Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1056/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1056/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 3563/254/2013/a2
Dosar nr._/212/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1056
Ședința publică din data de 16.10.2013
PREȘEDINTE – M. V.
JUDECĂTORI – L. I. B.
- I. R.
GREFIER – O. C.
Cu participarea PROCUROR – C. B.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurentul inc. ȘABAN S. , fiul lui R. și Maviș, născut la data de 23.06.1975, împotriva încheierii de ședință din 14.10.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.prev.de art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat personal, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat T. B. în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea disp.prev.de art.176-1812 cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 cod pr.penală, nemotivat.
Fiind întrebat, recurentul inculpat în prezența apărătorului său, arată că își menține recursul declarat.
Constatând că nu mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat conform disp.art.301 cod pr.penală, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri conform art.385/13 cod pr.penală.
Avocat T. B. având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din 14.10.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul nr._ 13, casarea încheierii recurate cu consecința liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului pe perioada procesului penal, acesta luându-și obligația de a nu părăsi localitatea, să se prezinte ori de câte ori este chemat și să îndeplinească și celelalte obligații care se impun în sarcina sa.
Principalul motiv pentru care a formulat prezenta cerere ține de familie, care este numeroasă, iar inculpatul dorește să fie lângă ei. Mai arată că inculpatul va uza de procedura de drept comun, susținând că este nevinovat.
În continuare, precizează că cererea a fost admisă în principiu și respinsă ca nefondată; cunoaște limitele speciale și condițiile în care se poate formula o cerere de liberare provizorie sub contro judiciar, dar la solicitarea inculpatului a formulat această cerere.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat; chiar dacă instanța fondului a admis inițial în principiu cererea și în motivare arată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii, ulterior a respins-o ca nefondată, cert este că e o condiție impusă de lege, iar inculpatul este acuzat de infracțiuni a cărei limită superioară depășește 18 ani.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt achiesează la concluziile apărătorului său.
Instanța rămâne în pronunțare, pronunțarea după deliberare în ședință publică.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată că prin încheierea din data de 14.10.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr._ 13 s-a hotărât:
În baza art. 160 ind. 8a alin.6 cod procedură penală
A fosat respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului ȘABAN S. , fiul lui R. și Maviș, născut la data de 23.06.1975 în ., domiciliat în ., ., jud. C., având CNP_, cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și alin. 21 lit. b și c Cod penal, și pentru infracțiunea de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. g și i cod penal și alin. 2 lit. b cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal ; toate cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal și art. 37 lit. a cod penal, ca nefondată .
Prezenta încheiere s-a comunicat inculpatului, locului de deținere și Parchetului de pe lângă Judecătoria M. .
În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei .
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut următoarele:
Instituția liberării provizorii sub control judiciar se aplică atunci când sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate instituite de legiuitor, prevăzute de articolul 160 indice 2 alineatul 1 și 2 Cod procedură penală, respectiv ;
1.- infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată / sau cercetat să fie săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani ;
Astfel, analizând materialul probator, instanța de fond constată că, inculpatul Șaban S. a fost arestat pentru săvârșirea în concurs a unor infracțiuni, respectiv infracțiunea de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și alin. 21 lit. b și c Cod penal, și pentru infracțiunea de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. g și i cod penal și alin. 2 lit. b cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal ; toate cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal și art. 37 lit. a cod penal ; infracțiuni pentru care legea penală prevede o pedeapsă cuprinsă între 7 - 20 ani, respectiv între 3 – 15 ani .
2. - liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că, acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, probatoriul administrat în cauză relevă date în acest sens, iar, în raport de faptele ce i se impută sunt motive verosimile de a crede că, inculpatul ar putea recurge la săvârșirea de noi fapte penale și chiar la influențarea unor martori ;
Astfel, potrivit probelor administrate în faza urmăririi penale instanța reține că, prin rezoluția din 05.09.2013 dată de Poliția Municipiului M. s-a dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul Șaban S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 2 ind. 2 lit. b și c cod penal, activitate confirmată de procuror prin rezoluția din data de 05.09.2013 ( fila 17 ) din dosarul de urmărire penală.
Prin ordonanța dată de procuror la data de 05.09.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față inculpatul Șaban S. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 2 ind. 2 lit. b și c cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal ( starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 61 cod penal .
Ulterior, prin ordonanța din data de 27.09.2013 dată în cadrul dosarului de urmărire penală nr. 2870/P/2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului Șaban S. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. g și i cod penal și alin. 2 lit. b cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal.
La data de 05.09.2013 s-a dispus față de inculpat măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, potrivit ordonanței de reținere anexată la fila 158 din dosarul de urmărire penală nr. 2870/P/2013 iar prin cererea adresată instanței la data de 05.09.2013 P. de pe lângă Judecătoria M. a solicitat instanței luarea față de inculpatul Șaban S. a măsurii arestării preventive pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 2 ind. 2 lit. b și c cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a cod penal .
Având în vedere cele anterior reținute instanța a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, art. 136 alin.8 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală, sens în care s-a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 1491 Cod procedură penală.
Săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, rezultă din întregul material probator administrat în cauză, respectiv ; procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică, procesul-verbal de depistare, concluziile rapoartelor de constatare tehnico științifice nr._/26.09.2013, nr._/25.09.2013, nr._/25.09.2013, întocmite de Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean C., au relevat faptul că urmele papilare ridicate cu ocazia investigării tehnico științifice a locului faptei aparțin inculpatului Șaban S. ; declarațiile și plângerile părților vătămate/civile coroborate cu declarațiile inculpatului care recunoaște parțial comiterea faptelor .
Prin încheierea nr. 242/09.09.2013, Judecătoria M. în baza art. 1491 Cod procedură penală raportat la art. 143 și art. 148 lit. f Cod pr. pen., a admis propunerea de arestare preventivă și a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile începând cu data de 05.09.2013 până la data de 03.10.2013 a inculpatului ȘABAN S., fiul lui R. și Maviș, născut la data de 23.06.1975 în ., domiciliat în ., ., jud. C., având CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și alin. 21 lit. b și c Cod penal. Prin încheierea penală nr. 242/09.09.2013, Tribunalul C. a respins recursul inculpatului Șaban S. .
Prin rechizitorul 2870/P/din 30.09.2013, P. de pe lângă Judecătoria M., a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului ȘABAN S., fiul lui R. și Maviș, născut la data de 23.06.1975 în ., domiciliat în ., ., jud. C., având CNP_, cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și alin. 21 lit. b și c Cod penal, și pentru infracțiunea de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. g și i cod penal și alin. 2 lit. b cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal ; toate cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal și art. 37 lit. a cod penal . Din probele administrate în cauză și enunțate mai sus a rezultat faptul că la data de 23.08.2013, orele 0300, lucrătorii Poliției municipiului M. au fost sesizați, prin plângere, de către numita C. E., din M., .. 14, jud. C., cu privire la faptul că în noaptea de 22/23.08.2013, o persoană necunoscută a pătruns prin tăierea plasei de protecție insecte și escaladarea ferestrei lăsate deschise, în camera locuinței, cameră aflată în renovare, și prin folosirea de amenințări verbale și cu un cuțit, i-a sustras dintr-un sertar al comodei televizorului, suma de 380 lei . Fiind audiată, partea vătămată a declarat că, în noaptea de 22/23.08.2013, se afla la domiciliul său, împreună cu fiul acesteia, C. Nicușor și fiica acestuia, ea dormind în partea din spate a curții, într-o anexă a casei, iar fiul său cu familia sa, în camerele dinspre stradă, iar între camera sa și celelalte camere se face legătura prin interior, printr-o cameră aflată în renovare. În acea noapte, în jurul orelor 0100-0130, a reușit să adoarmă, iar la un moment dat, fără să audă gălăgie, a văzut în camera sa un bărbat în zona comodei televizorului, crezând că este fiul său Nicușor, l-a întrebat: „Nicușor, ce cauți, ce vrei?”, atunci persoana respectivă i-a spus să-i dea banii. Astfel, partea vătămată s-a ridicat din pat și, uitându-se atent, a observat că persoana, care se afla în camera sa, avea o mână în zona gurii, bănuiește o batistă, iar în cealaltă mână crede că avea un cuțit, deoarece a observat că obiectul din mâna sa era lucios și semăna cu o lamă de cuțit. Atunci și-a dat seama că nu era fiul său și a intrat în panică, spunându-i acelei persoane să ia tot ce dorește, dar să nu-i facă nici un rău. Acea persoană i-a pus cuțitul la bărbie și a amenințat-o cu acesta, spunându-i să dea banii și au, dacă nu, îi ia gâtul. I-a spus acestuia că nu are aur și că banii sunt în sertarul de la comoda televizorului, dar când s-a uitat, a văzut că sertarul comodei era tras și toate bunurile din el erau răvășite. După aceasta, persoana necunoscută a ieșit din camera sa, spre camera aflată în renovare, iar partea vătămată prin exterior, s-a dus în camera fiului acesteia și l-a anunțat de cele întâmplate. Fiul său a ieșit afară, după acea persoană, dar nu l-a mai găsit.Fiind audiat, fiul părții vătămate, C. Nicușor V., a confirmat în totalitate cele declarate de partea vătămată.Echipa operativă deplasată la fața locului a constatat că cele sesizate se confirmă, plasa de protecție de la fereastra camerei, lăsată deschisă de partea vătămată, fiind secționată, iar cu ocazia cercetării la fața locului și tratării criminalistice a locului faptei cu pulbere neagră magnetică și pulbere argentură magnetică, au fost identificate, relevate și ridicate două urme papilare, una de pe pervazul interior al ferestrei din camera în renovare și alta de pe partea superioară a comodei televizorului. Totodată, din probele administrate în cauză rezultă că același inculpat a săvârșit mai multe infracțiunii de furt calificat (trei fapte ) în perioada 28.08.2013 – 31.08.2013 sustrăgând din locuințele părților vătămate/civile G. L., Sarofin M. ( partea civilă G. M.), N. S. diferite bunuri ; bani, obiecte din aur, acte de identitate, poșete . Potrivit probelor administrate în faza urmării penale, inculpatul Șaban S. pătrundea în locuințele părților vătămate/civile pe timp de noapte prin escaladarea ferestrelor acestor imobile iar din interior sustrăgea bunurile menționate mai sus . În toate cazurile inculpatul Șaban S. a fost surprins de către proprietarii acestor imobile ,dar de fiecare dată a reușit să fugă de la fața locului . Cu ocazia cercetării și a trasării criminalistice a locului faptei au fost identificate, relevate și ridicate urme papilare de pe diverse bunuri situate la locul săvârșirii faptei, iar concluziile rapoartelor de constatare tehnico științifice nr._/26.09.2013, nr._/25.09.2013, nr._/25.09.2013, întocmite de Serviciul Criminalistic din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean C., au relevat faptul că urmele papilare ridicate cu ocazia investigării tehnico științifice a locului faptei aparțin inculpatului Șaban S. . Unele părți vătămate s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal, astfel, partea vătămată C. E. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 380 de lei ce reprezintă contravaloarea bunurilor sustrase, celelalte părți vătămate au precizat că nu doresc nicio despăgubire de la inculpat .
Față de cele menționate mai sus instanța prin încheierea din data de 01.10.2013 a dispus în baza art. 300 ind. 1 alin. 1 -3 cod de procedură penală raportat la art. 159 alin.3, 4, 5, 11 Cod de procedură penală în referire la art. 160a alin. 2 Cod de procedură penală – menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului – ȘABAN S., fiul lui R. și Maviș, născut la data de 23.06.1975 în ., domiciliat în ., ., jud. C., având CNP_, cercetat și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și alin. 21 lit. b și c Cod penal, și pentru infracțiunea de furt calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. g și i cod penal și alin. 2 lit. b cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal ; toate cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal și art. 37 lit. a cod penal ,totodată respingând cererea de revocare a măsurii arestării preventive solicitată de apărătorul inculpatului . Recursul inculpatului a fost respins de Tribunalul C. prin decizia penală nr. 1012/02.10.2013 .
Față de situația de fapt reținută, pericolul social concret pentru ordinea publică rezultă și din coroborarea aspectelor reținute cu circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are loc de muncă stabil ori alte ocupații licite care să îi asigure obținerea resurselor materiale necesare unui trai zilnic decent, situație care îi limitează posibilitatea de a se angaja în muncă precum și starea de recidivă .
Coroborând aceste aspecte cu faptele grave pentru care inculpatul este cercetat în cauză și frecvența acestora și ținând seama și de rezonanța socială, de impactul major al faptelor reținute în sarcina inculpatului în comunitatea locală în care au fost săvârșite și în care inculpatul locuiește, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar avea drept rezultat o stare de pericol social concret pentru ordinea publică, sentimente de insecuritate pentru ceilalți cetățeni, îndreptățiți să pretindă autorităților statului asigurarea unui climat social sigur caracterizat printr-o protecție eficace a bunurilor ce le aparțin și presupunerea rezonabilă că inculpatul este predispus să săvârșească alte infracțiuni sau că, acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți și martori .
Totodată, instanța a apreciat că luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și restricționarea dreptului fundamental la libertate al acestuia au fost necesare pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a împiedica săvârșirea unor alte infracțiuni cu atât mai mult cu cât inculpatul nu are loc de muncă și nici altă ocupație care să îi asigure obținerea unor venituri licite sigure și în cuantum satisfăcător, iar, inculpatul este predispus la comiterea de noi fapte antisociale.
Lăsarea în libertate a inculpatului presupune revenirea acestuia în comunitatea locală în care faptele ce îi sunt reținute în sarcină și pentru care este cercetat și în care locuiește atât inculpatul cât și părțile vătămate, împrejurare de natură să atragă indignarea membrilor comunității și accentuarea sentimentului de insecuritate al acestora, sentiment generat de numeroasele fapte pentru săvârșirea cărora inculpatul este cercetat în cauză.
Or, din probele administrate în dosarul de urmărire penală rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul este implicat în săvârșirea infracțiunilor pentru care este cercetat, fapte penale cu un grad ridicat de pericol social concret ridicat, apreciat prin raportare atât la modalitățile de comitere cât și la rezonanța negativă în rândul comunității locale în care au fost săvârșite cât și în rândul opiniei publice în general.
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și prin prisma dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanta apreciază că, sunt îndeplinite cerințele impuse de prevederile Convenției pentru restrângerea în continuare a dreptului inculpatului la libertate individuala.
Astfel, prevederile art. 5 paragraful 1 lit. c) din Convenția Europeana a Drepturilor Omului conțin doua garanții distincte, prima vizând protejarea individului împotriva oricărei arestări arbitrare, făcând să intervină de îndată autoritatea judiciara care va asigura controlul măsurii, iar cea de-a doua având ca obiectiv evitarea menținerii pe o durata îndelungată în detenție a persoanelor, înainte de a fi judecate definitiv.
Față de considerentele arătate, față de pericolul social concret pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului pentru ordinea publică, data fiind natura infracțiunilor comise, acestea fiind de o gravitate deosebită, infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului unor persoane, infracțiuni care trezesc în rândul comunității un puternic sentiment de insecuritate, generat de faptul că, asemenea persoane, bănuite de comiterea unor infracțiuni grave nu suporta rigorile legii, față de durata pedepsei prevăzute de legea penală pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost arestat preventiv, pedeapsă prevăzută de lege fiind cuprinsă între 5 – 20 ani, instanța a apreciat că, măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat se impune în continuare, că, este o măsură proporțională în raport cu scopurile urmărite, respectiv prevenirea săvârșirea altor fapte penale, asigurarea unui climat social sigur, caracterizat printr-o protecție eficace a bunurilor și relațiilor sociale, și o bună desfășurare a procesului penal .
Coroborând aspectele reținute anterior cu rezonanța socială, cu impactul major al faptelor reținute în sarcina inculpatului în comunitatea locală în care au fost săvârșite, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar avea drept rezultat o stare de pericol social concret pentru ordinea publică, sentimente de insecuritate pentru ceilalți cetățeni, îndreptățiți să pretindă autorităților statului asigurarea unui climat social sigur, caracterizat printr-o protecție eficace a dreptului la apărarea proprietății, existând riscul ca inculpatul să influențeze și martorii .
Pentru toate aceste considerente, în cauza nu se evidențiază elemente de nelegalitate sau netemeinicie a luării măsurii arestării preventive, aceasta având o durată rezonabilă și fiind în concordanță cu scopul recunoscut de legiuitor, față de dispozițiile art.160 ind. 2 alin. 1 și 2 cod de procedură penală raportat la art. 160 indice 8/a alin. 6 cod procedură penală, instanța apreciază că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost cercetat și trimis în judecată este cuprinsă între 5 - 20 ani ( pentru infracțiunea de tâlhărie ), respectiv 3 15 ani ( pentru infracțiunea de furt calificat ) precum și condițiile prevăzute de art. 160 ind. 2 alin.2 cod de procedură, întrucât din materialul probator administrat în cauză există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că, având în vedere că acesta a negat săvârșirea faptelor ( a recunoscut doar parțial o faptă ) va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, astfel că din probatoriul administrat în cauză relevă date în acest sens, iar, în raport de faptele ce i se impută sunt motive verosimile de a crede că, inculpatul ar putea recurge la săvârșirea de noi fapte penale și pe cale de consecință s-a respins cererea privind punerea inculpatului în libertate provizorie sub control judiciar ca nefondată.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul Șaban S. criticând-o pentru netemeinicie. Motivele invocate în susținerea recursului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei decizii.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, se constată că recursul este nefondat.
Inculpatul Șaban S. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și alin.21 lit.b și c Cod.pen. și art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.g și alin.2 lit.b Cod.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod.pen.
În sarcina acestuia s-a reținut că, în noapte de 22/23.08.2013, după ce a tăiat plasa de la fereastră, a pătruns, prin escaladare, în locuința părții vătămate C. E. pe care a amenințat-o cu un cuțit după ce i-a sustras suma de 380 lei.
În perioada 28.08 – 31.08.2013, în baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de noapte, a pătruns prin escaladare în locuințele părților vătămate Gravu L., N. S. și Sarofim M. de unde a sustras bunuri, acte de identitate și sume de bani în scopul de a și le însuși pe nedrept.
Prin cererea formulată inculpatul a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar, susținând că are vocație în acest sens, fiind îndeplinită atât condiția pozitivă de la art.1602 alin.1 Cod.proc.pen., cât și condiția negativă de la art.1602 alin.2 Cod.proc.pen.
Potrivit art.136 alin.1 Cod.proc.pen. în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, una dintre acestea fiind măsura arestării preventive.
Dispozițiile art.136 alin.2 Cod.proc.pen. prevăd că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar.
Astfel, art.1601 prevede că în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.
Dispozițiile art.1602 și urm. Cod.proc.pen. prevăd că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Se constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. art.1602 Cod.proc.pen., având în vedere pe de o parte faptul că pentru infracțiunea prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.b și alin.21 lit.b și c Cod.pen. legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani, respectiv până la 20 de ani.
Pe de altă parte avem în vedere faptul că se justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni, având în vedere că acesta nu se află la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist și demonstrând astfel perseverență infracțională.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod.proc.pen. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat Șaban S. împotriva încheierii din data de 14.10.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art.192 alin.2 Cod.proc.pen. va obliga recurentul inculpat Șaban S. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod.proc.pen.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat ȘABAN S. împotriva încheierii din data de 14.10.2013 pronunțată de Judecătoria M. în dosarul penal nr._ 13.
În baza art.192 alin.2 Cod.proc.pen.
Obligă recurentul inculpat Șaban S. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. V. L. I. B. I. R.
GREFIER,
O. C. O.
Jud.fond L D.
Tehnored.jud.IR
23.10.2013/3 ex.
| ← Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
