevederile din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, iar în jurisprudența sa, instanța de contencios european a subliniat că, deși regula este judecarea inculpatului în stare de libertate, masurile privativa de libertate având un caracter cu totul excepțional, în anumite împrejurări particulare, are prioritate protejarea ordinii publice.
Constatând că singura măsură preventivă adecvată la acest moment este măsura arestării preventive, în baza art 385/15 pct 1 lit b cod pr penală, tribunalul va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat impotriva Încheierii din data de 20 .09.2013 pronunata de Judecatoria Constanta in dos.pen. nr_ 13.
Va fi obligat recurentul la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 100 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In temeiul art. 385/15 pct.1 lit b c.p.p.:
Respinge, ca nefondat recursul declarat inculpatul V. F. C.- fiul lui C. și E., născut la data de 18.07.1973, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Poarta Albă, impotriva Incheierii din 20 .09.2013 pronunata de Judecatoria Constanta in dos.pen. nr_ 13.
In temeiul art. 192 alin 2 c.p.p.:
Obliga inculpatul la plata sumei de 100lei cu titlu de cheltuieli judiciare catre stat.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 24 .09 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
N. ApzaitCornelia D. L. L.
Grefier,
C. C. D.
Red./Tehnored. Dec.recurs jud. C.D. / 25.09.2013 / 3ex.
Red.jud.fond A.B.A.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
