Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 1282/2013. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1282/2013 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 7219/256/2013
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1282
Ședința publică din 17 decembrie 2013
PREȘEDINTE : L. I. B.
JUDECĂTORI : M. L. T.
: M. M.
GREFIER : A.-M. G.
Cu participarea PROCUROR: N. Z.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de petentul condamnat N. V. I. – fiul lui M. și I., născut la data de 15.08.1983, deținut în Penitenciarul Poarta Albă - împotriva sentinței penale nr. 2858/30.10.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică cu respectarea dispozițiilor art.297 alin.1 Cod pr.penală, se prezintă recurentul condamnat V. L., în stare de deținere și asistat de apărător S. A., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu S. F., în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, citarea fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 176 – 181 cod procedură penală.
Recursul este declarat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.3852 cod procedură penală, în termenul prevăzut de art.3853 cod procedură penală, nemotivat cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.38510 cod procedură penală.
În baza art.301 cod procedură penală, instanța întreabă dacă mai sunt cereri, excepții sau alte chestiuni prealabile de formulat și având în vedere că nu sunt, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art.385 13 cod procedură penală.
Avocat din oficiu S. A., având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de recurentul condamnat N. V. I., cu consecința admiterii contestației la executare. Solicită a se constata că sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de lege pentru admiterea contestației la executare, în sensul de a se deduce perioada de arest executată în Italia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, urmând a se constata că hotărârea pronunțată de către prima instanță este una legală și temeinică.
Solicitiă a se observa că motivele invocate de petentul condamnat nu se încadrează în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în sensul că aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 3201 cod procedură penmașlă nu pot fi aplicate în această etapă procesuală și în fața instanței de fond, înainte de începerea cerectăriui judecătorești.
În ultim cuvânt, recurentul condamnat N. V. I., precizează că este de acord cu concluziile apărătorului său, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Dezbaterile declarându-se închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
TRIBUNALUL
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.2858 din data de 30.10.2013, Judecătoria Medgidia a dispus:
“Respinge - ca inadmisibilă – contestația la executarea pedepsei formulată de condamnatul N. V. I., fiul lui M. și I., născut la 15.08.1983, deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C..
În baza art.189 Cod procedură penală;
Dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C. a sumei de 100 lei – onorariu avocat din oficiu pentru avocat M. A.– delegație . nr. 3281/2013.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală;
Obligă pe condamnat către stat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru condamnat.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 octombrie 2013.”
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 17.09.2013 condamnatul N. V. I., deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C., a formulat contestație la executarea pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1090/25.11.2011 a Judecătoriei Slobozia, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 485/07.03.2012 a Curții de Apel București.
În motivare arată că solicită reducerea pedepsei închisorii ce i-a fost aplicată, făcându-se aplicabilitatea disp. art. 3201 Cod procedură penală.
Pe rolul Judecătoriei Medgidia cauza a fost înregistrată sub numărul_ din 17.09.2013.
Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Condamnatul N. V. I., deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C., a formulat contestație la executarea pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1090/25.11.2011 a Judecătoriei Slobozia, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 485/07.03.2012 a Curții de Apel București.
Potrivit dispozițiilor art. 461 alin.1 Cod procedură penală, „Contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.”
Analizând contestația la executare formulată de condamnatul N. V. I., instanța a constat că motivele invocate de petentul condamnat nu se încadrează în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege în dispoziția legală citată, motiv pentru care se apreciază că această contestație este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare.
În această situație, instanța a reținut că criticile petentului cu privire la cuantumul pedepsei închisorii care ar fi putut fi invocate în căile de atac ordinare sau extraordinare prevăzute de dispozițiile legale împotriva hotărârii contestate și nu pe calea contestației la executare.
În considerarea celor de mai sus, instanța a respins – ca inadmisibilă – contestația la executare formulată de condamnatul N. V. I..
Împotriva încheierii mai sus menționate, în termen legal a declarat recurs condamnatul N. V. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în motivarea recursului aceleași argumente învederate primei instanțe.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, atât prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu, în conformitate cu art.385 ind.6 alin.3 C.p.p., tribunalul reține următoarele:
Condamnatul N. V. I. se află în executarea pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1090/25.11.2011 a Judecătoriei Slobozia, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 485/07.03.2012 a Curții de Apel București.
În motivarea contestației la executare ce a făcut obiectul judecății în primă instanță, condamnatul a susținut că întrunește toate condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de o reducere a pedepsei aplicate în raport de dispozițiile 3201 cod procedură penală, așa cum a fost introdus prin legea nr. 202/2010 pentru accelerarea soluționării proceselor.
Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, motivul invocat de către contestatorul condamnat de reducere a pedepsei, prin aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, nu se încadrează în cazurile de contestație la executare prevăzute de dispozițiile art. 461 Cod procedură penală.
Textul de lege invocat are în vedere o judecată, care aparține numai fondului, iar dispozițiile invocate sunt operabile numai până la pronunțarea unei hotărâri definitive.
În acest sens, este și decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3201 din Codul de procedură penala prin care Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3201 din Codul de procedura penala, excepție ridicată în contestație la executare, reținând că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3201 din Codul de procedura penala referitor la judecata în cadrul recunoașterii vinovăției, nu are legătura cu soluționarea cauzelor de contestație la executare, deoarece, așa cum rezultă din denumirea sa marginală, textul are în vedere o judecată, aparținând, cu excepția situațiilor tranzitorii, numai fondului și care, deopotrivă, trebuie sa fie operabilă numai până la pronunțarea unei hotărâri definitive.
Având în vedere că recurent se află în executarea unei pedepse cu închisoarea rămasă definitivă, criticile formulate de către acesta pe calea contestației la executare apar ca nejustificate.
În ceea ce privește solicitarea privind deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei cât a fost încarcerat în Italia în vederea predării către autoritățile române, Tribunalul constată că această cerere a fost soluționată prin sentința penală nr. 2213 din 12.09.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul penal nr._ rămasă definitivă prin nerecurare la data de 01.10.2013.
Cum hotărârea atacată nu prezintă elemente de nelegalitate ori de netemeinicie, recursul promovat de către condamnat va fi respins, ca nefondat.
În baza art. 189 Cod procedură penală va avansa din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C. onorariul avocatului din oficiu S. F. – 100 lei.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga recurentul condamnat N. V. I. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul condamnat N. V. I. împotriva sentinței penale nr. 2858/30.10.2013 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosar penal nr._ .
În baza art. 189 Cod procedură penală avansează din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului C. onorariul avocatului din oficiu S. F. – 100 lei.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul condamnat N. V. I. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. I. B. M. L. T. M. M.
GREFIER,
A.-M. G.
Tehnored.hot.jud.M.V.U./04.11.2013;
Tehnored.dec.jud.M.M../20.12.2013/ 3 ex.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
