Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 527/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 527/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 11494/212/2013/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
-DECIZIA PENALĂ NR. 527 -
Ședința publică din data de 17.05.2013
PREȘEDINTE – M. V.
JUDECĂTORI – L. L.
- E. G.
GREFIER – A. R. R.
Cu participarea PROCUROR – D. I.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de recurentul inculpat B. M. - fiul lui C. și N., născut la data de 12.08.1994 și de recurentul inculpat C. D. C. - fiul lui G. și Steluța L., născut la data de 27.08.1995, împotriva încheierii din 13.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, cu respectarea disp.prev.de art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat B. M., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat G. D., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar; se prezintă recurentul inculpat C. D. C., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales, avocat O. G., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp.prev.de art.176-1812 cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 cod pr.penală, nemotivat.
Apărătorii inculpaților arată că au luat legătura cu aceștia înainte de începerea ședinței.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat B. M., avocat G. D., având cuvântul, depune un memoriu formulat de inculpat și învederează instanței că luând legătura cu inculpatul pe care îl reprezintă, acesta i-a comunicat faptul că are apărător ales, iar colega sa avocat O. G. i-a confirmat acest fapt.
Apărătorul ales al recurentului inculpat C. D. C., avocat O. G., având cuvântul, precizează că este vorba despre doamna avocat L. A., care în timpul ședinței i-a transmis un sms în care a precizat că are delegație în acest dosar și că nu a fost anunțată.
Instanța, pentru a se lua legătura cu apărătorul ales al inculpatului B. M., dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, cu respectarea disp.prev.de art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat B. M., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat G. D., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar; se prezintă recurentul inculpat C. D. C., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul ales, avocat O. G., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp.prev.de art.176-1812 cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Apărătorul ales al recurentului inculpat C. D. C., avocat O. G., având cuvântul, precizează că a luat telefonic legătura cu doamna avocat L. A., care i-a comunicat faptul că se află la Judecătoria Medgidia astfel că nu se poate prezenta la acest termen și nici nu-și poate asigura substituirea.
Instanța, verificând actele dosarului, constată că doamna avocat L. alina are împuternicire avocațială numai pentru Judecătoria C., nu și pentru acest stadiu procesual.
Fiind întrebat de instanță, inculpatul B. M., arată că dorește ca recursul să fie soluționat astăzi în prezența apărătorului desemnat din oficiu cu care este de acord.
Instanța, în baza art.301 cod pr.penală, întreabă părțile dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat și văzând că nu sunt, constată recursurile în stare de judecată și, în baza art.38513 cod pr.penală, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat B. M., avocat G. D., având cuvântul, solicită admiterea recursului, considerând greșită încheierea instanței de fond față de acest moment procesual, și rejudecând solicită instanței de recurs să dispună în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu subzistă și nici nu au apărut altele noi care să justifice menținerea acestei măsuri. Solicită să se aibă în vedere că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare. Totodată solicită să se aibă în vedere faptul că probele au fost administrate, prejudiciul nu este mare fiind recuperat, înainte de faptă avea loc de muncă, este elev la o scoală profesională, a avut o atitudine sinceră și un comportament procesual adecvat. Consideră că acest comportament infracțional al inculpatului se datorează anturajului, aceste aspecte fiind explicate în memoriul formulat de inculpat. Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând solicită în principal revocarea măsurii arestării preventive iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul ales al recurentului inculpat C. D. C., avocat O. G., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând solicită în principal revocarea măsurii arestării preventive, considerând că temeiurile avute în vedere inițial la arestarea preventivă nu mai subzistă și nici nu există temeiuri noi care să impună privarea de libertate. Solicită să se observe că instanța de fond reține în motivarea soluției de menținerea a acestei măsuri excepționale raportat la pericolul pentru ordinea publică făcându-se referire că inculpatul mai este cercetat încă într-un dosar. Solicită să se aibă în vedere infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul, modalitatea de săvârșire și natura acesteia, tăinuirea la furt nefiind una foarte gravă ,cu un pericol social mare. Totodată jurisprudența CEDO arată că este nevoie de motive suplimentare pentru menținerea acestei măsuri preventive. Referitor la cea de-a doua faptă, consideră că instanța trebuie să privească infracțiunile în ansamblu și solicită să se observe că cercetările au fost finalizate, inculpatul a recunoscut din primul moment săvârșirea infracțiunilor, urmând ca pe fondul cauzei să solicite aplicarea procedurii prevăzută de art. 3201 C.p.p., astfel că nu vor fi readministrate probe. De asemenea solicită instanței să acorde atenție circumstanțelor personale ale inculpatului, menționând că la dosar au fost depuse trei caracterizări ale acestuia, inculpatul fiind elev în clasa a 11-a, în prezent el suferă de un deficit major, mama acestuia și-a manifestat intenția de a-l lua în străinătate unde în prezent are o situație stabilă, având contract de muncă și viză de ședere, chiar dacă instanța de fond consideră tardivă o astfel de intenție, mama inculpatului dorește să-l desprindă de anturajul nefast în care a intrat. Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând solicită în principal revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar solicită să se dispună înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, apreciind că obligațiile ce ar fi impuse inculpatului sunt de antură a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Arată că inculpatul a formulat recurs și cu privire la cererea de liberare provizorie sub control judiciar și în situația în care instanța va considera că temeiurile subzistă, solicită admiterea recursului și rejudecând solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Solicită instanței să aprecieze că sunt îndeplinite condițiile art. 1602 al. 1 și 2 C.p.p., fiind îndeplinită condiția pozitivă privind limita de pedeapsă prevăzută de lege și solicită să se constate că și condiția negativă este îndeplinită, raportat la poziția procesuală a inculpatului care, uzând de disp. art. 3201 C.p.p. nu există posibilitatea fizică a influențării bunei desfășurări a procesului penal, neexistând la dosar niciun indiciu și mai ales probă că pus în libertate inculpatul ar avea o conduită nepotrivită. Raportat la obligațiile prevăzute de art. 1602 al. 3 C.p.p. consideră că sunt suficiente pentru controlul inculpatului, raportat și la motivarea instanței de fond care reține că prin punerea inculpatului în libertate s-ar crea o stare de pericol pentru societate, având în vedere Decizia 17/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii ce arată că premisa formulării unei astfel de cereri este subzistența temeiurilor care au determinat arestarea preventivă. În concluzie solicită instanței să constate că există o . garanții personale pe care inculpatul le prezintă și prin care buna desfășurare a procesului penal poate fi atinsă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați, considerând că nu poate fi primită ipoteza în care temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu subzistă având în vedere cazierele judiciare ale celor doi inculpați existente la dosar. Apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive. Raportat la cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată, de asemenea apreciază că în mod corect a fost respinsă, menționând că oricum plecarea minorului în străinătate nu ar fi permisă.
Apărătorul ales al recurentului inculpat C. D. C., avocat O. G., având cuvântul în replică, menționează că nici în prezent inculpatul nu este lăsat de izbeliște, el locuind cu bunicii, fratele și cumnata acestuia, astăzi însă nu sunt prezenți în sală întrucât nu au putut lipsi de la serviciu.
Recurentul inculpat B. M., în ultimul cuvânt, arată că regretă faptele și solicită să fie judecat în stare de libertate pentru a termina anul școlar și pentru a primi diploma de 10 clase, menționând că dorește să fie alături de familie, sora urmând să nască astfel că dorește să-și vadă nepotul.
Recurentul inculpat C. D. C., în ultimul cuvânt, recunoaște și regretă fapta, dorește să fie alături de familie, să-și continue studiile și să demonstreze că se va îndrepta.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursurilor penale de față;
Prin încheierea de ședință din data de 13.05.2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosar nr._ 13,s-a dispus:” În baza art. 300 ind.2 rap. la art. 160 ind.,b) C. pr..pen., constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului B. M., fiul lui C. și N., ns.la 12.08.1994 în mun. C., CNP_ și menține această măsură față de inculpat.
În baza art. 300 ind.2 rap. la art. 160 ind.b) C. pr..pen., cu aplic. art. 160 ind. h) al. 3 C.pr.pen. constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului minor C. D. C., fiul lui G. și Steluța L., ns.la 27.08.1995 în mun.C., CNP_ și menține această măsură față de inculpat.
Respinge cererile de revocare/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de apărătorii inculpaților, ca nefondate.
În baza art 160 8a) al 6 c.pr.pen respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C. D. C., ca neîntemeiată.
Măsurile dispuse se comunică administrației locului de deținere.
În baza art 192 al 2 c.pr.pen obligă pe inculpatul C. D. C., prin reprezentantul legal C. G., la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”
Pentru a pronunța încheierea de ședință menționată,prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 6698/P/2013 din data de 26.04.2013, P. de pe lângă Judecătoria C. a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev.de art. 208 al.1-art. 209 al. 1 lit. a,e,g și i C.pen. cu aplic.art. 37 al. 1 lit. a)c.pen,., de conducere fără permis, prev. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 republ. cu aplic.art. 37 al. 1 lit. a)c.pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a)c.pen.(constând în aceea că în noaptea de 12/13.04.2013, în jurul orei 23:30, prin folosirea de chei potrivite, a sustras de pe . din mun. C., autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ proprietatea părții vătămate L. I., cauzându-i un prejudiciu în cuantum de 6.000 de lei, autoturism pe care l-a condus ulterior cca, 500 de metri, fără a poseda permis de conducere), a inculpatului P. C. B. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 al.1- art. 209 al. 1 lit. a,e,g și i C.pen. (constând în aceea că în noaptea de 12/13.04.2013, în jurul orei 23:30, ar fi înlesnit și ajutat la sustragerea și valorificarea autoturismului menționat anterior, de către inculpatul B. M.), și a inculpatului minor C. D. C., pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 al.1 C. pen.cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. (constând în aceea că, în noaptea de 12/13.04.2013, în intervalul orar 02:30-07:00, prin acțiunea acestuia de a anunța pe B. M. și P. C. B. de prezența și locația organelor de poliție din zona Siminoc, a înlesnit valorificarea autoturismului sustras în localitatea Medgidia, urmărind obținerea unui folos material pentru sine și pentru altul).
Prin încheierea penală nr. 115/18.04.2013 (dosar nr._/212/2013), Tribunalul C. a dispus arestarea preventivă a inculpaților majori B. M. și P. C. B. pentru o perioadă de 29 de zile, și a inculpatului minor C. D. C. pentru o perioadă de 20 de zile, observând că față de inculpați sunt incidente dispozițiile art. 143 C.pr.pen.și temeiul de arestare preventivă prevăzut de art. 148 al. 1 lit. f)c.pr.pen.,.
Cu ocazia verificării legalității și temeiniciei stării de arest preventiv a celor trei inculpați, imediat după sesizarea prin rechizitoriu, instanța a apreciat, în ceea ce-l privește pe inculpatul P. C. B., că lăsarea acestuia în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, astfel că măsura arestării preventive a fost înlocuită cu obligarea de a nu părăsi localitatea, considerându-se că, prin această din urmă măsură se va asigura atât buna desfășurare a procesului penal, cât și protejarea ordinii publice de reluarea activității infracționale de către inculpat.
Măsura arestării preventive a fost menținută cu privire la ceilalți doi inculpați.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la disp. art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 b)c.pr.pen.iar în ceea ce-l privește pe inculpatul minor și la cele ale art. 160 ind. h) al. 3 C.pr.pen. instanța constată că măsura arestării preventive luată și menținută față de inculpații B. M. și C. D. C. este temeinică și legală.
Măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea disp. legale în vigoare, respectiv art. 136 C.pr.pen., art. 143 C.pr.pen., art. 148 al. 1 lit. f )c.pr.pen., art. 160 ind. h )al. 3 C.pr.pen., art. 149 ind. 1 C.pr.pen, și art. 151 C.pr.pen.
Există suficiente indicii, în sensul disp. art. 143 C.pr.pen. și art. 68 ind. 1 C.pr.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care au fost cercetați, relevante în acest sens fiind procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele fotografice, declarațiile părții vătămate L. I., dovada de restituire a autoturismului marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ către partea vătămată, declarațiile martorilor C. I., R. Sali și P. F., D. M. și I. G., adresa nr._/16.04.2013 emisă de Serviciul Rutier C., coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaților.
Față de inculpații B. M. și C. D. C. sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prev.de art. 148 al. 1 lit. f )c.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile presupus săvârșite de către inculpați este închisoarea mai mare de patru ani, însă lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Subzistența pericolului concret pentru ordinea publică este reflectată de împrejurările în care sunt suspectați inculpații că ar fi comis infracțiunile – după o prealabilă înțelegere, prin cooptarea mai multor persoane în derularea activității infracționale, prin identificarea unor autoturisme pe care le sustragă în vederea valorificării, prin demersurile efectuate pentru identificarea unei persoane cunoscută că achiziționează autoturisme, pe timpul nopții, prin folosirea unor chei potrivite.
La aprecierea pericolului social, instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpaților- B. M. este cunoscut cu antecedente penale, în anul 2012 fiind condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, tot prin participarea mai multor persoane, din loc public, pe timpul nopții, prin efracție, la momentul respectiv beneficiind de clemența organelor judiciare, prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei ce i-a fost aplicată. În contextul comiterii unor noi fapte penale, chiar de aceeași natură precum cea care a condus la condamnarea acestuia, inculpatul B. manifestă un real dispreț atât față de normele care reglementează conduita socială, cât și față de propria situație juridică, mai ales în condițiile în care apărarea, la acest termen, a invocat că inculpatul avea un loc de muncă anterior comiterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar.
Inculpatul minor C. D. C., -deși este o persoană tânără, urmează cursurile liceale, nu este cunoscut cu antecedente penale, modalitatea în care se reține prin rechizitoriu că ar fi contribuit la derularea activității infracționale – prin premeditarea împreună cu inculpatul B. M. a faptelor de sustragere de autoturisme în vederea valorificării – denotă adoptarea de către acesta a unei conduite contrarii normelor de conviețuire socială, care este aptă să conducă la concluzia că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar reprezenta un pericol ridicat pentru ordinea publică.Inculpatul este trimis în judecată, și în alt dosar, pentru săvârșirea unei fapte de furt calificat în aceeași noapte, bunul sustras fiind tot un autoturism.
La evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere că fapte de natura celei imputate inculpaților B. și C. prezintă o rezonanță socială negativă și pe fondul recrudescenței infracțiunilor de acest gen.
Constatând că măsura arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare, în condiții de celeritate a procesului penal și pentru înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpaților B. și C., fiind proporțională cu scopul urmărit și cu gravitatea acuzației, instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpaților și, pe cale de consecință, a respins, ca neîntemeiate, cererile privind revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de avocații inculpaților.
Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C. D. C. sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că și aceasta este neîntemeiată.
Asupra inculpatului planează suspiciunea rezonabilă ca ar fi săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, fiind astfel satisfăcute exigențele art. 143 c.pr.pen.și subzistă și temeiul prev. de art. 148 lit. f)c.pr.pen., inclusiv în ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, astfel că, având în vedere și Decizia Î.C.C.J. nr. 17/2011, dată în soluționarea recursului în interesul legii, se impune ca, în continuare, odată stabilită legalitatea și temeinicia stării de arest preventiv, să se analizeze dacă buna desfășurare a procesului penal este sau nu împiedicată prin punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului C. D. C..
În acest sens au fost avute în vedere împrejurările concrete ale cauzei, atât circumstanțele reale în care fapta a fost săvârșită, cât și circumstanțele personale ale inculpatului.
În raport de natura și gravitatea infracțiunii de a cărei comitere este acuzat inculpatul, reflectată și în limitele de pedeapsă stabilite de lege (de la 3 luni la 7 ani), de împrejurările comiterii acestei infracțiuni, de circumstanțele personale ale inculpatului (deopotrivă evidențiate în cadrul examenului de legalitate și temeinicie), în condițiile în care judecata este în plină desfășurare, nu este oportună punerea în libertate a inculpatului.
Deși formal sunt îndeplinite condițiile liberării provizorii, instanța a apreciat că buna desfășurare a procesului penal impune privarea de libertate a inculpatului în condițiile în care punerea în libertate, chiar subsumată unor obligații sau garanții, este de natură să provoace o reală tulburare a ordinii și liniștii publice.
Ținând seama și de împrejurarea că inculpatul este arestat preventiv din data de 18.04.2013, deci de doar 26 zile, timp în care i-a și fost verificată legalitatea și temeinicia stării de arest, nici la 30.04.2013 și nici acum neexistând elemente noi care să justifice convingerea sau măcar presupunerea că buna desfășurare a procesului penal nu ar fi împiedicată prin punerea în libertate, chiar și sub control judiciar a inculpatului.
Singurele elementele noi invocate de apărător, în sensul că mama inculpatului, între timp și-ar fi schimbat brusc poziția față de acesta și că se arată dispusă în sfârșit să exercite o supraveghere corespunzătoare a acestuia, prin luarea minorului în străinătate vine în contradicție chiar cu instituția controlului judiciar, iar pe de altă parte, cele vizând caracterizarea făcută de asociația de proprietari, pentru o conduită a inculpatului anterioară faptei pentru care acesta este cercetat, nu evidențiază nimic relevant sub aspectul persoanei reale în prezent a inculpatului, în contextul în care, deși fără antecedente penale, din datele aflate la dosar rezultă că inculpatul a mai comis o faptă ce formează obiectul altui dosar penal.
Față de cele expuse, apreciind totodată că măsura privativă de libertate nu a atins o durată nerezonabilă, instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul C. D. C. privind liberarea provizorie sub control judiciar.
Împotriva încheierii de ședință menționate au declarat recurs inculpații B. M. și C. D. C. ,invocând,prin apărători,motivele prezentate pe larg în practicaua prezentei decizii penale.
Instanța de recurs în exercitarea controlului judiciar,prin prisma motivelor de recurs invocate de către inculpați cât și din oficiu potrivit art.3856 al.3c.pr.pen.,și art.385 14 al.1 c.pr.pen. verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, constată că recursurile declarate sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Inculpatul B. M. a fost trimis în judecată și este în prezent judecat pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de furt calificat, prev.de art. 208 al.1-art. 209 al. 1 lit. a),e),g) și i )C.pen. cu aplic.art. 37 al. 1 lit. a)c.pen,și, de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 86 al. 1 din OUG nr. 195/2002 republ. cu aplic.art. 37 al. 1 lit. a)c.pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a)c.pen întrucât în noaptea de 12/13.04.2013, în jurul orei 23:30, prin folosirea de chei potrivite, ar fi sustras de pe . din mun. C., autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare_ proprietatea părții vătămate L. I., cauzându-i un prejudiciu în cuantum de 6.000 de lei, autoturism pe care l-ar fi condus ulterior cca. 500 de metri, fără a poseda permis de conducere iar inculpatul minor C. D. C., a fost trimis în judecată și este în prezent judecat pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire, prev. de art. 221 al.1 C. pen.cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. întrucât în noaptea de 12/13.04.2013, în intervalul orar 02:30-07:00, prin acțiunea acestuia de a –i anunța pe B. M. și P. C. B. de prezența și locația organelor de poliție din zona Siminoc, ar fi înlesnit valorificarea autoturismului sustras în localitatea Medgidia, urmărind obținerea unui folos material pentru sine și pentru altul.
Conform art.300 ind.2 c.pr.pen.rap.la art.160 b) al.3 c.pr.pen.când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate ,menține prin încheiere motivată arestarea preventivă.
În acest stadiu procesual,când cercetarea judecătorească se află în derulare,se constată că cerințele prevăzute de acest text de lege sunt îndeplinite și subzistă în continuare temeiurile primare care au impus inițial luarea măsurii arestării preventive față de acești inculpați.
.
Astfel cum a constatat în mod corect și prima instanță, la dosar continuă să existe indicii temeinice concludente ale comiterii infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și sunt cercetați ,în sensul disp.art.143 al.1 c.pr.pen.în referire la art.68 ind.1 c.pr.pen.și art.5 par.1 lit.c)C.E.D.O.și anume din datele existente în cauză rezultând presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis respectivele fapte prevăzute de legea penală cu un conținut deosebit de periculos..
Subzistă și cazul de arestare preventivă prevăzut de art.148 al.1 lit.f)c.pr.pen cele două condiții fiind îndeplinite în mod cumulativ ,deoarece inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unei infracțiuni sancționate exclusiv cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani,date fiind limitele de pedeapsă fixate în textele de lege incriminatoare, și există date că prin lăsarea în libertate a acestora s-ar crea un pericol concret pentru ordinea publică.
Riscurile vizând punerea în libertate a inculpaților,concretizându-se în pericolul pentru ordinea publică, sunt exprimate de natura și gravitatea ridicată a faptelor,formele agravante ale infracțiunii de furt calificat, împrejurările concrete reținute de către acuzare în care s-ar fi acționat, valorile sociale lezate și ocrotite de normele penale,rezonanța socială intens negativă,de persoana și conduita fiecărui inculpat,B. M. fiind cunoscut cu antecedente penale,dovedind perseverență infracțională,suferind anterior o condamnare la pedeapsa de 2 ani închisoare cu aplic.art.86 ind.1 c.pen.pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prin sent.penală nr. 1598/din 10.12.2012 a Judecătoriei C., fiind arestat la data de 22.10.2012 și liberat la data de 10.12.2012, pentru ca în prezent să fie cercetat pentru săvârșirea unor fapte la un interval relativ redus de timp respectiv în noaptea de 12/13.04.2013, inculpatul minor C. D. C. -deși este o persoană tânără, urmează cursurile liceale, nu era cunoscut cu antecedente penale la data comiterii faptei,, modalitatea în care se reține prin rechizitoriu că ar fi contribuit la derularea activității infracționale – prin premeditarea împreună cu inculpatul B. M. a faptelor de sustragere de autoturisme în vederea valorificării, împrejurarea că în prezent este cercetat și trimis în judecată și într-un alt dosar penal, determină sentimentul de insecuritate,dar și de teamă și de neliniște care s-ar crea în rândul colectivității prin cercetarea inculpaților în stare de libertate,pericolul de a reveni în mod facil și de îndată în zona infracțională.
Întrucât temeiurile primare care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive subzistă și nu au intervenit elemente noi,deși cercetarea judecătorească a început,în mod corect prima instanță a menținut măsura arestării preventive față de inculpații B. M. și C. D. C. care își păstrează și în această etapă procesuală caracterul rezonabil.
În ceea ce privește înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării a de a nu părăsi localitatea se constată că nu sunt satisfăcute cerințele prevăzute de textul art.139 al.1 c.pr.pen.întrucât nu se identifică în materialul probator administrat până în prezent apariția unor modificări/schimbări ale temeiurilor inițiale care să justifice adoptarea unei astfel de măsuri.
Se apreciază în actualul stadiu procesual că scopul prevăzut de art.136 al.1 c.pr.pen.poate fi realizat numai prin menținerea măsurii arestării preventive,pentru buna desfășurare în continuare a procesului penal, în cauză încă nu a demarat cercetarea judecătorească.
Cât privește cererea formulată de inculpatul minor C. D. C. ,prin apărător, de liberare provizorie sub control judiciar, se reține că această instituție presupune cu certitudine existența temeiurilor care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive și menținerea acestora în continuare ,dar constituie doar o facultate a instanței în a o acorda,cu dispunerea pe timpul liberării provizorii a unor obligații stricte.
În raport și de cele expuse, de natura și gravitatea infracțiunii de a cărei comitere este acuzat inculpatul, reiterarea comportamentului infracțional, ,se apreciază că nu este oportună și nici prudentă liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Față de considerentele arătate,găsind că încheierea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică,neconstatându-se din oficiu cazuri de casare,în baza art.38515 pct.1 lit.b)c.pr.pen se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați B. M. și C. D. C.,-deținuți în Penitenciarul Poarta_Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 13.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ 13,iar în baza art.192 al.2 c.pr.pen va fi obligat fiecare inculpat recurent la plata a câte unei sume cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit.b)c.pr.pen;
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați B. M. - fiul lui C. și N., născut la data de 12.08.1994 și C. D. C. - fiul lui G. și Steluța L., născut la data de 27.08.1995, ambii deținuți în Penitenciarul Poarta_Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 13.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ 13..
În baza art.192 al.2 c.pr.pen;
Obligă recurentul inculpat B. M. la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului .(din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu în favoarea Baroului C.-deleg.nr.2878/2013 se avansează din fondurile Min.Justiției).
Obligă recurentul inculpat C. D. C. la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 17..05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. V. L. L. E. G.
GREFIER,
A.-R. R.
Red.jud.fond N. M.
Red.jud.recurs Em.G./17.05.13/4ex/
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
