Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 659/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 659/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 4751/256/2013/a1
Dosar penal nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 659
Ședința publică din 26.06.2013
PREȘEDINTE – L. L.
JUDECĂTOR – C. D.
JUDECĂTOR - N. A.
GREFIER – C. C.
Ministerul Public reprezentat de PROCUROR – C. B.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de recurenții inculpați D. C. C. - fiul lui G. și M., născut la data de 16.07.1994 și B. G. - fiul lui V. și Victorița, născut la data de 09.08.1994, împotriva încheierii din data de 21.06.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia, în dosarul penal nr. _ 13.
La apelul nominal făcut în ședința publică,cu respectarea disp.art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat D. C. C., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M. P., în baza delegației avocațiale depusă la dosar, prezent recurentul inculpat B. G., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat L. M., în baza delegației avocațiale depusă la dosar.
Procedură legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor art.3852 Cod pr.penală, în termenul prevăzut de art.3853 Cod pr.penală, nemotivat.
Avocat M. P., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, să nu se mai mențină măsura arestării preventive ainculpatului D. C. C., apreciind că nu există temeiuri noi pentru menținerea stării de arest, măsura arestării preventive fiind o măsură excepțională care nu trebuie să se transforme într-o executare anticipată a pedepsei.
Totodată, arată că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, a fost cooperant și nu a încercat să zădărniceasc aflarea adevărului, considerând că poate fi integrat în societate prin executarea pedepsei în stare de libertate.
Avocat L. M., având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de recurentul inculpat B. G., împotriva încheierii pronunțate de Judecătoria Medgidia, prin care s-a apreciat că se impune în continuare menținerea acestuia în stare de arest preventiv.
Față de materialul probator existent la dosarul cauzei din care rezultă că inculpatul a recunoscut și regretat fapta săvârșită, că nu are antececente penale, apreciază că recurentul inculpat poate fi judecat în stare de libertate și nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, motiv pentru care solicită admiterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor formulate și să se aibă în vedere că inculpatul B. G. a mai fost condamnat în anul 2011, când i-au fost administrate și două amenzi cu caracter administrativ, iar inculpatul D. C., a fost condamnat anterior, în două rânduri, pentru fapte similare.
Raportat la aceste elemente, la atitudinea inculpaților de a săvârși în continuare fapte de natură penală, consideră că în mod corect instanța de fond a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și durata arestării preventive, la acest moment procesual, nu a depășit un caracter de rezonabilitate, raportat la natura acuzațiilor penale.
Recurentul inculpat D. C. C., în ultim cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat B. G., în ultim cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului său.
Instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța cnstată că prin încheierea pronunțată de Judecătoria Medgidia la data de 21.06.2013, s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților D. C. C. și Boronica G..
În baza art. art. 300¹, alin. 3 Cod Procedură Penală raportat la art. art. 160 Cod Procedură Penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților B. G. și D. C. C..
În baza art. 189 Cod procedură penală, s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. a sumei de 200 lei pentru avocat R. M. G., reprezentând onorariu apărător din oficiu, iar în baza art.192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia nr. 1730/P/2013 din data de 20.06.2013, inculpații D. C. C. și Boronica G. au fost trimisi în judecată în stare de arest preventiv, fiind acuzati de săvârșirea infracțiunilor de furt calificat - prevăzută de art. 208, alin. 1 – art. 209, alin. 1, lit. a,g și i din Codul penal – și violare de domiciliu – prevăzută de art. 192, alin. 1,2 CP, cu aplicarea art. 33, lit. a CP.
În rechizitoriu, se reține în sarcina inculpatilor că în zilele de .16.04.2013 și 24.05.2013 inculpații, prin escaladarea gardului și a unei magazii, respectiv prin efracția sistemelor de închidere, au pătruns fără drept în incinta/locuința părților vătămate Scoala Gimnaziala nr. 1 C. V. și L. S., de unde au sustras mai multe bunuri.
Analizând probele administrate în faza de urmărire penală până în acest moment precum și temeiurile în baza cărora s-a dispus măsura privativă de libertate, instanța de fond a reținut că măsura arestării preventive a fost luată în condiții de legalitate și temeinicie și se impune menținerea ei continuare.
Inculpatii au fost arestati preventiv pentru o perioadă de 29 de zile prin încheierea penală nr. 41/30.05.2013 a Judecătoriei Medgidia pronunțată în dosarul nr._, iar această hotărâre a devenit definitivă prin nerecurare.
Temeiurile de drept în baza cărora s-a dispus luarea măsurii arestării preventive sunt expuse în art. 148, lit. f Cod procedură penală. Deopotrivă au fost analizate și dispozițiile art. 136, art. 146 și art. 150 cod procedură penală.
Conform art. 3001 alin. 1 Cod procedură penală, la primirea dosarului instanța este datoare să verifice din oficiu legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive a inculpatului trimis în judecată în stare de arest preventiv, iar conform art. 3001 alin. 3,cod procedură penală, dacă instanța consideră că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține prin încheiere motivată această măsură.
Cu privire la legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive.
Instanța de fond a reținut că arestarea preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale privind luarea acestei măsuri.
Pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, pentru infracțiunile ce au fost avute în vedere, iar la momentul luării măsurii existau indicii temeinice în sensul prevăzut de 68¹ cod procedură penală din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapta prevăzută de legea penală.
Cu privire la necesitatea menținerii în continuare a măsurii arestării preventive
S-a reținut că ambii inculpati au recunoscut săvârșirea faptelor.
Din probele administrate până în prezent, instanța reține că rezultă informații și împrejurări de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca inculpații D. C. C. și Boronica G., în cauza de față, să fi comis infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată.
Astfel, instanța de fond a apreciat că în sensul art. 143 Cod pr.pen. și 681 Cod procedură penală, există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatii au săvârșit faptele pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva lor prin Ordonanța din 29 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, respectiv că au comis infracțiunile de furt calificat și violare de domiciliu.
Inculpatul B. G. a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii prin sentința penală nr. 2436/2011 a Judecătoriei Medgidia, definitivă.
Tot în anul 2011 inculpatului menționat i-au fost aplicate două sancțiuni administrative în baza art. 18¹ CP pentru fapte de natura art. 208-art. 209 CP.
Inculpatul D. C. C. a fost condamnat în două rânduri pentru fapte asemănătoare (s.p.nr. 1547/2011 și nr. 2436/2011 ale Judecătoriei Medgidia) inculpatului menționat fiindu-i aplicate și 4 sancțiuni administrative în baza art. 18¹ CP pentru fapte de natura art. 208-art. 209 CP.
Instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.148 alin. 1 lit.f teza I C.pr.pen., respectiv pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, sunt reprezentate de închisoarea mai mare de 4 ani.
Cât privește teza a II a art. 148 alin. 1 lit. f teza I Cod procedură penală, respectiv pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică cercetarea inculpatilor in stare de libertate, instanța a reținut că, temeiurile care au fost avute în vedere inițial subzistă în continuare și se impune menținerea măsurii privării de libertate, în continuare. Condamnarile anterioare – inclusiv sancțiunile administrative - conduc la concluzia unei predispoziții a inculpatilor la săvârșirea de furturi.
Instanța de fond a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, care rezultă din gravitatea faptelor, din modalitatea de săvârșire a faptelor, precum și din rezonanța socială negativă a acestor fapte antisociale în rândul opiniei publice căreia i se creează un sentiment de temere și insecuritate precum și de apreciere negativă a reacției organelor legii.
Totodată, circumstanțele personale dictate de conduita anterioară a inculpaților sunt de natură a imprima un grad de pericol social concret ridicat.
Deși libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, arestarea persoanei fiind o excepție permisă doar în cazurile și cu procedura prevăzută de lege, măsura privativă de libertate se poate lua sau menține, pe o durată rezonabilă în condițiile în care natura și gravitatea faptei ar putea avea un impact negativ asupra reacției opiniei publice, la comiterea unei astfel de fapte. De asemenea, în cazul de față interesul general, obștesc primează în fața celui individual al inculpaților.
Cu toate acestea, instanța a considerat că se impune menținerea arestării preventive și constată, în același timp că nu există temeiuri noi care să justifice revocarea acesteia, cu atât mai mult cu cât în cauza penală nu a fost începută cercetarea judecătorească, etapă procesuală în care pot apărea informații de natură a schimba sau infirma temeiurile avute în vedere de instanță cu ocazia luării măsurii preventive.
Instanța a apreciat că o altă măsură preventivă luată față de inculpati nu este suficientă pentru asigurarea scopului măsurii preventive și al procesului penal, în raport și de gradul de pericol social al infracțiunilor care fac obiectul judecății și de necesitatea prevenirii săvârșirii altor infracțiuni, motiv pentru care nu se impune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, mai permisivă și mai blândă.
Împotriva acestei încheieri în termen legal au declarat recurs inculpatii, ,criticînd-o pentru nelegalitate și netemeinicie,aratand că lăsarea în libertate a acestira nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nu există temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii arestării preventive.
Verificînd încheierea recurată prin prisma criticii aduse și din oficiu, conform art. 385 / 6 alin. 3 Cod proc pen., Tribunalul constată că recursul este nefondat.
Din mijloacele de probă administrate pînă în prezent, rezultă că în continuare sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 în referire la art. 68/ 1 Cod proc. pen., întrucît așa cum a constatat prima instanță, sunt indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatii ar fi săvîrșit faptele pentru care au fost cercetat și trimisi în judecată și conturează starea de fapt expusă în cuprinsul actului de sesizare a instanței.
Indiciile temeinice sunt evidențiate de materialul probator administrat in cauza pana la acest moment procesual respectiv plangerea si declaratia partilor vatamate sau reprezentantilor legali ,procesul verbal de cercetare la fata locuklui ,plansa fotografica ,declaratii inculpatilor ,declaratiile martorilor audiati in cauza care se coroboreaza cu declaratile partulor vatamate .
De asemenea, în mod întemeiat s-a apreciat de prima instanță incidența temeiului prevăzut de art.148 lit. f Cod proc. pen., deoarece pedeapsa este mai mare de 4 ani închisoare pentru infracțiunea retinuta sunt probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în accepțiunea acestui text de lege.
Pericolul concret pentru ordinea publică presupune o anumită rezonanță socială negativă, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de dezaprobare publică, de insecuritate socială. Dincolo de pericolul social generic ridicat al infracțiunii retinute in sarcina inculpatilor, instanța are în vedere si gravitatea faptelor, prin circumstanțele concrete și modalitatea de comitere ce denotă un grad ridicat de pericol al acestora –care în mod repetat in zilele de .16.04.2013 și 24.05.2013, prin escaladarea gardului și a unei magazii, respectiv prin efracția sistemelor de închidere, au pătruns fără drept în incinta/locuința părților vătămate Scoala Gimnaziala nr. 1 C. V. și L. S., de unde au sustras mai multe bunuri.
Astfel toate aceste aspecte ,constituie probe că lăsarea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, prin sentimentul de insecuritate și nesiguranță indus opiniei publice ca urmare a săvîrșirii,a unor astfel de fapte.
Se va avea totodata că inculpatul B. G. a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii prin sentința penală nr. 2436/2011 a Judecătoriei Medgidia, definitivă.
Tot în anul 2011 inculpatului menționat i-au fost aplicate două sancțiuni administrative în baza art. 18¹ CP pentru fapte de natura art. 208-art. 209 CP.
Inculpatul D. C. C. a fost condamnat în două rânduri pentru fapte asemănătoare (s.p.nr. 1547/2011 și nr. 2436/2011 ale Judecătoriei Medgidia) inculpatului menționat fiindu-i aplicate și 4 sancțiuni administrative în baza art. 18¹ CP pentru fapte de natura art. 208-art. 209 CP.
Măsura dispusa de instanta de fond corespunde și scopului acesteia, prevăzut în art. 136 Cod proc. pen., privind buna desfășurare a procesului penal,prin asigurarea prezenței inculpaților la dispoziția instanței, cercetarea judecătorească nefiind începută ,evitarea denaturării probatoriului, a riscului sustragerii de la judecată ori de la executarea pedepsei, dacă inculpații vor fi găsiți vinovați.
Măsura arestării preventive este în consonanță si cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, în ceea ce privește necesitatea menținerii măsurii arestării preventive, potivit cu care prevederile aplicabile într- un stat, trebuie să respecte pe cît posibil valorile unei societăți democratice, în special preeminența dreptului și că, autoritățile judiciare naționale pot dispune restrîngerea libertății de mișcare a unei persoane, ținînd seamă de necesitatea și proporționalitatea măsurii, raportat la scopul pentru care aceasta a fost aplicată, cerințe îndeplinite în cauză, la acest moment procesual, pentru argumentele expuse mai sus.
Pe cale de consecință, o măsură preventivă mai puțin restrictivă de libertate, nu se justifică, cel puțin la acest moment procesual.
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în baza art. 38515 pct.1 lit.b c.p.p., va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentii–inculpati Dragimir C. C. si Boronica G. împotriva Încheierii din data din 21.06.2013 pronunțată de JudecătoriaMedgidia în dos.pen. nr. _ 13.
În baza art. 192 alin 2 c.p.p., va obliga pe recurentii–inculpati, fiecare la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentand onorariu avocati oficiu, se avanseaza din fondurile Ministerului Justitiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct. 1 lit b c.p.p. ;
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentii –inculpati Dragimir C. C. si Boronica G. împotriva Încheierii din data din 21.06.2013 pronunțată de JudecătoriaMedgidia în dos.pen. nr. _ 13.
În baza art. 192 alin 2 c.p.p. ;
Obligă pe recurentii–inculpati la plata sumei de 200 lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare către stat ,din care suma de 200 lei reprezentand onorariu avocati oficiu, se avanseaza din fondurile Ministerului Justitiei ,catre Baroul Constanta -av.M. P. si av Lutu M.
Definitivă.
Pronunțată astăzi 26.06.2013 in ședință publică.
P., JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. L. C. D. N. A.
GREFIER,
C. C.
Red.jud.fond M.V.U.
Tehnored. Jud.C.D./4 ex./27.06.2013
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
