Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 273/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 273/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 7087/212/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 273
Ședința publică din data de 14.03.2013
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTORI – N. A.
- I. C. S.
GREFIER – N. L.
Cu participarea PROCUROR – C. B.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul N. V. fiul lui N. și O. L., nascut la data de 27.01.1984, împotriva încheierii din data de 12.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.art.176 - 181 cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat – în stare de arest și asistat de apărător ales D. R., în substituirea avocat C. L., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.176-181 cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 cod procedură penală.
În baza art.301 cod procedură penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat D. R., având cuvântul pentru recurentul inculpat N. V., solicită instanței, admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii recurate și, rejudecând, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens.
Apreciază că motivarea instanței de fond este superficială, analizând pericolul pentru ordinea publică. Despre apariția sau dispariția acestora, nu putem vorbi la instituția liberării provizorii sub control judiciar.
Nu s-au putut identifica indicii sau probe din care să rezulte că în stare de libertate, va mai săvârși și alte fapte, ori va zădărnici în vreun fel aflarea adevărului, să altereze probele de la dosar, ori să influențeze părțile, sau martorii. Solicită a se constata că nu are antecedente penale, ocupa o funcție onestă, are o situație familială bună, se bucură de sprijinul acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către inculpat ca fiind nefondat, urmând a se constata că încheierea pronunțată de instanța de fond este una legală și temeinică.
Raportat la calitatea inculpatului, respectiv avea funcția de polițist, acesta trebuia să lupte împotriva fenomenului infracțional, nu să îl sprijine.
Consideră că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, precum și procesul verbal de la fila 23 dosar u.p. din care rezultă că în mașina de poliție, a scos cartela S. și a distrus-0. Nu știm ce atitudine va avea în situația în care va fi pus în libertate, dar a dovedit o atitudine necorespunzătoare.
Recurentul inculpat N. V. în ultim cuvânt, solicită admiterea recursului, precizând că este de acord cu concluziile apărătorului său. Dorește să i se acorde o șansă familia sa are nevoie de el, și promite că nu se va sustrage de la cercetări.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin încheierea nr.73/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar penal nr._,
În baza art. 1608a alin. 6 C.p.p. s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul N. V. ( fiul lui N. și O. - L., născut la data de 27.01.1984, CNP_) privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Măsura dispusă s-a comunicat administrației locului de deținere.
Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a avut în vedere următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință nr.57 din 01.03.2013, instanța a dispus, în baza art. 1491 al. 9 C.pr.pen. admiterea propunerii formulată de P. de pe lângă Judecătoria C. privind arestarea preventivă a inculpatului N. V. pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 01.03.2013 până la data de 29.03.2013, inclusiv, apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile art. 143 C.pr.pen., existând indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul N. V. ar fi comis infracțiunea pentru care este cercetat și că sunt incidente prevederile art. 148 lit f) C.pr.pen. raportat la pedeapsa prevăzută de lege, care este mai mare de 4 ani, precum și la împrejurările în care este suspectat inculpatul că ar fi comis infracțiunile.
Examinând cererea de liberare provizorie, instanța a apreciat că aceasta nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1602 alin.1 C.p.p., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care nu depășește 18 ani, însă această condiție trebuie raportată la circumstanțele personale ale inculpatului și la circumstanțele reale în care se reține că ar fi fost comisă infracțiunea pentru care este cercetat.
Sub acest aspect, instanța a apreciat că prezența inculpatului N. V. în comunitate ar prezenta pericol public la acest moment procesual, raportat la contribuția avută la comiterea faptei, respectiv aceea de instigator, calitatea autorului respectiv lucrător de poliție care se pare deținea și informații cu privire transporturile de combustibil care se efectuau, modalitatea concretă de comitere a infracțiunii de care este acuzat – pe timp de noapte, într-un loc public, prin conlucrarea a patru persoane aspect care le-a asigurat reușita în activitatea cu caracter continuu pe care o întreprindeau, reliefând modul specializat al comiterii acesteia prin stabilirea locului, timpului, instrumentelor și modului de desfășurare a întregii activități.
Raportat la temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive – art 148 lit f C.proc.pen, data luării măsurii arestului preventiv – 01.03.2013, la gravitatea faptei de care este cercetat, precum și necesitatea de a asigura buna desfășurare a procesului penal prin preîntâmpinarea comiterii de noi fapte infracționale și asigurarea prezenței inculpatului la dispoziția autorității judiciare, nu se poate considera că pericolul concret pentru ordinea publică a dispărut în această perioadă, garanțiile de ordin personal prezentate de inculpat cu prilejul soluționării prezentei cereri și obligațiile prev. art. 1604 alin.2 C.p.p. cu referire la art.1602 C.p.p. ce s-ar putea stabili în sarcina acesteia, nefiind în măsură a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică.
În considerarea și a Deciziei nr.17/din 17.10.2011 a Î.C.C.J.- Secții unite –de admitere a recursului în interesul legii (ale căror dispoziții sunt obligatorii pentru instanțe conform art.414 5 al.4 c.pr.pen) s-a constatat în prezenta cauză, că atât temeiurile primare care au determinat inițial adoptarea acestei măsuri de excepție cât și scopul măsurii arestării preventive astfel cum este înscris în art.136 al.1 c.pr.pen. și a fost avut în vedere la adoptarea măsurii, subzistă in continuare, mai ales că nu a fost depășit termenul rezonabil de când datează detenția preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul N. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,motivele fiind inserate în partea introductivă,care face parte integrantă din prezenta,astfel că nu se impune reiterarea lor .
Examinând actele și lucrările dosarului,verificând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, în raport de criticile aduse și din oficiu conform art.385/6 alin.3 Cod procedură penală, Tribunalul constată că recursul este nefondat.
Așa cum a motivat instanța de fond, măsura arestării preventive respectă dispozițiile legale în materie ,fiind în continuare îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod proc. pen. rap. la art.68 ind.1 Cod proc. pen. ,art.148 al. 1 lit. f Cod proc. pen.- în sensul că în raport de probele administrate până în prezent, subzistă indiciile temeinice privind presupunerea rezonabilă că inculpatul N. V. a săvârșit infracțiunea de instigare la furt calificat, din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală rezultând indicii temeinice cu privire la faptul că inculpatul a determinat două persoane ,inculpate în cauză,să sustragă motorină din vagoanele cisternă aflate în compunerea unui tren de marfă ,contra unor sume de bani, urmând ca motorina sustrasă să intre în posesia inculpatului N. V. și a unui alt participant, pentru a fi valorificată-pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, prima instanță a analizat în mod corect gravitatea faptei posibil comise ,simpla îndeplinire a condițiilor prevăzute de lege neputând conduce automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Sub aspect formal,inculpatul are vocație la liberarea provizorie sub control judiciar,în raport de faptul că îndeplinește condițiile art. 160 ind. 2 alin.1 Cod proc. pen., însă liberarea provizorie este facultativă pentru instanță, care o apreciază și în raport de alte elemente privind temeinicia cererii.
Astfel, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, conturează un grad de pericol social concret ridicat al faptei și relevă totodată o periculozitate sporită ,având în vedere calitatea de polițist comunitar, modul și împrejurările în care inculpatul este suspectat că ar fi comis fapta - în mod organizat, prin eforturile conjugate a patru persoane ,stabilind locul, timpul, instrumentele și modul de desfășurare a întregii activități, pe care o și coordona, se pare că deținea și informații cu privire la transporturile de combustibil efectuate. Activitatea infracțională ar fi continuat dacă nu ar fi intervenit organele de poliție și nu trebuie ignorat că inculpatul și-a distrus cartela S. ,motiv pentru care s-a impus a se solicita de către organele de urmărire penală ,listingul convorbirilor telefonice purtate între el și ceilalți inculpați.
Trebuie subliniat că,potrivit statutului profesional,inculpatul avea obligația să acționeze în combaterea fenomenului infracțional ,or, comiterea faptei de către o persoană care trebuie să vegheze la respectarea legii și a ordinii de drept,potențează pericolul social al faptei ,reacția socială negativă iar lăsarea sa în libertate ar avea efect asupra încrederii conferite de societate și a imaginii instituției la care lucra prin activitatea pretins a fi comisă .
În altă ordine de idei, luând în considerare dispozițiile cu valoare de principiu din legislația internă și cea europeană, se poate observa că luarea unei măsuri alternative, așa cum este liberarea provizorie, poate fi dispusă și atunci când durata detenției a atins un termen rezonabil, când inculpatul nu mai prezintă riscul comiterii de noi infracțiuni sau de a se sustrage urmăririi penale ori judecății, precum și atunci când stadiul cercetărilor penale este îndeajuns de avansat, astfel încât să permită luarea unei măsuri mai puțin restrictive.
Din această ultimă perspectivă, este evident că o soluție de respingere a cererii, este în acord cu dispozițiile art.5 par.3 din CEDO, potrivit cărora orice persoană arestată sau deținută în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit.c al aceluiași articol are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, această ultimă teză fiind însă aplicabilă numai în măsura în care durata arestării preventive a depășit un termen rezonabil și nu mai subzistă cazurile pentru care s-a apreciat că este necesară privarea de libertate a inculpatului.
Astfel,Tribunalul apreciază că în raport de durata scurtă de timp înlăuntrul căreia inculpatul a fost privat de libertate, admiterea cererii de liberare provizorie nu este oportună, interesul anchetei penale prevalând în continuare asupra celui individual, față de necesitatea înlăturării oricărui risc de denaturare a probelor, de lămurire a cauzei sub toate aspectele și de aflarea adevărului,urmărirea penală fiind în plină desfășurare.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul apreciază că cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu este oportună la acest moment și totodată că inculpatul nu oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal cu el aflat în stare de libertate, urmând a respinge ca neântemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, conform art.1608a alin.6 Cod de procedură penală.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod de procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod proc. pen., respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. V. împotriva încheierii nr.73/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar penal nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod proc.pen.,
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.03.2013.
PreședinteJudecător Judecător
M. M. N. A. I. C. S.
Grefier,
L. N.
Red.jud. J.C. 12.03.2013, 2 ex.
Tehnored.gref. R.D. 12.03.2013
Tehnored, jud. AN.
14.03.2013/ 3 exs.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.... → |
|---|
