Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr. 454/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 454/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 9311/118/2013
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică din data de 03.12.2013
SENTINȚA PENALĂ NR.454
PREȘEDINTE – M. V.
GREFIER – C. C. D.
Cu participarea Ministerului Public – P. de pe lângă Tribunalul C., reprezentat prin PROCUROR – C. C. B.
Pe rol, soluționarea cauzei penale privind pe contestatorul- condamnat A. M. M. ABDELGHANY HELALY – fiul lui M. și R. A., născut la data de 01.11.1980, deținut în Penitenciarul Oradea, având ca obiect art.461 Cod proc.penală – contestație la executarea pedepsei închisorii.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea disp.art.297 alin.1 Cod procedură penală, se constată prezența condamnatului contestator A. M. M. Abdelghany Helaly, în stare de deținere, asistat de apărătorul desemnat din oficiu C. A. A., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 Cod de proc.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează părțile, obiectul dosarului aflat pe rol, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Totodată, menționează că la fila nr.10 din dosarul cauzei se află atașată declarația olografă a condamnatului, din care rezultă că își menține cererea având ca obiect contestație la executarea pedepsei închisorii.
Potrivit dispozițiilor instanței, P. de pe lângă Curtea de Apel C. a restituit dosarul nr._ al tribunalului C. (3 volume), împreună cu dosarul de urmărire penală nr.1557/P/2008 (3 volume).
Fiind întrebat de către instanță, contestatorul condamnat A. M. M. Abdelghany Helaly precizează că nu are nevoie de interpret, întrucât cunoaște și înțelege limba română și ,de asemenea, menționează că insistă în soluționarea cererii pe care a formulat-o.
Instanța îi aduce la cunoștință contestatorului faptul că are dreptul să își angajeze avocat, în caz contrar urmând să beneficieze de asistența juridică din oficiu.
Contestatorul condamnat A. M. M. Abdelghany Helaly precizează că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu ,prezent la termenul de astăzi .
Apărătorul contestatorului- condamnat A. M. M. Abdelghany Helaly, avocat C. A. A. având cuvântul -după ce a luat legătura cu acesta-, arată că un prim motiv al contestației îl constituie deducerea incorectă a perioadei reținerii și arestării preventive.
Astfel, solicită a se avea în vedere faptul că prin hotărâre judecătorească i s-a dedus perioada de la 15 ianuarie 2009, până la 23 iulie 2010, în condițiile în care contestatorul a fost arestat preventiv pe data de 14 ianuarie 2009.
La interpelarea instanței, arată că este corectă data la care a fost pus în libertate, respectiv 23 iulie 2010.
În prezent condamnatul execută o pedeapsă de 10 ani închisoare, iar acesta apreciază că trebuia ca și Curtea de Apel să îi fi dedus perioada reținerii și arestării preventive din mandatul în a cărei executare se află, respectiv cel de 10 ani.
Dându-i-se cuvântul, contestatorul condamnat A. M. M. Abdelghany Helaly precizează că -în opinia sa- trebuia dedusă perioada de reținere și arest preventiv și prin decizia Curții de Apel, ori, atât timp cât nu s-a realizat, mandatul de executare a pedepsei este lovit de nulitate.
Instanța constată că prin contestația adresată tribunalului, în ceea ce privește contestarea modului de deducere a măsurilor preventive, sunt vizate 2 aspecte. Un prim aspect vizează nededucerea perioadei reținerii prin hotărârea instanței de fond, al doilea aspect vizând nededucerea aceleiași perioade de arest preventiv și prin decizia Curții de Apel C..
În continuare, fiindu-i solicitat de către instanță să aducă lămuriri în raport cu motivele de contestație formulate în scris, contestatorul condamnat A. M. M. Abdelghany Helaly precizează, referitor la punctul 2 din contestația formulată, că, în hotărârea de condamnare, există greșeli în ceea ce privește consemnarea declarațiilor martorilor audiați.
De asemenea, menționează că a depus la 17.10.2013 motive de recurs și cerere de probatorii, care însă nu se regăsesc la dosarul instanței de recurs.
Instanța dispune ca apărătorul desemnat din oficiu să ia legătura cu contestatorul, pentru a-l consilia și a-i explica acestuia ce motive pot să constituie obiect al contestației la executare.
Apărătorul contestatorului- condamnat A. M. M. Abdelghany Helaly, avocat C. A. arată că, potrivit susținerilor condamnatului, acesta a trimis prin intermediul faxului motive de recurs, care însă nu se regăsesc în dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La întrebarea adresată de instanță, în sensul să precizeze contestatorul dacă consideră că acesta este un motiv de contestație la executare și dacă insistă în acest motiv, ori dacă apreciază că se impune o lămurire a deciziei pronunțate în recurs în acest sens, președintele completului de judecată explicându-i acestuia că o contestație vizând lămurirea unei hotărâri este de competența instanței care a pronunțat-o -, contestatorul condamnat precizează că renunță la acest motiv invocat în conținutul contestației sale, cu mențiunea că urmează a se adresa în mod direct Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În continuare, contestatorul condamnat A. M. M. Abdelghany Helaly precizează că încearcă din anul 2009 să obțină restituirea bunurilor care i-au fost luate în cursul procesului penal, a solicitat restituirea acestora inclusiv instanței de apel, și invocă nerestituirea de către Curtea de Apel a bunurilor despre care contestatorul susține că îi aparțin. Precizează că insistă în acest motiv al contestației sale.
Fiind întrebat de către instanță dacă apreciază că acesta ar fi un alt motiv de contestație la executare, sau dacă consideră că era un motiv de recurs, care trebuia invocat în fața instanței de recurs, contestatorul precizează că insistă în soluționarea și a acestui motiv, care poate fi invocat pe calea contestației la executare, în opinia sa.
Cu privire la ultimul motiv al contestației, invocat de contestator, instanța constată că acesta a arătat că au apărut probe noi în favoarea sa, în susținerea nevinovăției, ce ar putea fi evidențiate prin declarația martorului C. C., motiv pentru care solicită audierea acestui martor.
Fiind întrebat de către instanță dacă apreciază contestatorul că ar fi vorba de un motiv de contestație la executare, ori de un motiv de revizuire a cauzei, urmând ca în acest sens să își rezerve dreptul de a se adresa procurorului, separat, printr-o cerere de revizuire, contestatorul condamnat -după ce a luat legătura cu apărătorul- arată că renunță la motivul nr.3 din contestația formulată, reprezentând probe noi, pe considerentul că deja a formulat o cerere de revizuire, care este în lucru.
Având în vedere că nu sunt alte chestiuni prealabile, excepții, ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul contestatorului - condamnat, prin avocat și reprezentantului parchetului.
Apărătorul contestatorului - condamnat A. M. M. Abdelghany Helaly, avocat C. A. A. având cuvântul, solicită admiterea cererii așa cum este formulată, în primul rând cu privire la data reținerii, începând cu data de 14.01.2009, în loc de 15.01.2009.
Solicită admiterea cererii în baza art.461 lit.c Cod de proc.penală.
Instanța îi atrage atenția apărătorului asupra faptului că pentru a se analiza deducerea perioadei, aceasta se face în cadrul art.461 lit.d Cod de proc.penală, în cazul lit.c a textului de lege ar trebui discutat și de trimiterea cauzei la completul care a pronunțat hotărârea.
La întrebarea instanței, în sensul să precizeze apărătorul dacă solicită ca deducerea să fie făcută și de Curtea de Apel, apărătorul lasă la aprecierea instanței de judecată, urmând ca și Curtea de Apel să pronunțe o hotărâre în acest sens, în funcție de ce va hotărî tribunalul.
Fiind întrebat contestatorul dacă consideră că deducerea pe care a făcut-o tribunalul, trebuia să fie făcută și de Curtea de Apel, contestatorul apreciază că este vorba de un viciu de procedură.
Instanța ia act că nu se renunță la acest motiv al contestației, de către contestatorul condamnat A. M. M. Abdelghany Helaly. De asemenea, ia act că se insistă și în motivul de la punctul 2, respectiv că în hotărârea de condamnare s-a schimbat, practic, conținutul declarației unui martor, luată de către judecătorul de la Tribunalul C..
Apărătorul contestatorului - condamnat A. M. M. Abdelghany Helaly, avocat C. A. A. având cuvântul, arată că urmează ca instanța să constate dacă se încadrează în vreunul din motivele prevăzute în textul de lege.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, opinează că singurul motiv care ar putea fi reținut ca fiind oarecum îndreptățit în contestația formulată de condamnat, ar fi primul, acela privind nededucerea perioadei reținerii, sens în care arată că practica nu este unitară.
Astfel, se apreciază că, pentru a fi incident art.461 lit.d Cod de proc.penală, orice argument invocat pentru a fi admisibilă contestația la executare trebuie să survină în timpul executării pedepsei. În condițiile în care nu este vorba despre o împrejurare ce a intervenit în timpul executării, ci după rămânerea definitivă, cu titlu de exemplu prescripție, amnistie sau orice alt incident, dar este important ca acest incident să intervină în timpul executării, singurul remediu procedural îl constituie aplicarea art.195-196 Cod de proc.penală, respectiv înlăturarea unei omisiuni vădite.
Solicită a se observa că, în practică, există și soluții contrare, în sensul că s-a dispus admiterea contestației cf.art.461 lit.d Cod de proc.penală.
Opinează, însă, că ar fi o cale corectă aceea a aplicării art.195-196 Cod de proc.penală. Asemenea cerere apare ca inadmisibilă din perspectiva contestației la executare.
Cu privire la celelalte aspecte puse în discuție, formulează concluzii de respingere. Condamnatul recunoaște că i s-a dedus reținerea, adevărat că de la data de 15.01.2009, susținând că acest lucru nu l-a făcut și Curtea de Apel. Însă, un atare motiv contravine și neagă primul punct al contestației dedusă judecății.
Instanța când pronunță o hotărâre în calea de atac menționează expres: ”…se mențin celelalte dispoziții, în măsura în care nu contravin celor dispuse de instanța de apel”, astfel încât această mențiune este suficientă. Pe cale de concluzie, critica adusă de condamnat este nefondată.
În referire la celelalte argumente invocate de contestatorul condamnat, respectiv faptul că în motivarea hotărârii au fost preluate necorespunzător declarațiile unor martori, solicită ca instanța învestită cu soluționarea contestației la executare să constate că se contestă doar executarea, nu hotărârea însăși, cum face condamnatul, care apreciază că hotărârea nu este corectă, acest lucru constituind, eventual, un motiv de contestație a hotărârii prin calea de atac prevăzută de altă procedură, sens în care solicită respingerea contestației la executare.
Contestatorul - condamnat A. M. M. Abdelghany Helaly având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației sale la executarea pedepsei închisorii.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare. După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra contestației de față:
La data de 29.10.2013 a fost înregistrată pe rolul instanței contestația la executarea s.p. nr.123/21.03.2011 a Tribunalului C., modificată prin d.p. nr.41/P/4.10.2012 a Curții de Apel C., formulată de către contestatorul-condamnat A. M. M. Abdelghany Helaly.
La termenul de judecată din data de 3.12.2013, la solicitarea instanței, condamnatul a adus lămuriri la contestația formulată, precizând că demersul său se întemeiază pe următoarele motive:
- nededucerea corectă a timpului măsurilor preventive de către prima instanță;
- nededucerea de către Curtea de Apel C. prin decizia pronunțată în apel, a aceleiași perioade de reținere și arest preventiv dedusă de către prima instanță, motiv pentru care mandatul de executare a pedepsei ar fi lovit de nulitate;
- consemnarea în hotărârea de condamnare a declarațiilor martorilor, în mod incorect;
- nerestituirea, de către instanța de apel, a bunurilor ce i-au fost ridicate.
Analizând contestația formulată, instanța are în vedere următoarele:
Contestația la executarea unei hotărâri penale constituie mijlocul procedural prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării, dar exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.
Din această perspectivă, contestația la executare formulată de către condamnatul A. M. M. Abdelghany Helaly este însă întemeiată sub următorul aspect:
Deși prin ordonanța nr._/2008 din 14.01.2009 a M.A.I. – I.G.P.R. – Direcția Poliției Transporturi – Secția Regională de Poliție Transporturi C. ( fila 225 vol. I dosar u.p. ) s-a dispus reținerea inculpatului pentru 24 de ore, începând cu data de 14.01.2013, prin s.p. nr.123/21.03.2011 a Tribunalului C., modificată prin d.p. nr.41/P/4.10.2012 a Curții de Apel C. s-a dedus doar perioada arestării preventive a inculpatului, situație care cade sub incidența prevederilor art.461 alin.1 it.d C.p.p., urmând a fi remediată ca urmare a admiterii contestației la executare formulată de către condamnat.
În consecință, numai pentru acest motiv, instanța va admite contestația la executare și, în temeiul art.88 C.p., va deduce din pedeapsa închisorii de 10 ani aplicată condamnatului prin d.p. nr.41/P/4.10.2012 a Curții de Apel C. care a modificat s.p. nr.123/21.03.2011 a Tribunalului C., și perioada reținerii din ziua de 14.01.2009 dispuse prin ordonanța nr._/2008 din 14.01.2009 a M.A.I. – I.G.P.R. – Direcția Poliției Transporturi – Secția Regională de Poliție Transporturi C. ( fila 225 vol. I dosar u.p. ).
Se va desființa mandatul de executare a pedepsei nr.254/2011/16.11.2012 emis la data de 16.11.2012 de către Tribunalul C. și se va dispune emiterea unui nou mandat de executare în conformitate cu prezenta sentință, în care se va menționa că, din durata pedepsei închisorii aplicate condamnatului se scade și durata reținerii.
În referire la motivul de contestație invocat de către condamnat, vizând nededucerea timpului măsurilor preventive și de către Curtea de Apel C., prin decizia pronunțată în apel, instanța are în vedere următoarele:
Prin sentința de condamnare, în baza art.88 C.p., prima instanță a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, „perioada reținerii și arestării preventive, cu începere de la data de 15.01.2009 și până la data de 23.07.2010.”
Prin decizia pronunțată în apel, instanța de control judiciar a dispus menținerea dispozițiilor sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin decizii.
În concluzie, în conformitate cu prevederile art.371 alin.2 C.p.p., instanța de apel a analizat sentința apelată și sub aspectul legalității dispoziției de aplicare a art.88 C.p. și, constatând că este corectă, a menținut-o, nefiind necesar a se relua în decizie conținutul aceleași dispoziții din hotărârea primei instanțe.
În ceea ce privește redarea incorectă a declarațiilor martorilor în hotărârea de condamnare și nerestituirea de către Curtea de Apel în decizia pronunțată în apel a bunurilor personale și ale firmei, instanța constată că cele două aspecte nu constituie motive de contestație la executare, ci critici ale hotărârilor pronunțate în cauză care puteau fi invocate numai în căile ordinare de atac, cel mai târziu în recurs, nefiind permisă, astfel cum am menționat, ca pe calea contestației la executare, să fie afectată autoritatea de lucru judecat. În referire la cererea de restituire a bunurilor personale și ale firmei, instanța constată că aceasta a fost formulată în mod expres de către condamnat în fața Curții de Apel C., astfel cum rezultă din încheierea de dezbateri întocmită în cauză.
Pentru argumentele expuse, ținând seama și de faptul că persoana condamnată a renunțat, astfel cum s-a consemnat în încheierea de dezbateri întocmită în prezenta cauză, la o parte dintre motivele de contestație formulate în scris, instanța va admite, în parte (numai sub aspectul aplicării art.88 C.p. în raport cu timpul reținerii ) contestația formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
În baza art.461 alin.1 lit.d C.p.p.:
Admite, în parte, contestația la executare formulată de către condamnatul A. M. M. Abdelghany Helaly – fiul lui M. și R. A., născut la data de 01.11.1980, deținut în Penitenciarul Oradea.
În baza art.88 C.p.:
Deduce din pedeapsa închisorii de 10 ani aplicată condamnatului prin d.p. nr.41/P/4.10.2012 a Curții de Apel C. care a modificat s.p. nr.123/21.03.2011 a Tribunalului C., și perioada reținerii din ziua de 14.01.2009 dispuse prin ordonanța nr._/2008 din 14.01.2009 a M.A.I. – I.G.P.R. – Direcția Poliției Transporturi – Secția Regională de Poliție Transporturi C. ( fila 225 vol. I dosar u.p. ).
Desființează mandatul de executare a pedepsei nr.254/2011/16.11.2012 emis la data de 16.11.2012 de către Tribunalul C. și dispune emiterea unui nou mandat de executare în conformitate cu prezenta sentință, în care se va menționa că, din durata pedepsei închisorii aplicate condamnatului se scade și durata reținerii.
În baza art.189 C.p.p.:
Dispune avansarea sumei de 100 lei, din fondurile M.J. către Baroul C., în favoarea av.C. A. A..
În baza art.192 alin.3 C.p.p.:
Cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3. 12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. VlășceanuCristina C. D.
Red.-tehnored.jud. fond M.V. / 20.01.2014/4 ex.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
