Prelungire durată arestare preventivă dispuse în cursul urmăririi penale. Art. 156 şi urm. C.p.p.. Hotărâre din 09-05-2013, Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 11997/212/2013
Dosar nr._
R O M ÂN I A
TRIBUNALUL CONSTANTA
SECTIA PENALĂ
-Î N C H E I E R E nr.134.-
Ședința publică din data de 09.05.2013
P. – A. A.
JUDECATORI – E. G.
- L. I. B.
GREFIER - C. B.
- cu participare PROCUROR - I. D.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurentul inculpat A. E. – fiul lui C. și B., născut la data de 01.01.1970, detinut în I.P.J. Constanta, Centrul de Reținere si Arestare Preventivă, împotriva încheierii de ședință nr.138 din data de 07.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea disp. prev. de art.297 alin.1 Cod pr. penală, se prezintă recurentul inculpat A. E., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat C. I., în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, apărător ales, avocat L. M., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind apărătorul ales P. A., conform împuternicirii avocatiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp. prev. de art. 176-181 cod procedură penală.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor art.385/2 Cod pr.penală, în termenul prevăzut de art.385/3 Cod pr.penală, nemotivat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
În baza art.301 cod procedură penală instanta întreabă părtile dacă au cereri, exceptii de formulat.
Apărătorii recurentului inculpat A. E., avocat C. I. si M. L., învederează instantei că l-a contactat telefonic pe dl avocat P. A. care a mentionat că are de sustinut o cauză la Curtea de Apel Constanta si se află în imposibilitate de a se prezenta în instantă, precizând că este de acord ca inculpatul să fie asistat de apărătorii prezenti.
Instanța întreabă părțile, procurorul, dacă au cereri, excepții ori alte chestiuni prealabile de formulat, conform art.301 – 302 Cod pr.penală și văzând că nu sunt, instanța constată recursul în stare de judecată potrivit art. 385/11 od pr.penală și acordă cuvântul pentru dezbateri potrivit art. 385/13 Cod pr.penală.
Apărătorul recurentului inculpat A. E., avocat M. L., având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii instanței de fond si rejudecând solicită respingerea propunerii privind prelungirea măsurii arestării preventive formulată de P. de pe lângă Judecătoria Constanta si cercetarea acestuia în stare de libertate, întrucât din punctul său de vedere această propunere este exagerată din punct de vedere al activităților care se susțin că s-au efectuat de la momentul luării măsurii arestării preventive și până la în prezent, pentru a se justifica de ce a fost necesar să se ia măsura arestării preventive și pentru ce ar fi necesară prelungirea acestei măsuri, motivându-se totodată faptul că dosarul de urmărire penală nu a fost restituit la parchet de către Tribunalul Constanta care nu a motivat recursul privind o cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
Față de aceste considerente, consideră că disp.art.143 C. pr.pen. prevede existența probelor și indiciilor temeinice că s-au săvârșit faptele reținute în sarcina inculpatului, ori potrivit acestui articol și raportat la temeiurile reținute de la momentul luării măsurii arestării preventive și până în prezent, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri .
În ceea ce privește subzistența art. 148 lit. f C.pr.pen., în opinia sa prima condiție a acestui articol este îndeplinită, însă nu se poate ajunge la concluzia că și a doua condiție este îndeplinită, respectiv dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere că se impune a se avea în vedere nu doar natura infracțiunii reținută în sarcina inculpatului dar și circumstanțele personale ale acestuia, este o persoană integrată social, are o familie constituită, un copil minor în creștere și întreținere, nu a mai avut tangențe cu legea penală.
Solicită a se constata că din motivarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, se arată faptul că de la momentul luării acestei măsuri și până în prezent au fost efectuate 3 adrese către D.G.F. P. C., o adresă la I. T. M. și o adresă la S.P.I.T, nu înțelege ce legătură au toate aceste adrese cu obiectul cauzei și cu natura infracțiunii reținută în sarcina inculpatului.
Totodată, s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico științifice pentru telefoanele ridicate de la inculpat plus a cartelelor S., nici această solicitare nu înțelege cu ce ar ajuta în efectuarea activității de urmărire penală cât timp există înregistrările convorbirilor telefonice. De asemenea precizează că au fost audiați partea vătămată și martorul C. R., au fost întocmite procesele verbale de redare a convorbirilor efectuate între inculpatul A. E. și partea vătămată care nu au un fundament real, cu atât mai mult cu cât aceste acte erau deja solicitate la momentul la care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive.
Față de aceste considerente, apreciază că nu sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art. 155 alin. 1 C.pr.pen. care prevăd că prelungirea măsurii arestării preventive poate fi formulată doar motivat, deși Ministerul Public a justificat solicitarea de prelungire a măsurii arestării preventive pentru că se impun a fi efectuate alte acte de urmărire penală, rapoartele de constatare referitoare la telefoanele mobile, care însă nu știe la ce ar ajuta activitatea de urmărire penală, înaintarea răspunsurilor de către D.G.F.P. C., I.T.M. și S.P.I.T, răspunsuri care puteau fi obținute de la momentul luării măsuri arestării preventive și până în prezent în măsura în care ar fi existat o activitate mai energică din partea organelor de cercetare, însă acestea nu justifică prelungirea măsurii arestării preventive.
Consideră că, pentru a se demonstra existența în cauză a infracțiunii de cămătărie reținută în sarcina inculpatului prev. de Legea 216/2011, se impune identificarea unor persoane si audierea acestora pentru a se dovedi susținerile parchetului în sensul că acestea au luat bani cu camătă de la inculpat, aspect care nici nu a fost menționat ca un motiv de prelungire, astfel că nu se poate retine infracțiunea de cămătărie întrucât nu sunt dovedite aspectele reținute de Ministerul Public și anume că inculpatul a dat bani cu camătă, în condițiile în care nu există plângeri sau declarațiile altor persoane prin care să reiasă că inculpatul a dat bani cu camătă.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 194 alin. 1 C.pen. consideră că se impune a se face o distincție clară între noțiunea de înjurături, singurele care se regăsesc în conversațiile purtate între inculpatul A. E. și partea vătămată, de natura de jignire și amenințare pentru a se putea reține infracțiunea de șantaj întrucât în opinia sa nu se poate ajunge la concluzia că există amenințări așa cum s-a reținut la momentul la care s-a luat măsura arestării preventive, prin urmare apreciază că trebuie efectuate cercetări pentru a se identifica persoanele care au luat bani cu camătă de la inculpat.
Analizând in ansamblu dialogul dintre inculpat si partea vătămată si tatăl acestuia, din punctul sau de vedere, in mod categoric nu sugerează o amenințare, chiar dacă este un limbaj trivial. Analizând dialogurile purtate de-a lungul timpului se poate remarca faptul ca între partea vătămată si inculpat au avut loc dialoguri civilizate, la filele 45-46 din dosarul de urmărire penală putându-se observa ca inculpatul se adresează părții vătămate „eu vin la dumneavoastră la birou”, nerezultând in aceasta vreo formulă de amenințare si nu denotă o atitudine constată de a smulge avantaje materiale prin folosirea de formule de amenințare.
Prin urmare, consideră că desi se retine că ar exista indicii temeinice că inculpatul si-a realizat o îndeletnicire din acordarea de împrumuturi cu dobânzi foarte mari, consideră că se poate vorbi de această infracțiune în contextul în care simplele susțineri făcute la propunerea de luarea măsurii arestării preventive si a propunerii de prelungire a acestei măsuri, în sensul că ar exista si alte persoane cărora inculpatul le-ar fi dat sume de bani cu camătă, însă cu excepția celor două declarații ale persoanelor de la societatea la care se presupune ca inculpatul ar fi săvârșit si infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, nu există alte declaratii ci doar există o . interceptări efectuate in condițiile legii însă mare parte a acestor interceptări telefonice si ambientale au un fir director, apreciind a fi o pregătire minuțioasă din partea organelor de anchetă si a celor două părți vătămate, pentru a se da consistență acestui dosar de urmărire penală.
Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii instantei de fond ca fiind legală si temeinică si rejudecând să se dispună în principal respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive si cercetarea inculpatului în stare de libertate iar în subsidiar consideră că instanta are posibilitatea ca în situatia în care este posibilă a se dispune luarea unei măsuri restrictivă de libertate potrivit disp.art.139 cod procedură penală raportat la disp.art.145 cod procedură penală, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de anu părăsi localitatea de domiciliu, în conditiile în care în opinia sa există modificări cu privire la temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive cu privire la indiciile temeinice în ceea ce priveste faptele retinute în sarcina inculpatului de santaj, ultraj contral bunelor moravuri si tulburarea ordinii si liniștii publice si cătămătărie, prev. de art. art.194 alin.1 cod penal, art.3 din legea 216/2011, în sensul că nu s-a făcut nici o dovadă de la luarea măsurii arestării preventive si până în prezent, că inculpatul a săvârsit aceste fapte, astfel că scopul măsurilor preventive în sensul asigurării bunei desfăsurări a procesului penal poate fi atins si prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Apărătorul recurentului inculpat A. E., avocat C. I., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, în principal solicită respingerea propunerii privind prelungirea măsurii arestării preventive si cercetarea inculpatului în stare de libertate iar în subsidiar solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, apreciind că o astfel de solicitare poate fi analizată de către instanță, chiar dacă ne aflăm în faza analizării propunerii de prelungire formulată de parchet.
Solicită a se constata că prin cererea de prelungire a măsurii arestării preventive se face referire la trei aspecte, respectiv la faptul că nu a existat timpul necesar pentru efectuarea actelor de urmărire penală indicând acele adrese către I.T.M cât și SPIT, însă este cunoscut faptul că prin accesarea site-ul se puteau obtine informațiile de care aveau nevoie, acestea fiind publice.
În ceea ce privește sustinerile Ministerului Public, că nu au putut face demersuri întrucât inculpatul a înțeles să își exercite dreptul la apărare prin recurs, dosarul fiind blocat pentru soluționarea acestei căi de atac, consideră că acest aspect nu poate fi avut în vedere de către instantă, în conditiile în care din punct de vedere procesual există text de lege care prevede că Ministerul Public putea face demersuri pentru ca dosarul de urmărire penală să fie xeroxat, pentru a da astfel eficiență principiului celerității, însă este adevărat că Ministerul Public nu are motivare pentru prelungirea măsurii arestării preventive. O sancțiune efectuată însă prin modul în care se invocă propria culpă, singura motivare pe care instanța o are pentru luarea în considerare a măsurii arestării preventive este doar una de îndepărtate a acestei susțineri.
Un alt aspect la care face referire Ministerul Public este efectuarea unor acte de urmărire penală care de altfel nu împiedică punerea în libertate a inculpatului. Ministerul Public a invocat necesitatea emiterii unor adrese către Oficiul Registrului Comerțului, Inspectoratul Teritorial de Muncă, efectuarea unor percheziții cu privire la telefoanele inculpatului și transcrierea unor convorbiri telefonice, însă aceste acte se pot efectua și prin punerea în libertate a inculpatului fără să existe riscul ca inculpatul va încerca să împiedice efectuarea acestor acte de urmărire penală. Întrebarea este însă de ce aceste adrese nu au fost înaintate dacă la momentul la care s-a dispus măsura arestării preventive au fost făcute unele demersuri pentru solicitarea acestor informații. Organele de urmărire penală și-au concentrat atenția către strângerea de informații în legătură cu societatea deținută de inculpat, pentru a se verifica dacă cele susținute de el la momentul urmăririi penale sunt reale și au solicitat prelungirea măsurii arestări preventive a inculpatului pe existența infracțiunii de cămătărie reținută în sarcina inculpatului.
Solicită a se reține faptul că la momentul la care s-a dispus măsura arestării preventive, Ministerul Public explica că există alte persoane care pot demonstra că inculpatul săvârșește infracțiunea de cămătărie, însă au trecut 25 de zile și singura declarație este cea a părții vătămate, declarație care este subsecventă ținând cont de acuzațiile reținute. Din punct de vedere al justificărilor singurele probe administrate în cauză cu privire la acuzațiile aduse pentru infracțiunea de cămătărie, sunt plângerea formulată de administratorul societății care este tatăl părții vătămate, împotriva unei infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și o declarație dată de angajații societății de unde nu rezultă că inculpatul ar fi comis o astfel de infracțiune.
Referitor la interceptările telefonice la care se face referire, solicită a se observa că inculpatul i-a retezat scurt, într-un anume mod, că nu dorește să discute cu partea vătămată, de aici până la proferarea de injurii este cale lungă. În speța de față există situația în care s-a încercat administrarea de probe cu încălcarea legii, au fost administrate în mod formal, fiind solicitată prelungirea măsurii arestării preventive bazată pe considerente care exced dosarului de urmărire penală de unde rezultă nu doar încălcarea legii de către Ministerul Public ci și efectuarea unui minim de diligențe, în condițiile în care există situația în care se solicită ca instanța să treacă cu vederea că Ministerul Public nu a depus toate diligențele pentru ca inculpatul să beneficieze de prelungirea măsurii arestării preventive în mod obiectiv.
Prin urmare, deși se face referire la existența infracțiunii de cămătărie, consideră că nu există parte vătămată care să reclame această infracțiune ci doar presupuneri ce trebuie probate, sub aspectul martorilor care să ateste gradul de periculozitate ce ar impune luarea unei măsuri privative de libertate. Nu este vorba despre o rezoluție infracțională, ci una contractuală între părți prin înțelegere, în condițiile în care partea vătămată a recunoscut că a împrumutat o sumă de bani iar din traducerea interceptărilor telefonice inculpatul pe lângă limbajul său, nu a făcut decât o singură referire la faptul că vrea banii, el împrumutând o sumă de bani cu bună credință părții civile, el neîncercând să obțină foloase injuste, ci banii ce îi erau datorați.
Mai mult, nu există nici măcar un indiciu că inculpatul s-ar duce la alte persoane să ceară bani, astfel că inculpatul de bună credință s-a prezentat la sediul acelei societăți cum i s-a cerut și a avut o discuție în care a spus că nu i s-a dat banii, ori infracțiunea de șantaj presupune asigurarea unui anumit confort pentru a inocula acea temere în ochii părții vătămate, ori raportat la locația și la imposibilitatea mijloacelor inculpatului, nu se poate vorbi despre această infracțiune în condițiile în care societatea aceea era administrată de tatăl părții vătămate.
În ceea ce privește infracțiunea de ultraj, întrebarea la care Ministerul Public trebuia să răspundă este care sunt persoanele care și-au manifestat dezaprobarea față de acțiunile inculpatului, neexistând o atitudine violentă sau agresivă a inculpatului, față de angajații acelei societăți .Inculpatul nu este cunoscut ca o persoană violentă, nu are nici un fel de antecedență penală, nici o altă persoană nu a reclamat vreodată pe acesta că ar fi săvârșit alte fapte, în condițiile în care există la dosar o declarație dată de partea vătămată și o plângere a acelei societăți administrată de tatăl părții vătămate, astfel că nu se poate retine în sarcina inculpatului infracțiunea de șantaj având în vedere că partea vătămată a recunoscut că a făcut împrumutul.
Instanța de fond face referire la niște aspecte, respectiv amenințări ce vizează infracțiuni sexuale, ceea ce nu se regăsește în interceptările convorbirilor telefonice, opinând că este doar o greșeală de reiterare, însă acest lucru, în opinia sa, demonstrează faptul că deși trebuia să ne raportăm la o analiză în concret, faptică, nu generic, în conditiile în care s-a luat măsura arestării preventive, în temeiul disp. art.148 lit.f Cod pr.penală si s-a argumentat pe faptul că ar exista un real pericol prin posibilitatea familiei inculpatului de a lua legătura cu ceilalți, posibilitate ce există și cu inculpatul aflat în stare de arest.
Totodată, consideră că instanța de fond nu a analizat și sub aspectul probelor propuse, respectiv elementele în circumstanțierea inculpatului, faptul că are un copil minor, că are venituri în mod constant, dovedite prin acel contract de închiriere și nu în ultimul rând, faptul că are un domiciliu stabil și prin impunerea condițiilor prevăzute de legiuitor acestea oferă o posibilitate în plus inculpatului pentru garantarea dreptului la apărare și ca Ministerul Public să efectueze actele de urmărire penală, urmând a se avea în vedere si faptul că inculpatul nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului în nici un moment, a avut o atitudine cooperantă, existând un proces verbal întocmit de organele de poliție care atestă faptul că inculpatul s-a prezentat singur la organele de poliție și s-a dispus luarea măsurii aretării preventive față de acesta.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând solicită respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive si cercetarea în libertate a inculpatului iar în subsidiar solicită a se analiza și oportunitatea luării măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, măsură aptă a asigura respectarea drepturilor inculpatului și buna desfășurare a procesului pena, având în vedere existenta obligațiilor care pot fi impuse inculpatului, potrivit disp.art. 145 C.pr.pen.
Cu privire la această cerere formulată în subsidiar consideră că aceasta poate fi solicitată chiar dacă instanța a fost sesizată cu prelungirea măsurii arestării preventive, existând opinie în sensul că instanța de judecată în virtutea rolului activ poate analiza cererea formulată si poate dispune asupra acesteia, nefiind interpretată ca o cerere separată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat si menținerea încheierii instanței de fond ca fiind legală si temeinică întrucât în mod corect s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 30 de zile începând cu 11.05.2013 până la data de 09.06.2013 inclusiv.
Referitor la criticile aduse încheierii instantei de fond de către apărătorii alesi ai inculpatului, consideră că de fapt acestea sunt concluziile puse pe fondul cauzei, pe care instanta le-a avut în vedere si a răspuns pe rând acestor solicitări în sensul respingerii, în conditiile în care temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive subzistă și justifică prelungirea măsurii arestării preventive în raport cu măsurile ce trebuie îndeplinite pentru finalizarea urmăririi penale, instanta retinând că nu poate primi susținerile apărătorilor inculpatului în legătură cu mijloacele de probă ce urmează a fi efectuate în sensul că acestea ar fi inutile, întrucât la acest moment procesual, procurorul care supraveghează urmărirea penală este în măsură să dispusă cu privire la actele procesuale și procedurale ce urmează a fi efectuate pentru stabilirea situație de fapt și lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Prin urmare, consideră că pentru terminarea urmăririi penale este necesară obținerea unor răspunsuri de specialitate care impun un anumit timp, respectiv constatări tehnico științifice privind telefoanele mobile ridicate de la inculpat, și unele răspunsurilor de la anumite instituții publice, având în vedere că în urma verificărilor efectuate la Inspectoratul Teritorial de Muncă C., s-a stabilit că atât inculpatul A. E. cât și soția sa, din anul 2008 și până în prezent, nu figurează cu contracte individuale de muncă, iar conform evidențelor deținute de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C., a rezultat că inculpatul a deținut un număr de 4 societăți comerciale care în prezent sunt radiate sau dizolvate, ultima fiind radiată încă din anul 2006, ceea ce duce la concluzia că inculpatul acordă împrumuturi ca o îndeletnicire.
Totodată, solicită a se constanta că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv disp.art 148 lit f c.pr.pen; în sensul că, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de șantaj și cămătărie pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea in libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din datele existente la dosar privitoare la împrejurările în care este suspectat inculpatul că ar fi comis infracțiunile prin amenințări la adresa părții vătămate și a membrilor familiei sale, amenințări ce vizează agresiuni sexuale sau săvârșirea unor infracțiuni de distrugere a sediului firmei dacă partea vătămată nu restituie împrumutul, acordarea unor sume de bani cu dobândă fără a avea în acest sens o autorizație, astfel că indiciile de săvârsire a faptelor sunt fixate cu ocazia luării măsurii arestării preventive iar faptul că nu s-au adus indicii suplimentare, consideră că nu poate fi retinută ca o critică temeinică si nu poate fi primită în cauză si nici împrejurarea că între părti ar fi existat o provocare a inculpatului de către partea vătămată pentru a scăpa de aceea datorie de 6.000 euro, în opinia sa consideră că nu se poate da o astfel de interpretare interceptării convorbirilor telefonice.
În aceste condiții, în lipsa înscrisurilor arată că partea vătămată încearcă să demonstreze presiunile la care era supusă de către inculpat, astfel cum rezultă si din declaratiile personalului angajat în cadrul societătii, prin urmare, consideră că nu pot fi primite sustinerile inculpatului prin apărători în legătură cu mijloacele de probă ce urmează a fi efectuate în sensul că acestea ar fi inutile, întrucât la acest moment procesual ,procurorul care supraveghează urmărirea penală este în măsură să dispusă cu privire la actele procesuale și procedurale ce urmează a fi efectuate pentru stabilirea situație de fapt și lămurirea cauzei sub toateaspectele.
Prin urmare, consideră că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică față de riscul reiterării conduitei infracționale, în sensul săvârșirii în continuare a infracțiunii de cămătărie, întrucât din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice reiese că inculpatul se ocupă cu practicarea acestei îndeletniciri, sens în care, apreciază că se impune în continuare cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv, solicitând respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat si mentinerea încheierii instantei de fond ca fiind legală si temeinică.
Referitor la cererea formulată de către inculpat prin apărătorii alesi, în subsidiar, consideră că aceasta este inadmisibilă în conditiile în care s-a formulat de către parchet cerere de prelungire a măsurii arestării preventive.
Recurentul inculpat A. E., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorilor alesi, solicitând a se dispune să fie cercetat în stare de libertate.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de fata:
Prin incheierea penala nr. 138/7.04.2013 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul penal nr._ s-a dispus:
-Admite cererea formulata de P. de pe langa Tribunalul Constanta
-Dispune prelungirea masurii arestarii preventive fata de inculpatu A. E. pe o durata de 30 de zile incepand cu data de 11.05.2013 si pana la data de 9.06.2013.
Pentru a pronunta aceasta incheiere, instanta de fond a retinut ca, la data de 07.05.2013, pe rolul Judecătoriei Constanta a fost înregistrată propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul C. privind prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului A. E..
In cuprinsul propunerii de arestare preventiva, P. a arătat că în fapt, prin rezoluția din data de 18.03.2013 confirmată de rezoluția procurorului din 18.03.2013, s-a început urmărirea penală față de A. Etern pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, fapte prev. și ped. de art. 194, alin. 1 din Cod pen. și art. 321, alin. 1 din Cod pen., cu aplic. art. 33 lit. a) din Cod pen.
În cauză s-a reținut faptul că, la finele anului 2012, partea vătămată 1-a contactat pe numitul Ail E. zis „A." de la care a împrumutat suma de 2.000 euro pentru care i s-a solicitat să plătească o dobândă săptămânală de 500 euro. În continuare, numitul C. R. A. susține că a returnat o parte din suma împrumutată plus dobânzile aferente și a mai fost nevoit să achite și alte sume de bani cu titlul de dobândă, respectiv până la concurența sumei de 11.000 lei dar nu a putut respecta termenele stabilite, astfel încât învinuitul, la începutul lunii februarie 2013, i-a calculat o sumă restantă de 9.500 euro (suma datorată plus dobânzi).Datorită neachitării acestei sumei, A. E. s-a deplasat de câteva ori la sediul societății deținute de tatăl părții vătămate, respectiv la .. din C., . solicitat angajaților să îi facă legătura cu partea vătămată sau cu tatăl acesteia cu care a avut, de altfel, discuții referitoare la suma împrumutată.
Conform susținerilor părții vătămate, începând cu luna februarie 2013, acesta a fost supus mai multor amenințări din partea inculpatului care i-a comunicat că îi cunoaște familia și că dacă nu va returna sumele de bani, se va prezenta la sediul societății tatălui său unde va provoca distrugeri și scandal. Astfel, în data de 13.03.2013, inculpatul s-a prezentat la sediul .., în timpul orelor de program unde a produs scandal public, prin actele, cuvintele și expresiile proferate.Ulterior, luând legătura telefonic cu partea vătămată, inculpatul și-a continuat amenințările.
Aceste aspecte relatate de numitul C. R. A. se coroborează cu declarațiile martorilor G. L. și Galiuc F., angajate ale societății sus-menționate care au declarat că, în data de 13.03.2013 s-au speriat foarte tare de comportamentul și atitudinea inculpatului și au părăsit sediul firmei refuzând să revină până la clarificarea situației.
De asemenea, s-a constatat că fapta aceasta nu este singulară, existând indicii temeinice că inculpatul a procedat în acest mod și cu alte persoane, aspect ce rezultă din punerea în aplicare a autorizațiilor de interceptare și înregistrare a convorbirilor telefonice efectuate de inculpat.
Efectuându-se verificări la Inspectoratul Teritorial de Muncă C., s-a stabilit că atât inculpatul A. E. cât și soția sa, din anul 2008 și până în prezent, nu figurează cu contracte individuale de muncă. De asemenea, conform evidențelor deținute de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C., a rezultat că inculpatul a deținut un număr de 4 societăți comerciale care în prezent sunt radiate sau dizolvate, ultima fiind radiată încă din anul 2006.
În data de 11.04.2013, inculpatul A. E. a fost prins în flagrant, la sediul .. C. în momentul în care a primit de la partea vătămată C. R. A. suma totală de 16.300 lei și 950 euro.
S-a arătat că până în prezent, în cauză, au fost efectuate următoarele acte de urmărire penală:a fost audiată partea vătămată C. R. A.;au fost audiați martorii C. Ș., Galiuc F., G. L. și C. R.;au fost întocmite procese-verbale de redare rezumativă a convorbirilor telefonice purtate de inculpatul A. E.;au fost întocmite procese-verbale de redare rezumativă a convorbirilor telefonice purtate de partea vătămată C. R. A.; a fost întocmită adresă către D.G.F.P. C. în vederea stabilirii veniturilor inculpatului;a fost întocmită adresa către I.T.M. C. în vederea verificărilor susținerilor inculpatului în ce privește contractul de muncă nr. 4 din 01.07.2005 încheiat de către S.C. ERDCOM STEEL S.R.L.; a fost întocmită adresă către SPIT C. în vederea lămuririi aspectelor legate de contractul de închiriere nr._ din 06.07.2005;s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice pentru telefoanele mobile și cartele S. aferente găsite asupra inculpatului cu ocazia prinderii sale în flagrant.
S-a apreciat de către procuror că temeiurile care au determinat privarea inițială de libertate a inculpatului subzistă si în prezent, în vederea aflării adevărului în cauză si pentru justa soluționare a acesteia impunându-se a fi efectuate următoarelor acte de urmărire penală:
-obținerea raportului de constatare tehnico-științifică privind cele două telefoane mobile și cartelele S. aferente;
-obținerea răspunsurilor la adresele înaintate către I.T.M. și SPIT C.;
-identificarea tuturor persoanelor care au luat bani cu camătă de la inculpat, această activitate fiind foarte laborioasă, având în vedere că unele numere de apel aparțin unor cartele preplătite;
-efectuarea unui control de către lucrătorii Serviciului de Investigare a Fraudelor la sediul S.C. ERDCCM STEEL S.R.L. în vederea verificării contractelor depuse de inculpat în apărare.
Instanța a constatat că, în continuare față de inculpatul A. E. probele administrate în faza urmăririi penale justifică presupunerea rezonabilă în sensul că acesta ar fi comis infracțiunile de șantaj prev. de art.194 alin.1 C.penal și cămătărie prev. de art.3 din Legea 216/2011.
În acest sens sunt declarațiile părții vătămate C. R. A.– din care reiese faptul că în luna septembrie 2012 a luat cu împrumut de la inculpatul A. E., suma de 2000 de euro, pentru care urma să plătească săptămânal o dobândă de 500 Euro; partea vătămată a arătat că, în prima săptămână, a plătit suma de 1400 lei, apoi a doua săptămână suma de 1800 lei și întrucât nu a mai putut plăti nici debitul și nici dobânda, a convenit cu inculpatul să-i acorde un termen mai mare de restituire cu condiția ,,de a plăti dobândă la dobânzile restante”. De asemenea partea vătămată a arătat că n total i-a dat inculpatului, în contul datoriei suma de 11.000 lei, bani care, nu s-au scăzut din cuantumul debitului ci au fost considerați de către inculpat ca fiind dobânzi, până la rambursarea integrală a împrumutului. La începutul lunii februarie a anului 2013, inculpatul i-a adus la cunoștință părții vătămate faptul că îi datorează suma de 9500 Euro și că va trebui să-i plătească cât mai repede, amenințându-l că, în caz contrar, va merge cu ,,țiganii” la el acasă și la firma tatălui său și va face scandal”. În acest sens, la data de 13.03.2013 inculpatul a mers la biroul tatălui său, unde se afla martora G. L. și întrucât aceasta nu a putut lua legătura vătămată și tatăl acesteia, martorul C. Ș., a devenit foarte nervos, proferând injurii și aducându-i a cunoștință martorei că, în cazul în care partea vătămată nu va aduce banii cât mai repede,,aduce clanul de țigani”, declarațiile martorelor G. L. angajată la ., conform cărora, la data de 13.03.2013 inculpatul s-a prezentat la sediul firmei mai sus menționată, a întrebat-o dacă este prezent în firmă numitul C. R. sau C. Ș., iar în momentul în care acesta a precizat că cei doi nu se află în acel moment în sediul firmei, inculpatul a devenit violent verbal și pe un ton ridicat, a țipat spunând că ,,R. are să-i dea 10.000 de euro iar dacă nu-i va restitui, va distruge sediul și va ,,aduce clanul de țigani”; declarațiile martorei Galiuc F. angajată la . care a fost prezentă la sediul societății la data de 13.03.2013, când inculpatul a sosit la sediul firmei motivând că o caută pe partea vătămată C. R. care îi datorează o sumă de bani, iar în momentul în care a constatat nu poate lua legătura cu acesta pentru a-i restitui datoria, a devenit violent verbal, amenințând că va distruge tot și va chema ,,tot clanul de țigani”; procesul – verbal privind redarea comunicărilor în mediul ambiental purtate între inculpatul A. E., partea vătămată C. R. și tatăl acesteia, C. Ș., din care rezultă că inculpatul i-a împrumutat părții vătămate inițial suma de 2000 de euro pentru care trebuia să-i plătească lunar o dobândă de 500 de euro, ulterior împrumutând încă 4000 de euro de asemenea cu o dobândă de 500 de euro pe lună, solicitând în final, pe lângă suma datorată o dobândă totală de 186 de milioane de lei vechi, inculpatul precizând că ,,eu i-am dat 6000 de euro, el trebuia să-mi dea 1000 de euro lunar, dobândă”, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate între inculpatul A. E. și partea vătămată C. R.( la data de 29.03.2013 inculpatul poartă mai multe convorbiri telefonice cu partea vătămată C. R. în cadrul cărora se arată foarte nemulțumit de faptul că nu i-a restituit nicio sumă de bani, iar pentru a-l determina să restituie datoria și dobânzile ,partea vătămată este amenințată, amenințările vizând atât partea vătămată cât și pe tatăl părții vătămate, martorul C. Ș.; în cadrul discuțiilor se fac referiri la o sumă de bani pe care partea vătămată ar fi trebuit să o remită inculpatului, iar când partea vătămată încearcă să explice motivul pentru care nu a reușit să dea banii, inculpatul devine agresiv în exprimare adresând injurii și amenințări: „nenorocitule ,să vezi ce-ți fac eu”, „bă mincinosule, n-am timp de tine acum, vorbim noi,m-am săturat de tine”; procese verbale de redare a convorbirilor purtate de către inculpat cu alte persoane din care rezultă că inculpatul desfășoară activități de cămătărie, apelând și fiind apelat de către mai multe persoane care îi datorează diverse sume de ani și care îi înmânează periodic sume de bani de ordinul miilor de euro, respectiv N.,I. C. E.,S. Fahl,G.; de asemenea inculpatul este contactat de utilizatorului unui post telefonic căruia îi procură o sumă de bani cu dobândă solicitând acestuia un comision de 1000 lei, proces-verbal de prindere în flagrant, conform căruia inculpatul a fost prins în flagrant având asupra sa suma de 14.600 lei și 950 euro, fiind identificate asupra sa bancnote înscrise cu creion fluorescent mențiunea ,,șantaj” și prezentând pe degete substanță fluorescentă.
Instanța de fond a retinut ca, în urma verificărilor efectuate la Inspectoratul Teritorial de Muncă C., s-a stabilit că atât inculpatul A. E. cât și soția sa, din anul 2008 și până în prezent, nu figurează cu contracte individuale de muncă, iar conform evidențelor deținute de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C., a rezultat că inculpatul a deținut un număr de 4 societăți comerciale care în prezent sunt radiate sau dizolvate, ultima fiind radiată încă din anul 2006, ceea ce duce la concluzia că inculpatul acordă împrumuturi ca o îndeletnicire.
Raportat la mijloacele de probă administrate până la acest moment procesual, instanța va reține că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.321 alin.1 C.penal, în opinia instanței nefiind întrunită latura obiectivă a infracțiunii.
De asemenea, instanța constată că este incident cu privire la inculpat cazul prevăzut de- art 148 lit f c.pr.pen; astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de șantaj și cămătărie pentru care este cercetat inculpatul este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea in libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publică.
În legătură cu acest aspect trebuie precizat că sintagma pericol pentru ordinea publică desemnează o stare și nu un fapt ce ar putea periclita în viitor după punerea în liberate a inculpatului normala desfășurare a unui segment de relații sociale protejate în cadrul ordinii publice și care au fost încălcate ,relațiile sociale referitoare la libertatea psihică a persoanei și libertatea raporturilor juridice civile.
Astfel starea de pericol se deduce din datele existente la dosar privitoare la împrejurările în care este suspectat inculpatul că ar fi comis infracțiunile prin amenințări la adresa părții vătămate și a membrilor familiei sale, amenințări ce vizează agresiuni sexuale sau săvârșirea unor infracțiuni de distrugere a sediului firmei dacă partea vătămată nu restituie împrumutul, acordarea unor sume de bani cu dobândă fără a avea în acest sens o autorizație.
Instanța de fond a reținut la acest moment că circumstanțele personale ale inculpatului, care este integrat social și are un copil minor în întreținere ,fiind la primul conflict cu legea penală, raportat la natura și gravitatea infracțiunilor, nu sunt suficiente pentru a justifica cercetarea sa în libertate, existând riscul reiterării activității ilicite.
Față de cele expuse mai sus, dând prioritate imperativului protejării comunității, apreciind că lăsarea în libertate a inculpatului ar putea să încurajeze și alte persoane predispuse să săvârșească acțiuni ilicite de aceeași natură, să acționeze fără teamă de reacția imediată și promptă a justiției, reținând că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, instanța a admis propunere privind prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului A. E. în temeiul art 148 lit f c.pr.pen.; masura arestarii preventive va fi prelungită pe o durata de 30 de zile.
Prelungirea măsurii arestării preventive va fi dispusă pe durata maximă prevăzută de lege, fiind necesară pentru efectuarea mai multor acte procesuale și procedurale:
- obținerea raportului de constatare tehnico-științifică privind cele două telefoane mobile și cartelele S. aferente, modalitate prin care pot fi identificate și alte persoane care ar fi obținut sume de bani cu titlu de împrumut de la inculpat, aceasta raportat la conținutul convorbirilor telefonice redate în procesele verbale.
-obținerea răspunsurilor la adresele înaintate către I.T.M. și SPIT C.;
-identificarea tuturor persoanelor care au luat bani cu camătă de la inculpat, această activitate fiind foarte laborioasă, având în vedere că unele numere de apel aparțin unor cartele preplătite;
-efectuarea unui control de către lucrătorii Serviciului de Investigare a Fraudelor la sediul S.C. ERDCCM STEEL S.R.L. în vederea verificării contractelor depuse de inculpat în apărare.
Instanța nu poate primi susținerile avocaților inculpaților în legătură cu mijloacele de probă ce urmează a fi efectuate în sensul că acestea ar fi inutile, întrucât la acest moment procesual ,procurorul care supraveghează urmărirea penală este în măsură să dispusă cu privire la actele procesuale și procedurale ce urmează a fi efectuate pentru stabilirea situație de fapt și lămurirea cauzei sub toate aspectele.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs inculpatul A. E., criticand-o sub aspectul nelegaliatatii si netemeiniciei, in sensul ca, in mod gresit a apreciat instanta de fond ca, se impune prelungirea masurii arestarii preventive, avand in vedere ca probele ce se sustine ca urmeaza sa fie administrate in cauza nu ar fi utile cauzei, iar inculpatul ar putea sa fie judecat si in stare de libertate, avand in vedere faptele ce i se imputa inculpatului, iar acesta nu ar putea impiedica bunul mers al procesului penal.
Examinand incheierea penala recurata, prin prisma criticilor formulate si din oficiu, tribunalul apreciaza că, recursul declarat in cauză este nefondat si urmeaza să fie respins.
In mod corect a apreciat instanta de fond ca, temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive subzista si intrucat urmarirea penala nu a fost finalizata se impune prelungirea masurii arestarii preventive.
Tribunalul constată că, in cauză exista indicii temeinice de comitere a infractiunilor de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice, cămatarie si santaj, pentru care de altfel s-a si dispus luarea masurii arestarii preventive, indicii ce sunt date de probele administrate in cauza pana la acest moment si subzista si temeiul prevazut de art. 148 lit.f C.p.p., in sensul ca, pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 4 ani, iar inculpatul prezinta pericol concret pentru ordinea publica. Acesta este apreciat prin prisma modalitatii concrete de comitere a faptelor, de care acesta este banuit, constand in darea unor sume de bani cu imprumut percepand dobanzi camataresti, apoi pentru recuperarea acestora, intelegea sa recurga la santaj si amenintari cu violenta, la acte e violenta si scandal public, fata de el sau fata de membrii familiei sale, a gravitatii infractiunilor retinute, a ecoului puternic negativ ce il au asemenea fapte in randul comunitatii, atunci cand se propaga informatia ca persoane care dau bani cu camată recurg ulterior la santaj pentru a obtine foloase materiale injuste.
Se apreciaza ca se impune prelungirea masurii arestarii preventive fata de inculpatul A. E., avand in vedere ca, urmarirea penala nu a fost finalizata, ca in cauza urmeaza sa fie efectuate si alte acte de urmarire penala, care vizeaza extinderea cercetariilor, pentru acelasi gen de infractiuni si se mai impune verificarea apararilor inculpatului in functie de inscrisurile depuse la dosar de acesta.
In ceea ce priveste celelalte sustineri ale inculpatului, cum ca nu subzista infractiunile pentru care s-a dispus luarea masuri arestarii preventive, instanta apreciaza ca acestea sunt chestiuni de fond care nu pot fi analizate din aceasta perspectiva, la acest moment urmarindu-se doar existenta unor indicii care sa conduca la ideea ca inculpatul poate fi banuit de comiterea faptelor ce i se imputa si in prezentacesta beneficiaza de prezumtia de nevinovatie.
Tocmai de aceea, instanta de recurs apreciaza ca, se impune prelungirea starii de arest pentru a garanta bunul mers al procesului penal, pentru ca prezenta cauza sa fie lamurita sub toate aspectele, inclusiv din perspectiva apararilor oferite de inculpat si nu se impune inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, asa cum s-a solicitat de inculpat, prin aparatori.
Pentru aceste motive, recursul declarat de recurentul inculpat A. E., va fi respins ca nefondat, cu consecinta obligarii acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C. Pr. P.. respinge, ca nefondat, recursul formulat de A. E. – fiul lui C. și B., născut la data de 01.01.1970, detinut în I.P.J. Constanta, Centrul de Reținere si Arestare Preventivă, împotriva încheierii de ședință nr.138 din data de 7.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul penal nr._ .
În baza art. 192 alin.2 C. Pr. P.. obliga inculpatul A. E. la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9.05.2012.
P., JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. A. E. G. L. I. B.
GREFIER,
C. B.
Red.jud.fond.C.R.
Tehnored.jud.A.A.
3 ex./13.05.2013
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
