Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 336/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 336/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 1004/256/2013/a2
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 336
Ședința publică din 01.04.2013
PREȘEDINTE – E. G.
JUDECĂTORI – C. C.
- C. D.
GREFIER – A. R. R.
Ministerul Public reprezentat de PROCUROR C. B.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurentul P. C. M. - fiul lui G. și M., născut la data de 21.05.1992, împotriva încheierii din data de 27.03.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr. _ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică,cu respectarea disp.art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat P. C. M., în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat G. D. în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedură legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor art.385/2 Cod pr.penală, în termenul prevăzut de art.385/3 Cod pr.penală, nemotivat.
Instanța întreabă părțile, procurorul, dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat, conform art.301 – 302 Cod pr.penală și văzând că nu sunt, constată recursul în stare de judecată potrivit art. 385/11 Cod pr.penală și acordă cuvântul pentru dezbateri potrivit art. 385/13 Cod pr.penală.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat G. D., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând solicită în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Apreciază că la acest moment procesual temeiurile inițial avute în vedere la luarea acestei măsuri nu subzistă și nu există alte noi temeiuri care să justifice menținerea acestei măsuri. Solicită să se aibă în vedere faptul că probele acuzării au fost administrate în totalitate, iar pericolul social nu mai justifică menținerea măsurii arestării preventive, raportat și la prejudiciul modic. Mai mult decât atât, regula este judecata în stare de libertate, iar inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, care încă nu știm dacă va fi în sensul aplicării unei pedepse cu executare. De asemenea solicită să fie avută în vedere poziția sinceră a inculpatului, care a recunoscut parțial faptele, pe celelalte considerându-le străine, precum și faptul că acesta a lucrat în străinătate dar și în țară la negru. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, Medgidia, apreciind că o astfel de măsură reprezintă o garanție pentru asigurarea interesului general al societății dar și dreptul inculpatului la libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în mod corect instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, reținând în primul rând circumstanțele personale ale acestuia, sentimentul de impunitate dezvoltat de inculpat prin măsurile dispuse de-a lungul timpului, inculpatului fiindu-i aplicate trei sancțiuni cu caracter administrativ în anul 2011, ulterior fiind cercetat de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia, cercetătările fiind în stadiu avansat deși nu a fost întocmit încă rechizitoriu. Cu toate acestea, inculpatul săvârșește fapte de același gen, furt, tâlhărie, conducere fără permis. În concluzie, acest proces fiind în fază incipientă, dar și din prisma modului de săvârșire a infracțiunii, apreciază că doar măsura arestării preventive este singura aptă a satisface necesitățile de prevenție reclamate de această speță.
Recurentul inculpat P. C. M., având ultimul cuvânt, menționează că nu se face vinovat de tâlhărie, și că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Dezbaterile declarându-le închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că instanța de fond, prin încheierea din data de 17.03.2013 a dispus următoarele:
În baza art. art. 300² Cod Procedură Penală raportat la art. art. 160b Cod Procedură Penală,
S-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P. C.-M..
În baza art. art. 300² Cod Procedură Penală raportat la art. art. 160b, alin. 3 Cod Procedură Penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului P. C.-M., măsură dispusă prin încheierea penală nr. 3 /16.01.2013 a Judecătoriei Medgidia pronunțată în dosarul nr._ și pusă în executare prin mandatul de arestare preventivă nr. 2/16.01.2013 emis de Judecătoria Medgidia.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință penală nr. 3 din 16.01.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._, definitivă prin încheierea penală nr. 16/18.01.2013 a Tribunalului C. – Secția penală, a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia, iar în baza art. 1491 Cod procedură penală rap. la art.136, 143 și art. 148 lit. d și f Cod procedură penală și art.5 lit.c din CEDO s-a dispus arestarea inculpatului P. C.-M. pe o durată de 29 de zile, cu începere de la 16 ianuarie 2013 până la data de 13 februarie 2013.
Pentru a pronunța încheierea de ședință menționată, s-a reținut că: Prin Ordonanța din 16.01.2013, în dosarul nr. 27/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului P. C.-M. pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 21 lit. a din Cod penal, furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 3 lit. f Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 30.12.2012, orele 10.30, împreună cu alte persoane rămase neidentificate, au pătruns în incinta Depoului CF Medgidia de unde au sustras prin amenințare un cilindru inversor de la locomotiva LDH nr. 80-0360-0, aflată în curs de conservare pe linia nr. 31 a plăcii turnate din incinta Depoului CF Medgidia, creând un prejudiciu în valoare totală de 773,76 lei.
Totodată, în data de 15.01.2013 a sustras mai multe scaune și banchete de la vagoanele de călători scoase din uz și aflate în Depoul CF Medgidia pe care ars (pentru a scoate arcurile de la banchete), prejudiciul fiind de aproximativ 500 de lei, iar ulterior, a transportat componentele sustrase cu autoutilitara Peugeot Boxer, TX.8079.XC, pe care a condus-o pe drumurile publice de pe raza mun. Medgidia fără a deține permis de conducere, fiind depistat de către organele de poliție TF Medgidia, care supravegheau zona.
Din probele administrate până în prezent, – respectiv pentru fapta din 30.12.2012, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică, procesul-verbal de recunoaștere a inculpatului după fotografii și planșa fotografică aferentă, procesele-verbale din 30.12.2012, 14.01.2013 și 16.01.2013 cu privire la fapta din 30.12.2012, adresa de prejudiciu a părții civile S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A. și fișa de calcul anexată, declarația părții vătămate Vengheac D. și fișa postului acestuia, declarațiile martorilor B. I., A. T.. G. T. și S. C., iar pentru faptele din 15.01.2013 – procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de efectuare a verificărilor cu privire la deținere, de către inculpat, a permisului de conducere, procesul-verbal de predare a bunurilor sustrase, declarațiile martorilor P. I. V. E., coroborate cu declarațiile inculpatului P. C.-M. care recunoaște în parte comiterea faptei din 30.12.2012 și în totalitate comiterea faptelor din 15.01.2013, - instanța a reținut că rezultă informații și împrejurări de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpatul P. C.-M., în cauza de față, să fi comis infracțiunile pentru care este cercetat, chiar dacă aceste informații nu trebuie să aibă forța juridică a unor argumente necesare pentru a justifica o condamnare. (Hot. Fox, Campbell si Hartley vs. Regatul Unit al Marii Britanii, C.E.D.O.-30.08.1980).
Astfel, din analiza mijloacelor de probă administrate până la acest moment procesual a rezultat următoarea situație de fapt:
1) La data de 30.12.2012, în jurul orelor 1030 inculpatul P. C. M., împreună cu alte persoane minore, rămase neidentificate, a sustras de la locomotiva LDH cu numărul 80-0360-0, aflată la linia numărul 31 a plăcii turnante din Depoul C.F. Medgidia, un inversor prin desfiletarea șuruburilor de prindere a inversorului de locomotivă, iar în momentul în care a observat faptul că partea vătămată Vengheac D., angajat în funcția de mecanic locomotivă în cadrul Depoului C.F. Medgidia, care răspunde conform fișei postului pentru păstrarea integrității patrimoniului depoului, anunță telefonic despre prezența lor în depou, acesta l-a amenințat cu o bară metalică pe numitul Vengheac D. spunându-i „O să îți dau cu ranga în cap dacă mai anunți poliția!.”
La solicitarea șefului de tură din Depoul C.F. Medgidia, la scurt timp, lucrătorul de poliție aflat de serviciu, agent principal D. C., s-a deplasat în zona plăcii turnante a depoului, zonă în care se se afla și partea vătămată Vengheac D., care i-a indicat o persoană de sex masculin ce se afla la barăcile CFR din imediata apropiere a depoului, precizând că această persoană l-a amenințat cu o bară metalică în timp ce sustrăgea o piesă metalică de culoare neagră de la o locomotivă din depou.
Agentul D. C. a constatat că persoana indicată de martorul Vengheac D. prezenta urme și pete de vaselină și ulei atât pe mâini cât și pe hainele cu care era îmbrăcat și a fost recunoscută de lucrătorul de poliție ca fiind inculpatul P. C. M.. În momentul în care lucrătorul de poliție s-a îndreptat către acesta, a fugit și nu a mai putut fi prins.
În urma verificării locomotivei cu numărul 80-0360-0 aflată la linia numărul 31 a plăcii turnante din Depoul C.F. Medgidia, în prezența numiților Vengheac D. și G. T., acesta din urmă angajat în funcția de lăcătuș mecanic în cadrul S.C.R.L. B., s-a constatat că pe terasamentul de sub locomotivă sunt pete proaspete de unsoare, precum și faptul că de la locomotivă lipsește un inversor.
La data de 14.01.2013, lucrătorii de poliție au întocmit o planșă fotografică cu o piesă identică cu cea sustrasă la data de 30.12.2012 de la locomotiva LDH cu numărul 80-0360-0 aflată în Depoul C.F. Medgidia de către numitul P. C. M., respectiv un inversor, planșă care i-a fost prezentată părții vătămate Vengheac D., iar acesta, după ce a examinat-o cu atenție, a precizat faptul că piesa reprezentată în planșă este identică cu cea sustrasă la data de 30.12.2012 de la locomotiva LDH cu numărul 80-0360-0 aflată în Depoul C.F. Medgidia.
De asemenea, tot la data de 14.01.2013, în prezența martorului asistent P. I., lucrătorii de poliție au întocmit două planșe fotografice cu fotografiile unor persoane, planșe care i-au fost prezentate părții vătămate Vengheac D., iar acesta după ce le-a examinat cu atenție a indicat fără ezitare fotografia cu numărul 4 din planșa fotografică numărul 1 și fotografia cu numărul 2 din planșa fotografică numărul 2, precizând că în aceste două fotografii este persoana care la data de 30.12.2012 l-a amenințat cu o bară metalică în timp ce sustrăgea o piesă metalică de culoare neagră (inversor) de la locomotiva LDH 80-0360-0 aflată în Depoul C.F. Medgidia.
Din declarația martorului B. I. rezultă că la data de 30.12.2012, în jurul orelor 1030, în timp ce se afla de serviciu în zona Halei de reparații a Depoului C.F. Medgidia, în funcția de mecanic locomotivă în Depoului C.F. Medgidia, l-a observat pe colegul său, Vengheac D., care se deplasa prin zona vagoanelor de călători din zona liniilor adiacente plăcii turnante a Depoului C.F. Medgidia și l-a auzit pe acesta când le-a spus persoanelor străine ce se aflau în depou cu scopul de a sustrage piese de la vagoanele de călători și de la o locomotivă să plece din incinta depoului, moment în care una dintre persoane i-a adresat injurii și amenințări spunându-i „O să îți dau cu ranga în cap!”. Martorul a mai arătat că din poziția în care se afla nu a putut avea contact vizual cu persoana infractoare, în schimb a auzit foarte clar ce injurii și amenințări i-a adresat colegului meu.
De asemenea, din declarația martorului S. C., rezultă faptul că la data de 30.12.2012 l-a observat pe numitul P. C. M., zis „C.”, în timp ce pătrundea în zona vagoanelor de călători din Depoul C.F. Medgidia împreună cu mai multe persoane minore și care avea asupra sa mai multe chei metalice fixe.
Prin adresa cu numărul 2/2013 din data de 10.01.2013, Oficiul Juridic din cadrul S.N.T.F.C. C.F.R. Călători S.A. –Sucursala de transport Feroviar de Călători Constanță, precizează faptul că valoarea prejudiciului total creat prin sustragerea inversorului este de 773,76 lei, precum și faptul că se constituie parte civilă în procesul penal cu această sumă.
2). Din declarația inculpatului, a agentului de pază din triajul Medgidia, P. I., și a numitului V. E., care l‑a ajutat să încarce piesele în dubă sau în autoutilitară a rezultat faptul că în data de 15.01.2013, în jurul orei 13.00, inculpatul P. C.-M. s-a deplasat de la domiciliul său din apropierea stației Medgidia spre Depoul Medgidia cu scopul de a sustrage piese metalice de la vagoanele de călători aflate în acest depou. Inculpatul a sustras mai multe componente, respectiv rame metalice și suporturi canapea de la vagoane în conservare, pe care le-a ars cu scopul de a extrage materialul feros din acestea. Greutatea bunurilor sustrase este de 300 kg.
Ulterior, a încărcat aceste bunuri în autoutilitara TX 8079 XC pe care a condus-o pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.
Potrivit procesului verbal de depistare din data de 15.01.2013, aflându-se în patrulare prin zona străzii Libertății din apropierea Depoului Medgidia, lucrătorii Poliției TF Medgidia au observat autoutilitara menționată mai sus despre care existau date (declarația lui S. C.), precum și din cauza faptului că autoutilitara era încărcată și cu garda aproape de sol, motiv pentru care au procedat la urmărirea acesteia, iar în momentul în care conducătorul auto a observat mașina din dotarea poliției, a oprit pe autoutilitara pe partea dreaptă. A fost verificat interiorul autoutilitarei, constatând că la volanul autoutilitarei se afla inculpatul P. C.-M., iar pe locul din dreapta față se afla martorul V. E.. În interiorul autoturismului s-a constatat existența unor piese metalice de la vagoanele de călători din depoul Medgidia, care au fost ridicate și predate unității prejudiciate în baza unui proces-verbal.
Procedându-se la verificări prin stația Motorola din dotarea postului de poliție a reieșit că inculpatul P. C.-M. nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Judecătorul care a dispus arestarea preventivă a inculpatului a reținut că există indicii temeinice în sensul că acesta a comis infracțiunile pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva lui prin Ordonanța nr. 27/P/2013 din 16.01.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, respectiv infracțiunile de de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 21 lit. a din Cod penal, furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 3 lit. f Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Cu privire la cerința pericolului concret pentru ordinea publică, instanța care a luat măsura preventivă a considerat că și această condiție este îndeplinită. În absența unei definiții legale a acestei noțiuni, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.5 din Convenție, precum si de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În acest sens, Curtea s-a pronunțat că, în măsura în care și dreptul național o recunoaște, prin gravitatea si reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare a societății de natură să justifice o detenție preventivă, însă doar pe un termen rezonabil ( Hot.C.E.D.O., Letellier vs. Franta, -26.06.1991).
Instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, care rezultă din numărul și gravitatea faptelor cercetate, din modalitatea de săvârșire a infracțiunilor cercetate din perspectiva mijloacelor folosite și a modului de săvârșire a faptelor ( de mai multe persoane împreună, printre care și minori, de natura și valoarea bunurilor sustrase, dar și urmarea ce s-ar fi putut produce prin conducerea pe drumurile publice a autovehiculului fără permis), dar și din predispoziția inculpatului de a comite fapte ilicite întrucât nu au ocupație și loc de muncă, dar și din rezonanța socială negativă a acestor fapte antisociale în rândul opiniei publice căreia i se creează un sentiment de temere și insecuritate precum și de apreciere negativă a reacției organelor legii.
Totodată, în aprecierea pericolului concret pe care îl prezintă inculpatul pentru ordinea publică, instanța a observat că acestuia, conform fișei de cazier judiciar i-au fost aplicate 3 sancțiuni cu caracter administrativ de către P. de pe lângă Judecătoria Medgidia, în cursul anului 2011, pentru fapte de furt de același gen cu cea cercetată în prezenta cauză. Totodată, instanța a constatat că la data de 09.09.2012 Postul de Poliție TF Medgidia, în dosarul nr.1632/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia a întocmit referatul cu propunerea de trimitere în judecată a inculpatului P. C.-M. pentru alte două fapte de sustragere de bunuri de la Depoul CF Medgidia, fapte pentru care, până în prezent, inculpatul nu a fost trimis în judecată, dar nici nu a fost luată împotriva sa o măsură restrictivă de libertate. Aceste aspecte, pe fondul nivelului redus de instrucție școlară (a absolvit 5 clase), i-au creat inculpatului impresia de impunitate și l-au încurajat totodată să comită și alte fapte penale, de o gravitate mai mare.
Analizând probele administrate în faza de urmărire penală până în acest moment precum și temeiurile în baza cărora s-a dispus măsura privativă de libertate, instanța a reținut că măsura arestării preventive a fost luată în condiții de legalitate și temeinicie și se impune menținerea ei continuare.
Temeiurile de drept în baza cărora s-a dispus luarea măsurii arestării preventive sunt expuse în art. 148, lit.d și f Cod procedură penală. Deopotrivă au fost analizate și dispozițiile art. 143 și art. 149¹ cod procedură penală.
Instanța a reținut că arestarea preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale privind luarea acestei măsuri.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile ce formează obiectul instrucției penale este mai mare de 4 ani, iar la momentul luării măsurii existau indicii temeinice în sensul prevăzut de art. 68¹, art. 143 cod procedură penală și art. 5, par. 1, lit c din CEDO din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele prevăzute de legea penală.
Conform art. 3002 Cod procedură penală, în cursul judecății, instanța legal sesizată este datoare să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului trimis în judecată în stare de arest preventiv, procedând conform art. 160b CPP, astfel încât, dacă consideră că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice măsura arestării în continuare, instanța revocă măsura preventivă și dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Potrivit art. 160b, alin. 3 CPP, dacă instanța constată că temeiurile care au impus inițial luarea măsurii preventive subzistă sau au apărut temeiuri noi care justifică o asemenea măsură, prin încheiere va dispune menținerea arestării preventive.
Cu privire la menținerea în continuare a măsurii arestării preventive, instanța a reținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor numai în parte.
Menținerea în continuare a măsurii arestării preventive este justificată prin îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.143 al.1 Cod procedură penală în privința persistenței indiciilor temeinice (cu atât mai mult cu cât urmărirea penală s-a finalizat și s-a întocmit actul de sesizare al instanței), cu reținerea și a cazului de arestare preventivă prevăzut de art.148 al.1 lit. d) și f) Cod procedură penală și în realizarea scopului înscris în art.136 al.1 Cod procedură penală, a criteriilor complementare prevăzute de art.136 al.8 Cod procedură penală.
Totodată, măsura arestării preventive nu încalcă dispozițiile CEDO, în ceea ce privește necesitatea menținerii măsurii arestării preventive, instanța europeană statuând că prevederile aplicabile într-un stat trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăți democratice, în special preeminența dreptului și că autoritățile judiciare naționale pot dispune restrângerea libertății de mișcare a unei persoane, ținând seamă de necesitatea și proporționalitatea măsurii, raportat la scopul pentru care aceasta a fost aplicată, cerințe îndeplinite în cauză la acest moment procesual.
Instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, acesta rezultând din gravitatea faptelor, din modalitatea de săvârșire a faptelor, față de împrejurarea că inculpatul a mai fost implicat în săvârșirea altor fapte penale, precum și din rezonanța socială negativă a acestor fapte în rândul opiniei publice căreia i se creează un sentiment de temere și insecuritate.
Deși libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, arestarea persoanei fiind o excepție permisă doar în cazurile și cu procedura prevăzută de lege, măsura privativă de libertate se poate lua sau menține, pe o durată rezonabilă în condițiile în care natura și gravitatea faptei ar putea avea un impact negativ asupra reacției particulare a opiniei publice la comiterea unei astfel de fapte. De asemenea, în cazul de față interesul general, obștesc primează în fața celui individual al inculpatului.
Cu toate acestea, instanța a considerat că se impune menținerea arestării preventive și constată, în același timp că nu există temeiuri care să justifice revocarea acesteia, cu atât mai mult cu cât în cauza penală, deși a fost începută cercetarea judecătorească, nu au fost audiați martorii din lucrări, aceștia putând furniza informații de natură a schimba sau infirma temeiurile avute în vedere de instanță cu ocazia luării măsurii preventive.
Având în vedere necesitatea protejării interesului public, efectuarea cu celeritate a cercetării judecătorești, instanța a apreciat că este necesară menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
Împotriva Încheierii mai sus menționate a declarat recurs inculpatul P. C. M., solicitând admiterea acestuia, casarea Încheierii recurate și rejudecând, să se dispună lăsarea sa în libertate, iar în subsidiar luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art 386/6 alin 3 cod pr penală, Tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul P. C. M. este trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 27/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia sub aspectul comiterii infracțiunilor de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 21 lit. a din Cod penal, furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 3 lit. f Cod penal și conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Ca situație de fapt s-a reținut în sarcina acestuia faptul că la data de 30.12.2012, orele 10.30, împreună cu alte persoane rămase neidentificate, au pătruns în incinta Depoului CF Medgidia de unde au sustras prin amenințare un cilindru inversor de la locomotiva LDH nr. 80-0360-0, aflată în curs de conservare pe linia nr. 31 a plăcii turnate din incinta Depoului CF Medgidia, creând un prejudiciu în valoare totală de 773,76 lei.
Totodată, în data de 15.01.2013 a sustras mai multe scaune și banchete de la vagoanele de călători scoase din uz și aflate în Depoul CF Medgidia pe care ars (pentru a scoate arcurile de la banchete), prejudiciul fiind de aproximativ 500 de lei, iar ulterior, a transportat componentele sustrase cu autoutilitara Peugeot Boxer, TX.8079.XC, pe care a condus-o pe drumurile publice de pe raza mun. Medgidia fără a deține permis de conducere, fiind depistat de către organele de poliție TF Medgidia, care supravegheau zona.
Prin încheierea de ședință nr. 3 din 16.01.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._, definitivă prin încheierea nr. 16/18.01.2013 a Tribunalului C. – Secția penală, a fost admisă propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia, iar în baza art. 1491 Cod procedură penală rap. la art.136, 143 și art. 148 lit. d și f Cod procedură penală și art.5 lit.c din CEDO s-a dispus arestarea inculpatului P. C.-M. pe o durată de 29 de zile, cu începere de la 16 ianuarie 2013 până la data de 13 februarie 2013.
Din probele culese în activitatea de investigație a organelor de cercetare penală, astfel cum acestea sunt reliefate în dosarul de urmărire penală, se constată existența presupunerii rezonabile că inculpatul a comis faptele pentru care este judecat în prezenta cauză, existând indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 Cod procedură penală.
S.-a apreciat de prima instanță referitor la condițiile cumulative prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv pericolul social pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate,ca în mod corect acesta subzistă nemodificat în cauză, menținându-se asfel temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri.
Faptele RETINUTE IN SARCINA INCULPATULUI prezintă un pericol social deosebit în raport de modul și mijloacele de comitere – infracțiunea de tâlhărie fiind săvârșită de mai multe persoane împreună, printre care și minori, de natura și valoarea bunurilor sustrase, folosirea amenințării cu o rangă metalică și cu moartea la adresa paznicului depoului pentru a-și asigura scăparea, de împrejurarea că inculpatul P. C. M., deși nu poseda permis de conducere vehicule pentru nici o categorie, a ignorat această interdicție, punând în pericol siguranța traficului rutier pe drumurile publice.
Mai mult lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol public și prin raportare la circumstanțele personale ale inculpatului, conform fișei de cazier judiciar rezultând că acestuia i-au fost aplicate 3 sancțiuni cu caracter administrativ de către P. de pe lângă Judecătoria Medgidia, în cursul anului 2011, pentru fapte de furt de același gen cu cea cercetată în prezenta cauză. Totodată la data de 09.09.2012 Postul de Poliție TF Medgidia, în dosarul nr.1632/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia a întocmit referatul cu propunerea de trimitere în judecată a inculpatului P. C.-M. pentru alte două fapte de sustragere de bunuri de la Depoul CF Medgidia.
Se constata asfel că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă nemodificate, neexistând până în acest moment procesual elemente noi care să justifice punerea în libertate a acestuia, ocrotirea ordinii publice fiind prioritară și prevalând intereselor personale.
Soluția instanței de fond privind menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului se justifică,si la acest moment fiind adaptată scopului măsurilor preventive astfel cum este acesta reglementat în art.136 Cod procedură penală, iar o altă măsură preventivă mai blândă nu ar fi nejustificată.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de inculpatul P. C. M. împotriva Încheierii de ședință din data de 27.03.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dos.pen. nr. 1004 /256/2013 este nefondat si va fi respins .
În baza art.192 alin.2 Cod Procedură Penală, va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
În baza art.189 Cod procedură penală, se va avansa suma de 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. în favoarea av.G. D. .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit b c.p.p. ;
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul – inculpat P. C. M. - fiul lui G. și M., născut la data de 21.05.1992, împotriva Încheierii din data de 27.03.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dos.pen. nr. 1004 /256/2013.
În baza art. 192 alin 2 c.p.p. ;
Obligă pe recurentul –inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat ,din care suma de 100 lei reprezentand onorariu av. oficiu catre Baroul Constanta ,av oficiu G. D., se avanseaza din fondurile Ministerului Justitiei .
Definitivă.
Pronunțată astăzi 01.04.2013 în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
E. G. C. C. C. D.
GREFIER,
A. R. R.
Red.jud.fond M.V. U.
Tehnored. Decizie Jud.C. D.
3ex./04.04.2013
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
