Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 221/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 221/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 1794/256/2013/a1
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 221
Ședința publică din data de 05.03.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – L. I. B.
JUDECĂTOR – M. V.
JUDECĂTOR – I. C. S.
GREFIER - C. C. D.
Cu participarea Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul C., reprezentat prin PROCUROR – N. Z.
Pe rol examinarea recursului penal declarat de recurentul inculpat M. C. V. (fiul lui G. si A. P., născut la data de 02.12.1991, în localitatea Cernavodă, județul C.), deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din data de 28.02.2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, cu respectarea disp.art.176 - 181 Cod de proc.penală, se prezintă recurentul inculpat M. C. V., în stare de deținere, asistat de apărătorul desemnat din oficiu M. Tana, în baza delegației avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.176-181 Cod de procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 Cod de procedură penală, nemotivat.
Instanța ia act că se prezintă doamna avocat C. L., în calitate de apărător ales al inculpatului M. C. V., conform împuternicirii avocațiale pe care o depune astăzi la dosarul cauzei.
Având cuvântul, avocat M. Tana solicită acordarea onorariului parțial cuvenit pentru studiul dosarului și prezența la acest termen de judecată.
Verificând actele dosarului, președintele completului constată că cererea este întemeiată și în conformitate cu prev. art. 171 al.5 Cod de procedură penală constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul M. C. V., ca urmare a depunerii la dosar a împuternicirii de avocat ales în persoana doamnei avocat C. L..
În conformitate cu dispozițiile art. 189 Cod de procedură penală și Protocolul încheiat între Ministerul de Justiție și Uniunea Barourilor din România, va dispune avansarea sumei de 50 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C., în favoarea apărătorului din oficiu, reprezentând onorariul parțial cuvenit pentru studiul dosarului și prezența la acest termen de judecată, sens în care se va emite adresă către Serviciul contabilitate al Tribunalului C..
În baza art.301 Cod procedură penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat C. L., având cuvântul pentru recurentul inculpat M. C. V., solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 28.02.2013, pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ și, pe cale de consecință, solicită revocarea măsurii arestării preventive, urmând a se dispune punerea în libertate a inculpatului.
Solicită a se constata că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării nu subzistă și, totodată, invocă prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul până la rămânerea definitivă a hotărârii pe care o va lua instanța de judecată.
De altfel, prin judecarea în libertate a inculpatului, i se oferă acestuia șansa de a pregăti o apărare eficientă, de a propune probe. În circumstanțiere, arată că inculpatul urmează să se angajeze la societatea .., este la primul conflict cu legea penală, conștientizează urmările faptei, pe care o recunoaște și o regretă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefundat și menținerea încheierii pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică.
În mod corect prima instanță a apreciat că subzistă temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive, raportat la gravitatea infracțiunilor – ucidere din culpă și părăsirea locului accidentului -, la reacția opiniei publice, menținerea măsurii arestării fiind necesară pentru buna-desfășurare a cercetării judecătorești.
Concluzionând, se impune menținerea stării de arest preventiv, care nu a depășit termenul rezonabil.
Recurentul inculpat M. C. V., în ultimul cuvânt, precizează că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu și că regretă faptele.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare. După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea din data de 28.02.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ 13, s-au dispus următoarele:
„În baza art. 3001 Cod procedură penală rap. la art. 160 Cod procedură penală;
Constată legală și temeinică măsura arestării preventive luate față de inculpatul M. C. V., CNP_9, fiul lui G. si A. P., născut la data de 02.12.1991, în localitatea Cernavodă, județul C., domiciliat în satul Cochirleni, ., ., în prezent în stare de arest preventiv în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă al I.P.J. C., județul C. prin încheierea nr.14/02.02.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._, definitivă prin încheierea nr.37/05.02.2013 a Tribunalului C..
Menține starea de arest a inculpatului M. C. V..
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală;
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Executorie.
Cu recurs în 24 ore de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru inculpați.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 februarie 2013, orele 10,30.”
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Astfel, s-a arătat că, rechizitoriul nr.526/P/2013 din 26.02.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. C. V. pentru faptele pentru care anterior a fost pusă în mișcare acțiunea penală.
S-a mai precizat că, potrivit art.3001 alin.1 Cod procedură penală, „După înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.”
Conform alin.2 al aceluiași articol„Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.”
Potrivit alineatului 3 al aceluiași articol, „Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă. Dispozițiile art. 159 alin. 3, 4, 5 și 11 se aplică în mod corespunzător.”
Instanța de fond a reținut că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpatul M. C. V. cu respectarea temeiurilor de drept invocate, în condiții de deplină concordanță cu prevederile ce reglementează limitarea libertății persoanei – în cazuri de excepție, apreciind că și în prezent se mențin aceleași temeiuri, pentru ca inculpatul să rămână în stare de arestare preventivă, stare necesară bunei desfășurări a procesului penal, conservării probelor, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, dar și protejării ordinii publice, dată fiind rezonanța socială a faptelor de acest gen în rândul comunității.
Astfel, din actele dosarului de urmărire penală s-a arătat că există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul M. C. V. a săvârșit acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată. În acest sens sunt mijloacele de probă pe care se întemeiază rechizitoriul, ce nu au fost infirmate în cursul judecății.
Menținerea în continuare a măsurii arestării preventive s-a apreciat justificată, prin îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.143 al.1 Cod procedură penală în privința persistenței indiciilor temeinice (cu atât mai mult cu cât urmărirea penală s-a finalizat și s-a întocmit actul de sesizare al instanței), cu reținerea și a cazurilor de arestare preventivă prevăzute de art.148 al.1 lit. f) Cod procedură penală și în realizarea scopului înscris în art.136 al.1 Cod procedură penală, a criteriilor complementare prevăzute de art.136 al.8 Cod procedură penală.
Totodată, s-a mai argumentat că măsura arestării preventive nu încalcă dispozițiile CEDO, în ceea ce privește necesitatea menținerii măsurii arestării preventive, instanța europeană statuând că prevederile aplicabile într-un stat, trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăți democratice, în special preeminența dreptului și că, autoritățile judiciare naționale pot dispune restrângerea libertății de mișcare a unei persoane, ținând seamă de necesitatea și proporționalitatea măsurii, raportat la scopul pentru care aceasta a fost aplicată, cerințe îndeplinite în cauză, la acest moment procesual.
De asemenea, în ceea ce privește existența pericolului concret pentru ordinea publică dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate, instanța de fond a apreciat că acesta rezultă din starea de nesiguranță a cetățenilor aflând că persoane cercetate pentru infracțiuni de gravitatea celor pentru care este cercetat inculpatul în prezenta cauză, sunt lăsați în libertate și ar putea relua activitatea infracțională. Această stare de pericol este amplificată de circumstanțele reale în care se reține ar fi fost comise faptele, cât și de conduita inculpatului despre care se presupune că a comis aceste fapte pe fondul consumului de alcool, astfel că prin lăsarea în libertate a inculpatului, în prezent, s-ar crea o stare de pericol pentru ordinea publică.
S-a mai constatat, de asemenea, că în cauză nu au apărut temeiuri care să justifice revocarea măsurii preventive a arestării acestora.
Având în vedere necesitatea protejării interesului public, efectuarea cu celeritate a cercetării judecătorești, instanța de fond a apreciat că este necesară menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
Ca atare, judecătorul fondului a constatat legală și temeinică măsura luată față de inculpatul M. C. V. și, în consecință, a menținut-o.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M. C. V. criticând-o pentru netemeinicie. Motivele invocate în susținerea recursului au fost consemnate în partea introductivă a acestei decizii.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, prin prisma criticilor formulate și din oficiu, Tribunalul constată că recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele motive:
Astfel, prin rechizitoriul nr.526/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M. C. V. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de de art 178 alin.1 si 2 din Codul Penal si părăsirea locului accidentului, faptă prevăzută de art.89 alin.1 din OUG 195/2002 rep, cu aplicarea disp. art 33 lit. a din Codul Penal, constând în aceea că, în fapt, la data de 01.02.2013, deși consumase băuturi alcoolice, inculpatul a urcat la volanul autovehiculului marca Daewoo Tico, cu nr. de înmatriculare_, având pasageri 3 persoane, pe care l-a condus pe pe DJ223 dinspre Cernavodă spre Rasova și a fost implicat într-un accident de circulație pe raza localității Cochirleni, urmare căruia a rezultat decesul numitului M. M., apoi inculpatul a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
În aplicarea dispozițiilor art.3001 Cod.proc.pen., se constată că măsura arestării preventive a inculpatului a fost menținută de judecătorul fondului în condiții de legalitate și temeinicie, cu respectarea dispozițiilor art.143 Cod.proc.pen. și art.148 alin.1 lit.f Cod.proc.pen.
În analiza recursului de față, instanța constată că lăsarea în libertate a inculpatului M. CĂTĂLI V. prezintă pericol concret pentru ordinea publică, că subzistă în continuare temeiurile inițiale care au determinat arestarea preventivă, ulterior și menținerea stării privative de libertate și care impun pe mai departe privarea de libertate, aspecte care se regăsesc în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, care duc la concluzia existenței indiciilor necesare și suficiente, în acest stadiu al anchetei penale, în care judecata nu a început la instanța de fond, apte a susține privarea de libertate în mod justificat și rezonabil a inculpatului.
Temeiurile inițiale avute în vedere de instanța de fond, așa cum au fost expuse pe larg anterior, fiind legale și temeinice, rămân valabile și sunt însușite și de instanța de recurs.
Și la acest moment procesual subzistă temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în cauză existând indicii din care, conform art.681 Cod.proc.pen. și art.5 paragraf 1 lit.c CEDO, rezultă presupunerea rezonabilă în sensul că inculpatul M. CĂTĂLI V. ar fi comis fapte de natură penală în concurs, respectiv cele față de care este cercetat și cu privire la care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată, indicii care se regăsesc în probele administrate până în prezent în faza urmăririi penale. În acest sens se pot reține următoarele aspecte: declarațiile martorilor, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatului, procesul verbal privind concluziile preliminare ale medicului legist, certificatul constatator al decesului, buletin de examinare clinica inculpat, tipizat etilotest, procesul verbal privind rezultatul analizării probelor biologice, aspecte care, coroborate duc la concluzia că inculpatul ar fi comis infracțiunea față de care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată la instanța de fond.
Și la momentul analizării recursului de față sunt întrunite cumulativ cele două cerințe prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod.proc.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și sunt date certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol rezultă atât prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpatului, cât și în raport de gradul concret de pericol social al infracțiunilor reținute-grad foarte ridicat de pericol social al presupuselor infracțiuni de a căror comitere este acuzat inculpatul, fapte care au dus la pierderea vieții unei persoane.
Infracțiunile față de care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului-așa cum au fost expuse anterior - prezintă o gravitate sporită determinată de împrejurările și modalitatea concretă de comitere a infracțiunilor de care este acuzat acesta.
În speță pericolul social concret se apreciază în raport cu comportamentul inculpatului, presupusa săvârșire a mai multor infracțiuni în concurs, ca și reacția opiniei publice, rezonanța faptei reținute care se menține ridicată, la fel și indignarea și îngrijorarea persoanelor care participă la traficul rutier, în condițiile în care există indicii necesare și suficiente în sensul că inculpatul s-ar fi urcat la volan și ar fi condus, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice, faptele sale ducând la producerea accidentului de circulație soldat cu moartea unei persoane.
Aspectele arătate de apărare, în sensul că prin judecarea în libertate a inculpatului, i se oferă acestuia șansa de a pregăti o apărare eficientă, de a propune probe, că urmează să se angajeze la societatea .., este la primul conflict cu legea penală și conștientizează urmările faptei, pe care o recunoaște și o regretă, în absența altor indicii apte a justifica nemenținerea stării privative de libertate și în prezența indiciilor inițiale avute în vedere la luarea și la menținerea arestării preventive, sunt insuficiente pentru a se admite recursul de față având în vedere argumentele expuse anterior. Aceste circumstanțe personale favorabile urmează a fi avute în vedere la momentul soluționării fondului cauzei.
Și sub aspectul duratei termenului privării de libertate, inculpatul fiind privat de libertate din 02.02.2013 măsura își păstrează caracterul de rezonabilitate și proporționalitate, având în vedere și aspectul că judecarea cauzei nu a început în fața instanței de fond.
În raport de modul concret de acțiune, valorile sociale lezate-viața unei persoane și siguranța traficului rutier, rezonanța deosebită a acestor presupuse infracțiuni, se impune în prezent luarea față de acesta a măsurii preventive privative de libertate.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod.proc.pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpatul M. C. V. (fiul lui G. si A. P., născut la data de 02.12.1991, în localitatea Cernavodă, județul C.), deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din 28.02.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ 13.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală va obliga pe recurentul-inculpat M. C. V. la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
În baza art.189 C.p.p onorariu apărător oficiu(M. Tana) în cuantum de 50 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală;
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat M. C. V. (fiul lui G. si A. P., născut la data de 02.12.1991, în localitatea Cernavodă, județul C.), deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii din 28.02.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ 13.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul-inculpat M. C. V. la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
În baza art.189 C.p.p onorariu apărător oficiu(M. Tana) în cuantum de 50 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 05.03.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. I. B. M. V. I. C. S.
Grefier,
C. C. D.
Red.jud.fond A.M.L.
Red./Tehnored. dec.recurs jud. L.I.B. /07.03..2013 / 3 ex.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
