Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 862/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 862/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-08-2013 în dosarul nr. 15819/212/2013/a4
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 862
Ședința publică de la 26 August 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător I. C. S.
Judecător E. G.
Grefier L. Ș.
Cu participare procuror C. B.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul I. S. – fiul lui A. și Aișeghiul, născut la data de 20.11.1996 în C., CNP_, deținut la Penitenciarul Poarta Albă, împotriva împotriva încheierii din data de 22.08.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosar penal nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat – în stare de deținere, asistat de avocat ales M. A., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Întrebat fiind de către instanță, recurentul inculpat precizează că insistă în soluționarea recursului formulat.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 cod pr.penală, nemotivat.
Instanța, în baza art.301 cod pr.penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și constatând că nu sunt, declară terminată cercetarea judecătorească, constată recursul în stare de judecată și, în baza art.38513 cod pr.penală, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive.
Instanța de fond a motivat soluția pronunțată la data de 22.08.2013, că se impune menținerea măsurii arestării preventive întrucât temeiurile ce au condus la luarea acestei măsuri, precum și cele care au condus la menținerea ei, subzistă și în prezent însă în opinia sa, aceste temeiuri nu mai subzistă, pentru că au intervenit elemente noi odată cu declarațiile contradictorii oferite de partea vătămată și de martori.
Judecătorul fondului mai arată în motivarea sa că infracțiunea de tâlhărie care se reține în sarcina inculpatului este de natură să aducă oprobiul public, însă un observator obiectiv ar trebuie să aibă în vedere declarațiile martorilor și ale părții vătămate.
Trebuie avut în vedere și perioada destul de îndelungată de când clientul său se află în stare de arest preventiv, dar și vârsta foarte tânără a acestuia, precum și faptul că familia sa îl sprijină. Se arată de instanța de fond că durata arestării preventive nu a depășit termenul rezonabil, însă din data de 04.06.2013 și până la acest moment, termenul rezonabil a fost depășit.
Procurorul de ședință de la instanța de fond a precizat că, față de împrejurarea că inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptei, acesta trebuie menținut în stare de arest, dar atitudinea de nerecunoaștere nu constituie un motiv pentru care inculpatul trebuie privat de libertate.
Să se rețină că inculpatul are o familie care-l susține, are un loc de muncă, iar familia sa a primit două apartamente în Campusul „Henri C.”, astfel că are un domiciliu stabil.
Apreciază că existența antecedentelor penale ale clientului său nu au relevanță și în nici un caz nu trebuie să conducă la menținerea stării de arest preventiv, fapta anterioară fiind săvârșită de acesta în urma cu un an.
Apreciază că cercetarea inculpatului în stare de libertate nu va influența buna desfășurare a procesului penal, și în mod cert, nu va încerca zădărnicirea aflării adevărului, mai ales că singurele probatorii care ar mai fi de administrat sunt o filmare video și audierea unui martor.
Pentru considerentele expuse, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefundat, cu consecința menținerii încheierii pronunțată de prima instanță, pe care o consideră ca fiind legală și temeinică.
Urmează a se avea în vedere acuzația gravă ce planează asupra inculpatului, existența antecedentelor penale, faptul că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală și, față de toate aceste aspecte, apreciază că durata arestării preventive nu a depășit caracterul rezonabil.
Având cuvântul în replică, apărătorul inculpatului precizează că nu se arată care este termenul rezonabil pentru menținerea măsurii arestării preventive.
În ultim cuvânt, recurentul inculpat I. S. solicită instanței să-i acorde o ultimă șansă și să fie cercetat în stare de libertate. Arată că regretă fapta săvârșită.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din data de 22.08.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosar penal nr._ 13, s-au dispus următoarele:
“În baza art. 300 ind.2 C.pr.penală rap. la art.160 ind. b alin. 3 C. proc. pen. și art. 160 ind. h alin. 3 C. proc. pen. pen. menține măsura arestării preventive a inculpatului I. S. ( fiul lui A. și Aișeghiul, născut la data de 20.11.1996 în C., CNP_, deținut la Penitenciarul Poarta Albă.
Respinge cererile de revocare/înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de avocatul inculpatului.
Măsurile dispuse se comunică administrației locului de deținere.
Cu recurs în 24 de ore de la pronunțare .
Pronunțată în ședință publică azi 22.08.2013.”
Pentru a pronunța această soluție, isntanaț de fond a avut în vedere următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive conform art.300 ind.2 c.pr.penală, instanța a apreciat că măsura este legală fiind îndeplinite cumulativ dispozițiile art.143 C.pr.penală și art.148 lit.f C.pr.penală ,respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului I. S. este închisoarea mai mare de 4 ani, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea și ulterior menținerea arestării preventive.
Instanța a constatat că în continuare sunt îndeplinite condițiile art.143 C.pr.penală existând probe temeinice de natură să convingă un observator obiectiv, în sensul art.143 alin.1 C.pr.penală ,art.68 ind.1 C.pr.penală și al art.5 par.1 lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale că inculpatul I. S. ar fi comis infracțiunea de tâlhărie pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Cât privește condiția referitoare la existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, s-a constatat că și aceasta este îndeplinită și rezultă atât din împrejurarea că fapta cu privire la care există presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit-o este îndreptată împotriva patrimoniului și integrității fizice a persoanei, din circumstanțele reale în care se reține de procuror că acestea ar fi fost comise ,din circumstanțele personale ale inculpatului care nu este la primul conflict cu legea penală, nu are ocupație și nici loc de muncă; rezultă astfel că punerea în libertate a inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică,iar menținerea măsurii este legitimă atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată ( a se vedea cauza Kemmache împotriva Franței).
De asemenea instanța a constatat că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului I. S. în condițiile în care cercetarea judecătorească este în curs de desfășurare ,iar durata arestării preventive nu a depășit un termen rezonabil .
În raport de momentul procesual, simpla trecere a unei perioade de timp nu este de natură să încalce principiul rezonabilității măsurii arestării preventive, întrucât aceasta se apreciază în concret în raport cu atitudinea procesuală a părților și cu durata procedurii în fața instanței.
Față de cele expuse mai sus, ținând seama și de împrejurarea că în cauză temeiurile inițiale care au justificat luarea și ulterior menținerea arestării preventive nu s-au modificat și nici nu au încetat, instanța a respins cererile formulate de avocații inculpaților privind revocarea/înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul I. S., criticile aduse, se regăsesc consemnate în partea introductivă care face parte integrantă din prezenta decizie.
Analizând actele și lucrările dosarului și verificând încheierea recurată prin prisma criticilor aduse, și din oficiu, conform art. 3856 alin.3 Cod proc. pen., constată că recursul este nefondat.
Menținerea în continuare a măsurii arestării preventive, precum a procedat judecătorul de fond, este justificată, prin îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.143 al.1 c.pr.pen., cu reținerea și a cazului de arestare preventivă prevăzute de art.148 al.1 lit. f c.pr.pen. și în realizarea scopului înscris în art.136 al.1 c.pr.pen.
Din probele administrate până la acest moment procesual, declarațiile părții vătămate T. C., procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal de recunoaștere din planșe foto și din grup, declarațiile martorilor S. G. și M. V. rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea care i se reține în sarcina.
În mod întemeiat prima instanță a constatat incidența temeiului prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prezenta pericolului concret pentru ordinea publică este dată de modul și mijloacele în care se reține că ar fi fost săvârșite fapta, de urmările produse, de atingerea gravă adusă relațiilor sociale ocrotite de lege referitoare la patrimoniul persoanei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are ocupație și nici loc de muncă, este cunoscut cu antecedente penale.
Ținând seama de împrejurarea că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și că în favoarea inculpatului nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea în libertate și nici nu s-au schimbat aceste temeiuri, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a apreciat că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul, întrucât a fost luată pe baza unor presupuneri rezonabile, în sensul comiterii unor infracțiuni și nici nu tinde să reprezinte o executare anticipată a unei eventuale pedepse, ce i-ar putea fi aplicată inculpatului, măsura arestării preventive având, la acest moment procesual, caracter rezonabil.
Față de aceste considerente, în baza art. 38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat I. S. împotriva încheierii de ședință din 22.08.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală va obliga pe de recurentul inculpat I. S. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală;
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat I. S. - fiul lui A. și Aișeghiul, născut la data de 20.11.1996 în C., CNP_, deținut la Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din 22.08.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală obligă pe de recurentul inculpat I. S. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 26.08.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI,
M. M. I. C. S.
E. G.
GREFIER,
L. Ș.
Tehnored.jud.fond.CR
Tehnored.jud.recurs.MM/3 ex./28.08.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
