Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 853/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 853/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 19-08-2013 în dosarul nr. 2677/254/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
-DECIZIA PENALĂ NR. 853 -
Ședința publică din data de 19.08.2013
PREȘEDINTE – I. R.
JUDECĂTORI – A. A.
- M. M.
GREFIER – A. R. R.
Cu participarea PROCUROR – C. B.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA M. și de recurentul inculpat F. M. – R. - născut la data de 17.10.1986, fiul lui M. și I., împotriva încheierii din 14.08.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.prev.de art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat F. M. – R., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. C. T., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar; se prezintă intimata inculpată M. N., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat P. A. M. M., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp.prev.de art.176-1812 cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursurile sunt declarate în termenul prev.de art.3853 cod pr.penală, nemotivate.
Apărătorii inculpaților arată că au luat legătura cu aceștia înainte de începerea ședinței.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat F. M. – R., avocat C. C. T., având cuvântul, depune la dosar un memoriu formulat de către inculpatul pe care îl reprezintă cu privire la situația persoanlă a acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune primirii la dosar a memoriului formulat de către recurentul F. M. Rober, considerând că sunt concluzii scrise.
Instanța, deliberând, primește la dosar memoriul înmânat de apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat F. M. R..
Instanța, în baza art.301 cod pr.penală, întreabă părțile dacă mai au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și văzând că nu sunt, constată recursurile în stare de judecată și, în baza art.38513 cod pr.penală, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria M. împotriva soluției pronunțate de către instanța de fond, recurs ce privește doar situația inculpatei M. N., arătând că în concret instanța de fond a revocat măsura arestului preventiv al inculpatei și așa cum rezultă din motivarea instanței de fond rezultă că această revocare s-a produs exclusiv datorită aprecierii instanței de fond că nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere în momentul luării măsurii arestării preventive față de această inculpată. În concret, instanța de fond a apreciat că nu mai subzistă aceste temeiuri din moment ce în fața instanței de fond partea vătămată și un martor au declarat că persoana din boxă nu este persoana ce a fost la partea vătămată în acea zi de 2 iulie și l-a însoțit pe inculpat atunci când s-a comis furtul. Observă că aceste afirmații pronunțate în cadrul instanței de fond constituie de fapt în niște reveniri ale unor recunoașteri efectuate în faza de urmărire penală și în opinia acuzării nu pot fundamenta o asemenea soluție, apreciind că nu se poate spune în baza acestor reveniri că nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere, deoarece inițial, la momentul luării măsurii arestării preventive au existat niște acte procedurale, recunoașteri, declarații, ce nu pot fi anulate, înlăturate, prin prisma voinței unilaterale a unei persoane participant în proces ca parte vătămată. Consideră că a spune că temeiurile nu mai subzistă înseamnă a intra poate puțin cam mult pe fondul cauzei în sensul de a aprecia deja asupra modului în care se coroborează ansamblul probator și de asemenea poate este puțin prematur a face acest lucru. Solicită instanței să observe că această declarație dată în fața instanței de fond este ulterioară, putându-se spune chiar cu mult ulterioară prin prisma unor anumite elemente concrete ale martorului – vârsta, gradul lui de percepție care ridică și a ridicat și instanței de fond această susceptibilitate a gradului de percepție din moment ce acum spune că nu mai recunoaște această persoană. Totuși, când se discută de acest grad de susceptibilitate a martorului, trebuie să se țină cont și de vârstă și de anumite elemente, dar și de momentul în care se produc aceste recunoașteri. Ori se poate observa că în cadrul urmăririi penale s-au făcut mai multe recunoașteri la care inculpata a fost recunoscută de fiecare dată ca fiind persoana care pe data de 2 iulie a participat la săvârșirea faptei. În primul rând solicită să se aibă în vedere faptul că inculpata a fost văzută în acel autoturism în care se aflau și inculpatul și organele de poliție, sens în care solicită să fie avut în vedere raportul aflat la fila 103 din dosarul de urmărire penală, raport întocmit de către organul de poliție în care se arată în mod expres că în acel moment partea vătămată a recunoscut atât pe inculpat cât și pe inculpată, recunoaștere ce a avut loc a doua zi după săvârșirea infracțiunii, cu precizarea că acel raport întocmit la data de 5 iulie privește activități ale organelor de poliție din data de 3 iulie. De asemenea, la fila 108 din dosarul de urmărire penală există o declarație a aceleiași părți vătămate, care menționează în mod expres că a fost pus de față cu M. N., pe care a recunoscut-o ca fiind persoana care pe data de 2 iulie a pătruns în imobil și că tot ea i-a dat peste câteva zile suma de 1200 lei, din această declarație rezultând un element esențial, și anume că nu este vorba despre două persoane. De asemenea la fila 82 din dosarul de urmărire penală există o confruntare din data de 3 iulie dintre inculpata M. N. și partea vătămată, și în cadrul acestei confruntări, la fila 85 putându-se observa cum se finalizează această confruntare, partea vătămată pusă față în față cu inculpata arătând că este foarte sigur că este vorba despre inculpata pe care o recunoaște. În aceste condiții, partea vătămată recunoscând de mai multe ori în mod neechivoc această persoană, care ulterior a fost arestată preventiv, consideră că nu se poate trage concluzia că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, că aceste temeiuri sunt cu totul înlăturate, în condițiile în care inculpata a fost recunoscută pe data de 3 iulie în maniera anterior descrisă, după ce fapta fusese săvârșită pe data de 2 iulie, iar pe data de 14 august în fața instanței de fond partea vătămată nu mai este sigură de identitatea inculpatei. Apreciază că este posibil ca perioada de peste o lună de zile de arest preventiv să marcheze aspectul unei persoane, mai ales dacă este tânără și de sex feminin, și odată cu trecerea timpului partea vătămată să nu mai fie atât de sigură, la fel și acel martor. În aceste condiții, consideră că la acest moment procedural nu trebuie analizat tot ansamblul probator și să fie trasă concluzia că temeiurile nu mai subzistă sub aspectul identității inculpatei, aspecte ce urmează a fi analizate odată cu fondul, până atunci însă acuzația penală păstrează un caracter de rezonabilitate prin prisma faptului că revenirea asupra recunoașterii inculpatei se produce la un moment mult mai distanțat în timp de săvârșirea faptei, de aceea consideră că această revenire este mai susceptibilă de interpretare decât recunoașterile din faza de urmărire penală, și în contextul în care se reține că anterior a existat o încercare de influențare a părții vătămate chiar dacă instanța de fond spune că nu s-ar justifica de ce atunci partea vătămată îl recunoaște pe celălalt inculpat. Consideră că o astfel de explicație există și ar fi foarte simplă, de vreme ce celălalt inculpat a fost identificat și după autoturismul pe care îl conducea, iar acest lucru nu putea fi înlăturat. Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând solicită să se dispună menținerea stării de arest preventiv a inculpatei M. N..
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat F. M. – R., avocat C. C. T., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii recurate și rejudecând solicită să se revoce măsura arestării preventive, apreciind că la acest moment nu există temeiuri noi care să impună în continuare cercetarea în stare de arest a inculpatului. Consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat că există indicii temeinice cu privire la faptul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat, respectiv infracțiunea de furt, și de asemenea în mod greșit instanța de fond a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Solicită să fie avută în vedere declarația inculpatului aflată la fila 51 din dosarul de urmărire penală, în care arată că în ziua în care a avut loc incidentul nu s-a aflat la domiciliul părții vătămate, nu s-a aflat în . poate fi confirmat așa cum susține inculpatul de șase persoane. Arată că s-a reținut în sarcina inculpatului că ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului și să se înțeleagă cu partea vătămată care a dat o declarație și în fața instanței de fond în care a arătat că din moment ce și-a recuperat prejudiciul nu înțelege să aibă nicio pretenție față de inculpat. Consideră că nu se poate reține faptul că inculpatul ar fi încercat să aibă o înțelegere cu partea vătămată din moment ce inculpatul a încercat doar să aibă o atitudine diligentă de acoperire a prejudiciului, iar discuțiile s-au purtat la Postul de Poliție Topraisar. Solicită totodată să se aibă în vedere stadiul destul de avansat al cercetărilor, fiind luate declarații ambilor inculpați, părții vătămate și la trei dintre cei patru martori din rechizitoriu, urmând practic să mai fie audiat un singur martor. De asemenea solicită să se aibă în vedere că din lecturarea declarațiilor martorilor se poate observa că doar I. M. l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care ar fi condus autoturismul în acea comună și ar fi sustras suma de bani, acesta a spus însă doar că l-a văzut în autoturism și ulterior în casa părții vătămate, dar nu a văzut efectiv cum ar fi fost sustrasă suma de_ lei, sumă care oricum a fost recuperată. Nu în ultimul rând, solicită să fie avută în vedere și situația personală a inculpatului, așa cum este precizată și în memoriul depus la acest termen, în care inculpatul arată că este singurul întreținător al unei fetițe minore în vârstă de 5 ani. În ceea ce privește starea de recidivă postcondamnatorie, la care și instanța de fond a făcut referire, consideră că trebuie avută în vedere pe fondul cauzei și nu atunci când se analizează oportunitatea menținerii sau nu a stării de arest preventiv. Prin urmare, solicită ca urmare admiterii recursului, în principal revocarea stării de arest preventiv iar în subsidiar solicită înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul F. M. R. ca nefondat, apreciind că față de inculpat în mod evident subzistă temeiurile care au fost avute în vedere în momentul luării măsurii arestului preventiv și cu atât mai mult pentru inculpat trebuie avută în vedere și starea de recidivă în care se află, pentru că are relevanță asupra personalității inculpatului, asupra pericolului pe care îl reprezintă pentru ordinea publică o persoană care a fost condamnată în decembrie 2012 pentru o infracțiune similară, și după o perioadă de circa 6 – 7 luni, deci nu foarte lungă, săvârșește o nouă infracțiune similară. În acest context, apreciază că în mod corect a menținut starea de arest preventiv dispusă față de acest inculpat.
Apărătorul din oficiu al intimatei inculpate M. N., avocat P. A. M. M., având cuvântul, solicită respingerea recursului promovat de P. de pe lângă Judecătoria M., considerând că încheierea recurată este legală și temeinică și că în mod corect s-a dispus revocarea măsurii arestului preventiv al inculpatei întrucât instanța de fond a analizat materialul probator, în special declarațiile martorului I. M. și ale părții vătămate S. G., în mod corect instanța concluzionând că nimeni nu o indică pe inculpata M. ca fiind persoana de sex feminin care l-ar fi însoțit pe inculpatul F. la săvârșirea presupusei fapte. De asemenea consideră că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu mai subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei și a dispus punerea în libertate a acesteia. În ceea ce privește recursul promovat de inculpatul F., solicită să fie admis pentru motivele învederate de apărătorul acestuia.
Recurentul inculpat F. M. – R., în ultimul cuvânt, arată că este evident că așa cum rezultă din declarațiile celor audiați nu a fost nici el nici concubina sa și se află în arest preventiv numai pentru că are acea condamnare cu suspendare și pentru că s-a potrivit culoarea mașinii sale, menționând că martorul I. a declarat la postul de poliție că era un autoturism marca Wolsvagen însă a fost corectat de un polițist să scrie marcă străină în loc de Wolsvagen. De asemenea arată că nu au fost găsite amprentele sale și că nici nu era posibil și deși a solicitat să fie ridicate amprente din mașina sa acest lucru nu s-a făcut. Precizează că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Intimata inculpată M. N., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său și solicită să fie cercetată în stare de libertate întrucât nu este un pericol public și deoarece dorește să fie cu familia sa.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea de ședință din data de 14.08.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosar nr._, s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 3002 din Codul de procedură penală raportat la art. 160b alin. (3) din Codul de procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului F. M. – R., născut la data de 17.10.1986 în municipiul C., jud. C., fiul lui M. și I., domiciliat în ., .. 145A, jud. C., CNP_, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) din Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal și a art. 75 lit. c) din Codul penal.
În temeiul art. 3002 din Codul de procedură penală raportat la art. 160b alin. (2) din Codul de procedură penală s-a revocat arestarea preventivă a inculpatei M. N., născută la data de 08.12.1995 în mun. C., jud. C., fiica lui D. și V., domiciliată în ., .. 234A, jud. C., CNP_, și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 13 din 05.07.2013 emis de Judecătoria M..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Prin încheierea nr. 69 din data de 04.07.2013 a Judecătoriei M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului F. M. – R., cercetat în dosarul nr. 1836/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M. pentru săvârșirea, în stare de recidivă postcondamnatorie și împreună cu un minor, a infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) din Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal și a art. 75 lit. c) din Codul penal pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 04.07.2013 până la data de 01.08.2013 inclusiv.
Ulterior, prin încheierea nr. 71 din data de 05.07.2013 a Judecătoriei M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei M. N., cercetată în același dosar de urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) din Codul penal cu aplic art. 99 și urm. din Codul penal și de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 99 și urm. din Codul penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal, pentru o perioadă de 19 zile, începând cu data de 05.07.2013 până la data de 23.07.2013 inclusiv.
La adoptarea acestor măsuri, instanța a avut în vedere că, din probele administrate în cursul urmăririi penale, în mod deosebit din declarațiile părții vătămate S. G. și ale martorului I. M., rezulta următoarea situație de fapt: în data de 02.07.2013, în timp ce se afla în localitatea T. jud. C., partea vătămată s-a întâlnit cu nepotul său, martorul I. M., care discuta cu un bărbat de etnie rromă ce dorea să cumpere ouă sau țuică, iar partea vătămată a fost de acord să-i vândă asemenea bunuri, astfel încât s-a urcat împreună cu acesta în autoturismul parcat în apropiere, ce avea volan pe dreapta, în care se mai aflau două persoane de etnie rromă, o femeie și un bărbat, și împreună au plecat spre domiciliul părții vătămate S. G.. Acesta a coborât, a deschis lacătul de la poarta de acces în curte și, la mică distanță în spatele său, a fost urmat de șoferul autoturismului și de persoana de sex feminin, care au intrat și ei în curte după el. Partea vătămată s-a deplasat la bucătăria de vară, a numărat 40 de ouă și a solicitat 40 de lei, primind de la inculpata M. N. o bancnotă de 200 lei. Partea vătămată s-a deplasat în interiorul locuinței pentru a lua restul de 100 de lei, deoarece mai avea 60 de lei în buzunar, fiind urmat de inculpată, care a pătruns în holul casei, a luat un pahar de pe mașina de spălat și a băut apă de la chiuvetă. Ulterior, au mai discutat despre cumpărarea unor boboci de gâscă, a unei găini și a unei cantități de mazăre, dar nu s-au înțeles, iar partea vătămată a fost nevoită să intre din nou în casă pentru a înlocui bancnota de 100 lei întrucât inculpatul a refuzat-o, motivând că este ruptă. După ce a ieșit din casă, partea vătămată a fost rugată de inculpat să îl conducă la toaletă, ceea ce a și făcut, iar apoi ambele persoane i-au solicitat să meargă cu ei cu mașina să le mai prezinte și alte persoane care ar mai putea să le vândă bunuri. Partea vătămată a fost de acord, s-a urcat în autoturism și s-au îndreptat cu toții către domiciliul numitei M. L., însă au trecut de . vătămată și i-au cerut acesteia să coboare din autoturism, pentru a întoarce; partea vătămată a coborât și a început să meargă pe jos către casa numitei M. L., însă autoturismul s-a pus în mișcare pe izlaz în viteză. Bănuind că s-a petrecut ceva, partea vătămată s-a întors la domiciliul său, unde a observat lipsa banilor și a anunțat organele de poliție, iar în dimineața zilei de 03.07.2013 a fost chemat la postul de poliție, unde a procedat la recunoașterea și identificarea inculpatului F. M. – R. și a inculpatei M. N. ca fiind persoanele care au pătruns în curtea sa cu o zi înainte. Partea vătămată a declarat că inculpatul F. M. – R. i-a propus în nenumărate rânduri să îi restituie suma de 1.200 lei sustrasă, fapt care urma să se realizeze în data de 04.07.2013, printr-o persoană pe care acesta urma să o trimită în acest scop, iar martorul I. M. a fost chemat la secția de poliție la data de 03.07.2013, unde a procedat la recunoașterea și identificarea inculpatului F. M. – R. ca fiind șoferul acelui autoturism și a inculpatei M. N. ca fiind persoana de sex feminin care îl însoțea.
În considerarea acestei situații de fapt, instanța a apreciat că există indicii temeinice cu privire la faptul că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care sunt cercetați, că, deși nu au recunoscut faptele comise, aceștia au încercat să zădărnicească aflarea adevărului și să se înțeleagă în mod fraudulos cu partea vătămată, oferindu-se să îi restituie banii dar și încercând să o influențeze, să îi trezească sentimente de milă și compasiune pentru a-și crea o situație favorabilă, și că susținerile inculpatului F. M. – R. potrivit cărora că în mod eronat a fost recunoscut de partea vătămată și de martor, aceștia fiind induși în eroare de către polițiști, sunt neîntemeiate întrucât aceste persoane l-au recunoscut fără ezitare, chiar a doua zi după comiterea faptei, într-un interval foarte scurt de timp, după ce în momentul comiterii infracțiunii au petrecut destul timp cu acesta, au discutat, au negociat și partea vătămată s-a deplasat chiar și cu autoturismul în compania acestuia; de asemenea, instanța a reținut că, prin sentința penală nr. 2541 din 20.12.2012 a Judecătoriei Târgu-J., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 din Codul penal raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) din Codul penal.
Totodată, instanța a constatat că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt pedepsite de legea penală cu închisoarea mai mare de patru ani și a apreciat că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care se desprinde în mod evident din împrejurările în care au fost comise faptele, respectiv prin premeditarea acestora și prin prezentarea unor posibile tranzacții avantajoase către persoane în vârstă, din mediul rural, cu posibilități materiale și de informare reduse, care ar putea fi tentate să realizeze un câștig din înstrăinarea produselor agricole și, astfel, să cadă pradă metodelor viclene de distragere a atenției practicate de către inculpați.
Ulterior, prin rechizitoriul nr. 1836/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria M., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților F. M. – R. și M. N. pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost cercetați, iar, prin încheierea din data de 22.07.2013 a Judecătoriei M., s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților în temeiul art. 3001 din Codul de procedură penală.
Procedând din nou, pentru motivele arătate în practicaua prezentei încheieri și în conformitate cu dispozițiile art. 3002 din Codul de procedură penală, la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților, instanța a constatat că, în privința inculpatului F. M. – R., motivele care au fost avute în vedere la adoptarea măsurii subzistă și în prezent și necesită în continuare privarea de libertate a acestuia, astfel că nu se impune revocarea arestării preventive, solicitarea sa fiind neîntemeiată sub acest aspect.
Astfel, deși a fost condamnat, prin sentința penală nr. 2541 din 20.12.2012 a Judecătoriei Târgu-J., la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 din Codul penal raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) din Codul penal, inculpatul a ignorat avertismentul primit din partea societății și a reiterat conduita ilicită, săvârșind o faptă similară, împrejurare care conturează un grad ridicat de pericol social al infracțiunii și relevă, totodată, o periculozitate sporită a acestuia, precum și o predispoziție a inculpatului pentru comiterea unor fapte contra patrimoniului.
De asemenea, cu prilejul ascultării de către instanță, atât partea vătămată S. G. cât și martorul I. M. au declarat că inculpatul F. M. – R. este persoana care a condus autoturismul cu care veniseră în satul T. persoanele care au pretins că doresc să cumpere diverse produse agricole, iar partea vătămată a confirmat că, fără nicio îndoială, inculpatul este bărbatul care a intrat în curtea locuinței sale, împreună cu persoana de sex feminin care i-a sustras din locuință suma de 1.200 de lei.
Or, față de rezonanța socială negativă creată de fapta inculpatului, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a acestuia ar avea în continuare drept rezultat o stare de pericol social concret pentru ordinea publică, sentimente de insecuritate pentru ceilalți cetățeni, îndreptățiți să pretindă autorităților statului asigurarea unui climat social sigur, caracterizat printr-o protecție eficace a valorilor sociale fundamentale, printre acestea fiind și siguranța proprietății private.
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și prin prisma dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a apreciat că sunt îndeplinite cerințele impuse de prevederile Convenției pentru restrângerea în continuare a dreptului inculpatului la libertate individuală.
Astfel, prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului conțin două garanții distincte, prima vizând protejarea individului împotriva oricărei arestări arbitrare, făcând să intervină de îndată autoritatea judiciară care va asigura controlul măsurii, iar cea de-a doua având ca obiectiv evitarea menținerii pe o durată îndelungată în detenție a persoanelor, înainte de a fi judecate definitiv.
Față de prevederile anterior menționate și de împrejurarea că arestarea preventivă a inculpatului F. M. – R. a fost dispusă de autoritatea judiciară competentă la data de 04.07.2013, cât și de pericolul social concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă pentru ordinea publică, instanța a apreciat că durata măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat nu este una nerezonabilă, ci proporțională cu scopurile urmărite, respectiv prevenirea săvârșirii altor fapte penale, asigurarea unui climat social sigur, caracterizat printr-o protecție eficace a bunurilor și buna desfășurare a procesului penal.
În privința inculpatei M. N., instanța a constatat că, tot cu prilejul audierii lor la termenul de judecată din 14.08.2013, martorul I. M. a afirmat că în mod cert femeia aflată în autoturismul condus de inculpatul F. M. – R. nu era inculpata M. N., în vreme ce partea vătămată S. G. a precizat că, fără nicio îndoială, persoana de sex feminin care a intrat în curtea locuinței sale nu era inculpata M. N., astfel că, la examinarea cauzei sub aspectul legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatei, a fost avută în vedere poziția procesuală a acestora, exprimată în mod nemijlocit în fața instanței.
Din această perspectivă, instanța a constatat că nici partea vătămată și nici martorul I. M., care locuiesc în . cunoșteau, anterior săvârșirii faptei, pe inculpata M. N., din moment ce aceasta locuiește în ., situație în care identificarea persoanei de sex feminin care l-a însoțit pe inculpatul F. M. – R., făcută de cei doi în cursul urmăririi penale, poate fi pusă sub semnul îndoielii în condițiile în care martorul a văzut-o pentru scurt timp pe femeia aflată în mașina inculpatului iar partea vătămată nu a stat decât câteva minute în prezența acesteia; chiar dacă s-ar reține că partea vătămată a discutat cu acea femeie și a urcat în autoturismul condus de inculpat, instanța, pe de o parte, constată că aceasta s-a așezat pe scaunul din față în timp ce femeia aflată în mașină stătea pe bancheta din spate, neexistând un contact vizual direct între aceștia, iar, pe de altă parte, apreciază că, pe fondul vârstei înaintate (79 de ani), partea vătămată ar fi putut avea o percepție eronată cu privire la semnalmentele persoanei de sex feminin care a intrat în curtea sa.
Mai mult decât atât, instanța a considerat că poziția procesuală exprimată de partea vătămată și de martor în cursul judecării cauzei nu poate fi pusă pe seama unor eventuale influențe exercitate, după arestarea preventivă a inculpaților, de către inculpata M. N. ori de persoane din anturajul acesteia asupra părții vătămate sau a martorului pentru a-i determina să își schimbe declarațiile din moment ce probele administrate în cauză nu relevă astfel de împrejurări și nici aceștia nu au invocat posibile încercări de influențare. Or, în măsura în care ar fi urmărit, pe fondul unor eventuale influențe, denaturarea faptelor, prin prezentarea unei alte situații decât cea relatată în cursul urmăririi penale, partea vătămată și martorul ar fi putut proceda de o manieră similară și în privința inculpatului F. M. – R., însă ambii au declarat fără echivoc că acesta este persoana care a condus autoturismul cu care veniseră în satul T. persoanele care au pretins că doresc să cumpere diverse produse agricole și că acesta este bărbatul care a intrat în curtea locuinței părții vătămate împreună cu persoana de sex feminin care i-a sustras acesteia din locuință suma de 1.200 de lei.
În consecință, s-a apreciat că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive din moment ce partea vătămată S. G. și I. M., pe ale căror declarații s-a fundamentat situația de fapt reținută inițial dar și luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, au susținut în fața instanței că persoana de sex feminin s-a aflat în autoturismul condus de inculpatul F. M. – R. și care a sustras din locuința părții vătămate suma de 1.200 de lei nu era inculpata M. N..
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs inculpatul F. M. R., criticand-o sub aspectul gresitei aprecieri a instantei de fond de mentinere a starii de arest, in conditiile in care nu a participat la savarsirea faptei.
De asemenea, a mai declarat recurs si P. de pe langa Judecatoria M., criticand-o sub aspectul gresitei dispuneri a revocarii masurii arestarii preventive in cazul inculpatei M. N., avandu-se la baza probele ce au fost administrate in fata instantei de judecata si declaratiile persoanelor ce au fost audiate nemijlocit.
Examinand incheierea penala recurata, prin prisma criticilor formulate si din oficiu, tribunalul apreciaza ca recursul declarat de recurentul inculpat F. M. R. este nefondat si urmeaza sa fie respins, iar recursul formulat de P. de pe langa Judecatoria M. este intemeiat si urmeaza sa fie admis pentru considerentele ce vor fi expuse.
Instanta de recurs constata ca, asupra inculpatilor planeaza suspiciunea ca, la data de 2.07.2013 inculpatii s-au deplasat la locuinta partii vatamate sub pretextul ca ar vrea sa cumpere produse din gospodarie, i-a distras acesteia atentia pentru a crea posibilitatea ca inculpata M. N. sa intre in casa si sa sustraga suma de 1200 lei, fapte in considerentul carora s-a si dispus masura arestarii preventive . In sustinerea invinuirii au fost avute in vedere probele administrate in faza de urmarire penala respectiv declaratia martorului Caulamet Ialcin si procesele verbale incheiate de organele de politie din care rezulta ca, autoturismul Rover 75 condus de inculpatul F. M. R. poate fi plasat in raza teritoriala in care a fost comisa fapta, declaratia partii vatamate Stanga G. care pe parcursul urmaririi penale, imediat dupa comiterea faptei la data de 3.07.2013 precum si confruntarea cu inculpata, ocayie cu care partea vatamata a recunoscut persoana ce i se preyinta ca fiind una si aceeasi persoana cu cea care a intrat in locuinta sa, i-a propus sa-i vanda bunuri, fara sa spuna vreun moment la confruntare ca aceasta persoana cu care este confrunt nu ar fi inculpata ci a redat cu lux de amanunte modalitatea in care s-au derulat evenimentele; raportul organelor de politie in care sunt mentionati cei doi inculpati care se aflau in autoturismul cu care s-au deplasat la locul faptei, declaratiile martorilor si ale partii vatamate din care rezulta ca partea vatamata a fost cautata de inculpata pentru a i se restitui suma sustrasa la data de 4.07.2013.
De remarcat este imprejurarea ca inca de la inceput, partea vatamata a sugerat faptul ca in situatia in care si-ar recupera prejudiciul nu ar mai avea nicio pretentie, de aceea declartiile sustinute de aceasta in fata instantei de fond nu ar fi trebuit sa surprinda instanta fata, prin noua pozitie procesuala adoptata de aceasta. Totusi, fara a judeca fondul cauzei, se poate concluziona ca temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive nu s-au modificat si cu atat mai mult nu au disparut, asa cum a motivat instanta de fond in motivarea solutiei de revocare a masurii arestarii preventive in ceea ce o priveste pe inculpata, iar probele administrate in faza de urmarire penala nu pot sa fie inlaturate decat motivat, ori acest lucru se poate realiza eventual la solutionarea pe fond a cauzei. La acest moment se poate apreciaza ca, inculpata oricum a incercat o intelegere cu partea vatamata si este evident ca intelegerea era in sensul de a nu fi implicata, ori acest aspect nu trebuie incurajat ci trebuie sanctionat de catre instanta.
Instanta de fond in acelasi timp a mentinut starea de arest a inculpatului F. M., bazandu-se pe aceeasi situatie de fapt si pe aceleasi probe care au stat si la baza motivarii solutiei de revocare, ori in cazul de fata acest aspect vine ca o contradictie si nu se poate explica de ce anume aceleasi probe il plaseaza pe inculpat la locul faptei dar in acelasi timp acestea vin sa inlature prezenta inculpatei in acelasi loc, de aceea pentru buna apreciere a oportunitatii unei masuri preventive se impune ca aceaste probe sa fie interpretate unitar.
Instanta de recurs apreciaza ca in cauza sunt indicii temeinice de savarsire a faptelor deduse judecatii in cazul ambilor inculpati, acestia prezinta pericol concret pentru ordinea publica, aceasta fiind privit prin prisma modalitatii concrete de concepere si comitere a faptei, fiecare participant jucand un rol pentru a fi dus la bun sfarsit planul infractional, a usurintei cu care acestia au acceptat sa comita fapta, profitand si de varsta partii vatamate si de faptul ca ei erau mai multi care sa-i distraga atentia, fara ca aceasta sa-si dea seama de adevaratele lor intentii.
Pentru aceste motive, recursul declarat de inculpatul F. M. R. va fi respins ca nefondat, iar recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria M., împotriva încheierii din ședință din data de 14.08.2013, pronunțată de Judecătoria M. va fi admis, va fi casata incheierea penala recurata si rejudecand va fi respinsa cererea de revocare armasurii arestarii preventive formulata de inculpata M. N., prin aparator, ca nefondata.
In baza art.300/2 C.p.p., art. 160/b alin.3 C.p.p. si art. 160/h alin.3 C.p.p. se va mentine masura arestarii preventive fata de inculpata M. N. .
Se vor înlatura din incheierea recurata dispozitiile privind revocarea masurii arestarii preventive, respectiv cele privind punerea in libertate a inculpatei.
În baza art. 192 alin. 3 C. Pr. P.. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 192 alin.2 C. Pr. P.. obligă recurentul – inculpat F. M. R. la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C. Pr. P.. respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul – inculpat F. M. R. - născut la data de 17.10.1986, fiul lui M. și I., împotriva încheierii din ședință din data de 14.08.2013, pronunțată de Judecătoria M., în dosarul nr._ .
În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C. Pr. P.. admite recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria M., împotriva încheierii din ședință din data de 14.08.2013, pronunțată de Judecătoria M., în dosarul nr._ .
Casează încheierea penală recurată și, rejudecând, dispune:
Respinge cererea de revocare a masurii arestarii preventive formulata de inculpata M. N., prin aparator, ca nefondata.
In baza art.300/2 C.p.p., art. 160/b alin.3 C.p.p. si art. 160/h alin.3 C.p.p. mentine masura arestarii preventive fata de inculpata M. N. - născută la data de 08.12.1995, fiica lui D. și V..
Măsura dispusă se comunică administrației locului de deținere.
Inlatura din incheierea recurata dispozitiile privind revocarea masurii arestarii preventive, respectiv cele privind punerea in libertate a inculpatei.
În baza art. 192 alin. 3 C. Pr. P.. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
In baza art. 189 C.proc.pen. dispune avansarea din fondurile Ministerului Justieiei in favoarea Baroului Constanta a sumei de 100 lei pentru doamna avocat C. C. si 100 lei pentru doamna avocat P. A. M..
În baza art. 192 alin.2 C. Pr. P.. obligă recurentul – inculpat F. M. R. la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19.08.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
I. R. A. A. M. M.
Grefier,
A. R. R.
Red.jud.fond. C. T./15.08.2013
Tehnored.decizie jud. A. A.
4 ex./ 9.09.2013
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
