Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 243/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 243/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 37/256/2013
DOSAR NR._ /2012
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 243
Ședința publică din data de 08.03.2013
PREȘEDINTE – C. C.
JUDECĂTORI – N. A.
I. C. S.
GREFIER – L. N.
Cu participarea PROCUROR – M. V.
S-a luat în examinare recursul penal promovat de recurentul condamnat D. C. C.– fiul lui S. și D. născut la data de 15.12.1988, împotriva sentinței penale nr. 3046/04.01.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ /2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea disp.art.297 al.1 cod pr.penală, se prezintă recurentul condamnat în stare de arest și asistat de avocat desemnat din oficiu A. A. în baza delegației depuse la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiile art. 176-181 Cod procedură penală .
Grefierul de ședință face referatul cauzei, învederând părților prezente stadiul procesual, părțile, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și obiectul cauzei.
Nemaifiind alte cereri, excepții sau chestiuni prealabile de formulat conform art. 301 – 302 cod pr. penală, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în baza dispozițiilor art.385/13 cod pr.penală.
Apărătorul recurentului condamnat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond, apreciind ca fiind nelegală și netemeinică.
Conform actelor de la dosar, solicită a se constata că cererea este fondată, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 59 Cod penal, a executat fracțiunea de 2/3 din pedeapsă, a avut o conduită corespunzătoare, a fost folosit la muncă, a participat la diverse activități organizate în cadrul penitenciarului, a fost sancționat, dar și recompensat și a dat dovezi că poate fi reintegrat în societate. Faptul că a avut un conflict cu un alt deținut, nu poate reprezenta un motiv pentru respingerea cererii de liberare condiționată.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate de instanța de fond și rejudecând, admiterea cererii de liberare condiționată. În subsidiar, solicită reducerea termenului, având în vedere că instanța de fond a stabilit un termen mai lung decât cel stabilit de penitenciar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că în mod corect instanța de fond a respins cererea de liberare condiționată ca nefondată, apreciindu-se că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 59 Cod penal, raportat la înscrisurile de la dosar, din care rezultă că nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, în mod corect apreciindu-se că timpul petrecut în detenție nu este suficient, având în vedere antecedentele penale, fiind condamnat pentru fapte de aceeași natură contra patrimoniului, beneficiind anterior de liberarea condiționată, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat, și menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Pe perioada detenției nu a depus suficiente eforturi pentru reintegrare socială.
Recurentul condamnat, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său. Se află la a patra amânare, a fost sancționat pentru deținerea unui telefon mobil, care nu îi aparținea.
Instanța rămâne în pronunțare, pronunțarea după deliberare în ședință publică.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.46/04.01.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ a fost cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul D. C. C., deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C..
În baza art.450 alin.2 Cod de procedură penală, s-a stabilit termen de reînnoire a cererii la data de 03.08.2013.
În baza art.189 Cod procedură penală, s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. a sumei de 100 lei RON, cu titlu de onorariu de avocat din oficiu.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Condamnatul D. C. C. se află în executarea unei pedepse de 5 ani și 5 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.234/2010 a Judecătoriei Oltenița, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și tentativă la furt calificat. Executarea pedepsei a început la data de 20.05.2008 și urmează să expire la data de 19.10.2013.
Conform procesului-verbal întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Poarta Albă, condamnatul a executat 1690 zile, i se consideră ca executate pe baza muncii prestate 0 zile, fiind îndeplinită fracția legală pentru a fi liberat condiționat. Condamnatul se află la a doua analiză în comisie.
Întrucât condamnatul a executat, până la această dată, fracția prevăzută de lege, singurul aspect avut în vedere este cel legat de îndeplinirea condițiilor subiective prevăzute de lege și anume dacă respectivul condamnat „este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale”.
Astfel, prima instanță reține că, de la ultima analiză, condamnatul a fost sancționat disciplinar pentru lovirea altui deținut, a fost recompensat o dată, a fost planificat la muncă și a participat la activități educative. Acesta posedă antecedente penale, având două condamnări anterioare pentru furt calificat.
Faptul că petentul condamnat a avut un comportament necorespunzător, fiind sancționat disciplinar de două ori pentru lovirea altui deținut și recompensat o singură dată, nu probează în mod temeinic îndreptarea acestuia, aspect dovedit și de împrejurarea că petentul nu a muncit nici o zi.
Prin urmare, se apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile impuse art.59 Cod penal, pentru acordarea liberării condiționate.
În plus, pornind de la natura instituției liberării condiționate, instanța reține că aceasta creează numai o vocație pentru condamnați de a fi eliberați din penitenciar înainte de executarea integrală a pedepsei, neavând astfel un drept în acest sens.
Potrivit art.450 alin.2 Cod de procedură penală „Când instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea liberării condiționate, prin hotărârea de respingere fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită. Termenul nu poate fi mai mare de un an și curge de la rămânerea definitivă a hotărârii.”
Obiectul prezentei cauze îl reprezintă judecata în fond a unei cereri de liberare condiționată și nu o cale de atac, așa cum rezultă din interpretarea art.450 alin.1 Cod de procedură penală și art.77 alin. 4 și 5 din Legea nr.275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal „4) În cazul în care comisia constată că persoana condamnată nu întrunește condițiile pentru a fi liberată condiționat, în procesul-verbal întocmit potrivit alin.(3) fixează un termen pentru reexaminarea situației acesteia, care nu poate fi mai mare de un an. Totodată, comisia comunică procesul-verbal persoanei condamnate și îi aduce la cunoștință acesteia, sub semnătură, că se poate adresa direct instanței cu cerere de liberare condiționată.
(5)Când persoana condamnată se adresează direct instanței, cerând liberarea condiționată, odată cu cererea se trimite și procesul-verbal întocmit de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, împreună cu documentele care atestă mențiunile cuprinse în acesta.”
Urmare a celor de mai sus, instanța apreciază că nu este ținută de termenul stabilit de comisie, prezenta cerere nefiind o cale de atac, pentru a fi aplicat principiul neagravării situației, prevăzut de Codul de procedură penală, prin dispozițiile art.372 (în apel) și art.3858 (în recurs).
În consecință, instanța consideră necesară o perioadă suplimentară de timp pentru reeducarea condamnatului, prin executarea integrală a pedepsei, fapt pentru care a stabilit termen de reînnoire a cererii la data de 03.08.2013.
În termen legal, împotriva sentinței penale de mai sus a declarat recurs condamnatul D. C. C., solicitând casarea acesteia și admiterea cererii, cu motivarea că îndeplinește condițiile legale spre a putea fi liberat condiționat.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:
Potrivit art.59 alin.1 Cod penal, după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Așa cum rezultă din caracterizarea administrației locului de deținere, pe parcursul executării pedepsei condamnatul D. C. C. a avut o conduită contrară normelor specifice locului de deținere, întrucât, deși a fost inclus în diferite programe educative și recompensat o dată, acesta a fost sancționat de opt ori, pentru comiterea de abateri disciplinare grave, pentru lovirea altor deținuți, nerespectarea regulamentului de ordine interioară și confecționarea sau deținerea de obiecte interzise.
De asemenea, condamnatul nu a manifestat receptivitate pentru activitățile lucrative, iar timpul efectiv executat nu poate fi socotit ca îndestulător pentru reeducare, raportat la gravitatea infracțiunilor ce au generat condamnarea și durata pedepsei aplicate.
Toate aceste aspecte, alături de perseverența în comiterea de infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului și nesocotirea beneficiului suspendărilor condiționate sau sub supraveghere, sunt de natură a justifica respingerea propunerii și reanalizarea situației deținutului pentru o dată ulterioară, făcând nefondate criticile exprimate sub forma motivelor de recurs.
Totuși, în analiza situației deținutului nu se poate face abstracție de faptul că, de la momentul precedentei analize (04.01.2012), acesta a fost sancționat disciplinar de două ori, la data de 22.03.2012, de atunci și până în prezent recurentul beneficiind de opt participări la diferite evenimente educative și fiind recompensat o dată.
Prin urmare, apreciind că deținutul a făcut dovada unor eforturi de îndreptate, prin aceea că a manifestat interes pentru activități educaționale de scurtă durată, fiind vizitat de membrii familiei și concubină, participând la un program de asistență psihologică și la o dezbatere destinată persoanelor cu conduită agresivă, tribunalul apreciază că termenul de reiterare a cererii fixat de instanță apare ca excesiv.
Prin urmare, ca și consecință a admiterii recursului, tribunalul va reduce termenul fixat de prima instanță la cel stabilit de comisie, apreciind că în demersul condamnatului o astfel de durată reprezintă un drept câștigat, obținut în urma unei analize corespunzătoare în raport cu situația concretă de fapt.
Astfel fiind, tribunalul, în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod de procedură penală, va admite recursul declarat de recurentul condamnat D. C. C., va casa în parte sentința penală recurată și, rejudecând, va reduce termenul de reiterare a cererii de liberare condiționată de la data de 03.08.2013 la data de 03.04.2013.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului.
În baza art.189 Cod de procedură penală, onorariul de avocat oficiu A. A., în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515 pct.2 lit.d Cod de procedură penală, admite recursul declarat de recurentul condamnat D. C. C. împotriva sentinței penale nr.46/04.01.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ /2012.
Casează în parte sentința penală recurată și, rejudecând, reduce termenul de reiterare a cererii de liberare condiționată de la data de 03.08.2013 la data de 03.04.2013.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art.192 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În baza art.189 Cod de procedură penală, onorariul de avocat oficiu A. A., în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.03.2013.
Președinte Judecător Judecător
C. C. N. A. I. C. S.
Grefier,
L. N.
Tehnored. Jud. fond. IDG.
Tehnored. Jud. dec. CC.
11 .03.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
