Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 975/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 975/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 6510/256/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 975
Ședința publică din data de 24.09.2013
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTORI – L. I. B.
- M. L. T.
GREFIER – L. Ș.
Cu participarea PROCUROR – C. B.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petentul condamnat N. A., fiul lui C. și A., născut la data de 06.08.1953, deținut în Penitenciarul Poarta Albă - împotriva sentinței penale nr.2081 din data de 23.08.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, cu respectarea dispozițiilor art.297 alin.1 cod procedură penală, se prezintă recurentul condamnat N. A. – în stare de deținere și asistat de apărător desemnat din oficiu P. A., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea disp.art.176 - 181 cod procedură penală.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 cod procedură penală, nemotivat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.38510 cod procedură penală.
În baza art.301 cod procedură penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art.385 13 cod procedură penală.
Avocat din oficiu P. A., având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de recurentul condamnat N. A. și casarea sentinței penale recurate, cu consecința admiterii propunerii de liberare condiționată a acestuia.
Solicită a se avea în vedere că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art.59 cod penal, întrucât petentul a executat 128 zile peste fracția obligatorie din pedeapsă și a dat dovezi temeinice de îndreptare, având un comportament corespunzător, fără sancțiuni, fiind recompensat o dată și participând la activități moral religioase.
În subsidiar, solicită reducerea termenului fixat pentru reînnoirea cererii.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de condamnatul N. A., ca fiind nefondat și apreciază că sentința penală recurată este legală și temeinică sub toate aspectele, în mod corect dispunându-se respingerea propunerii de liberare condiționată.
Consideră că nu se poate aprecia în sensul că recurentul condamnat a dat dovezi temeinice de îndreptare, acesta nefiind planificat la activități lucrative, dovedind lipsă de interes în participarea la programe educaționale și având comportamentul selectiv și interesat, având o participare mai activă în perioada când se împlinea fracția legală din pedeapsă, pentru a putea beneficia de liberare condiționată.
Recurentul condamnat N. A., în ultimul cuvânt, arată că nu a participat la activități întrucât suferă de hepatită cronică. De asemenea, menționează că execută pedeapsa în regim deschis tocmai pentru că a dat dovezi temeinice de îndreptare.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr.2081 din data de 23.08.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._, a fost respinsă propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor din cadrul Penitenciarului Poarta Albă, județul C., de liberare condiționată a condamnatului N. A., născut la data de 06.08.1953, fiul lui C. și A., fiind stabilit termen după data de 23.12.2013.
În baza art. 189 cod procedură penală, s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiție către Baroul C., a sumei de 100 lei, pentru avocat G. Vetuța, conform delegației nr. 2618/2013, cu titlu de onorariu apărător din oficiu.
În baza art. 192 alin. 3 cod procedură penală, cheltuielile avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 21.08.2013, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate de la Penitenciarul Poarta Albă a propus liberarea condiționată din executarea pedepsei privative de libertate a condamnatului N. A., deținut în Penitenciarul Poarta Albă.
Analizând actele și lucrările din dosar, instanța a constatat:
Condamnatul se afla in executarea unei pedepse privative de libertate de 12 ani și 6 luni pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativă de omor calificat.
Executarea pedepsei a început la data de 17.05.2004 și urmează să expire la data de 16.11.2016.
Fracția legală de ¾ este îndeplinită la executarea a 3425 zile.
Condamnatul a executat 3384 zile din pedeapsă, i se consideră ca executate ca urmare a muncii prestate 169 zile, total 3553 zile, fracția necesară pentru a putea fi liberat condiționat fiind executată.
Se află la a doua analiză în comisie, anterior fiind analizat la 18.04.2013 .
Întrucât condamnatul a executat, pana la aceasta data, fracția prevăzută de lege, singurul aspect ce trebuie avut in vedere în cauză este îndeplinirea condițiilor subiective prevăzute de art.59 Cod penal, respectiv dacă, condamnatul „este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale”.
De la ultima analiză a avut un comportament corespunzător, a fost recompensat 1 dată, nu a fost sancționat, nu a fost planificat la activități lucrative, având în total 169 zile câștig. A participat la activități moral religioase.
Pe timpul executării pedepsei, a avut un comportament corespunzător .
Nu are antecedente.
Față de natura infracțiunii, de pedeapsa aplicată raportat la comportamentul pe parcursule executării pedepsei, instanța nu a considerat că sunt îndeplinite condițiile pentru liberarea condiționată a condamnatului.
Natura infracțiunii săvârșite (tentativă omor calificat) conturează un comportament antisocial cu pericol sporit al acestuia, sens în care a fost aplicată și pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare. În primii 4 ani nu a participat la activități, în 2009 doar la un singur program, în 2010 la 3 programe educaționale, condamnatul începând să participe mai frecvent în anul 2011, ca ulterior să participe mai mult la activități moral religioase, indiferent de Biserică, mai frecvent în 2013, fiind recompensat 1 dată în perioada de amânare, ultima recompensă acordată fiind în anul 2011.
Instanța a observat că după participări modeste la programe de scurtă durată, cele mai multe de câte o zi, în anul 2013, fiind anul în care se împlinea fracția legală, a participat și la programe mai mari de o zi.
Este adevărat că nu a fost sancționat, dar raportat la perioada executată, din anul 2004, are doar 5 recompense și 169 zile considerate executate ca efect al muncii prestate, zile pe care instanța le-a considerat relativ reduse raportat și la participarea de condamnat la programele educative. Raportat la pedeapsa aplicată, fracția fiind depășită doar cu 100 de zile, raportat la comportamentul selectiv al condamnatului, instanța a considerat că timpul efectiv executat nu este suficient.
S-a constatat astfel că, și în situația în care există aparența unei reeducări, instanța nu este obligată la liberarea condiționată a acestuia în măsura în care există indicii de neresponsabilitate pe care condamnatul le manifestă și care ar putea conduce la inducerea unui pericol în societate prin liberarea acestuia la această dată.
Urmare celor de mai sus, instanța a apreciat ca necesare pentru reeducarea condamnatului, executarea a încă 4 luni de închisoare, după care să se rediscute eventuala liberare a acestuia.
Împotriva acestei sentințe penale, condamnatul a declaratrecurs, solicitând admiterea propunerii de liberare condiționată, fără a preciza care sunt motivele.
Apărătorul a mai susținut oral aspecte favorabile condamnatului, așa cum au fost expuse în partea introductivă a prezentei decizii.
Din analiza actelor și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385 ind.6 alin.3 Cod proc. pen., Tribunalul constată recursul a fi nefondat și va fi respins pentru motivele care vor fi expuse în continuare.
Potrivit art.59 Cod penal: „după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținând-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executare în întregime a pedepsei.”Potrivit alin.2 al aceluiași articol: „În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin.1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani și a cel puțin două treimi când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
Având în vedere aceste dispoziții legale, ca și natura instituției liberării condiționate, Tribunalul constată că aceasta creează exclusiv o vocație, și nu un drept al persoanei private de libertate de a fi liberată din penitenciar înainte de executarea integrală a pedepsei.
De aceea în situația în care nu există aparența unei reeducări, instanța nu este obligată a proceda la liberarea condiționată a condamnatului, în măsura în care acesta nu face dovada unor eforturi temeinice de îndreptare, iar condamnatul, odată aflat în libertate, ar prezenta un potențial pericol pentru societate mai înainte de executarea integrală a pedepsei.
Examinândactele de la dosar în legătură cu propunerea formulată, instanța de recurs reține că acest condamnat nu poate fi liberat condiționat având în vedere, așa cum a reținut și instanța de fond, respectiv acesta se afla in executarea unei pedepse privative de libertate de 12 ani și 6 luni pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativă de omor calificat, executarea pedepsei a început la data de 17.05.2004 și urmează să expire la data de 16.11.2016, fracția legală de ¾ este îndeplinită la executarea a 3425 zile. Condamnatul a executat 3384 zile din pedeapsă, i se consideră ca executate ca urmare a muncii prestate 169 zile, total 3553 zile, fracția necesară pentru a putea fi liberat condiționat fiind executată. La acest moment condamnatul se află la a doua analiză în comisie, anterior fiind analizat la 18.04.2013, a executat fracția prevăzută de lege, de la ultima analiză a avut un comportament corespunzător, a fost recompensat 1 dată, nu a fost sancționat, nu a fost planificat la activități lucrative, având în total 169 zile câștig. A participat la activități moral religioase. Pe timpul executării pedepsei, a avut un comportament corespunzător și nu are antecedente.
Având în vedere infracțiunile săvârșite de petentul-condamnat N. A. (tentativă omor calificat) caracterizată prin lipsă de respect față de valori esențiale ocrotite de legea penală-cum este viața omului, instanța de recurs apreciază ca timpul efectiv executat nu este suficient pentru reeducarea acestuia, deoarece la acest moment petentul-condamnat nu prezintă suficiente dovezi ale realizării unor eforturi concrete îndestulătoare în sensul reeducării, astfel că nu poate fi admisă solicitarea sa de liberare condiționată.
Aspectele favorabile ce se rețin față de petent, respectiv că acesta nu are sancțiuni, fiind recompensat o dată și participând la activități moral religioase, deși sunt favorabile și încurajatoare, apar încă insuficiente pentru acordarea beneficiului liberării condiționate.
Termenul fixat de instanța de fond după data de 23.12.2013, apare rezonabil și necesar, remarcând și considerentele expuse anterior, urmând ca și în perioada care urmează condamnatul să fie disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul constată că prima instanță a făcut o justă apreciere a dispozițiilor incidente în cauză, prin prisma condițiilor impuse de art.59 Cod penal, astfel că, cel puțin la acest moment, nu se justifică liberarea condiționată.
Pentru aceste considerente, va fi respins recursul ca nefondat, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod proc. pen., cu obligarea condamnatului recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 din același cod.
Văzând și dispozițiile art.189 cp.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-condamnat N. A., fiul lui C. și A., născut la data de 06.08.1953, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr.2081 din 23.08.2013 a Judecătoriei Medgidia pronunțată în dosarul penal nr._ .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul-condamnat N. A. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 Cod procedură penală,
Avansează 100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. în favoarea av. P. (N.) A.-G..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. M. L. I. B. M. L. T.
GREFIER,
L. Ș.
Red. fond jud. L.C. R.
Red./tehnored. dec. jud. L.I. B.
3 ex./28.10.2013-
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
