Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 482/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 482/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 3356/256/2013
Dosar penal nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.482
Ședința publică din 30.04.2013
PREȘEDINTE – T. V. G.
JUDECĂTOR – I. C. S.
JUDECĂTOR - L. L.
GREFIER – C. C.
Ministerul Public reprezentat de PROCUROR – N. Z.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA MEDGIDIA, împotriva sentinței penale nr.1121 din data de 29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar penal nr._
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea disp. prev. de art.297 alin.1 Cod pr. penală, se prezintă intimatul inculpat P. C., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat C. G., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp. prev. de art. 176-181 cod procedură penală.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor art.385/2 Cod pr.penală, în termenul prevăzut de art.385/3 Cod pr.penală, nemotivat.
Instanța întreabă părțile, procurorul, dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat, conform art.301 – 302 Cod pr.penală și văzând că nu sunt, instanța constată recursul în stare de judecată potrivit art. 385/11 od pr.penală și acordă cuvântul pentru dezbateri potrivit art. 385/13 Cod pr.penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului P. C., întrucât lăsarea acestuia în libertate nu este oportună la acest moment procesual.
Urmează a se avea în vedere că urmărirea penală nu a fost definitivată, iar inculpatul a manifestat o atitudine de nerecunoaștere a faptelor, a fost recalcitrant atât cu partea vătămată, cât și cu organele de poliție, precum și cu ocazia de a fi examinat de către un medic pentru a i se stabili alcoolemia.
Pericolul concret pentru ordinea publică subzistă în continuare, raportat la natura și gravitatea infracțiunilor pentru care este trimis în judecată, și, având în vedere și necesitatea desfășurării în bune condiții a procesului penal, apreciază că măsura arestării preventive este încă necesară și proporțională cu scopul urmărit.
Apărătorul ales al intimatului inculpat, avocat G. C., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp. art.1602 Cod pr.penală și o amplă motivare, considerând că față de natura și gravitatea infracțiunilor de care este acuzat inculpatul, scopul măsurii preventive a privării de libertate poate fi atins și prin liberarea provizorie, libertate strict supravegheată.
Arată că pedeapsa pentru fiecare dintre cele patru infracțiuni reținute în sarcina inculpatului este sub 18 ani închisoare, maxim 7 ani, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii. Totodată, precizează că nu există elemente din care să rezulte că fiind pus în libertate, inculpatul va săvârși alte infracțiuni sau va zădărnici aflarea adevărului.
Rațiunea liberării provizorii și deci a renunțării la o deținere preventivă legitimă, prin acordarea unui beneficiu inculpatului, este stabilirea unei măsuri cu caracter procesual mai puțin restrictivă de libertate întrucât prima instanță, corect a apreciat că privarea de libertate a inculpatului nu mai este absolut necesară la acest moment procesual.
Față de cele expuse, solicită respingerea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Medgidia, ca nefundat și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, astfel cum a fost formulată.
Intimatul inculpat P. C., în ultim cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului său.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Cu privire la recursul penal de față,
Prin sentința penale nr 1121 din 29 aprilie 2013 pronunțată în dosarul penal nr_, Judecătoria Medgidia a dispus:
Admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. C., fiul lui V. și E., născut la data de 23.02.1946, în ., domiciliat în com. Cobadin, ..5, jud. C., fără forme legale in com. Cobadin, ., jud. Constanta, CNP_, cercetat in dosarul nr. 1803/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia și arestat prin Încheierea nr. 34/20.04.2013 a Judecătoriei Medgidia, definitivă și modificată prin Încheierea nr. 118/23.04.2013 a Tribunalului C..
Dispune punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului P. C. la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.
În baza art. 1602 alin. 3 cod procedură penală,
Pe timpul liberării provizorii sub control judiciar inculpatul are următoarele obligații:
- să nu depășească limitele teritoriale ale localității de domiciliu: .;
- să se prezinte la instanța de judecată sau la organele de urmărire penală ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței ;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme
În baza art. 1602 alin. 31 cod procedură penală,
Impune inculpatului, pe durata liberării provizorii sub control judiciar următoarele obligații:
- să nu conducă nici o categorie de autovehicule;
- să nu se apropie de martorul B. M. C. și să nu comunice cu acesta direct sau indirect.
În baza art. 1602 alin. 32 cod procedură penală,
Atrage atenția inculpatului asupra faptului că încălcarea oricăreia dintre obligațiile impuse de lege sau de instanță și de asemenea, săvârșirea cu intenție a unei noi infracțiuni sau încercarea de zădărnicire a adevărului atrag revocarea liberării provizorii dispuse și luarea măsurii arestării preventive.
Desemnează drept organ însărcinat cu supravegherea inculpatului organul de poliție de la domiciliul inculpatului secția 4 Poliție Rurală Medgidia, jud. C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Față de inculpatul P. C. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru infracțiunile de:
- conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată, prev. și ped. de art. 86 alin. 2 din O.U.G.195/2002-mod.,
- refuzul conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. și ped. de art. 87 alin. 5 din O.U.G. 195/2002-mod.,
- părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului, dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, prev. și ped. de art. 89 alin. 1 teza II din O.U.G. 195/2002-mod.,
- consumul de alcool, după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persoane, până la recoltarea probelor biologice sau până la stabilirea cu un mijloc tehnic certificat a prezenței alcoolului în aerul expirat, prev. și ped. de art. 90 alin. 1 din O.U.G. 195/2002-mod., cu aplicarea art. 33 lit. a din C.P.
În sarcina inculpatului P. C. s-a reținut că în data de 19.04.2013, având dreptul de a conduce suspendat,inculpatul a condus autoturismul Citroen TX-6356-XA pe drumurile publice,ocazie cu care a lovit o persoană,apoi a părăsit locul accidentului fără încuviințarea poliției,refuzând ulterior să se supună recoltării probelor biologicesau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei și consumând băuturi alcoolice ulterior accidentului.
La data de 20.04.2013, Judecătoria Medgidia a judecat în camera de consiliu propunerea de arestare și prin Încheierea nr. 34/20.04.2013 a admis propunerea de arestare și a dispus arestarea acestuia pe o perioadă de 14 zile, fiind emis în cauză mandatul de arestare preventivă.
Prin Încheierea nr. 118/23.04.2013 a Tribunalului C. s-a admis recursul parchetului și s-a dispus arestarea inculpatului pe o perioadă de 29 zile.
Potrivit dispozițiilor art. 1602 alin. 2 cod procedură penală: “Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.”
O altă dispoziție aplicabilă în materia liberării provizorii sub control judiciar sau pe cauțiune este dată de art. 136 alin. 2 cod procedură penală: “Scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune”.
Scopul măsurilor preventive este definit la art. 136 alin. 1: „În cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una dintre următoarele măsuri preventive:…..”
Potrivit acestor dispoziții rezultă că liberarea provizorie sub control judiciar se analizează indiferent de motivele pentru care s-a dispus arestarea preventivă, fără a mai necesară încă o apreciere cu privire la acele temeiuri dar având ca punct de plecare aceste temeiuri prin asocierea acestora cu dispozițiile din art.1602 alin. 2 cod procedură penală și cu scopul procesului penal.
Din interpretarea, coroborată a art. 1602 alin. 2 și 136 alin. 2 cod procedură penală, rezultă că liberarea provizorie poate fi acordată, în toate cazurile când nu se constată unul dintre motivele prevăzute în acest texte și nu se înfrânge principiul bunei desfășurări a procesului penal, dar se analizează și sub aspectul temeiniciei (împrejurare ce rezultă din expresiile “liberarea provizorie se poate acorda” și “când se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată, instanța va admite cererea ....” conținute în art. 1602 alin. 1 și art. 1608a cod procedură penală.
Prin urmare, în cazul cercetării unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune nu este obligatoriu ca temeiurile arestării să se regăsească doar în dispozițiile art. 148 lit. a, b, c, d și e, ci analizarea cererii de liberare provizorie se face, în condițiile descrise mai sus, chiar și atunci când 148 lit. f este singurul temei reținut ca fundament al arestării preventive, dar cu respectarea art. 1602 alin. 2, cod procedură penală, fără însă a reanaliza în mod deosebit sau necesar, noțiunea de “pericol concret pentru ordinea publică, întrucât “scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie”.
Instanța nu va analiza, prin urmare, din nou condițiile care au impus luarea și menținerea măsurii preventive (analizate și apreciate de instanțe cu ocazia soluționării acestor chestiuni), ci numai aspectele legate de condițiile din art. 1602 alin. 2, cod procedură penală, dar și cele legate de temeinicia cererilor.
Așa cum rezultă din enunțarea textului art.1602 alin. 2, expusă mai sus unul dintre motivele pentru care nu se poate admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar îl constituie: „există date….că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte”
Buna desfășurare a procesului penal și necesitatea asigurării unui cadru optim pentru realizarea scopului procesului penale așa cum este exprimat în art. 1 alin. 1 și 2 din codul de procedură penală, reprezintă o chestiune de ordine publică față de care interesul particular devine secundar.
Pe de altă parte, în cazul liberării provizorii se impune o analiză distinctă de scopul pentru care se alege ca măsură preventivă privarea de libertate și anume, dacă scopul unei astfel de măsuri se poate asigura și prin măsura procesuală a punerii în libertate sub control judiciar.
Condițiile pentru luarea măsurii arestării preventive au fost analizate de instanță prin încheierea menționată mai sus, soluție care este pe deplin în concordanță cu scopul procesului penal.
Instanța apreciind asupra dispozițiilor relative la liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, având în vedere și cele argumentate de instanța ce a dispus arestarea preventivă precum și natura și gravitatea infracțiunilor de care este acuzat inculpatul reține că scopul măsurii preventive a privării de libertate poate fi atins și prin liberarea provizorie, libertate strict supravegheată.
Potrivit practicii judiciare o persoană poate fi privată de libertate pentru o durată rezonabilă, cu respectarea tuturor garanțiilor prevăzute de lege și altor acte cu caracter normativ asimilate legilor interne, dar va fi pus de îndată în libertate imediat ce pericolul pentru ca buna desfășurare a procesului penal să fie împiedicată sau îngreunată a dispărut.
Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune - reprezintă o măsură procesuală prin care organele judiciare, în condițiile legii și la cererea celui arestat sau a persoanelor prevăzute de lege, dispun punerea în libertate a persoanelor arestate sub rezerva respectării unor condiții prevăzute de lege.
Rațiunea liberării provizorii și deci a renunțării la o deținere preventivă legitimă, prin acordarea unui beneficiu inculpatului, este stabilirea unei măsuri cu caracter procesual mai puțin restrictivă de libertate întrucât privarea de libertate nu este absolut și inevitabil necesară, atunci continuarea privațiunii de libertate nu mai trebuie prelungită nici un moment, fiindcă măsura extremă a deținerii preventive se justifică numai prin absolută necesitate.
Buna desfășurare a procesului penal presupune ca învinuitul sau inculpatul să nu se sustragă procesului penal sau de la executarea unei eventuale pedepse, să nu influențeze negativ părțile, martorii sau experții ce participă la realizarea actului de justiție să nu altereze sau să distrugă mijloacele de probă sau și să fie împiedicat de la săvârșirea altor infracțiuni atunci când există indicii. Toate acestea sunt chestiuni prevăzute și art. 148, dar între ele nu există identitate.
Faptul că nu există identitate rezultă, pe de o parte, din reglementarea oferită în art. 1602 alin. 2 :”Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.”
Pe de altă parte, rezultă din caracterul acestei măsuri: de garanție a libertății persoanei și de garanție a bunei desfășurări penal.
Ideea de garanție presupune și o garanție personală pe care persoana arestă o poate oferi, demonstrând că nu există nici unul dintre riscurile amintite mai sus.
În plus posibilitatea revocării liberării provizorii și a arestării preventive a persoanei căreia i s-a acordat beneficiul liberării în cazul în care nu respectă obligațiile impuse în scopul garantării desfășurării în condiții optime a procesului penal definitivează argumentele în favoarea aprecierii că liberarea provizorie nu este o măsură preventivă, ci o altă măsură procesuală, mai apropiată de măsurile asigurătorii, în acest scopul nefiind evitarea riscului de se recupera paguba, ci evitarea riscului de a se împiedica sau îngreuna procesul penal, în condițiile în care libertatea persoanei reprezintă un principiu și un drept fundamental.
În cauza de față, deși nu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului și nu s-a început cercetarea judecătorească, infracțiunile reținute în sarcina inculpatului și care au îndeplinit condiția de baza: pedeapsa prevăzută de lege mai mare de 4 ani, sunt infracțiuni ce vizează circulația pe drumurile publice.
Infracțiunile în sine nu sunt foarte grave, chiar în condițiile în care este vorba despre 4 fapte relative la circulația pe drumurile publice.
Pe de altă parte, instanța apreciază că nu există nici riscul sustragerii de procesul penal sau de la eventuala executare a pedepsei având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, în vârstă de 67 ani, pensionar, are locuință, este căsătorit.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că acesta nu a mai suferit anterior condamnări, dar acesta mai este cercetat în dosarul nr. 3219/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
În cazul concret, în cauza de față instanța apreciază că măsurile ce presupun restricționarea drepturilor inculpatului și controlul permanent asupra acestuia sunt suficiente pentru garantarea bunei desfășurări a procesului penal, iar cererea formulată de inculpat îndeplinește și condiția temeiniciei.
Prin urmare cererea va fi admisă și se va dispune punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului P. C., la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Medgidia, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Dezvoltarea motivelor de recurs se regăsește în cuprinsul practicalei prezentei decizii, motiv pentru care nu se mai necesită reluarea acestora .
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, conform art. 3856 alin 3 Cod procedură penală, tribunalul constată recursul parchetului ca fiind fondat, urmând a-l admite pentru considerentele care urmează :
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte .
Din interpretarea acestor dispozitii legale rezulta ca instanta este obligata sa respinga cererea de liberare provizorie sub control judiciar in cazul in care constata ca exista temerea ca inculpatul sa savarseasca alte infractiuni sau ca va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului ; regula de interpretare ,,per a contrario” nu este insa aplicabila, respectiv instanta nu este obligata sa admita cererea de liberare provizorie in cazul in care nu constata ca inculpatul va incerca sa savarseasca alte infractiuni sau sa zadarniceasca aflarea adevarului . Aceasta concluzie rezulta din modul de formulare al art. 160/1 si 160/2 alin 1, care acorda inculpatului arestat dreptul de a i se examina temeinicia cererii sale de liberare provizorie, si nu dreptul de a i se acorda liberarea provizorie, si care creeaza pentru instanta posibilitatea de a admite sau respinge cererea de liberare provizorie, pentru motive de temeinicie, altele decat cele indicate la art. 160/2 alin 2 cod pr penala .
Prin evaluarea necesitatii de a impiedica savarsirea unei infractiuni viitoare nu se incalca prezumtia de nevinovatie, in acest sens atat art. 5 din CEDO cat si art. 148 lit. c) cod pr penala, art. 160/2 alin 2 Cod pr penala, in acord cu dispozitiile constitutionale, admitand posibilitatea ca impotriva unei persoane sa se dispuna o masura de restrangere a libertatii individuale pentru a se preveni savarsirea unei noi infractiuni .
Din probele dosarului se constată faptul că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea cu intenție a 4 infracțiuni la regimul circulației rutiere, în condițiile agravante ale producerii unui accident de circulație cu lezionarea fizică a unei persoane .
Se mai constată că acest lucru a survenit ulterior unei alte fapte a inculpatului de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală, și ulterior suspendării dreptului de a conduce autovehicule, ca urmare a acestei fapte, în condițiile în care inculpatul era conștient că este cercetat deja penal pentru faptra respectivă.
Interpretarea acestor aspecte de fapt reținute în dosar conduce la concluzia că inculpatul este o persoană predispusă la încălcarea normelor legale referitoare la circulația rutieră, și în același timp modul în care înțelege să ignore dispozițiile legale în materie conturează un pericol concret real pentru siguranța circulației rutiere și a altor participanți la circulație –inclusiv pietoni –precum și luarea rezoluției de a se sustrage în orice modalitate posibilă de la cercetări și de la eventuala răspundere penală.
Astfel, în fapt, s-a constatat că, deși inculpatul avea dreptul de conducere suspendat, a ignorat această situație și a condus în aceste condiții un autoturism pe drumurile publice. Se conturează nu numai acest aspect, ci și faptul că inculpatul consumase băuturi alcoolice, aspect de natură a sublinia hotărârea sa infracțională de a conduce autovehicule pe drumurile publice în orice condiții și indiferent de posibilelel consecințe. Mai departe, se constată din situația prezentată în rechizitoriu că, în condițiile de mai sus, inculpatul a accidentat o persoană și a fugit de la locul accidentului, aspect de natură a contura atât periculozitatea lăsării sale în libertate și crearea posibilității de a conduce și în continuare autovehicule pe drumurile publice, dar și concepția inculpatului de a se sustrage răspunderii penale în astfel de situații, indiferent de consecințele pe care le-a produs.
Nu în ultimul rând, atitudinea inculpatului de a consuma alcool după implicarea în accident, împiedicând astfel constatarea alcoolemiei în momentul conducerii mașinii pe drumurile publice, se înscrie în aceeași concepție a sa de sustragere de la răspundere penală .
În această conjunctură, tribunalul reține că există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni la regimul circulației rutiere care ar putea, după împrejurări, să aibă chiar și consecințe grave, cum ar fi accidentarea mortală a unei/unor persoane, sau chiar propria autoaccidentare gravă.
Aceste date conturează faptul că inculpatul este predispus la încălcarea normelor legale în special când se află sub influența alcoolului și când deci îi este redusă capacitatea de a se controla și de a-și inhiba astfel de intenții. Or, în condițiile în care inculpatul nu poate fi controlat sub aspectul consumului de alcool, este cu atât mai probabilă implicarea sa viitoare în fapte de aceeași natură, în cazul în care ar fi lăsat în libertate în acest stadiu procesual.
Pentru considerentele expuse, se constată că este întrunită una din situațiile prevăzute de lege care impune respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în consecință, recursul parchetului va fi admis ca fiind fondat, se va casa sentința penală recurată și rejudecând în fond tribunalul va respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Prin soluția dată în recurs se va înlătura și nelegalitatea hotărârii instanței de fond constând în pronunțarea unei sentințe în loc de a unei încheieri.
Va înlătura din sentința recurată dispozițiile de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, dispozițiile de stabilire a obligațiilor în sarcina inculpatului, dispoziția de punere în libertate a inculpatului.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct 2 lit d) Cod procedură penală:
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria C. împotriva sentinței penale nr 1121 din 29 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr_ .
Casează incheierea recurată și rejudecând dispune:
În baza art. 1602 Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul P. C. .
Înlătură din sentința recurată dispozițiile de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului, dispozițiile de stabilire a obligațiilor în sarcina inculpatului, dispoziția de punere în libertate a inculpatului.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală:
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia
Definitivă .
Pronunțată în ședință publică azi 30 04 2013 .
P., JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
T. V. G. I. C. S. L. L.
GREFIER,
C. C.
Red.jud.fond,.A.I.S.
Tehnored.jud.T.V.G./3 ex.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
