Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1055/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1055/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 7775/256/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1055
Ședința publică din data de 16.10.2013
PREȘEDINTE – M. V.
JUDECĂTORI – L. I. B.
- I. R.
GREFIER – O. C.
Cu participarea PROCUROR – C. B.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de recurentul inc.E. I., fiul lui V.-V. și L., născut la data de 08.09.1987 și recurentul inc.M. I., fiul lui G. și D., născut la data de 11.06.1987, împotriva încheierii de ședință din 11.10.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.prev.de art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inc.E. I. - personal, în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat P. A.-M. în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar, prezent și recurentul inc.M. I. - personal, în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, avocat Z. L. O. în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea disp.prev.de art.176-1812 cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Fiind întrebați, recurenții inculpați având pe rând cuvântul precizează că își mențin recursurile declarate, recurentul inc.E. I. precizând că este de acord să fie asistat de un apărător desemnat din oficiu.
Recursul este declarat în termenul prev.de art.3853 cod pr.penală, nemotivat.
Constatând că nu mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat conform disp.art.301 cod pr.penală, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri conform art.385/13 cod pr.penală.
Avocat P. A.-M. având cuvântul pentru recurentul inc.E. I., solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din 11.10.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ 13, casarea încheierii recurate și rejudecând să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului.
Împrejurarea că prima instanță a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului ar crea o rezonanță negativă în rândul comunității este nefondată, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele impuse de disp.art.148 lit.f cod pr.penală, în sensul că nu sunt probe că cercetat în stare de libertate inculpatul este pericol pentru ordinea publică și cercetat în stare de libertate acesta nu va săvârși fapte similare.
Chiar dacă inițial nu a recunoscut săvârșirea faptelor ce i se rețin în sarcină, acum va uza de disp.art.320/1 cod pr.penală.
Totodată, solicită ca instanța de control judiciar să aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care are o relație de concubinaj iar concubina este însărcinată.
În subsidiar, în situația în care se consideră că este necesară o măsură preventivă în sarcina inculpatului, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu toate obligațiile care se impun în acest sens.
Avocat Z. L. având cuvântul pentru recurentul inc.M. I., solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din 11.10.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ 13, casarea încheierii recurate și rejudecând să se dispună revocarea măsurii arestării preventive; în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu toate obligațiile care se impun în acest sens.
Având în vedere stadiul cercetărilor, iar inculpatul va uza de disp.art.320/1 cod pr.penală, apreciază că la acest moment procesual nu există pericol social concret pentru ordinea publică sau că va influența desfășurarea procesului penal.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru complicitate la furt, dar situația de fapt reținută de prima instanță nu a fost probată și având în vedere circumstanțele personale, respectiv că are familie, a avut o atitudine sinceră și are un copil în întreținere, pot fi aplicate în favoarea sa pentru cererea subsidiară prin care solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În situația în care se menține măsura arestării preventive, inculpatul va uza de disp.art.320/1 cod pr.penală, împrejurare ce ar avea caracter de început de pedeapsă.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția instanței de fond, în condițiile în care inculpații au mai fost cercetați penal, raportat la modalitatea concretă de săvârșire a faptei se impune menținerea măsurii arestării preventive pentru protejarea ordinii și liniștii publice.
Recurentul inc.E. I. în ultimul cuvânt achiesează la concluziile apărătorului său și lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inc.M. I. în ultimul cuvânt achiesează la concluziile apărătorului său.
Instanța rămâne în pronunțare, pronunțarea după deliberare în ședință publică.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin încheierea pronunțată la data de 11.10.2013 de către Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ 13 s-a dispus:
„În baza art. 300¹, alin. 1 Cod Procedură Penală raportat la art. art. 160 Cod Procedură Penală,
Constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților E. I. și M. I..
În baza art. 300¹, alin. 3 Cod Procedură Penală raportat la art. 160 Cod Procedură Penală,
Menține arestarea preventivă a inculpaților E. I., zis „Ț.”, CNP_, fiul lui V.-V. și L., născut la data de 08.09.1987 în mun. Medgidia, jud. Constanta, domiciliat în mun. Medgidia, ., ., ., posesor al CI . nr._, și M. I., CNP_, fiul lui G. și D., născut la data de 11.06.1987 în mun. Medgidia, jud. C., domiciliat în mun. Medgidia, ., ., ., jud. C., posesor al CI . nr._, măsură dispusă prin încheierea penală nr. 53/19.08.2013 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin încheierea penală nr. 226/20.08.2013 a Tribunalului C., și pusă în executare prin mandatele de arestare preventivă nr. 56/19.08.2013 emis de Judecătoria Medgidia și nr. 132/20.08.2013 emis de Tribunalul C..
Respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 189 Cod procedură penală,
Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. a sumei de 100 lei pentru avocat M. A. reprezentând onorariu pentru asistența judiciară acordată din oficiu inculpatului E. I..
În baza art.192 alin. 3 Cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.”
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia nr. 2519/P/2013 din data de 08.10.2013, inculpatii E. I. și M. I. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, fiind acuzati de săvârșirea infracțiunilor de furt calificat - prevăzută de art. 208, alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. a, e, g și i din Codul penal, respectiv complicitate la furt calificat - prevăzută de art. 26 CP raportat art. 208, alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. a, e, g și i din Codul penal, cu aplicarea art. 37, lit. a,b CP.
În rechizitoriu, se reține în sarcina inculpatilor că“în noaptea de 25/26.06.2013, E. I. a pătruns prin spargerea geamului stânga față în autoturismul marca Ford Focus, cu nr. de înmatriculare TX8057XA, ce era parcat în spatele blocului M de pe .. Medgidia și a sustras din interior, mai multe bunuri și anume: un radio-CD marca JVC, două boxe audio marca MAGNATEK și un tub de bas marca BLAKPUNCT, iar inculpatul M. I., în aceeași noapte, a supravegheat zona de la geamul apartamentului în care locuiește și îi dădea, în timp real, indicații autorului E. I. astfel încât acesta să sustragă mai repede bunurile din autoturismul Ford Focus ce aparține părții vătămate V. C., l-a încurajat să ia întregul sistem audio, spunându-i că nu rămân amprente pe materialul textil al suportului pe care erau montate boxele, iar după comiterea faptei l-a chemat pe E. I. pentru a-i da o pungă în care să transporte bunurile până în zona Stadionului și a primit suma de 50 lei după vânzarea bunurilor. “
Inculpații au fost arestati preventiv pentru o perioadă de 29 de zile prin încheierea penală nr. 53/19.08.2013 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin încheierea penală nr. 226/20.08.2013 a Tribunalului C., măsură pusă în executare prin mandatele de arestare preventivă nr. 56/19.08.2013 emis de Judecătoria Medgidia și nr. 132/20.08.2013 emis de Tribunalul C..
Temeiurile de drept în baza cărora s-a dispus luarea măsurii arestării preventive sunt expuse în art. 148, lit. f Cod procedură penală. Deopotrivă au fost analizate și dispozițiile art. 136, art. 146 și art. 150 cod procedură penală.Analizând probele administrate în faza de urmărire penală până în acest moment precum și temeiurile în baza cărora s-a dispus măsura privativă de libertate, prima instanță a retinut că măsura arestării preventive a fost luată în condiții de legalitate și temeinicie și se impune menținerea ei continuare.
Prima instanță a reținut că inculpatul E. I. inițial nu a recunoscut săvârșirea faptei, iar inculpatul M. I., deși a adoptat o atitudine procesuală contrară celui dintâi, s-a sustras de la urmărirea penală.
Prima instanță a reținut că din probele administrate până în prezent, rezultă informații și împrejurări de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpații E. I. și M. I., în cauza de față, să fi comis infracțiunea pentru care sunt trimiși în judecată și totodată că, în cauză sunt incidente dispozițiile art.148 alin. 1 lit.f teza I C.pr.pen., respectiv pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, sunt reprezentate de închisoarea mai mare de 4 ani.
Cât privește teza a II a art. 148 alin. 1 lit. f teza I Cod procedură penală, respectiv pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică cercetarea inculpatilor in stare de libertate, prima instanță a reținut că, temeiurile care au fost avute în vedere inițial subzistă în continuare și se impune menținerea măsurii privării de libertate, în continuare, condamnările anterioare conducând la concluzia unei predispoziții a inculpatilor la săvârșirea de furturi.
Prima instanța a apreciat că o altă măsură preventivă luată față de inculpati nu este suficientă pentru asigurarea scopului măsurii preventive și al procesului penal, în raport și de gradul de pericol social al infracțiunilor care fac obiectul judecății și de necesitatea prevenirii săvârșirii altor infracțiuni, motiv pentru care nu se impune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva încheierii mai sus menționate, în termen legal au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit s-a apreciat de către prima instanță că lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și totodată că, intenția de a se prevala de dispozițiile art.320 ind.1 C.p.p. conduc la concluzia că privarea de libertate nu mai este necesară.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, atât prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu, în conformitate cu art.385 ind.6 alin.3 C.p.p., instanța de control judiciar constată următoarele:
Materialul aflat în dosarul de urmărire penală, evidențiază, într-adevăr, incidența în cauză a dispozițiilor art.143 alin.1 C.p.p., astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, relevante în acest sens fiind procesul-verbal de cercetare la fața locului, fotografiile judiciare, procesul-verbal de efectuare a experimentului judiciar, procesele-verbale de investigații din 6.08 și 19.08.2013, notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate, declarațiile părții vătămate S. I. C., declarațiile martorilor, dovezile de restituire a bunurilor sustrase, declarațiile inculpatului.
Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților, a fost în mod corect evaluat de către prima instanță, acesta fiind reliefat de natura infracțiunilor de comiterea cărora sunt bănuiți inculpații, de gravitatea acestora, de împrejurările și modalitatea de comitere - în loc public, pe timpul nopții, de două sau mai multe persoane împreună, inculpații acționând conjugat, însă și de rezonanța socială negativă a acestor fapte antisociale în rândul opiniei publice căreia, în lipsa unei reacții prompte a organelor judiciare, i se creează un sentiment de temere și insecuritate.
De asemenea, circumstanțele personale ale inculpaților care fost condamnați în mai multe rânduri la pedeapsa închisorii pentru infracțiuni grave, inclusiv de genul celor pentru care sunt trimiși în judecată în prezenta cauză și care nu au un loc de muncă ori o ocupație licită care să le asigure mijloacele de existență, conduc la concluzia probabilității repetării în viitor a comportamentului infracțional, privarea acestora de libertate pe parcursul procesului penal fiind necesară în interesul ocrotirii ordinii publice.
Simpla intenție a inculpaților de a se prevala de dispozițiile art.320 ind.1 C.p.p. ( fiind cunoscut din practica instanțelor faptul că deși unii dintre inculpați își exprimă verbal această intenție, ulterior, la momentul procesual stabilit de lege nu își mai recunopsc vinovăția ) nu poate conduce la concluzia că privarea acestora de libertate nu se mai justifică din perspectiva interesului procesual, conduita procesuală necorespunzătoare a inculpaților din cursul urmăririi penale constituind un element care impune menținerea stării de aret preventiv și în vederea judecării cauzei în bune condiții, cu asigurarea tuturor garanțiilor aflării adevărului și finalizării procesului într-un termen rezonabil.
Față de toate aceste considerente, constatând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților se mențin și impun privarea în continuare de libertate a inculpaților, caracterul insuficient al altor măsuri privative de drepturi față de circumstanțele cauzei și faptul că durata acestei măsuri nu a depășit un termen rezonabil, tribunalul va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat, încheierea primei instanțe fiind atât legală cât și temeinică.
În conformitate cu art. 192 alin. 2 C.p.p., recurentul-inculpat E. I. va fi obligat la plata sumei de 200 lei, iar inculpatul M. I. la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat cu prilejul judecării recursurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.p.p.:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de către inculpații E. I. și M. I. împotriva încheierii pron. la data de 11.10.2013 de către Judecătoria Medgidia în dosarul nr._ 13.
În baza art.189 C.p.p.:
Dispune avansarea sumei de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, din fondurile M.J. către Baroul C., în favoarea av. P. A. M. M..
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p.:
Obligă pe recurentul-inculpat E. I. la plata sumei de 200 lei, iar pe inculpatul M. I. la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat cu prilejul judecării recursului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. V. L. I. B. I. R.
GREFIER,
O. C. O.
Jud.primă instanță M.V.U.
Tehnored.dec.jud.M.V./16.10.2013/4 ex.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
